4,656 matches
-
îi vorbea de etnia sa, de pătimirile țiganilor și puținele bucurii pe care cerul se îndura să le coboare prin îngerii săi în corturile lor, acesta tăcea. Căută să deslușească în privirile și în chipul omului din preajma sa, ce îl frământă, că era cât se poate de limpede, că avocatul nu se mai afla lângă el. Îl lăsă un timp, apoi îl întrebă: - Pe unde umblați, domnule avocat, că am rămas singur cu mine și aș fi vrut să mai vorbim
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
orizont o gâlceavă pe care trimișii nu reușiseră să o descâlcească. Fură discuții îndelungi. Vijelie mai lăsase din prețul inițial, dar nu voia să renunțe la cei cinci sute de galbeni peste prețul oferit de către familia lui Vișinel. Lisandru se frământă un timp, își numără în minte toată agoniseala, dar găsi că nu avea galbenii trebuitori. În cele din urmă, chibzui însă că se va zălogi pentru acei galbeni care-i lipseau, galbeni la care ținea atât de mult viitorul său
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Cei cinci membri ai comisiei deveniseră un singur om. Ascultau extaziați, nevenindu-le să creadă că un tânăr care bătea la porțile conservatorului poate să-i impresioneze atât de mult cu prestația sa. * În acest timp, părinții și Vișinel se frământau afară, neștiind de ce întârzie atât de mult Mihăiță, când alți candidați ieșiseră doar după câteva minute. * Când Mihăiță slobozi vioara, vădit epuizat în urma concentrării la maximum, pentru execuția acestei piese muzicale, profesorul îl chemă lângă masa unde se afla întreaga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îngăduitoare, iar mătușa Eugenia, tânără pensionară din învățământ, era de o bunătate rară și-mi satisfăcea toate mofturile, în timp ce mama, mutată cu Dorina la părinții ei, era prea ocupată cu cariera sa didactică. A fost singura perioadă a vieții mele frământate de adevărat om liber. „O tempora!” Am amintit de moara bunicii, care a fost nevoită, în anul 1961, s-o închidă, autoritățile interzicând orice activitate de morărit, rămânând părăsită de mușteriii ce stăteau la rând cu căruțele cu cai sau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cortină invizibilă, oprind Încercarea de a fi abordată. Cariul, acel vierme cunoscut ce roade până și în esențele tari ale arborilor, ajunsese să lucreze spornic și în ființa lor. Discuția demară cu fraze disparate formate din cuvinte și propoziții îndelung frământate între două dimensiuni incerte de bucurie umbrită și de umbre cu semne de lumină... - Știi, Ina, începu Olga, ți-am spus atunci că sunt îndrăgostită. Atunci era abia începutul, acum însă lucrurile au avansat și pot spune că simt împlinirea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
când în când întrebătoare, căutând a citi una în ochii celeilalte replici rămase nerostite, care însă se lăsau îndelung așteptate. Cea care redeschise dialogul fu Olga. - Știi, tu, ce mă preocupă în aceste momente!? - De unde să bănuiesc ce gânduri te frământă!? replică Ina. - Ei bine, ce culoare și ce croială să aibă rochia mea de mireasă. - Păi n-o vrei albă? - Nu aia tu cu care voi fi mireasă, scuză-mă, ci cealaltă, când mă voi despodobi, clarifică Olga. - Contează? - Și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
multe lucruri care nu trebuie să ajungă la urechile unei femei... - Da’ de unde!? O persoană ca tine poate spori chiar și savoarea acestui vin rar din colecția soțului tău. - Totuși... - Dacă asta e voia Măriei-tale! Valentina se retrase. Alex se frământa pe scaun, nu știa cum să înceapă discuția. Jan îl îndemnă să ciocnească paharul cu al lui, ca mai apoi să zică: - Bănuiesc, ce mai, am certitudinea că această vizită nu e întâmplătoare, nu-i așa!? - Oricât te-ai feri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ochiurile unul câte unul până ce făcu o deschizătură prin care perechea lui putu să scape. După numai câteva momente însă, vânătorul văzu cum fluierarul împleticindu-se se încurcase el însuși în plasa pe care abia o sfâșiase. Aceste gânduri le frământa Alex în dimineața despre care vorbim, în timp ce se pregătea să plece pe șantier, unde mai erau câteva probleme de rezolvat în vederea predării la cheie a noului edificiu. Era mândru de această nouă construcție, mai ales că el îndreptase multe din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu asiduitate în sertarele memoriei sale, dar, cu toate eforturile mentale depuse, nu reuși să creioneze portretul nici unui pretendent la mâna Inei. Ea nu era o fată care să colinde străzile, să populeze petrecerile. Cine o fi? Cine o fi? frământă ea întrebarea, cu vădită nerăbdare ... Tocmai când Ina se pregătea să-i destăinuie numele mirelui, ușa se deschise brusc și doctorul Pencu, furios ca un taur care intră în arenă glăsui fără menajamente: - Fetele mele stau la taclale și o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
este pusă la încercare, că Olga își poartă cu dezinvoltură privirile pe obiectele ce împodobeau interiorul, de parcă ar fi fost în căutare a ceva, el o imploră: - Ce-ar fi să spui direct, așa, fără o pregătire prealabilă ce te frământă? - Da, Victore, ai dreptate, da! Voi rezuma totul în două cuvinte: sunt fericită! Victor o privi câteva clipe cu ochii unui om care dorise să audă asemenea rostiri. Pentru el era deosebit de important faptul că găsise un aliat în bătălia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Olga fusese transportată de urgență la spital, cu salvarea. Era mahmur, obosit, nervos până peste poate că în seara aceea norocul îl părăsise, nu-i intrase cartea așteptată, faptul soldându-se cu pierderea unei însemnate sume de bani. După ce se frământă un timp negăsind ceva mai bun de făcut, se așeză pe pat și adormi. A doua zi dimineață era hotărât să se ducă la spital, să-și vadă soția, copilul, dar pe drum își adusese aminte că era imperios necesar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pansă și mă îngriji. Înainte de a mă culca, m-am examinat în oglindă. Fața mi-era răvășită, flască și cadaverică. Atât de flască, încât nu o recunoșteam. M-am urcat în pat, trăgându-mi cuvertura peste cap. După ce m-am frământat un timp, m-am întors cu fața la perete. Mi-am îndoit picioarele, am închis ochii și am continuat să-mi urmez gândul. Șiruri compunând destinul meu sumbru, trist, teribil și extrem de plăcut - locuri unde viața se amestecă cu moartea și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
maximă Încîntare unei părți a criticii noastre!... Și-n acest context, Îmi dau seama că-s depășit, că Sofocle, Will ,Cehov, Ibsen sau Camus sunt niște drama turgi care , vai! , s-au ocupat de fleacuri. Păcat!... Alt subiect care mă frămîntă, de cînd fac teatru : relația artistului cu publicul. Spre exemplu, a citit, recent, la Bulandra, un text dostoievskian, celebrul Patrice Chéreau . Nu rău, firește. Textul nu era nici el unul oareca re, firește. La spectacol nu se adunaseră nici ei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
vreun efort în luarea salariului, altminteri grăsuț, lună de lună. Liniștea care se lăsase a fost întreruptă de un oftat simultan al celor doi. Moșul dădu iarăși din cap, încuviințându-și parcă un răspuns interior dinaintea unei dileme care-l frământa: " Normal că are tupeu. N-ai văzut ce-l ține-n brațe rectoru'?" Cum să nu-l ție? Ha! Doar sunt amândoi pe felie, pe aceeași felie. Mai ales de când cu renovarea aia mare, amândoi sunt uite așa!", face Săvuleasca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
servită, aceea că fiul său cel mic nu-i de găsit nicăieri. Cine-i ăla care să rămână indiferent și flegmatic la o asemenea veste? În niciun caz tatăl meu. Îl știu eu prea bine. S-ar îngrijora, s-ar frământa, și-ar face o mie de gânduri, alternându-le pe cele mai negre cu cele mai pline de speranță. La vârsta lui numai asta i-ar mai lipsi. Simțeam un acut sentiment de vinovăție, din ce în ce mai apăsător. Trebuia să acționez cât
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Azi, toate acestea nu mai erau decât o amintire, una pe care cu greu și-ar fi dezgropat-o din memorie nea Vasile. Acum, numai la asta nu i-ar fi stat lui mintea. De vreo trei zile se tot frământa cum să dosească o mulțime de fierătanii, cadre metalice și alte minuni de același fel pe care ăștia de la universitate le casaseră. Ascunzători avea el, dar avea, de asemenea, și colegi de schimb. Unul cel puțin la fel de descurcăreț ca și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
film. Eram curioasă ce părere își face despre el. Cu atât mai mult cu cât l-am auzit de câteva ori întrebându-se ce anume prevalează în deciziile noastre, în viața noastră, în general..." "I-auzi ce teme filozofice îl frământă pe dumnealui!", exclamă Săvuleasca sincer amuzată. "Și ce credea el că ar fi mai principal în viață?" Fata dădu din umeri: Nu ajunsese la o concluzie, dar alternativele lui erau chimismul sau atitudinea". "Chimismu' sau atitudinea!? Hai că m-ați
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să fie-n pachet bucăți cât mai mari. E mai discret. Înțelegi?" "Da, doamnă. O să mă străduiesc pă cât posibil." "Mersi, dragă! Hai pa, că uite, tocmai am intrat și parcă-i liberă fata mea să mă ia acuși la frământat, hi, hi, hi!" " Să vă fie dă bine, doamnă! Săru'mîna!" Vorbea deja de unul singur. Doamna ministru secretar de stat închisese. Așa cum se aștepta, cucoana nu ajunsese încă. Dădu un tur asiguratoriu și, după ce se convinse că nu sosise
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că nu pe mine mă îmbrățișezi, când îmbrățișezi, și nu mie îmi mângâi părul când îți răsfeți mâna prin pleata acesta a mea... Sau zadarnic o faci, Gerard, dacă gândul îți este la o altă fată. Spune odată, ce te frământă! Da, cu toată tandrețea de care dădeam dovadă pe parcursul întâlnirilor mele cu Mona, aceasta simțea (era în primul rând femeie, nu?) că eu nu aveam cum să fiu sută la sută sincer cu ea, nu pentru că nu voiam, ci pentru că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zgâriată, Epa. Cine mai spunea și asta? Când? Unde? Nici măcar nu se chinuia să răspundă la astfel de întrebări. Îi venea să creadă că în dosul lui, cineva nevăzut îi șoptea ce să gândească, fără însă a-l lăsa să frământe gândul așa cum o făcea altădată, să-l mestece și, în sfârșit, să se sature cu miezul lui. Acel cineva i se părea că alerga apoi repede în fața lui, ca să tragă pe rând, tot câte o cortină. Erau zile când zeci
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
despre cele întâmplate în acea noapte și despre toate repercursiunile, inclusiv despre noua mea achiziție feminină. Desigur, ar fi trebuit să mai știe Regizorul ceva și despre ce femeie e vorba. Ceea ce trebuia cu siguranță să știe era ceea ce mă frământa pe mine de ceva timp încoace: răzbunarea celorlalte zeițe, Hera și Pallas Atena, pentru că din cele trei statuete, nu reușisem să reasamblez decât statuia Afroditei. Noua achiziție, Iozefina, era de fapt mâna Afroditei, așa credeam eu cel puțin. Nu mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ceea ce urma să se întâmple de-adevăratelea. Se făcea că verișoară-mea, cea care era în lagăr la Cotul Donului, împreună cu soțul ei, și care născuse acolo o fetiță pe nume Miryam, voind să facă niște cozonaci aici în sufragerie, frământa un aluat frumos, iar eu, curată pe mâni, puneam în aluat, ceea ce trebuia după gust: zahăr, ulei, sare, lămâie, etc. Ei, cât ce mi-a dat să gust din el, aluatul începu să scadă.-Pune, fato, făină, că n-ai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acest context, alegerea nu este motivată de trecut, ci de transformarea necunoscutului în cunoscut, adică evoluție pozitivă pe verticală. Iar drumul devenirii și evoluției, face farmecul existenței noastre pe pământ. Mintea omenească mereu caută întrebări la diferitele probleme ce o frământă, dar nu de găsirea de răspunsuri adecvate este cu adevărat nevoie, ci de credința în faptul că anumite lucruri chiar se pot întâmpla și chiar pot fi adevărate. De noi toți depinde să influențăm schimbarea sistemelor și paradigmelor, prin simpla
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mine nu mă trage ața să mă duc acasă pentru totdeauna... Una-i să știi că mâine pornești la drum și alta-i să-i vezi pe cărăuși trecând pe șleau în șir ca la paradă, iar tu să te frămânți prin ogradă ca leul în cușcă... Tu încă mai ai cu ce te lua când te apucă dorul de ducă. Aprinzi otrava ceea de lulea... Da’ eu? Tu... tu ai să ieși din casă și ai să cesali armăsarul, ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întâmplat așa ceva? Să te ridici de la masă ca de la praznic. Și acolo, după un rachiu și o gură de vin, tot mai auzi pe unul spunând <să-i fie țărâna ușoară>. Aici însă îi ca la priveghi. <Mutu mă cheamă!>” Frământat de aceste gânduri, până la urmă a vorbit: Adică cum? Ne ducem la culcare odată cu găinile? Da’ ce, suntem babe? Eu zic să-l rugăm pe Costache să ne aducă și o oală cu vin și după aceea om mai vedea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]