584 matches
-
perspectivă tipologică, Melville rămîne, indiscutabil, un creator expresionist avant la lettre. Pînă și Queequeg (cel care îi devine prieten apropiat lui Ishmael și care ar trebui să-și dezvăluie familiaritatea în ochii „reflectorului") își păstrează culoarea de „straniu" (locus suspectus) freudian pînă la dispariția sa. Provine dintr-un trib sălbatic (cu obiceiuri canibale!) și, deși se află pe punctul de a fi creștinat de echipajul de pe Pequod, se închină în continuare la zeul „Ramadan", purtînd mereu asupra lui o statuetă sacră
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
de la volumul din 1988. Creditul acordat cunoașterii prin simțuri, ochiul deținând primatul (83%, după J.A.Comenius), nu i se arătă îndeajuns pentru ceea ce ar vrea să exprime autorul. Și atunci, începe interogarea acelui psyché, pe care nici explicațiile triadei freudiene nu-l suplinesc. Numai cazna cuvân tului, cum ar fi zis învățatul brâncușiolog V.G. Paleolog, nu ne lasă niciodată la răspântia întrebărilor. Ieșirea în larg, așadar, începe de la imperceptibilul sine, care, la poetul Virgil Dumitrescu, începe firesc cu ziua lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de la volumul din 1988. Creditul acordat cunoașterii prin simțuri, ochiul deținând primatul (83%, după J.A.Comenius), nu i se arătă îndeajuns pentru ceea ce ar vrea să exprime autorul. Și atunci, începe interogarea acelui psyché, pe care nici explicațiile triadei freudiene nu-l suplinesc. Numai cazna cuvân tului, cum ar fi zis învățatul brâncușiolog V.G. Paleolog, nu ne lasă niciodată la răspântia întrebărilor. Ieșirea în larg, așadar, începe de la imperceptibilul sine, care, la poetul Virgil Dumitrescu, începe firesc cu ziua lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
istorice maștere (războil, refugiul din Basarabia, sărăcia etc.), ci și de mediul proxim, familial. Al unui copil "lehămisit de indiferența celorlalți", care se apără instinctiv "prin muțenie, nu prin supunere", care, "plin de ghimpi pe dinăuntru, îndură". în pofida cunoscutei atracții freudiene a fetei către tată, părintele autoarei apare dezamăgitor precum un tată kaftian cu fizionomia mult agravată, împătimit colecționar al "înjurăturilor picante, asasine", "creații ingenioase demne de iadul cel mai adânc", pe care le utiliza cu delicii, degajînd un aer tiranic
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
puțin câte puțin, în cele ale altor continente. Este o întreprindere interminabilă, asemănătoare mersului în spațiu. Ce anume din viață v-a inspirat în poezie? Vine / provine poezia din propriul trup? Din cel al altuia? Din "cogito-ul rănit", de sorginte freudiană? Sau dintr-un câmp de experiență mult mai larg sau mult mai delimitat? Poezia nu vine / provine doar din viață. Ea este în viață. Sosirea unui poem, care, la o adică, ar putea avea două mii de pagini, ca Mahabharata, este
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
pentru regimul comunist o datorie din categoria onoarei. Dacă nu unul din zece, atunci, sigur, unul din douăzeci de români a cunoscut etapele unei anchete la miliție/securitate, simpla aplicare de palme fiind acceptată ca o omenească luare de contact. Freudian vorbind, între cel care bate și cel ce "primește"bătaia se stabilește un raport pe un fond obscur de sexualitate, pe grade de posesiune, cel bătut devine obiectul plăcerii celui care lovește, iar bătăușul, cu cheltuiala de forțe pe care
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
a individului, inferior lui Ludwig, o alternativă necesară, o experiență tentantă. Conștiința Hildei, mutilată de captivitatea prelungită și întunecată de suspiciunea exasperantă, o conduce involuntar spre sfidarea moralității de cuplu. Prozatorul sugerează că atracția Hildei pentru Ivănescu este o răbufnire freudiană a unei refulări nocive, ce nu mai putea fi cenzurată. Un freudism schematic a fost de ajuns pentru ca o critică îngăduitoare să considere romanele Subiect banal și Hilda foarte moderne (de o ,supremă modernitate", consideră exagerat Henri Zalis în postfața
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
și „savantlîcurile” psihanaliștilor și ezoteriș- tilor se pot dovedi atracțioase. E vorba de abordarea operei în duhul unei „gratuități” speculative, precum o construcție de cărți de joc de o delicată tensiune spectaculară. Dan Grădinaru crede, în avîntul viziunii d-sale freudiene, că simbolurile sexuale „foșgăie” în textele lui Creangă. Iar Ion Pecie îi închină un amplu „poem critic”, așijderea frenetic sexualist. Dar cele mai sesizante demersuri într-o astfel de direcție insolită îi aparțin lui Vasile Lovinescu, care, aplicînd rețeta René
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
psihologie și neurologie, nevoi și neurotransmițători, simboluri și modificări sinaptice, singura iluzie era convingerea că aceste două domenii vor rămâne distincte mult timp de-acum încolo. Pe vremea când era la Dayton Chaminade High, Weber își începuse viața intelectuală ca freudian convins - creierul văzut ca o conductă hidraulică pentru șuvoiul spectaculos al minții - orice numai să-i încurce pe profesorii săi preoți. În facultate căpătase obiceiul să-i persecute pe freudieni, deși încercase să evite cele mai grosolane excese behavioriste. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la Dayton Chaminade High, Weber își începuse viața intelectuală ca freudian convins - creierul văzut ca o conductă hidraulică pentru șuvoiul spectaculos al minții - orice numai să-i încurce pe profesorii săi preoți. În facultate căpătase obiceiul să-i persecute pe freudieni, deși încercase să evite cele mai grosolane excese behavioriste. Când izbucnise contrarevoluția cognitivistă, partea lui activ-condiționată opusese rezistență, insistând că tot nu am aflat întreaga poveste. În calitate de clinician fusese nevoit să îmbrățișeze atacul farmacologiei. Și totuși simțea o tristețe reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la rândul ei, își subordonează tot tehnologic literatura, care este silită să reacționeze, fie prin mimesis, fie prin antimimesis, la agresiunea mijloacelor mai direct senzoriale ale canalelor puternic tehnologizate, producătoare de imagini reproductibile, mixabile, comprimabile, dislocabile, asemenea visului în viziunea freudiană. Literatura, și ea, aproape că se dispensează de poezie, sau cel puțin tinde să o modifice fundamental pentru că, fiind cel mai aproape de nucleul oricărei culturi, care este lirismul, poezia este și cea mai 75 rezistentă la tehnologizare. Paradoxul poeziei este
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Dali. Suprarealistul autentic nu folosește, dintre cele trei creiere care sânt suprapuse sub țeasta noastră, decât pe primul, cel mai arhaic, care engramează reflexele, posturile și ritualurile 263 speciei. Eroul, în orice operă suprarealistă, este omul generic, jungian, nu individul freudian, ca la Novalis, Jean Paul sau Tiek. S-a observat, de pildă, cât de asemănătoare sânt femeile din toate picturile surrealiste? Ele nu sânt decât niște semnale erotice, sânt Feminitatea, și silueta perfectă, suplă, linsă, sticloasă, inutilizabilă în definitiv, aceeași
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca să arăt cum pe acest ecran pot coexista a fi și a trebui să fie, contingența și necesitatea. Totuși, aș putea să extrag fragmentul infam din textul vizibil, dar nu și din memorie, păstrând astfel arhiva refulărilor mele, tăindu-le freudienilor omnivori și specialiștilor În variante pofta conjecturii, și meșteșugul, și gloria academică. Mai ceva decât memoria adevărată, fiindcă aceea, chiar cu prețul unui exercițiu greu, Învață să-și amintească, nu să uite. Diotallevi se dă În vânt, ca toți sefarzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Claude Allemand-Cosneau L’Enclos du Pantin În paralel, la Institutul francez din București, se află o lucrare a artistei Annette Messager, L’Enclos du Pantin, care a câștigat Leul de Aur la Bienala de la Veneția din 2005. Instalația, un vis freudian cu un pinochio În rol principal, vine direct de la Centrul Pompidou. Poate fi văzută până la finalul lui martie. Șase pentru Walberberg George Onofrei Între 24 și 27 ianuarie, la Akademie Schmöckwitz, În apropierea Berlinului, a avut loc o nouă ediție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
de ani", din dorința de a se ocupa, în pofida cotidianului, de "pulsul nostru sufletesc", se îndreaptă spre ritualurile întîlnirii, în deriziunea dar și în superbia dragostei, de la finețea unei stări încercate într-o cofetărie, la un ceai, pînă la violența freudiană care macină cuplul erotic al romanului, Ovidiu și Carmina re-prezentînd prototipul relației victimă/călău. Doina Popa scrie, în "Ca frunza-n vînt", un roman crud despre ceea ce vor fi fiind dragostea, amorul, iubirea, Stendhal și Ibrăileanu, spre cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
meu mai vesel, fratele meu mai deștept, fratele meu mai glumeț, fratele meu mai generos... să nu credeți însă că pe fondul acestui bombardament comparativ subconștientul meu ar fi dezvoltat vreo aversiune față de Victor. nici pomeneală. orice aplicare a teoriei freudiene se prăbușește în fața cazului meu. nicio secundă nu mi s-a dezvoltat în adîncul sufletului vreo reacție de respingere sau, Doamne ferește, de ură față de fratele meu mai mare. nu, dimpotrivă, toată viața l-am admirat sincer pe Victor. m-am
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ceea ce s-a întâmplat". Comparați acest scurt și deosebit de intens pasaj, în care metaforizarea este implicită, cu cel din Ciocoii vechi și noi, în care arhivarul descrie cât se poate de prolix (practic, funcționăresc) iubirea exemplară și vidată de tușe freudiene dintre banul C... (desemnat anterior, printr-o delicioasă sintagmă redundantă, drept "venerabilul bătrân") și odrasla acestuia, Maria: "se apropie de bătrân și depuse pe mâna lui un sărut inocent și plin de dulceață. Bătrânul o strânse la piept și o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din ce În ce mai mult noii cunoscuți, Întrucât existau anumite povești - bunăoară, istoria constituției proprii și a multiplelor amendamente ale acesteia sau amintirile din anii petrecuți În străinătate - pe care era nevoită să le repete la intervale regulate. Acestea trebuiau exteriorizate, ca visele freudiene, ca să nu-i cotropească mintea și să-i atace nervii. Dar Beatrice avea o poziție critică față de femeile americane, mai ales față de populația flotantă de foste locuitoare ale Vestului. — Vorbesc cu accent, dragule, Îi explica lui Amory. Nu cu accent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fac parte din el, ca să-mi arăt disprețul față de ei. A fost o decizie eronată, pe care am ajuns s-o regret. Fiind psihiatru, am fost numit analistul oficial al Partidului Comunist de aici, din Los Angeles. Analiștii marxiști și freudieni erau în vogă în rândurile intelectualilor și o serie de indivizi ce conspirau împotriva Americii, lucru pe care l-am înțeles abia mai târziu, mi-au mărturisit... secretele lor - ca să zic așa - emoționale și politice. Mulți dintre ei erau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de mii pe an până le-a spus celor de la CCAA să se ducă undeva. Acum muncește pe nimic la o masă de montaj. A recurs la ședințele de psihanaliză cu doctorul Lesnick din dorința declarată de a „explora gândirea freudiană” și de a-și înăbuși impulsul de a-și înșela soția cu o serie de femei din Partidul Comunist avide „după banii mei, nu după trupul meu”. Un ideolog marxist turbat, temperamental, dar care probabil că nu-i va turna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
caz o secondează în psihicul ei contorsionat. Nu este o maimuță înțeleaptă, dar nu este nici maimuța diavolului, simbolismul ei rămâne încifrat, ca și mustața ierboasă a Fridei. Poate va fi fiind o maimuță psihanalitică, știu și eu! Mai departe, freudienii să tălmăcească! Enticlopedia Encarta Ai fi putut? Luiza Vasiliu Săptămână trecută, Nicolae Balotă a ținut la Cluj o conferință (mai degrabă confesiuneă în fața unui public restrâns și tânăr. Despre anii de studenție, perioada de detenție, România stalinistă și amurguri. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
ofta ea. „Se vede că-i din vina mea, nu prea te-am luat În brațe când erai mică, nici nu te-am mângâiat. Sau poate pentru că te-am Înțărcat prea repede. Doamne, s-ar zice că toate neroziile alea freudiene sunt la urma urmelor adevărate! Dă-ți și tu silința să te comporți ca toți ceilalți, să dai pe față ce simți, Margaret, să fii mai expresivă!“ De câte ori maică-sa vorbea despre asta se Înfuria, mai cu seamă pentru că știa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
el nu mai are mamă, nu, nu, nu, nu, nu... — Aș vrea să pleci. E prima oară când se gândește că Ada, cu figura ei de elf, acum boțită de plâns, aduce, vag, cu ea, cu mama lui adevărată... Ce freudian... — Să-ți strângi lucrurile și să pleci. Durerea lovește din nou, în derapaje spectaculoase către frunte și moalele capului. O vede chircită, copleșită și-i vine s o pedepsească mai tare, s-o pedepsească pentru amândouă, pentru că (vai, dar ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Sub pielea mea. Unde vrei tu. În capul meu? Perfect. Diseară cinăm la mine în mansardă. Pulpă de miel cu tarhon. Sos de chimen. Garnitură legume la grătar. Mi-e o foame de mor! 39. Rege O să sune incredibil de freudian, dar cel mai bine îmi aduc aminte pivnița. Mirosul slab de alcool, combinat cu mucegai. Mirosul ăla de vechi păstrat la rece, în umezeală tip preputrefacție. Saci cu haine care mureau demn și prețios, în stive de muselină și organza
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fizică, îi explică ea, dar a existat vreo atracție homoerotică subconștientă? — Categoric nu! răspunse Adrian răspicat. — De ce vă deranjează așa de tare această insinuare? îl întreba Fanny. — Of, mi-e clar că aici avem de-a face cu capcană aia freudiana și că, oricum o dau, tot prost ies. „Da” înseamnă da, iar „nu” înseamnă că tăgăduiesc un lucru. Mă tem că ai greșit adresa. Cea mai mare parte a timpului am fost amândoi îndrăgostiți de Ellie. — Ellie? Soția mea, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]