567 matches
-
unor dispoziții din Codul Muncii, poate solicita precizări de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș. Dna Livia Georgescu, Arad. 1. Din păcate, unele întrebări nu sunt formulate foarte clar, dar vom încerca să răspundem la toate. Potrivit art. 88 alin. 1 fraza I din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămați în drepturi pot introduce la instanță acțiune în anulare a certificatului de moștenitor. Termenele de prescripție diferă. Astfel, acțiunea în anularea certificatului de moștenitor pentru vicii de consimțământ este
Agenda2004-28-04-dialog () [Corola-journal/Journalistic/282624_a_283953]
-
făcut să tacă? Aici e cheia întregii povești. De ce nu l-au săltat atunci pe Mircea? De ce justiția și-a făcut datoria... după trei ani? Între fratele meu și justiție aleg justiția". Ca să-l cred pe Băse, trebuia să spună frază asta în 2011".
Mita pentru Mircea Băsescu, dezvăluită în 2011, de un PROCUROR. Lucian Mîndruță: "Aici e cheia. Cine l-a făcut să tacă?" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29190_a_30515]
-
liniștit? Unde ați fost în martie, cînd noi strigam peste tot că e o problemă de securitate națională că toate organismele de supraveghere financiară sînt Rușanu și finii, iar dvs aveați altă agendă la CSAT? Din al cui raport provine fraza despre mine cum ca ”sînt un factor de stimulare” al manifestațiilor de stradă, cum ați spus la ProTV (limbajul trădează)? Dar a fugit departe, dovadă că presa prezidențială a fost instruită duminică să spună nu doar că nu se mai
Pippidi explică de ce a contramandat Băsescu dezbaterea publică by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/34822_a_36147]
-
nu numai pe cale folclorică, îi joacă și feste, care duc la efecte de asemenea comice, poate și pentru că poetul era și umorist. Crezând că va face impresie unui nacialnic, după ce executase un strașnic salut milităresc, poetul debitează pe nerăsuflate următoarea frază: "Șto ste turi rîțite u gebuve?" care înseamnă nici mai mult nici mai puțin: "Ce tot stai d-ta așa, cu mâinile-n buzunare?" Manifestările de prietenie din partea bulgarilor încep să devină numeroase. Ajutorul de nacialnic de la Melnik, auzind că
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
posibilă mireasă, dar nu reuși să scoată nici un sunet. Parc-avea ceva în gât. - Nu tu, ci ea ar trebui să se simtă prost. Tu să te porți de parcă nu s-ar întâmpla absolut nimic. Felul în care spusese Chikako fraza de mai înainte îl enervă pe Kikuji. Nu-i fusese amantă tatălui său prea multă vreme, dar venise mereu în casa lor cât trăise bătrânul. Nu numai când se organiza o ceremonie a ceaiului, ci și cu alte ocazii când
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
fără greșeală) se ia la întrecere tineretul, pe la șezători"; nu apare însă în DEX. Acesta din urmă (citez ediția din 1996) include, cu o explicație mai vagă și chiar incompletă, doar cealaltă sintagma, frîntura de limbă: "vorbire încîlcita, p. ext. frază încîlcita, alcătuită din cuvinte greu de rostit". Și aceasta circulă în folcloristica noastră, de pildă în seria de Materialuri folcloristice apărute la începutul secolului, îngrijite de Grigore G. Tocilescu și Christea N. Tapu (v. ediția lui Iordan Datcu, București, Minerva
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
bun interviu luat de Dragoș Ghițulete actorului Marcel Iureș. Despre cenzura antedecembristă, despre eșecurile și spaimele personale, despre momentele de grație și afinități, despre independența teatrului ACT, dar mai ales, inerent, despre expresivitate. Ca puțini alții, Marcel Iureș știe să frazeze, știe să plaseze accentele, să-și calculeze respirația (chiar și în pagină, nu numai pe scenă), dar mai ales știe să folosească formulele memorabile în așa fel încât acestea să nu sune emfatic și gol. Un singur exemplu, în felul
Expresivitate by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3249_a_4574]
-
oportunitate. Ea există. Și, eventual, se desfășoară. Ca în cazul de față. Asta o știe bine Niculae Gheran, ale cărui disponibilități ironice sunt necruțătoare. Crescut în Obor, pe care-l cunoaște ca nimeni altul, a învățat acolo cum se întoarce fraza. Negustorește. Despre o splendidă soție de ofițer, el scrie că ar fi fost „croită de Dumnezeu și pentru alții, nu numai pentru dânsul.” Altundeva, în dejucarea unei intrigi, cineva anunță că „trebuie actorie mare, pe bază de mucles.” Ajuns la
Oborul pentru totdeauna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5722_a_7047]
-
consistența vocală și maturitatea necesare. În distribuția a doua, Eugen Secobeanu are avantajul unei experiențe bogate, dezinvoltură și o anumită carismă care l-au făcut credibil din punct de vedere dramatic, situându-l, așa cum era firesc, în centrul acțiunii. A frazat fluent, cu accente bine cumpănite și linie vocală condusă inteligent, chiar dacă absența unor armonice mai substanțiale au sărăcit pe alocuri timbralitatea; iar momentele tari s-au resimțit în urma efortului, ca de exemplu Aria vinului (nu a șampaniei, căci aceasta nu
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
cozile interminabile de pe strada Constantin Mille, pînă în Calea Victoriei, pentru a reuși să se cumpere un bilet la Maestrul și Margareta Cătălinei Buzoianu sau la Richard al III-lea făcut cu Silviu Purcărete? Ștefan Iordache era fascinant. În felul cum fraza, cum pășea, cum respira, în detaliul gestului sau în vorbele privirii. Cu cei doi regizori a lucrat și după '89. Cu Purcărete a făcut Titus Andronicus unde violența cruzimii își schimba aiuritor vocile și fețele. Cu Cătălina Buzoianu l-a
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
Israel (într-o delegație a Asociației Culturale România-Israel), Franța (însoțind corul "Angeli"), Olanda și Norvegia (într-o vizită profesională, ca om de televiziune și radio), notele de călătorie ale lui Grigore Ilisei se revendică, în multe privințe, din proza să; frază curge molcom, sadovenian, autorul nu se grăbește deloc, textul și privirea calificată așteaptă "încărcarea cu o anume stare de spirit". Călătorind și notînd ceea ce vede, Grigore Ilisei evocă, în fapt, isi elaborează textul; starea de spirit specială, instalată la primul
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
părăsit/ Sînt un om că orice om - iertare"(Psalmi moderni). Un temperament modern, contradictoriu, ce se cuvine judecat cu subtilitate, si înapoiă cărei măști crispate de orgoliu distingi cîteodată și aerul vremii, prezent și în ironia acidă a lui Arghezi... Frază lui Macedonski sprijină în literatura începutului nostru de secol rafinamentul expresiei, cadența culta a ideii și imaginilor. E aici un punct de întîlnire citadin: Mateiu Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu... "...În România, ca și în Franța, e romanticul timp al lui Napoleon
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
azi: gura deschisă, obrajii umflați sub presiunea vântului ș...ț, bărbia făcând un unghi de o sută douăzeci de grade cu gâtul, brațele larg desfăcute, picioarele tremurând, dezgolite, tălpile lipite de pervazul rece al unei ferestre de la etajul cinci.” Este fraza cea mai recurentă, dacă se poate spune astfel, a acestui „conte philosophique”. O frază care, derulându-se în gol, devine comică prin excelență. În pofida deriziunii, însă, cartea lui Teodorovici e tristă, ca existențialismul de cârciumă și gang. Tristețe amărâtă și
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
pe hîrtie tot ce le-a trăsnit prin cap în speranța că mai știi ce minune ar fi putut face poezie din năzbîtiile astea lăbărțate, scrisul lui este cumpănit, adunat cu grijă laolaltă într-o construcție sobră, în care orice frază pretinde o anumită semnificație, de obicei refractară percepțiilor nemijlocite. Declarațiile, teatralitatea, gesticulația generoasă îl frustrează, forțîndu-l să se baricadeze în parabole, în care însă are grijă să taie cîte o vizieră prin care să putem vedea, de ex., ce s-
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
se numește pasivitate. Conduita, prin definiție, e activă și responsabilă. Regimul desfigurează. Conduita configurează. Un regim se suportă. O conduită se asumă. Tragerea acestei linii despărțitoare înseamnă, poate, abolirea unor iluzii. Dar, totodată, e o fereastră spre viitor." Note: 1) Frază rostită din balconul C.P.U.N. (13 martie 1990). 2) La 25 septembrie 1991, minerii sosiseră în Capitală. A doua zi își vor face intrarea în aula Adunării Deputaților.
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
să-ți scoată ciorchinele ăla vânăt tot ce mai poți naște tu acum o învălmășeală de celule rele un conglomerat de cuvinte cleioase, banale, care-ți fac rău numai ție. Scuipate afară, nu spun nimic nimănui. " Toate trecem prin asta", fraza consolatore pe care o urăsc cel mai mult. Inserierea democratică a banalității, cuvintele astea scoase cu forcepsul, fără nici o șansă de supraviețuire. Ai dat afară răul, o să-ți fie bine. O să te coasă artistic, clemă, tampon, catgut, nu se va
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
neînțelegerii dumneaei" - făcu un gest înspre doamna S. " Aveam nevoie de un pretext pentru a evoca imaginea mătușii mele, și scrisorile erau un pretext ideal. Doamna S. nu a bănuit nici o clipă ce se ascunde în spatele acestor scrisori...", lăsă el fraza neterminată. " Dar ce se ascunde?...", interveni ea, cu o cumplită presimțire. " Nimic!", strigă el triumfător. " Nimic - pentru că nu există! Mătușa mea nu a lăsat în urma ei nici o scrisoare..." ("Trebuia numai, cîtva timp, să o întrețin vie în amintirea mea - îmi
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
întreținut în ochii lumii o imagine falsă a mătușii mele, în ipostaza de biată făptură docilă, decerebrată, domestică - oricum, incapabilă de "trăiri" romanești... Dumneavoastră ați creat, printr-o disponibilitate perversă și perseverentă ("de fapt, grosieră și maniacală", îmi corectă el fraza spusă atunci), o imagine din care mătușa mea nu a putut să iasă. Dumneavoastră... - Nu e adevărat, eu... - Dumneavoastră ați așteptat - nu, mai mult decît atît: ați sperat ca eu să aduc cu mine acea imagine deoarece, în închipuirea dumneavoastră
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
bogate de exemple furnizate de cei doi lingviști, se observă că nu sînt multe formațiile expresive anterioare care să intre în modelul construcției cu prepoziția de: un aparent similar bine de bine a fost deja explicat de Iorgu Iordan că frază eliptica, în care de e conjuncție ("e bine, dacă-i bine"); mii de mii are valoare asemănătoare, dar aparține la modelul special al numeralelor. În rest, întîlnim fie repetiția imediată (bun, bun) sau cu alte instrumente gramaticale decît de (lume
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
Ce-i cu voyeur-ismul ăsta pervers? E drept că Cioran însuși scrisese, în Syllogismes de l’amertume, „...ce reconfortantă e curiozitatea de a afla cum ne pierdem rațiunea”, dar vorbele lui nu trebuie luate niciodată în literă. Și, oricum, prefer fraza, poate apocrifă, pe care i-ar fi spus-o cuiva în spital: „Dragul meu prieten, să nu spui nimănui, dar eu mă prefac că sunt aici.” „În mod ciudat, nimic din adevăratul Cioran nu este încă în primele lui cărți
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3832_a_5157]
-
de dificultate; spuneam undeva că Cioran e, într-un fel, aproape mai greu de tradus decît Proust; sigur că totul e relativ, dar Proust nu cere acea minuțioasă rezolvare, extrem de fină, la milimetru, la micron, ca Cioran; la Proust e fraza aceea mare extrem de dificil de construit, în care o mică imperfecțiune, o neglijență (începînd cu un anumit moment Proust nu și-a mai revăzut manuscrisele) trec neobservate, dar construcția rămîne, în timp ce la Cioran nu există decît ceea ce am putea numi
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
de altă parte, sintagma „aparența adevărului” spune mult despre subtilitatea exasperantă a lui Henry James. Mi-am format un ochi „rău”. Văd tot mai mult, și mai exclusiv, ce nu se potriveș te. Citesc, pusă în gura unui personaj frust, fraza: „...noi, ăștia, care suntem destul de buni să-i legăm șireturile atotputernicului judecător” și îmi spun că n-ar fi fost voie ca, în situația asta, un mare scriitor să folosescă cuvântul atotputernic. Sau, nu. Mă întorc și zic: prea puține
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
puține, epitete și metafore de 20 de wați - totdeauna funcționale, de recuzită clasică sau de factură folclorică, la alegorii și la simboluri lesne identificabile, la repetiții și refrene întăritoare, la o versificare cuminte sau zglobie ușor de deprins și de frazat. În genere la forme recognoscibile, neșocante și complezente” (p. 25). Dacă în privința target-ului poeziei proletcultiste și a modalităților eficiente de persuasiune lucrurile sînt oarecum previzibile, ceva mai greu de explicat pare a fi situația emitenților. Lista versificatorilor care și-au
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
spui într-una “Hier Himmel” (Aici cerul) - o stranie parolă dintr-un vis; cu care credea că poate deschide orice poartă - gîndurile noastre nu încetau să întrebe: de ce s-a sinucis Aglaja... de ce s-a sinucis... de ce... parcă fiecare citea fraza aceea ieșind din cadru și revenind în cadru ca fîșia de cuvinte din josul ecranului de televizor la un talk-show: “dacă găsești ceva înseamnă că nu ai căutat destul...” Aglaja Veteranyi s-a sinucis la Zürich în noaptea de 3
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
aveam pe-atunci de tânăr frumușel și cu un fel de a fi mai deosebit. 1944-1945 fusese și ultimul an în care se făcuse filosofia idealista - eram cu Immanuel Kant... cu cerul înstelat de deasupra noastră și conștiința din noi. Frază ce separă totul. Venind, imediat, pe senilele țancurilor sovietice, marxism-leninismul, cu a sa răsturnare... Între mine și Nichita, se cască astfel un hau, teoretic... Fusese că despărțirea apelor de uscat. Spun această spre a suggera în ce parte ne aflăm
Momente cu Nichita by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6549_a_7874]