7,217 matches
-
în general, care nu poate fi bine înțeleasă decât dintr-o perspectivă mitologică și filosofică, iar pentru aceasta trebuie să facem un recurs la mitologia greacă. La vechii greci, Ananke era zeița necesității universale, personificarea constrângerii absolute, văzută ca o frână indispensabilă, ca un obstacol ineluctabil în calea voinței, ca o limitare a libertății și a mișcării. În gândirea antropocentrică a vechilor greci nu exista libertate fără constrângere, care era reprezentată de Lege. Nemesis, fiica lui Ananke, era zeița răzbunării și
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
mult mai important: autocenzura, care nu poate dispărea niciodată, definitiv, pentru că este strâns legată de condiția umană și se află în conștiința noastră. Socrate vorbea despre un demon al său, despre un spirit (gr. ,,daimon’’ - spirit) ce acționa ca o frână morală care îl oprea de la faptele rele și ca o voce interioară ce-i șoptea cum să reacționeze în anumite împrejurări ale vieții. Aceasta este autocenzura, o frână morală interioară, un simț al măsurii și al bunei cuviințe, conform devizei
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
al său, despre un spirit (gr. ,,daimon’’ - spirit) ce acționa ca o frână morală care îl oprea de la faptele rele și ca o voce interioară ce-i șoptea cum să reacționeze în anumite împrejurări ale vieții. Aceasta este autocenzura, o frână morală interioară, un simț al măsurii și al bunei cuviințe, conform devizei: Nimic prea mult’’, înscrisă pe templul de la Delfi, alături de o altă maximă nu mai puțin celebră: ,,Cunoaște-te pe tine însuți!’’. Autocunoașterea este o premisă a libertății, iar
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
o consecință a autocunoașterii. Autocenzura este chiar esența democrației, ceea ce ne lipsește cel mai mult la ora actuală. De aceea suntem atât de departe, deocamdată, de democrație, pentru că nu ne cunoaștem atât de bine pe noi înșine și n-avem frână morală și autocontrol. Totul depinde de gradul de cultură al unei națiuni, pentru că numai cultura ne poate elibera. Numai prin cultură putem deveni liberi cu adevărat.
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
ingineriile lor financiare și economice de azi vor asigura locurile de muncă ale celor mulți mâine. Iar fiii lor vor fi acei cetățeni eminenți și respectabili, sensibili și rafinați, școliți la cele mai faimoase universități din lume, capabili să preia frânele conducerii sociale și politice!... Și cu comunismul cum rămâne? l-am întrebat pe Beliov, convins că până nu de mult era capabil să peroreze cu aceeași vervă și despre nobilele idealuri ale acestuia. De altfel, obiceiul de a cita din
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
și oameni care aparent au impresia că West End este o stradă cu magazine dedicată exclusiv pietonilor, în consecință calcă neanunțați pe carosabil, cu ochii fixați pe vitrina Marks and Spencer, întorcându-și uimiți capetele când mașinii tale îi scârțâie frânele și se oprește la câțiva centimetri de ei. Când am ajuns la destinația Laurei Archer, îmi simțeam palmele alunecoase de la transpirație. Au fost dăți când eram gata să pierd taxiul și, chiar dacă nu am omorât pe nimeni în drum, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fuseseră mai încete decât el. Căzuseră deasupra cadavrului ca o explozie de confetti, scoțând câte un clinchet când atingeau pământul. Ajunsesem prea târziu. Am rămas în mașină, paralizată, fără să îmi vină să cred, cu piciorul încă pe pedala de frână. M-am uitat în sus la fereastra spartă. Nici o mișcare. Nu era nimeni acolo. Nimeni nu a ieșit valvârtej pe ușă, cu fața vinovată ascunsă sub o pălărie. Lumea începuse să se strângă pe stradă. Vecinii ieșiseră și se uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
numele cu accentul pe „u“. Pentru că cineva din clasă îi sufla continuu și tare, cu fața stacojie de supărare, Volkman îi porunci gutural lui Burkeviț să iasă din bancă și să treacă la tablă. - Verdammte Bummelei! striga el, trăgând de frâna furiei sale, de mustața alb-roșcată. Ajuns la tablă, Burkeviț dădu să răspundă, când i se întâmplă ceva extrem de neplăcut. Strănută, dar o făcu atât de nefericit, încât din nas îi ieșiră două dâre de muci care se lăsară cam până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la modă, și acolo, pe când ne contemplam în oglindă fețele nedormite, ne balansam pe parchet ca pe o punte de corabie: ne lăsam în față, când ni se părea că parchetul se ridică, și ne dădeam drumul pe spate, punând frână, când acesta părea că se duce la vale sub picioarele noastre. La poartă, unde portarul maiestuos și, totodată, umil părea un împărat în dizgrație, Iag mai cumpără niște samahoncă și reuși să convingă două chelnerițe să se plimbe și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
muntelui. Coroanele copacilor se închideau deasupra drumului, dându-i senzația că merge printr-un tunel nesfârșit și întunecat. Își dădu pe ceafă șapca albastră ștergân du-și cu dosul palmei fruntea transpirată. Mergea prea repede, așa încât călcă ușor pedala de frână. Un geamăt de protest se auzi de la roțile peridocului plin ochi cu bușteni groși. Simți cum acesta îl împinge înainte pe pantă și roti ușor volanul redresând camionul care începuse să derapeze ușor. Costi se angajase la Pinforest SA cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
când își dădu seama că nu mai este nimeni cu carnet categoria CE, care să solicite angajarea, îl primise de probă. Aici nu ai nevoie de mașină nouă, îi spusese a doua zi dimineață șeful de coloană. Importante sunt motorul, frânele și direcția. Astea sunt brici. Restul e apă de ploaie, băiete! Gata, asta-i tot, dă-i drumul la treabă! îl îndemnase acesta, înmânându-i foaia de parcurs și băgându-și apoi din nou capul în hârtii. Pornise la treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se ridicaseră spre Cristian Toma. Acesta apăsă scurt pe claxon cerându-le să se ferească din drum. Apăsă din nou ambreiajul și introduse în viteză. Camionul se urni ușor din loc, parcurgând câțiva metri înainte. Inspectorul opri imediat și trase frâna de mână fără să taie contactul, după care sări sprinten din cabină. Mie nu mi se pare nimic în neregulă cu mașina asta! îi spuse el șefului de coloană. Poftim, verificați și dumneavoastră! Poate este ceva care mie îmi scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era în stare monstrul acela și nu avea chef să i se oprească motorul din nou. Erau bune mașinile acestea moderne dar, din păcate, toate sistemele erau legate de funcționarea motorului. Odată acesta oprit, nu mai aveau nici direcție, nici frâne. Era de acum destul de aproape de sediul companiei când auzi primele focuri de armă. Mai întâi răzlețe, apoi în rafale lungi. Își dădu imediat seama ce însemna asta, bestia ajunsese deja acolo. I se făcu dintr-o dată milă de oamenii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
emise un sunet scurt, P’aci. Din fericire, exista o stradă mai mult sau mai puțin paralelă cu linia de frontieră în acel sens, erau doar trei kilometri, drumul era liber, nu erau nici semafoare pe acolo, mașina demară, acceleră, frână, făcu o curbă violentă demnă de un premiu, opri aproape atingând linia galbenă care traversa șoseaua, acolo e, acolo e postul șase-nord. Lângă barieră, la vreo treizeci de metri, aștepta un bărbat între două vârste, Până la urmă e mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mare grijă, Întrucât echilibrul rotației nu era afectat. - Acum să fii atent, priorule, zise Alberto, acționând din nou fluturele. Îl făcu să mai parcurgă un sfert de rotație, iar axa Începu să se Învârtă și mai repede. - Cheia acționează asupra frânei interioare, permițându-ne să reglăm viteza de rotație. În mișcarea lor vijelioasă, cele două semiluni opuse creau În ochiul poetului imaginea unui cerc complet din alamă solidă. - Dar la ce slujește? mai Întrebă Dante. Alberto, după o clipă, readuse fluturele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
han galben, sub luna de șofran - apoi liniște, În timp ce crescendo-ul de râsete se stinge... mașina a pornit iar la drum pe aripile lunii iunie, Îmblânzind distanțele peste care creșteau umbre și strivind umbrele galbene, Înnegrindu-le... A urmat o frână bruscă și Amory, zgâlțâit, a deschis ochii. La marginea drumului se afla o femeie care vorbea ceva cu Alec, aflat la volan. Mai târziu avea să-și amintească aspectul de harpie pe care i-l dădea capotul vechi și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe mal, tremurând și alb ca varul, încasează o scatoalcă și spune, n‑am vrut decât să te sperii, am știut exact când să frânez, sunt un șofer cu experiență, tăticule. Te‑ai speriat? Și dacă n‑ar fi funcționat frânele, hă? Și încă o palmă, una‑n stânga și una‑n dreapta. Tati era să se scape în pantaloni, din fericire a reușit să se țină. Dar are o nevoie urgentă, de la bere i se trage. Rainer, care‑i încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
silențios prin spațiu, când deodată o lumină puternică lovi hubloul din față, orbindu-i pe cei dinăuntru, și-o zdruncinătură de câteva megatone îi aruncă de-a valma unii peste alții. — Suntem atacați! mai apucă să strige Dromiket 4, trăgând frâna de mână. În aceeași clipă, o voce puternică, prin megaflex, îi somă: — Nu mișcă nimeni! Hublourile sus! Ținându-se de șale, unde contractase un acumulator mai vechi, comandantul Felix S 23 se sculă cu chiu și vaiete și apăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-ți dai seama? — Ei, tovarășe comandant!... răspunse jignit Amărășteanu. Doar nu e prima oară când conduc! — Adică pilotezi, spuse Aciobăniței, că de condus eu conduc. E o nuanță. — Mă rog, pilotez, răspunse Amărășteanu. Da’ acum ce facem? Frânează, puse comandantul. Frânele merg? Pilotul încercă frânele. Mergeau. — Merg, răspunse Amărășteanu. — Păi cum merg dacă nu ne oprim? se enervă comandantul. — Asta mă-ntreb și eu, spuse tot mai tulburat pilotul. Poftim, am oprit și motoarele și viteza nu scade. — Ia legătura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tovarășe comandant!... răspunse jignit Amărășteanu. Doar nu e prima oară când conduc! — Adică pilotezi, spuse Aciobăniței, că de condus eu conduc. E o nuanță. — Mă rog, pilotez, răspunse Amărășteanu. Da’ acum ce facem? Frânează, puse comandantul. Frânele merg? Pilotul încercă frânele. Mergeau. — Merg, răspunse Amărășteanu. — Păi cum merg dacă nu ne oprim? se enervă comandantul. — Asta mă-ntreb și eu, spuse tot mai tulburat pilotul. Poftim, am oprit și motoarele și viteza nu scade. — Ia legătura cu baza! ordonă Aciobăniței. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a planetei cubice. Se zăreau deja liniile sinuoase ale râurilor, petele brune și verzi ale ogoarelor, cele albăstrui-lucitoare ale lacurilor. — Poți să frânezi sau să mă mai gândesc o dată la cine mi-a fost drag? întrebă comandantul. — Pot, zise pilotul. Frânele merg. — Nu se vede nici o localitate, spuse Aciobăniței. N-o fi locuită. — Și lanurile astea? arătă pilotul. — Or fi lanuri sălbatice, spuse comandantul. — Ce fac, aterizez? întrebă pilotul. — Dacă tot am venit până aici... Lăsându-se lin pe cele șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Au văzut că, de fapt, marile proiecte, aplicate în anii „epocii de aur” au fost și în atenția înaintașilor. Era doar o chestie de timp ca să fie aplicate. Devenind, însă, colonie sovietică, dezvoltarea noastră a fost plină de sincope și frâne. Artificiale. Chiar și în prezent influențele persistă. Comportarea liderului liberal, cu un discurs brici, recunoscut până și de opozanți, neliniștește mult clasa politică. Inclusiv pe unii „colegi de partid”. Chiliman a explodat, dar n-a fost decât o fâsâitură. Penibilă
TABLETA DE WEEKEND (51): DESPĂRŢIREA DE REPUBLICA A III-A (OBIECTIV 2014) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363799_a_365128]
-
Nu pot crede! Pentru asta trebuie să înțelegi ceea ce citești! Dacă ar fi înțeles, de mult era linște în țară. Apoi, iese în piață. Și dă pe goarnă! Hâc, puciul lui Ponta... Hâc, Constituția unei găști... Hâc, le-am pus frână la regionalizare... Hâc, gazele de șist, hâc, fac ce vreau eu.. hâc, am să vă urmăresc pe toți! Văd că a căzut în păcatul, din urmă, al ciuruitului. Dă indicații prețioase boborului, care nu muncește eficient, oferindu-i Guvernului pontist
TABLETA DE WEEKEND (39): SECRETUL LUI POLICHINELLE LA COTROCENI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363918_a_365247]
-
de pomană, se ridică agale și-și strânse cele două sacoșe pe care stătuse. Porni mulțumită încet către casă. Privi în lungul străzii mari pe care trebuia s-o traverseze. Păși pe zebră și făcu pași mici. Un scrâșnet de frâne se auzi în dreapta ei și ceva imens o izbi direct în față, făcând să-i sară sacoșa din mână la zece metri depărtare. Nu avu putere decât să strige “Au”, iar trupul ei se făcu ghem pe asfalt, aterizând ca
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
forjat. Râzând în hohote, femeia își scoase din poșetă un obiect nichelat, cu ajutorul căruia deschise porțile de la distanță, fără a mai coborî din mașină. Demară zgomotos, acceleră, apoi ca o săgeată, cu farul stâng, se opri în trunchiul unui arbore. Frânele scrâșniră prea târziu. Eram deja cu capul în parbriz. Am coborât amețit. Am rămas s-o văd coborând. Nici n-am sesizat cum o făcuse.Ședea pe scările de la intrare, fluturându-și pletele blonde cu obrăznicia unui copil zănatic. Mă
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]