1,352 matches
-
plaiuri unde „apele se prind în horă până noaptea târziu” poetul - „nufărul gânditor” - cuprinde în versuri remarcabile, frumusețea colinelor „albastre” ce „se-oglindesc în sălbaticul cerului”. „Acolo unde cântecele curg doar seara / printre aripile lebedelor fericite / Pe șapte viori orașul freamătă a istorie,/ Pe șapte coline Aegyssus tresare dintre veacuri,/...” Acolo) Poetul Ioan Gheorghiță este un căutător al esențelor, recurgând la simboluri pentru a-și materializa gândurile viguroase care se întind arborescent în spații nevăzute. „aveam cuvinte/ dar cuvintele au făcut
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
monada, iar moartea se amestecă-n aval, ca un sfârșit de început, un bal. Poeții plâng la margine de gand filozofii se adună într-un rând, doar îndrăgostiții sunt apărați de soare prin adevărul prins de sărbătoare. Sunt arborele ce freamătă vânt pământul meu este cărunt el ne transmite gândul peste mare sun arborele ce iubește al său Soare. Referință Bibliografica: Acacia / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 712, Anul ÎI, 12 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
ACACIA de PETRU JIPA în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365768_a_367097]
-
Acolo sus, pe-o margine de Sat, Tu mă rugai, cu ochii plini de rouă,- Mai spune-mi un poem neterminat... Mereu cuprins de-o liniște adâncă Să-i tulbur frumusețea nu mă-ndur, Fiorul tău mă urmărește încă Și freamătă pădurile din jur; ........................................... Să nu te întristezi, mai tac și eu Și niciodată nu e prea târziu Între tăcerea mea și curcubeu Atunci când tac, femeie și te scriu... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Să nu te întristezi... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe
SĂ NU TE ÎNTRISTEZI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366101_a_367430]
-
încât s-au concentrat aici atracții dintre cele mai spectaculoase și mai diverse puse la dispoziție 24 de ore din 24, din care fiecare își poate alege conform firii sale, după cât îi permit buzunarele și puterile fizice și psihice. Aici freamătă o competiție nestăvilita pentru ceva nou care îți primenește ființă și mai ales în cazinouri ești tratat că un om important, indiferent cine ești. Mi-amintesc că în urmă cu câțiva ani, în timpul unei vizite în America, am petrecut câteva
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
Sonetul inimii”: „Iubirea e un înger care plânge/ Cu lacrime de rouă și de floare,/ Se-nalță în tăcere către soare/ Când bolta de lumină se răsfrânge.// A-nnobilat a zărilor culoare,/ Amurgul care scrie doar cu sânge/ Și glasul care freamătă și strânge/ Acorduri de viori nemuritoare.// Iubirea este marea cea albastră/ Și orizontu-n care tremurăm,/ Arde-va veșnic în privirea noastră// Un dor intens prin care respirăm./ Iubirea e a cerului fereastră/ Fără de care noi nu existăm”. O sumă de
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
în văi acorduri nepătrunse/ Iar norii se aștern în neputinți.// Se spulberă prin vălul de răcoare/ Miresmele ce curg din infinit,/ Romanțe care capătă culoare/ Rescriu durerea nopții în zenit.// Tulpini de dor se-nalță către soare,/ Luceferi de lumină fremătând,/ În pumni de rouă zace o scrisoare -/ Izvorul meu în matca unui gând.// Bujori de maci mi-au împletit cărarea/ În taine care nasc din primăveri,/ Necontenit mă strigă depărtarea/ Prin rama unei lacrime de ieri.” Această poezie este dedicată
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
pășește-o doamnă, În urmă-i venea vântul pe coline... Zâmbea și râsu-i colora pădurea, Cu-n fel de ruj muiat adânc în sânge, Un roi de frunze vii plutea aiurea, Cu frunze moarte-n cer, părea că ninge... Și fremătând cuprinsă de-amorțeală, Pădurea își schimba ușor culoarea, Pășind pe iarb-acoperită -n poleială, Distinsa Toamnă își urma încet plimbarea. Doi greieri ce-și cărau pe drum chitara, Priveau cum îi acoperă frunzișul, Și suspinând după Crăiasa Vara, Își căutau prin
TOAMNA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366257_a_367586]
-
Cluj-Napoca, 2003, p. 12) Maria a fost croită din verticalitatea Bradului temerar, înveșmântat în legendele străbunilor păstori, ctitori de neam și de țară, în doinele Fecioarelor amazoane, care au zidit cu iscusința jertfei lor neclintitele hotare, în baladele ce-și freamătă sângele atâtor viteji, în vechile hrisoave voievodale în care s-a așezat Neamul, în cazaniile Schiturilor care ne-au brodat dreapta credință, în stejăristul datinilor și obiceiurilor în care a odrăslit ghinda regală a Vlăstarelor dace. Bradul acela permanent verde
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
garoafe albe în deschizătura sânilor. Legănându-și umerii ca la râu, cântă cu ochii închiși, smulgând fiecărei note alba petală lăsată să alunece printre degete pe dâra melodioasă... Sparge tonurile, își apropie o clipă mângâierea dulcei armonii, ca apoi să fremete codrul... Modulațiile aduc ecoul pădurilor... Doinitoarea are colnice, vâlcele și soare în glas. (ibid. p. 11) Prelinsă din roua florilor și crescută în mărgăritarul precumpănitor al destinului, Maria rămâne o încântătoare primăvară îndrăgostită de Neam și de cântec. Întrupată în
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
din noi furat! Nu vă întristați, el este încă Acolo-n Apuseni destul, „ Lovească-l fulgerul din stâncă Pe cel străin și nesătul!” Știu, de durerea voastră multă Se zvârcolesc în somn străbunii, Stă iarba în genunchi și-ascultă Cum freamătă din Dor gorunii... Cu-aceeași sfântă rugăminte V-am spus și vă mai spun mereu, Voi, Moții mei, luați aminte, Nu doarme-n ceruri Dumnezeu! Referință Bibliografică: Cântec pentru fluierul Iancului... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CÂNTEC PENTRU FLUIERUL IANCULUI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 979 din 05 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351834_a_353163]
-
stepa propriului tăiș deschide-ți ochii rostul e să ucizi starea de a fi e să mănânci bine dar muzica întreabă trubadurul cu delicată uimire starea de sunet a luminii care se zbenguie în sângele arid nu o simți nu freamăți când un fir de păpădie își dăruie lumii fulgii fecunzi ai învierii înviere spui înviere da așa spun învierea este să trăiești bine dar poemul sublima simfonie a aerului sărutat de trestii cand luna coboară pe marginea timpanului în taina
ODĂ SÂNGELUI de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351864_a_353193]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBDEI - ANIDA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului mi-am adunat primăverile în păr și am alergat înaintea ta să-mi prinzi tremurul din gene cu buzele fremătând de așteptare -ai gustul dimineților somnoroase Anida- și m-am cuibărit pe ramul tău înflorit să-mi adorm dorul de tine aripa ta frântă cu aripa mea rănită au adunat un zbor uitat într-o toamnă fără ploi -te iubesc
ANIDA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352003_a_353332]
-
în tăceri. osteniți ne vin din spații herghelii de cai fantasme, în triunghiuri trec cocorii toți înmiresmați în basme. clopotele bat a toamnă tot cântând a veșnicie, a iluzii fără margini, de dor și melancolie. sună frunza, bate vântul, ramurile fremătând, și cu ele numai gândul ne îmbie surâzând... ne plac falsele plăceri, într-un scrâșnet de durere, numai astăzi nu e ieri, între moarte și-nviere. trec fantome de iluzii, peste umbrele tăcerii, printre gânduri și-ntuneric se opresc în
VINE TOAMNA, TRECE TOAMNA... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352427_a_353756]
-
Acasă > Versuri > Farmec > DOAMNE, Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului e-atâta frumusețe în mine încât trilul păsărilor mi se pare desăvârșirea glasului meu. respir.munții tăi mă freamătă apele tale mă răcoresc și mă plâng m-ai desăvârșit Doamne și m-ai făcut parte a mării tale creații mi-ai dat în dar să-mi fie de folos vieții păduri nesfârșite și câmpuri roditoare mi-ai pus deasupra
DOAMNE, de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352534_a_353863]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CÂND MĂ CITEȘTI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1232 din 16 mai 2014 Toate Articolele Autorului 15 Mai 2014 Degeaba te ascunzi, știu cine ești, Cu sufletul ce freamătă-n tăcere Te-aud cum vii tiptil și mă citești, Suspini apoi și pleci ca o părere... Atunci când scriu te văd atât aproape Și ochii tăi se uită adânc în mine, De-aceea niciodată nu te încape Versul cel de
CÂND MĂ CITEŞTI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350517_a_351846]
-
lumea mea spre a trăi o viață cu tine. Ce te vei face însă la 80 de ani cu mine neschimbat, încă crud ca acuma. Nu ar șușoti vecinele despre imoralitate? Magnetul și-a sporit activitatea. Se priveau languros și fremătau pe locurile lor, situate suficient de departe spre a nu se căuta cu mâinile devenite obraznice. Mary a pus pe masă o farfurie cu câteva sanvișuri. Se cuibări apoi în fotoliul ei și zise: - Î-mi ești dator cu o
MILENIULM 4 ALT JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350533_a_351862]
-
cu situația în care mă aflam. Miruna se mișca elegant. După câteva ezitări, pașii ni s-au acordat la aceeași rezonanță și nimic nu a mai făcut-o să greșească. Muzica era tulburătoare, parcă ne unea sufletele singuratice. Trupul ei fremăta la atingerea genunchilor mei, iar mâna cu care o țineam de talie îi simțea unduirea fără cusur, în ritmul muzicii. Se mișca lin, iar dacă încercam niște artificii și dansam tangoul în pași mai alerți, corpul ei răspundea foarte bine
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
m-a apropiat, apoi m-a îmbrățișat peste șolduri cu picioarele. Mâinile îmi aleargau pe corpul ei și când se cambra de plăcere, încercam să-i prind mameloanele între buze. Se lăsă pe spate cu ochii larg deschiși și-mi fremătă bărbăția. Ceva se cutremură în ea, apoi mă strânse cu putere să-mi rupă rezistența învârtoșată. Simțeam zvâcnirile corpului ei ca o pasăre care se zbate când i se retează gâtul. M-am descărcat și eu, apoi m-am uitat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
obosit,/ prea bătrân,/ curcubeu.// Și totuși nige,/ ninge cu sori/ peste sufletul meu.” Pasărea Phoenix este „verticală nălucă/ spre nemărginire”, în glasul cerbului se ascunde un „violoncel/ cu corzi din argintul izvorului” („Credeam”); „Mâinile tale -/ stele de mare -,/ fildeș solar/ fremătând cu mirare” („Obsesie”); „Inima -/ amforă plesnită/ în cenușa dimineții” („Relicvă”); „Maci sângerii sfâșie albul zăpezii” („Între oglinzi”); „Lacrima de argint/ despică liniștea oglinzii,/ sărând ochiul întors al luntrașului.” („20 iulie”); „Decât crinul imperial/ nu-i mai prejos floarea scaiului,/ nici
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
în care el s-ar fi trezit și m-ar fi tras mai aproape de acest trup al lui în trezire, de plin romantism, foame, curiozitate, instinct primar, până să simtă cum cresc puterile în el, cum mă dorește timid și fremătându-se și cum vrea să împartă fierbințeala lui numai cu mine ... Mâna cade pe faldurile învelișului de pământ, de susținere într-o lume crepusculară, universală, nestăpânită și mergem înainte, depășind orizontul prescris, ne culcăm pe margine de drum, de hârtie
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
spun, fiindcă eu astăzi devenit-am ghicitorul, voi descifra trecutul tău și poate viitorul că ursitoarele mi-au dat bagheta de alun. Deschide palma și nu-ți fie teamă, nu-ți voi răpi din ea nici un destin, c-atâtea linii freamătă-n suspin și-atâtea vechi iubiri mereu te cheamă. Și-n vălmășagul lor, ca într-o carte, eu văd nesomnul inimii doinind, arpegii dintr-un cântec licărind ce prea devreme a plecat departe. Leonid IACOB Poezie din volumul „ Țărmuri paralele
DĂ-MI PALMA TA de LEONID IACOB în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351493_a_352822]
-
în mijlocul mării aflată în plină furtună sau pot desluși creșterea mugurelui firav al ierbii, ca preludiu al unei nemuritoare povești de dragoste ce apropie cerul de pământ. De cel mai multe ori, linia și punctul creează pe „pânză” imaginea vieții, fremătând de durere sau gemând de bucurie, o agonie creativă împletită cu un extaz al ochilor mirați de frumusețe. O altă secțiune interesant abordată în creația pictorului bucureștean o reprezintă femeia și feminitatea. O feminitate poetică, indiferent dacă se vădește a
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346551_a_347880]
-
cu fimei, cu/ solzi și cu ventuze... și cu șerpi în păr... Și cu șerpi de la temelia/ lumii, se striga: să vină mai aproape/ lumea...". Volumul de poeme Post-ospicii e, mai degrabă, o radiografie parodică a existenței, în care poetul freamătă la temele grave, lovite de alienarea psihologică. Amestecul de reprezentări fantastice creează un tablou neobaroc al imaginației din care irumpe o iluminare secretă a speranței: "Bea cerbul, cerbul cu/ coarne poleite, cu mărgele la gât și la urechi cu podoabe
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
devorata cu o plăcere infinită, gemând ușor... Îi primea fiecare încercare a trupului lui de a o supune cu gemete și arcuiri. ȘTIA că este vis și se ruga să nu se mai termine. Îi simțea pielea fierbinte și trupul fremătând și simțea că nu contează cât de mult ar fi, tot nu ar fi îndeajuns. Apoi totul se risipi Se trezi brusc. Soția lui citea. Lumină discretă a veiozei îi contura profilul frumos și buzele și se arcuiră într-un
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]
-
Cititul din marea carte a vieții mă înnebunea, deopotrivă cu buchisitul cărților. Citeam de toate și înțelegeam mai nimic. La pășune, cu calul; cu gâștele; la pescuit... Era fericirea! Aveam și carte, visând și meditând la ea, aveam și viață fremătând în mine și în jurul meu... Roni CĂCIULARU: Nu vreau să-ntrerup fluxul amintirilor, chiar dacă alunecăm puțin de la întrebarea mea. Imi permit doar să subliniez ce patimă mare este cartea pentru dumneavoastră. Zoltan TERNER: Ce să fac?! Biografia mea e jalonată
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]