944 matches
-
nucleul unui atom se rupe în două sau mai multe nuclee mai mici, numite produși de fisiune și, în mod uzual, un număr oarecare de particule individuale. Așadar, fisiunea este o formă de transmutație elementară. Particulele individuale pot fi neutroni, fotoni (uzual sub formă de raze gamma) și alte fragmente nucleare cum ar fi particulele beta și particulele alfa. Fisiunea elementelor grele este o reacție exotermică și poate să elibereze cantități substanțiale de energie sub formă de radiații gamma și energie
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
în medie în care protonii și nucleele mai grele s-au format în urma nucleosintezei, putând apoi să se combine cu electronii formând atomii. Înainte ca electronii să se combine cu nucleele, circulația radiațiilor prin spațiu era dificilă, radiațiile în forma fotonilor nu puteau traversa spațiul fără a intra în coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost ușurată. Radiațiile în forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul în care radiațiile au fost
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
Înainte ca electronii să se combine cu nucleele, circulația radiațiilor prin spațiu era dificilă, radiațiile în forma fotonilor nu puteau traversa spațiul fără a intra în coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost ușurată. Radiațiile în forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul în care radiațiile au fost eliberate, totul s-a răcit până la -270 °C, numindu-se radiație cosmică de fond. Aceste radiații au fost detectate prima dată de către radiotelescoape
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
nucleele, circulația radiațiilor prin spațiu era dificilă, radiațiile în forma fotonilor nu puteau traversa spațiul fără a intra în coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost ușurată. Radiațiile în forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul în care radiațiile au fost eliberate, totul s-a răcit până la -270 °C, numindu-se radiație cosmică de fond. Aceste radiații au fost detectate prima dată de către radiotelescoape și apoi de către sonda spațială COBE. Între
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
radioactive) iar Universul măsoară cam 300 metri de la un cap la altul, este întuneric absolut și temperaturi de neconceput. La 10 secunde s-au născut cele patru forțe fundamentale care interacționează (gravitația, forța electromagnetică, forța nucleară tare și forța dezintegrării); fotonii nu mai pot fi confundați cu alte particule. Între 10 și 10 secunde quarkurile se asociază în neutroni și protoni, cea mai mare parte a antiparticulelor dispar; apar cinci populații de particulele elementare: protoni, neutroni, electroni, fotoni, neutrini. Totul se
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
și forța dezintegrării); fotonii nu mai pot fi confundați cu alte particule. Între 10 și 10 secunde quarkurile se asociază în neutroni și protoni, cea mai mare parte a antiparticulelor dispar; apar cinci populații de particulele elementare: protoni, neutroni, electroni, fotoni, neutrini. Totul se petrece în marea supă inițială, la o temperatură de un miliard de grade. După o secundă de la Big Bang temperatura a coborât la aproximativ un miliard de grade. La 200 de secunde (3,33 minute) de la momentul
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
p.38) Există dovezi teoretice (stabilite de către cercetătorii Universității din Pittsburg, Pennsylvania, SUA, bazate pe radiația de fond - radiația reziduală de la explozia inițială Big Bang) despre existența materiei întunecate și a energiei întunecate, nedetectate încă. Astfel, s-a constatat că fotonii din radiația de fond sunt încetiniți la trecerea lor printre galaxii mai mult decât se calculase inițial, întârzierea datorându-se trecerii prin materie întunecată. Prezența materiei întunecate mai este dedusă și indirect din mișcarea obiectelor astronomice, în special a stelelor
Materia întunecată () [Corola-website/Science/309172_a_310501]
-
s-aud că Gaia-Thanatos de Gardă de pe via Pământ Alfa-Centauri, a fost cuprinsă de somnul profund, că zadarnic încearcă s-o resusciteze prietena-i roșie, Gaia-Fotograf, angajată de președintele Cioară să supravegheze drumul dinamitat pe care duc de două milenii fotonii pașilor făcuți de-a noastră Națiune Pelasgă, adică, mai pre limba-ne primenită, de-acum, zisă și Națiune Valahă, spre re-Unire, între absolutele hotare ale Daciei reînviate-n anul 258, de Făt-Frumosul-strămoș, Regalian...! Timișoara, sâmbătă, 17 ianuarie 2009, h. 1
Editura Destine Literare by Ion Pachia Tatomirescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_238]
-
spectrale emise de atomi. Una dintre cele mai remarcabile descoperiri asociate cu fizica cuantică este faptul ca particulele elementare pot avea impuls unghiular nenul. Particulele elementare sunt particule ce nu pot fi divizate în unități mai mici, cum ar fi fotonul, electronul, si diferitele quarkuri. Studii teoretice și experimentale au arătat ca spinul acestor particule nu poate fi explicat prin postularea ideii că ele sunt compuse din particule și mai mici care se rotesc în jurul unui centru comun de masă; din
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
particulei, si nu poate fi modificat prin niciun mijloc cunoscut (deși este posibil să fie modificată direcția vectorului impuls unghiular). Fiecare electron are "s = 1/2". Alte particule elementare cu spin-1/2 sunt neutrinii și quarkurile. Pe de altă parte, fotonii sunt particule cu spin 1, iar gravitonul (particulă ipotetica) are spinul 2. Altă particulă ipotetica, bozonul Higgs este unică între particulele elementare, având spinul zero. Spinul particulelor compuse, cum ar fi protonii, neutronii, nucleii atomici, si atomii, este alcătuit din
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
din antiprotoni, antielectroni (pozitroni) și antineutroni. Antiparticula diferă de particulă prin faptul că are o sarcină opusă particulei, dar are masa egală cu aceasta. Dacă o particulă intră în coliziune cu antiparticula sa, cele doua se anihilează, emițând raze gamma, fotoni de înaltă energie. În 1928, Paul Dirac a intuit existența antimateriei. Când materia și antimateria se întâlnesc, acestea reacționează violent. Materia și antimateria dispar (se anihilează), lăsând în urma lor o formă de energie, stabilizată de obicei ulterior ca foton de
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
gamma, fotoni de înaltă energie. În 1928, Paul Dirac a intuit existența antimateriei. Când materia și antimateria se întâlnesc, acestea reacționează violent. Materia și antimateria dispar (se anihilează), lăsând în urma lor o formă de energie, stabilizată de obicei ulterior ca foton de înaltă energie ("raze gamma"). O scrutare de pe Pământ a radiației cosmice ar putea ajuta la detectarea unor asemenea raze și deci la identificarea unei zone de graniță între un tărâm de materie și unul de antimaterie. Deoarece încă nu
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
lucru nu s-a întâmplat, iar cantitatea de antimaterie în univers este în prezent foarte redusă. La o secundă după Big Bang, când temperatura era de ordinul zecilor de miliarde de grade Kelvin, universul conținea în cea mai mare parte fotoni, electroni și neutrini, precum și antiparticulele lor, dar și protoni și neutroni, în cantități mai reduse. Materia și antimateria au coexistat deci fără să se anihileze la puțin timp după Big Bang. În universul timpuriu exista un echilibru între perechile de
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
și neutroni, în cantități mai reduse. Materia și antimateria au coexistat deci fără să se anihileze la puțin timp după Big Bang. În universul timpuriu exista un echilibru între perechile de electroni și pozitroni care se ciocneau pentru a crea fotoni și procesul invers. Ele se anihilau continuu generând lumină din care se forma, din nou, materie și antimaterie. Aceste fenomene - de creare de materie și antimaterie pornind de la lumină, și de anihilare generatoare de lumină - sunt observabile în laboratoarele de
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
mică. Această diferență a fost în favoarea materiei obișnuite. Datorită răcirii care a survenit în urma expansiunii universului, materia și antimateria s-au anihilat fără a se mai reconstitui. Pe măsură ce temperatura universului a scăzut, echilibrul s-a modificat deci în favoarea producerii de fotoni. În cele din urmă, cei mai mulți electroni și pozitroni din univers s-au anihilat, lăsând numai relativ puțini electroni prezenți azi. Totul dispare, în afara unei mici cantități de materie. Acest rest rezultă din infima superioritate numerică a materiei. El constituie întreaga
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
scară macroscopică și la intensități mari ale câmpului. La scară microscopică, în procese ca emisia și absorbția de radiație de către sistemele atomice, câmpul electromagnetic manifestă însă o structură corpusculară: el apare ca fiind alcătuit din particule de masă zero numite fotoni. Completarea teoriei maxwelliene în conformitate cu principiile fizicii cuantice a dus la teoria cuantică relativistă a interacțiunii electromagnetice: electrodinamica cuantică. Undele electromagnetice au fost generate în laborator de Hertz, la câțiva ani după moartea lui Maxwell. Aplicațiile lor în electrotehnică, radiotehnică și
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
rarefiat până când au devenit transparente, spectrul este dominat de lumina emisă de materialul aflat în apropierea centrului stelei, elemente grele sintetizate în timpul exploziei; majoritatea mai ales izotopi apropiați de masa fierului. Dezintegrarea radioactivă a nichelului-56 prin cobalt-56 până la fier-56 produce fotoni de energie mare care domină producția de energie în perioada ulterioară. Similaritățile profilelor de luminozitate absolută ale aproape tuturor supernovelor de tip Ia cunoscute au dus la folosirea acestora ca reper standard secundar în astronomia extragalactică. Cauza acestei uniformități a
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
a stratului exterior de hidrogen a stelei. Faza de platou a supernovelor de tip II-P se datorează unei schimbări a opacității stratului exterior. Unda de șoc ionizează hidrogenul din celelalte straturi, ceea ce duce la o creștere a opacității. Aceasta împiedică fotonii din părțile interioare ale exploziei să iasă. După ce hidrogenul se răcește suficient pentru a se recombina, stratul exterior redevine transparent. Din supernovele de tipul II cu trăsături neobișnuite în spectre, cele de tipul IIn ar putea fi produse de interacțiunea
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
vibrație. Energia în infraroșu excită moduri de vibrație într-o moleculă printr-o schimbare de dipol, făcându-l interval de frecvență util pentru studiul acestor stări energetice pentru moleculele de simetrie corespunzătoare. Spectroscopia în infraroșu examinează absorbția și transmiterea de fotoni în intervalul energetic infraroșu. Radiațiile infraroșii sunt folosite în aplicații industriale , științifice sau medicale. Aparatele pentru vedere nocturnă folosind iluminație infraroșie apropiată activă oferă observarea oamenilor și animalelor fără ca observantul să fie detectat. Astronomia în infraroșu folosește senzori echipați pe
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
a emitivitatii va da rezultate inexacte atunci cand folosim camere și pirometre. Vedere nocturnă Infraroșul este folosit la echipamentele de vedere nocturnă când nu este suficientă lumină vizibilă pentru a vedea. Dispozitivele de vedre nocturnă operează printr-un proces implicând transformarea fotonilor de lumină ambientală în electroni care sunt apoi amplificați prin procese chimice și electrice și apoi transformați înapoi în lumina vizibilă. Sursele de lumină infraroșie pot fi folosite pentru a spori lumină ambientală disponibilă ce este utilizată de către dispozitivele de
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
de fizica. La începutul secolului anterior, Ernst Schrodinger și Werner Heisenberg au formulat legile de bază ale mecanicii cuantice. Această teorie descrie fizică lumii subatomice. Dr. Bell a elaborat o teorema din mecanica cuantică care afirma că particulele subatomice sau fotonii care s-au obținut prin divizarea în două a unei alte subparticule sau foton vor avea aceleași caracteristici. Teorema lui Bell și conectivitatea între perechile de subparticule le-a permis oamenilor de știință să transmită informația în condiții de securitate
Psihotronică () [Corola-website/Science/309596_a_310925]
-
de bază ale mecanicii cuantice. Această teorie descrie fizică lumii subatomice. Dr. Bell a elaborat o teorema din mecanica cuantică care afirma că particulele subatomice sau fotonii care s-au obținut prin divizarea în două a unei alte subparticule sau foton vor avea aceleași caracteristici. Teorema lui Bell și conectivitatea între perechile de subparticule le-a permis oamenilor de știință să transmită informația în condiții de securitate. Dacă corpul biofizic este un câmp cuantic, atunci când se divide pentru a realiza acțiunea
Psihotronică () [Corola-website/Science/309596_a_310925]
-
electrică a materialului este necesară în aplicațiile în care efectul fotoelectric se detectează prin apariția unui curent electric. Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dacă se acceptă ipoteza că radiația electromagnetică este formată din particule (pe care le numim fotoni). Fiecare foton poartă o cantitate de energie proporțională cu frecvența de oscilație a câmpului electromagnetic. La incidența fotonului pe suprafața unui metal este posibil ca această energie să fie transferată unui electron din rețeaua cristalină a metalului. Dacă energia transferată
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
materialului este necesară în aplicațiile în care efectul fotoelectric se detectează prin apariția unui curent electric. Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dacă se acceptă ipoteza că radiația electromagnetică este formată din particule (pe care le numim fotoni). Fiecare foton poartă o cantitate de energie proporțională cu frecvența de oscilație a câmpului electromagnetic. La incidența fotonului pe suprafața unui metal este posibil ca această energie să fie transferată unui electron din rețeaua cristalină a metalului. Dacă energia transferată este suficientă
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dacă se acceptă ipoteza că radiația electromagnetică este formată din particule (pe care le numim fotoni). Fiecare foton poartă o cantitate de energie proporțională cu frecvența de oscilație a câmpului electromagnetic. La incidența fotonului pe suprafața unui metal este posibil ca această energie să fie transferată unui electron din rețeaua cristalină a metalului. Dacă energia transferată este suficientă pentru ca electronul să depășească bariera de potențial pusă de interfața dintre metal și vid, atunci electronul
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]