414 matches
-
de utilitatea piesei de controlat, materialul din care este fabricată piesă, amplasament, tipul de structură, costuri etc. Cele mai utilizate metode de control nedistructiv sunt: Metodă de examinare cu radiații penetrante sau radiografica constă din interacțiunea radiațiilor penetrante cu pelicule fotosensibile. Se poate efectua cu raze X sau raze gamma. Examinarea cu raze X constă în bombardarea piesei supuse controlului cu radiații X, obținându-se pe filmul radiografic imaginea structurii macroscopice interne a piesei. Generatoarele de raze X, în funcție de energia ce
Control nedistructiv () [Corola-website/Science/317649_a_318978]
-
carapacei. Prosoma este acoperită cu o carapace divizată în două părți laterale de către un mic șanț median. La multe specii de Ricinulei, la marginea laterală a prosomei, deasupra coxei celei de a doua perechi de picioare, este câte o pată fotosensibilă, lipsită de tuberculi. În acestă zonă la ricinuleidele fosile se aflau ochii . În partea anterio-dorsală a prosomei se află o excrescență, numită "cucullus", ce poate fi ridicat și coborât vertical peste chelicere și orificiul bucal. Cucullus-ul îndeplinește diverse funcții: protecția
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
telescop, iar apoi întreg pigidiu retras în opistosomă. Sistemul nervos este puternic comasat, reprezintă o masă ganglionară străbătută de esofag. Organele se simț sunt reprezentate, în principal, de perișori și orificiii cuticulare senzitive. Organele de văz lipsesc, dar cu excepția petelor fotosensibile. Însă ele posedă o gamă largă de receptori care furnizează informația necesară. Cercetările au ddescoperit la aceste arahnide 11 tipuri de organe senzitive specializate în: chemorecepție, mecanorecepție, termorecepție etc. Aceste organe pot fi distribuite pe suprafața corpului solitar sau în
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
este folosit la înot. Ca multe alte euglenoide, genul "Euglena" are o structură celulară lângă baza flagelului utilizată în percepția luminii, de culoare roșie și de forma unui punct, compus din granule de carotenoizi. Nu se pare că ar fi fotosensibil; mai degrabă filtrează lumina care pică pe o structură care detectează lumina, aflată la baza flagelului (o umflătură, numită și „corp paraflagelar”), care lasă numai anumite lungimi de undă ale luminii să o ajungă. În timp ce euglena se mișcă, structura roșie
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
procedeu ce impunea expuneri îndelungate. Într-un daghereotip, imaginea se formează într-un amalgam de mercur și argint. Vaporii de mercur produși de încălzirea mercurului lichid sunt folosiți pentru developarea plăcuței de cupru acoperită cu un strat de argint devenit fotosensibil prin tratarea cu vapori de iod, ceea ce duce la formarea de cristale de iodură de argint pe suprafața argintată. Timpul de expunere a fost redus ulterior folosind brom pentru a forma cristale de bromură de argint și înlocuind lentilele Chevalier
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
imagini unicat, ele se pot copia prin redaghereotiparea originalului. Începând cu sfârșitul Renașterii, artiști și inventatori au căutat o metodă mecanică de imortalizare a scenelor vizuale. La început, folosind camera obscură, artiștii desenau manual ceea ce vedeau. Descoperirile metodelor și substanțelor fotosensibile—cum ar fi azotatul de argint de Albertus Magnus în secolul al XIII-lea, și heliografia pe bază de bitum a lui Nicéphore Niépce în 1822 —au contribuit la dezvoltarea daghereotipiei. În 1829 artistul și farmacistul francez Louis J.M. Daguerre
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
14 august 1839. Aproape simultan, la 19 august 1839, guvernul francez a anunțat că invenția este un dar „oferit gratuit Lumii”. Daghereotipul, ca și ferotipul, este o imagine fotografică ce nu permite transferul direct al imaginii pe un alt mediu fotosensibil, spre deosebire de plăcile de sticlă sau negativele de hârtie. Pregătirea plăcii înainte de expunerea imaginii avea ca rezultat formarea unui strat de halogenură de argint fotosensibilă, iar expunerea la o imagine printr-o lentilă forma o imagine latentă. Imaginea latentă era făcută
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
ferotipul, este o imagine fotografică ce nu permite transferul direct al imaginii pe un alt mediu fotosensibil, spre deosebire de plăcile de sticlă sau negativele de hârtie. Pregătirea plăcii înainte de expunerea imaginii avea ca rezultat formarea unui strat de halogenură de argint fotosensibilă, iar expunerea la o imagine printr-o lentilă forma o imagine latentă. Imaginea latentă era făcută vizibilă, sau „developată”, punând placa expusă deasupra unui recipient cu mercur ușor încălzit (până la 30 °C). Daguerre a fost primul care a descoperit și
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
unui semnal de ceas. Principala utilizare a acestor dispozitive o constituie senzorii de imagine folosiți în scanere, aparate foto digitale, în telescoape și în diverse alte dispozitive de captat imagini. Un senzor CCD este format dintr-un tablou de diode fotosensibile care captează datele imaginii și un tablou de memorare care le preia, atunci când este cuplat la tabloul de diode. <br>
Dispozitiv cu cuplaj de sarcină () [Corola-website/Science/317287_a_318616]
-
și manevrării camerei cinematografice. În general, în filmarea subacvatică sunt utilizate aceleași principii care guvernează fotografierea subacvatică alb-negru sau color. Filmarea subacvatică necesită aparate speciale de filmat sub apă prevăzute cu diferite accesorii specifice și dispozitive de iluminat adecvate, materiale fotosensibile etc. Aparatele de filmat subacvatice pot fi camere de filmat obișnuite introduse în carcase etanșe, rezistente la presiunea exterioară, având funcțiile de control la exteriorul carcasei, ori camere special concepute și realizate pentru filmări sub apă. <br/br>Carcasele etanșe
Filmare subacvatică () [Corola-website/Science/317349_a_318678]
-
poate duce la boli serioase ale articulațiilor sau încheieturilor , ba chiar și la afecțiuni de stomac și obezitate . O problemă neurologica ce apare datorită utilizării îndelungate a calculatorului e declanșarea crizelor de epilepsie care poate apărea pe terenuri fragilizate. Epilepsia fotosensibila este totuși o problemă neurologica destul de rară. Migrenele date de statul îndelungat la calculator sunt dureri de cap care persistă și au o anume recurenta. Pentru a evita migrenele, chiar și pe cele datorate statului îndelungat la calculator, există numeroase
Patologia de calculator () [Corola-website/Science/321805_a_323134]
-
făcut-o "Șarpele blând al infinitului" sau "Catharsis". Aici, folosindu-se o versiune îmbunătățită a poligrafului pus la punct de Cleve Backster, se încearcă elucidarea unui fenomen inexplicabil cu care s-au confruntat în realitate cercetătorii români: impresionarea unei pelicule fotosensibile închisă într-o clădire de beton sau într-o carcasă metalică de către o energie necunoscută diferită de radiațiile luminoase sau de alte efecte de natură fizică. Comunicarea prin intermediul bioundelor a constituit și tema ultimelor două romane publicate de Anania, toate
Încotro curge liniștea? () [Corola-website/Science/328437_a_329766]
-
intra în alcătuirea epitalamusului, o regiune a creierului. Cu timpul, cele mai evoluate dintre vertebrate - păsările și mamiferele - au pierdut acest al treilea ochi, ochiul parietal, păstrând doar glanda pineală. Alte vertebrate, însă, mai au încă vestigii ale acestui organ fotosensibil, iar la unele structura lui este tulburător de asemănătoare cu cea a a ochilor obișnuiți. O serie de vertebratele primitive - pești placodermi, ostracodermi, crossopterigieni, chiar și unele tetrapode timpurii - ne-au lăsat fosile care prezintă, la nivelul craniului, o adâncitură
Misterele corpului uman: Secretul celui de-al treilea ochi () [Corola-website/Journalistic/105179_a_106471]
-
multe rânduri de dinți cheratinoși; cu ajutorul ei, speciile parazite ale acestui grup (nu toate sunt parazite) se prind de corpurile altor pești, hrănindu-se cu sângele acestora. La unele specii din acest grup, s-a descoperit prezența unor organe parietale, fotosensibile, despre care majoritatea cercetătorilor cred că ar avea un rol în reglarea comportamentului peștelui în funcție de ritmul zi-noapte și de anotimp. În cartea The Third Eye, zoologul Richard Marshall Eakin (1910 -1999) menționează că la ciclostomii studiați au fost descoperite chiar
Misterele corpului uman: Secretul celui de-al treilea ochi () [Corola-website/Journalistic/105179_a_106471]