4,121 matches
-
deasă de moșar. Pînă la primăvară om ajunge acasă răspunde țăranul cu calmul omului de munte, pornit la drum lung. Ritmul chitarelor se îndrăcește, iar genunchii goi ai fetei, săltați nervos, încep să se frece între ei, mîinile i se frîng a neliniște pînă cînd, aprinsă de-a binelea, fata se ridică de pe scaun, trădînd în ținuta ei încă acea cruzime proprie școlărițelor ce vor să pară mai mature decît sînt, își trece palmele peste fese, prelungind drumul lor în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
recunoscut. Cu ce vă servim? Doamna mai întîi face un gest politicos Iulian, așezîndu-se. Doamnă, se înclină chelnerul avem pui la tavă, cașcaval, ouă la capac... Aș vrea o jumătate de... începe femeia să spună, dar vocea ei fermă e frîntă brusc de trecerea unui gînd, care o face să-și deschidă poșeta și să privească înăuntru, de unde scoate un antinevralgic. Un pahar cu apă spune scurt. Mda murmură chelnerul nemulțumit, gata să fie ironic, dar se abține întîlnind privirea actorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mișcarea capului în dreapta ca o zvîcnitură, genunchiul sus, talpa, călcîiele, trupul zvîcnit, brațul întins, dreptul îndoit, pumnul strîns pe pahar ca pe mănunchiul cuțitului sub haină, repede, mai repede și tot mai repede, o roată, două, apoi, brusc, sîrba se frînge, conducătorul ei își trage răsuflarea rar, se uită cu ochi galeși spre spectatorul din fotoliu, surîde trist, rotește iar paharul în mînă, un gest rotund ca o sîrbă, vrea să bea, dar oprește brațul la jumătatea drumului spre gură, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ia jumătatea de pachet oferită de Lazăr să poată pune fruntea pe ea. Letiția a spălat farfuria și a pus-o pe colțul barului, continuînd să șteargă paharele. A ta și-a mea s-au dus la culcare că-s frînte spune Pavel, venind dinspre bucătărie, transpirat tot, cu mînecile puloverului vărgat trase spre coate, ștergîndu-se cu un prosop murdar. Nu credeam c-o să facem așa vînzare... Dă-mi un pahar. Ovidiu ia o sticlă și-i toarnă o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre", amintind multe din isprăvile unuia dintre copiii acestui pămînt, pe care mamă-sa nu l-a rupt niciodată în bătaie, ba mai curînd a știut să-l pedepsească fără să frîngă în sufletul fraged firul veșnic întins între mamă și fiu, căruia, dacă-i faci nod, gîndul va avea întotdeauna de ce să se împiedice. A mai întors-o preotul vorbind de aprigul blestem al părinților, dar a adăugat că iertarea acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
horn. Actorul și-a găsit o poziție comodă, cu fruntea pe brațe, în timp ce femeia de alături, istovită de-a binelea, și-a scos gulerul alb, l-a împăturit, făcîndu-l pernă, în care obrazul ei, îngropat, pare al unui copil mofturos, frînt de plîns aiurea. Mircea Emil, întins pe cele trei scaune, doarme dus, cu palmele sub cap, cu pălăriuța peste obraz. De teama lui, pe la miezul nopții, bătrîna cu cățelușa învelită în broboadă s-a retras la masa vecină cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se întoarce după primul pas de la început am vrut să te întreb: de unde ai cumpărat-o? Am o prietenă..., cred că i-ar sta minunat... Actorul se depărtează, lăsînd-o pe femeie cu privirea pierdută în gol, în timp ce-și frînge nervoasă degetele. Chelnerul vine dinspre bucătărie cu farfurii pline și-i strigă lui Pavel, care ia comenzi, să se oprească. Ce, întreabă acesta mirat nu mai prididesc soțiile noastre să pregătească? Le-am lăsat să se odihnească astă noapte doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeii, umerii i se îndreaptă, pieptul se umflă, iar bărbia mică sparge aerul spre Ovidiu: Ascultă, tovarășe, drept cine mă iei?! Drept cine ești acum, tovarășă răspunde apăsat, batjocoritor, chelnerul. Am să... încearcă să-l amenințe femeia, mai moale totuși, frîntă de tonul bărbatului din fața sa. Ai să, dacă n-ai să mori de foame rîde chelnerul. Ești singura care n-ai pus nimic în gură de ieri; ehe, dacă n-aș avea spirit de observație!... Și mă rog ce-atîtea mofturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui, ar fi de acord să i se dăruiască, dar apoi, speriată, ar putea să-l evite. În holul locuinței, cînd tocmai se ștergeau de praf, mama fetei, ieșindu-le în întîmpinare, cu statura ei impunătoare, gravă mereu, și-a frînt nervoasă degetele, măsurîndu-și fiica îndelung cu privirea, ignorîndu-l pe Vlad. Zău, mama, am stat la club, am asistat la un antrenament condus de Grig s-a scuzat iarăși fata. Da, doamnă, a făcut Vlad un gest de aprobare ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de el!" Oameni încărcați cu bagaje circulă dintr-o parte în alta iar Aura, cu pieptul apăsat în bara de aluminiu, cu nasul lipit de geamul în care se zbate viscolul, simțindu-și agățat de colțul unui geamantan ciorapul stîng, frîntă din cauza oboselii și a romului, simte cum începe să tremure iarăși de furie și nu-și dorește decît să ajungă acasă, unde, fără să spună un cuvînt măcar, va scoate bani de pe cec, atît cît să-i ajungă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gest brusc, de fiară lovită. Mihai s-a oprit, înspăimîntat: în fața lui, stă o femeie încremenită, cu ochii mari, ficși, cu buzele întredeschise, gata să exclame ceva. O vede cum face o mișcare scurtă, aruncă paharul peste hîrtiile de pe masă, frînge țigara ca pe un băț, contractă nervoasă pumnul, din care, cînd îl deschide, ninge deasupra mesei cu fulgii tutunului; se ridică, scutură scurt genunchiul drept, să-și așeze poala fustei, apoi se întoarce cu fața spre ușă: Te rog, fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acea flacără ce le leagă pe mamă și fiică, de aceea m-aș fi mirat să-ți spună că a fost aici... În tovărășia ta ea stă stingheră, se simte stingheră, ca un pui de cuc în cuib străin. Maria frînge brusc țigara, lăsînd-o să cadă lîngă scrumieră: Ți s-a părut! Doina este o fire foarte puțin comunicativă, de-aceea. Îți tremură mîinile, Maria surîde Mihai. Privirea Mariei, puțin speriată, se ridică brusc: Ce vrei să spui!? Ți-e ciudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ne-am luat femei frumoase, n-ar trebui să avem prieteni de familie." "Trebuie să-i spun lui Iftimie, să-l rog să nu-l mai invite pe Haralamb la noi... Vreau să nu mă știu..." Dar gîndurile ei se frîng brusc; simte încă fiorul neplăcut care a răscolit-o la vederea lui Ștefănescu. "Cine era tînărul care l-a oprit ieri, pe alee, pe Don Șef?" Amintirea privirii lui Mihai Vlădeanu în care a fost învăluită o clipă, o ustură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mă conduci pînă acasă? Mihai îi atinge cu vîrful degetelor brațul, invitînd-o spre ieșire. Aude lîngă el pasul ușor, pierdut în mocheta de pe culoar și i se pare că, aruncînd privirea pieziș, vede liniile plăcute ale trupului în mișcare, frînte de cîte o zvîcnire a capului ce-și reașază părul în gulerul ridicat al hainei de blană un gest spontan, plin de tinerețe. Afară, un vînt nebun învăluie din toate părțile. Mihai întinde mîna, iar Doina i se agață strîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
improvizat din cîteva scaune puse alături și o saltea, înveliți cu haina tatălui și cojocul actorului. Dacă obosești și vrei să te schimb... Nu, că se scoală tatăl lor după miezul nopții arată studenta spre salteaua unde părinții copiilor dorm, frînți de oboseală. Doctorul se lasă trezit cu greu iar cînd își dă seama unde se află, începe să clatine din cap îndurerat: Unde-o fi Aura? Uite ce transpirat sînt. Am avut un coșmar... Lazăr încearcă să-l îmbărbăteze, mergînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că-și iubea nebunește tatăl, atunci, prin căsătorie. "Cine-i în stare să se căsătorească, acum, cu fiica lui Bujoreanu?" m-au întrebat cînd le-am propus. "Eu" am răspuns, fără să ezit, fără să gîndesc. Nervoase, mîinile lui Săteanu frîng creionul în două, iar pocnetul surd cade ca un punct la sfîrșitul vorbelor. Mult timp, Săteanu se chinuie să îmbine cele două bucăți, să reconstituie creionul, pipăie asperitățile rupturii, Mihai își amintește de pomul rupt seara aceasta și se înfioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întind mîna, să dau plapuma la o parte, apoi, cu palma tremurînd, să ghicesc prin întuneric formele unui trup... Dar... mereu aceeași răceală. Și mă apucă o ură și o furie... De multe ori îmi dau singur pumni. Apoi îmi frîng furia zicîndu-mi că Doinița a adus atîta soare în sufletul meu că nu-și mai au rost regretele pentru..., dar nu-i același lucru. Doinița mi-a oferit posibilitatea unei iubiri înalte, de părinte; carnea însă își cere drepturile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
împing un vagon cu materie primă să-l poată aduce pe poziție, la rampa de descărcare. Ninsoarea a stat, dar vîntul suflă cu așa putere că mulți din brazii plantați dincolo de gardul uzinei, pe marginea șoselei de centură, s-au frînt de la jumătate, ori s-au răsturnat cu totul, aruncînd spre cer cîteva cioturi de rădăcină. Înăuntru, în încăperile instalației, la primele faze, într-o căldură ce nu scade niciodată sub treizeci de grade, muncitorii au mereu de lucru pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dur al roților în mișcare de la mașinile de torsionare, cu privirea fugară peste femeile ce se agită, Mihai încearcă, în gîndul lui, o comparație cu alte munci, poate chiar din sectorul tehnico-economic, unde, dacă nu pici de oboseala brațelor, te frînge istovirea nervilor, mai ales de cînd, reducîndu-se posturile în schemă, au crescut sarcinile celor rămași. În fond, se întreabă el din senin, poate surprins de mișcarea brațului unei fete care, înfășurînd capătul unui filament, seamănă cu gestul unei secerătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
teatru, care... cu aluzia... Nevastă-ta-i bine mersi, a născut normal, acum se odihnește. Lazăr se relaxează dintr-o dată, umplîndu-se de zîmbet, murmurînd o mulțumire. Salut! zice Runca plecînd grăbit, înfrigurat. Mă duc să mă pregătesc de plecare, sînt frînt. Dom' doctor, strigă Mihai după el n-ați spus... ce are... Cum nu? Două fete zdravene: două trei sute și două trei sute cincizeci; grele, nu glumă! rîde jovial Runca, apoi fuge înăuntru, strîngîndu-se în brațe de frig. Felicitări, Lazăre! îl lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trage, nu crezi? Ar fi naiv să ne imaginăm altceva. Carol simțea structura tubulară, forma prelungă, de coloană, rigiditatea propriului penis. Eram blocați într-un tunel. Nu puteam fi absolut sigur, dar, după felul în care gâfâia și i se frângea uneori vocea de Rudyard Kipling, bănuiam că profesorul se juca pe ascuns cu mânuța. *** Bang! Mai târziu, după o investigație în profunzime, cu termometrul rectal și o gamă largă de teste și analize, medicul legist fusese în măsură să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din urmă, mesajul ei fundamental, acest cuvânt ar fi dăinuire. Trecerea prin furcile caudine ale negurilor istoriei, contextele și conjuncturile mai mult sau mai puțin favorabile, momentele de avânt și cele de regres, nimic din toate acestea nu au putut frânge sau altera în mod substanțial fondul primar originar și, deopotrivă, original al uneia dintre marile culturii și civilizații ale omenirii. Se cuvine deci a aprecia excelența echipei care a transpus de la gând la faptă acest proiect editorial menit a aduce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
O dată cu coke și pop-corn, tinerii spectatori își înghit și porția de metafizic viu colorat. Și cea mai îndrăzneață imagine din poveștile copilăriei - să zicem un monstru de 30 m înălțime care sare de pe Pământ direct în spațiul sideral pentru a frânge în fălci o navă fotonică - este acum doar o temă cu termen de predare pentru vrăjitorii noilor baghete magice: mouse și joystick. În discuțiile dintre ei pe marginea a ceea ce văd, adolescenții nu rețin aproape nimic legat de scenariu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cruciulițele simpatice, iar treburile îmi reveneau mie, singur cu mama pe-acasă; g) dacă ieșeam la miuțe, perețelu, băruța ș.a.m.d. ș.a.m.d., se chema că mă jucam; h) nu puteam să mă tot joc când mama era frântă de oboseală și erau atâtea de făcut; i) dacă mergeam la antrenamente, se chema că am o ocupație serioasă, iar treburile puteau să aștepte; j) ca puști topit după mama și Matei, ca să mai scap de treburi și să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu știe și nu vrea să-și trateze cu respect cititorii. Cât despre mama și Filip, oricât aș căuta vreo soluție salvatoare, nu întrezăresc nici cea mai mică portiță de scăpare pe care s-o zbughesc înainte de-a le frânge inimile. Numai când mă gândesc cum crede Filip despre Mateiul mic, la începutul capitolului 6, că „mușcă dintr-o plăcintă cu mere, bea sirop, citește și recitește scrisoarea primită de la Mateiul mare, mănâncă pufarin cu pumnul, ronțăie o pastilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]