680 matches
-
avem morți cu duiumul, În special bătrâni... Mor ca muștele... Vara istanbuliții mor pe capete! S-a oprit gânditor, lăsându-i Asyei povara semantică a ultimei fraze pe care o construise. Apoi s-a uitat la un trecător Îmbrăcat În frac, ce țipa Într-un telefon mobil, dând ordine și a exclamat: — Toți bogătașii ăștia! Pfuui! Strâng grămezi de bani o viață-ntreagă și pentru ce? Ce prostie! Au cumva giulgiurile buzunare? Fiindcă În cele din urmă toți ajungem să Îmbrăcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de bani o viață-ntreagă și pentru ce? Ce prostie! Au cumva giulgiurile buzunare? Fiindcă În cele din urmă toți ajungem să Îmbrăcăm un giulgiu de bumbac. Asta e tot. Nu tu haine șic. Nu tu bijuterii. Poți să porți frac În mormânt sau rochie de seară? Cine ține cerurile pentru oamenii ăștia? Asya nu avea nici un răspuns de oferit, așa că nici măcar n-a Încercat să dea unul. Dacă nu-l ține nimeni acum cum putem trăi sub cerul ăsta? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dacă ar fi avut și Bill aventuri cu cine ar fi dorit. La pauză holul operei și sălile erau pline cu bărbați de toate vârstele: tineri și vârstnici, tradiționaliști sau metrosexuali, intelectuali, oameni de afaceri, artiști, hipioți, bărbați Îmbrăcați În frac, jeanși sau costum și cravată. Toți erau interesanți În felul lor. Toți aveau poveștile lor de viață, visau să ajungă În locuri exotice sau erau conduși de pasiunile lor prin viață, motiv pentru care se trezeau dimineața și Înfruntau lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care - gata să-și schimbe locul ca o pisică pentru a urma variațiile planului de oscilație - imprima sferei, ori de câte ori aceasta venea către el, un impuls ușor, cu un gest precis al mâinii, cu o atingere ușoară cu degetele. Era În frac, ca Mandrake. După aceea, văzând și alți Însoțitori de-ai lui, aveam să pricep că era un scamator, un iluzionist de la Petit Cirque al lui Madame Olcott, un profesionist capabil să-și dozeze presiunea din vârful degetelor, cu mână sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru Înțelegerea Artei. Ei, și cînd părea că seara se apropie de sfîrșit, lucruri noi se-ntîmplă. Procesiunea nu a făcut altceva decît să pregătească publicul pentru un simulacru de nuntă. Mireasa poartă o rochie pătată de sînge, iar mirele - un frac găurit cu lovituri de cuțit și un joben străpuns de o săgeată și amîndoi, mire și mireasă, sînt bărbați. Un oficial purtînd un trening de pușcărie și ducînd În mînă un baston cu un cap de maimuță În vîrf rostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
e cel mai bine, mustăcește: cel mai bun hotel, cea mai bună faună, cea mai bună distracție din America. Fumul de trabuc e cubanez, banii sînt high tech, limbajul e multi. Femei În superbe rochii de seară și bărbați În frac plutesc În sus pe scări, către mezanin și perechi În blue-jeans scumpi și piele italienească Își fac veacul la bar. Toată lumea arată de parcă merge zilnic la sală, face alpinism, se bronzează la mal de lacuri și se dă cu smacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
oeuvre În forme genitale modificate. Un gangster gras Într-un costum alb, cocoțat pe un scaun Înalt Beuys, i se adresează lui Wakefield arătînd spre Giacometti-ul slăbănog: — Arată de parcă ar trebui să pape niște fofoloancă. Sosește și Palmer, purtînd un frac peste boxeri; picioarele-i lungi și albe sfîrșesc Într-o pereche de papuci arăbești. — Uite-l, a venit, obrăznicătura! Strigă doamna Redbone. Adevăratele „tîrfe ale artelor“ Încep să sosească, Îmbrăcate chiar cumințel În contrast cu interpretările date temei de către patronii artelor. Caddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fel sau altul animalele. Anul acela, tema anunțată era „Omul”. Conferința se petrecea în marele hambar, în care fiecare animal avea un loc rezervat și personalizat. Pe când găina și porcul au ajuns, câteva surate își ocupaseră deja locurile. Rățoi în frac, vaci în rochii de gală, măgari cu papion și tot felul de necuvântătoare soseau din patru colțuri ale lumii. Când toți au fost prezenți, mediatorul și prezentatorul conferinței, boul Fane, destul de popular în lumea animalelor, toți știindu-l un bou
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
internațional, și e nevoit să-i certe. ─ Măriuco, de la tine nu mă așteptam... Iar tu, Sorine, poți să-ți iei adio de la bicicletă! Oaspeții ridică glasuri indignate. Doamne în rochii de seară cu paiete s-au înroșit și gâfâie. Cozile fracurilor flutură prin aer ca rândunelele. Un tânăr care seamănă cu visătorul cântăreț al lui Caravaggio, numai că în loc de alăută poartă o tavă, execută o piruetă desăvârșită, apoi fandează stânga, forța centrifugă îi șterge tava din mână, cupele de șampanie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fără să scoată niciun cuvânt, în picioare, cu umbrela deasupra capului. Pe celălalt mal, un bătrân (i se pare că are fața Magicianului, însă nu este foarte sigur, așa că strânge din ochi, încercând să vadă cât mai bine) îmbrăcat în frac aruncă undița în apă și pescuiește, la intervale fixe de timp, oglinzi cu care alcătuiește un perete. Privindu-se uimit de la distanță - nu știam că am plecat de-acasă în impermeabil, plecasem pentru o repriză de jogging, cu Magicianul după
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gât. Întâi absența fantei, apoi cabina de machiaj - nu mai înțelegea nimic. Maestrul era cu spatele. Așezat pe un scaun de bar, în fața oglinzii. Să fi avut vreo 25 de centimetri înălțime, nu mai mult. Păr lins, dat pe spate, frac minuscul. Se simți precum Gulliver în țara piticilor. Tuși încet. Maestrul își răsuci căpșorul. Mustață cu colțurile răsucite în sus. Nu. Unul în sus și altul în jos. - Da, vă rog? Autografele după spectacol. În spatele său, clovnul desfăcu pumnul și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
înălțime amețitoare, înecat în arteziana din centrul orășelului sau tăiat în două de un tren. Într-o fracțiune de secundă, îi trecură prin fața ochilor mai multe imagini sugestive, de fiecare dată fiind vorba despre o victimă în agonie, îmbrăcată în frac și cu un joben imens pe cap. Indiferent de modul înfricoșător în care murea posesorul pălăriei, jobenul nu cădea niciodată, ca și cum ar fi fost fixat în cuie pe țeasta Magicianului. Magicianul muri o dată, de două ori, de trei ori, de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe Felix în trăsură, fără ca acesta să știe unde îl duce. - Am o idee! explică Stănică în trăsură. Să văd. Stănică se dădu jos într-o stradă din jurul Lipscanilor, în fața unui restaurant cu înfățișare modestă, înăuntru însă chelnerii erau în frac, o sală întinsă cu mese, cu îngrijire așezate, se sfârșea printr-un fel de scenă, pe care se vedeau instrumentele mai voluminoase ale unei orchestre. În sală nu era nimeni, deși erau orele opt. Stănică împinse pe Felix pe o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
balon" a unuia Marin Bălună, pălărier care călca cravate, manșete artistice și gulere de domni, " La briciul vesel" sau "La minut", cum scria pe a doua firmă, frizerie de lux, tuns, ras și frezat, "La șicul elegant", croitorie, pardesie, paltoane, fracuri, nunti,-botezuri, "Tricolorul", ceaprazărie, șepci, uniforme pentru C.F.R., Poștă, vin și acasă, "La italianu", tocilărie, ascutim brice, foarfeci și lame de ras și "La vapor" cafea, zahăr, simigerie. Înspre peroanele gării, pe aceeași parte a ieșirii, se înălța o casă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îngust și plin de hârtii, ătîrna un șir lung de haine, păzit de nevasta negustorului, o femeie grasă și înaltă. Aceasta ademenea cumpărătorii în prăvălie, strigând din toate puterile: - Ia și te-mbracă! Ia și te-mbracă! Costume de stradă, fracuri de închiriat, costume de înmormîntare, pantofi extra, prețuri ieftine... Degeaba, domnilor! Desfăcură geamantanele cu o cheie potrivită și scoaseră lucrurile furate. Erau vreo douăsprezece cămăși, două costume de haine, o pereche de pantofi, așezați pe șanuri, batiste și izmene, o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își aduse aminte de tinerețea lui, pe la ce baluri umblase... Păi unde era petrecerea de la Gib, la Bragadiru, când se dădea balul romilor, de nu mai aveai loc de țigani, care mai de care mai luxos, mai încliftat, numa-n fracuri și gulere tari? Unde era balul ofițerilor de la Cercul militar? Dar balul florarilor? Câți ani trecuseră... Într-o noapte ca asta furase o nevastă și-o dusese în Tei la o gazdă. Ce mai muiere, o făcuse mielușica lui, fura
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bine. - Nu te lăsa, Anghele, nu te lăsa, se mai întorcea către celălalt. Nu-l mai auzea nici el. - Și cum îți spuneam, nene Mitică, n-a lipsit unul. Până și dușmanu meu de moarte, Cîrlea, venise. Purta joben și frac. Ce vrei, țigan scuturat, îl știi matale. Din cauza lui erau să se omoare niște muieri de-l iubeau. Ce bătaie s-a încins! Dacă nu săream între ele, se omorau. Stați la un loc, ocările dracului!" strigam la ele, dar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
părțile zâmbete subtile și strângeri de mână savante, ca niște arcușuri mânuite de un virtuoz. Fu invitat și Ioanide, care se bucura de simpatie în cercurile franceze și poseda Legiunea de onoare, și, contrar supozițiilor lui Gaittany, veni într-un frac impecabil, ce-i făcea și mai original capul ras și fața de astă dată arsă de soare. Impresia printre doamne fu excelentă, și Ioanide relevă un mare stil de societate, caracterizat prin răceală fără aroganță și paradox plasat cu tact
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în permanență centrul discret de gravitate, întrucît era atunci considerat ca o personalitate a cărei deplasare într-o parte sau alta a tablei de șah politic ar fi avut o notabilă influență. Figura lui era afară de aceasta impunătoare și plăcută. Fracul îi ședea și mai bine decât smochingul și părea o haină de toate zilele, purtată cu simplitate. Pomponescu era înalt, sau făcea poate această impresie din cauza umerilor săi înalți. Smărăndache susținea că Pomponescu pare a da profesional audiență, căutând a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viață era mult mai mare. În decursul acțiunii, Jack (așa-i zicea șefului) conducea în sediul din pivniță o femeie de lume îmbrăcată în rochie de seară și cu gâtul plin de bijuterii. Femeia era însoțită de un bărbat în frac. Amândoi fuseseră confiscați într-o lovitură, iar bărbatul, adus anume pentru fixarea sumei de răscumpărare. Jack smulgea bijuteriile de la gâtul femeii, lua ceasul și banii bărbatului și-l scotea pe acesta din urmă legat la ochi afară, după ce i se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Acceptîn-du-i-se întrevederea, bărbatul declara că Jack întreținea relații de dragoste cu soția sa. De aci indignare printre bandiți. În fundul sălii spectacolului se auzea un zgomot, lumea întorcea capetele, și unii strigau: "Liniște!", însă un reflector descoperea locul. Acolo, soțul, în frac, înconjurat de câțiva bandiți mascați, arăta cu mâna spre scenă, unde Jack, în fine biruit de grațiile caste ale femeii, capitula într-o îmbrățișare. "Trădare!" strigau G. Călinescu bandiții din fundul sălii, iar soția țipa de pe scenă la soțul ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
publice și private (serviciile de arhive au fost create în vremea Revoluției). De asemenea, în această logică a fost regândit sensul achizițiilor, al donațiilor, al testamentelor, care contribuie la îmbogățirea colecțiilor de artă în cadrul organismelor culturale ca FNAC, RMN, FNAM, FRAC și al muzeelor "clasate și controlate" de stat. A constitui o colecție înseamnă, în fapt, a defini juridic muzeul ca o misiune de serviciu public. Tabelul 1. Inventar, clasare, înscriere, arhivare Moduri de capitalizare 1985 1995 Rata de creștere Înscrieri
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
practică: comisii și concursuri Orice capitalizare adoptă căi specifice. Ea se concretizează în "forme" durabile și se investește în acestea (Thévenot, 1986). • Forma "comisii" Aceasta permite dobândirea bunurilor prin clasare, inventar sau achiziție în cazul Fondurilor Regionale de Artă Contemporană (FRAC), studiate de Pierre-Alain Four (1993), Philippe Urfalino și Catherine Vilkas (1995) sau Nathalie Heinich (1997). La fel, comisiile regionale, de tipul Comisiei Regionale pentru Patrimoniu Istoric, Arheologic și Etnologic (COREPHAE), marchează calea de parcurs (de la regiune la stat) pentru a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
din domeniul artei participă astăzi la producerea notorietății. Ei au la dispoziție bugete de achiziții, fonduri de colecții, spații de expunere, mijloace de publicare, care le permit să difuzeze și să promoveze selecțiile la toate nivelurile teritoriului (muzee naționale, municipale, FRAC, FNAC, CAC). În fine, asociațiile sunt luate din ce în ce mai mult în considerare în oferta culturală, căci ele propun servicii pentru colectivele locale, concep animații, spectacole vândute "la cheie". Cererea În acest cadru de analiză, doar cererea solvabilă ne reține atenția. Vizitatorii
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în Politix, nr. 24, trim. 4, 1993, pp. 95-114. FRIEDBERG Ehrard, Le Pouvoir et la règle. Dynamiques de l'action organisée, Seuil, Paris, 1996. HEINICH Nathalie, "Expertise et politique publique de l'art contemporain: les critères d'achat dans un FRAC", în Sociologie du travail, 1997, nr. 2, pp. 189-209. JONAS Hans, Le Principe Responsabilité. Essai d'une éthique pour la civilisation technologique, trad. fr., Le Cerf, Paris, 1990 (ed. I germană, 1979). LEGENDRE Pierre, Histoire de l'administration de 1750
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]