1,796 matches
-
băutură, cumpărau din prăvălii ceea ce nu se producea în gospodărie. Se pregăteau multe bucate, deoarece la masa de hram participau familia, rudele și toți cei chemați și nechemați, veniți de prin alte sate. Se tăiau multe păsări pentru răcituri și friptură, se cocea pâine și cozonac. Deși făceau parte din aceeași comună, răzeșii din Fruntești nu mergeau la hramul „clăcașilor”, se ineau rezervați, primeau doar rudele din Oțelești, Oncești, Antohești, Mărăști etc., dar nici clăcașii nu mergeau la hramul răzeșilor, ca să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aruncau pe josă câțiva bănuți. Cu strigări, muzică, vorbe de duh se ajungea la casa mirelui unde începea jocul pentru cei veniți cu „jocul”, iar gazda continua pregătirile pentru masa nuntașilor cei mari. Bucatele erau cele cunoscute, tradiționale, cu sarmale, friptură cu garnitură de orez sau cartofi, cozonac, un borș acru „de potroace”, dat spre dimineață, să se trezească lumea, fiindcă toată petrecerea era apreciată după câtă băutură dădea gazda. Mesenii dădeau daruri mirilor: obiecte de gospodărie, cereale, vite, apoi totul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
firesc, dintr-un fel de dorință instinctivă de a da viață petrecerii, așa că era mult zgomot în cameră. Dar conversația nu era generală. Fiecare vorbea cu vecinul lui. Cu vecinul din dreapta în timpul supei, peștelui și antreurilor, cu vecina din stânga în timpul fripturii, dulciurilor și brânzeturilor. Vorbeau despre situația politică și despre golf, despre copiii lor, despre ultima premieră teatrală, despre tablourile de la Galeria Regală, despre vreme și despre planurile de concediu. Nu a existat vreun moment de pauză și zgomotul creștea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în fiecare seară un păhărel de porto. Așadar, în fiecare duminică, Bourrache o trimitea pe fetița lui cea mică în vizită la nașa ei. Ajungea cu trăsura de la amiază și pleca cu cea de la ora șase. Adălaïde Siffert îi gătea friptură de porc și fasole verde, salată și o prăjitură de mere. Meniu invariabil. O știu de la ea. Micuța cerea încă o porție de prăjitură. Și asta știu tot de la ea. După aceea, își petreceau după-amiaza brodând. Câteodată, Belle de jour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
oră, după care intra în casă. În ziua aceea, Barbe, fiindcă nu-l vedea întorcându-se, ieși în parc și îl zări de departe, din spate, încă pe bancă, ceea ce o liniști, și se întoarse în bucătărie unde pregătea o friptură de vită. Dar, odată terminată friptura și legumele pentru supă curățate, tăiate și aruncate într-o oală, se gândi că nu auzise încă pașii procurorului. Ieși din nou și îl văzu stând încă pe bancă, indiferent la ceața care urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
În ziua aceea, Barbe, fiindcă nu-l vedea întorcându-se, ieși în parc și îl zări de departe, din spate, încă pe bancă, ceea ce o liniști, și se întoarse în bucătărie unde pregătea o friptură de vită. Dar, odată terminată friptura și legumele pentru supă curățate, tăiate și aruncate într-o oală, se gândi că nu auzise încă pașii procurorului. Ieși din nou și îl văzu stând încă pe bancă, indiferent la ceața care urca dinspre râu și la noaptea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tăriile deja degustate, pe blatul din bucătărie, e pregătit cuptorul electric, rotund și rapid, stăpâna casei trebuia să pună la copt antricoatele de miel, împachetate în fân, apoi închise în folie de aluminiu, și pac!, la cuptor, îi ieșea teribil friptura asta, nu mai mirosea carnea a oaie deloc. Loredana e îmbrăcată domestic și fără nici o ostentație, pantaloni din stofă subțire și un tricou. Cezarina e în blugi cu talia lăsată, ghete aproape militărești, cu șireturile desfăcute, că așa se poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și comision, nu le ieșea nimic și amândoi înghit politicoși în sec. I-o plătesc eu, gândește Loredana, care nu iartă pe nimeni, niciodată. Nu mi-a dat mie banul, o să-l dea la alții. Intră Neli cu fânul pentru friptură (va fi o raritate, carne de miel, făcută în mirodenii și fân!)... Mirosul... nările Maestrului se umflă suspect, nu știu ce-a mâncat maică-mea în timpul sarcinii cu mine de am eu mirosul atât de dezvoltat, există o cultură intrauterină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lung prin schimbarea climei, băăă, și omenirea nu face nimic, nimic???, păi, hai să punem muzică, ce muzică să-ți pun, Căpșuno?, mai bine du-te tu la combina muzicală și rezolvă, eu trec la miel, să pun la cuptor friptura aia rară, îmbrac cotletele în fân, să vedeți ce parfumuri în farfurie... — Să ne cânte maestrul, nu vreau CD, eu vreau căldură, vocea caldă a Maestrului, se alintă Căpșuna, nu acuma, răspunde el cu ochii în jos, în chiuveta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
zis să începem casa, eu i-am asigurat o pensie privată la ANB, că din pensia de actori nu vom putea trăi, eu mă zbat pentru toate, eu, nu el. Îi gătesc, pentru el am învățat toate astea, supe, borșuri, fripturi, că mănâncă precum haplea, ați văzut și dumneavoastră, cică faci dragoste așa cum mănânci, la Maestru se potrivește de minune afirmația asta, mă îngrijesc de grădină, de solar, de casă, de livadă, de cățea, mai zice el câteodată: o hrănim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mamă... Păi, vino, că nu te văzui de mult! Și femeia tăiase repede o găină grasă, pusese la cuptor doar copanele și pieptul zburătoarei, din rest făcuse repede o ciorbă acră-acră, c-așa îi plăcea băiatului. A lăsat cuptorul aprins, friptura înăuntru, să se facă bine, și-a ieșit la poartă, se uită în lungul drumului, se uită, se uită... Și timpul, și timpul, și timpul. Băiatul meu, vine băiatul... Atât. Și mașina se apropie de sat și de casă, înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
băiete?, că n-ai venit numai așa, de vorbe. Veniși la Kogaion, să-ți dea înapoi tinerețea? De-aia ai venit? — Într-un fel, da, de-aia am venit, pentru tinerețea mea. Bătrâna izbucnește în râs, deși e supărată de la friptura aia cam arsă, te dăduși de gol, da’ zi, ia să aud, și îi așază în fața mâinilor mari, masculine, bucățile de carne, fără piure, că nu mai am timp de cartofi acuma. Ești în încurcătură, văd eu, ești încurcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
carne, fără piure, că nu mai am timp de cartofi acuma. Ești în încurcătură, văd eu, ești încurcat și ai venit pentru... — Nici nu știi cât de încurcat. Nu știu ce să fac, am o fată, am avut o fată... bărbatul lasă friptura din mână, lasă și ochii în jos. O vede iar pe Anita, așezată pe scaunul de la Hades, plângând tăcută, fără suspine, doar lacrimile care curgeau în liniște. O vede apoi pe Tina așezată pe bancă, în fața clădirii teatrului, cuminte, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ce devin mai vesele și mai colorate. Ruth Leuwerik îl sărută pe O. W. Fischer cu ochii în lacrimi. Maria Schell îl sărută pe O. W. Fischer cu ochii în lacrimi. Cu ochii în lacrimi, o inimă de mamă privește friptura de duminică pe care din neatenție a lăsat‑o să se ardă. Carnea e scumpă și reprezintă un lux. Alpii apar din ce în ce mai des pe ecran și se aude o muzică populară. Niște gemene trăiesc în Wachau sau în Dachstein și cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fac o vizită unui preot, fost profesor de religie al școlii. Au ajuns deja la Ketlassbrunn, iar preotul se miră și se bucură. Îi invită pe cei doi tineri studioși să ia masa de prânz la restaurant, unde mănâncă cu toții friptură de porc cu găluște. După aceea, la sediul organizației catolice de tineret are loc conferința unui profesor de la Viena, pe tema „Omul ca univers” și „Crimă și pedeapsă”. Ca de obicei, Rainer încearcă să se remarce punând întrebări pe aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
era la fel de imperceptibil ca starea mea de beție. Grupul de studenți reproducea În cor, Într-o japoneză stricată, cuvintele unui cântec pop care se revărsa din difuzoarele barului. Obrajii le luceau Îmbujorați din cauza sake-ului ieftin, a cartofilor prăjiți și fripturii de vită, iar deasupra suvițelor de păr negre, date cu gel, se reflectau mănunchiurile de lumini proiectate de un tonomat de prin anii ‘50. Aveam impresia că pulsul mi se accelerase, dar probabil că avea legătură cu teama de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îi plăcea acel ceva care se ascundea În spatele cuvintelor vagabondului, dându-i acea teribilă forță. — Ce vrei să spui prin fată bună? — O fată bună este așa cum o arată și cuvintele, luate ad litteram, ca un vin bun, ca o friptură bună, ca un costum bun, Înțelegi? Adică să aibă ce-i trebuie de la natură și să fie bine educată. — Mi-ai spus de câtă vreme te Întâlnești cu fata asta? Cu toate că auzise de nenumărate ori răspunsul la această Întrebare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de la Ploiești, fără ca celelalte orașe ce făceau parte din conjurație: București, Buzău, Craiova, să-l fi urmat. Pentru moment puciul republicanilor va reuși. Ploieștenii sunt în culmea entuziasmului. Clasa proletariatului revoluționar se află în culmea fericirii. Evenimentul este sărbătorit cu friptură și cârnați cu usturoi, amintind de lumpenproletariatul Parisului anilor 1849, condus de Napoleon al III-lea, șeful societății lui 10 Decembrie. Suntem îndreptățiți să credem că junele iacobin Caragiale, știa nu numai de existența conspiratorilor ploieșteni, din rândul cărora, la
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
răcește parcă nu mai e așa grozavă... Alo, domnu’! Doresc și puțin hrean... Tu vrei ceva, amice? - Mmmm! Poate puțin ardei iute, și-a exprimat Mișu preferința între două înghițituri de ciorbă fierbinte. E bună, măi, ai avut dreptate!... La friptură aș vrea numai cartofi prăjiți, dar să știi că, dacă nu mănânc și trei mici cu mujdei, e ca și când pomana e fără colivă!... Vorbim după ce mâncăm, a adăugat el, privindu-l vesel pe Gogu, după ce ospătarul s-a înclinat și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
îl amuza. Observase că nu-i convine un anume ceva legat de perioada studenției și nici despre țigăncușa amintită. Îl examina subtil și, aproape la fiecare două-trei fraze formulate printre câteva înghițituri din vinul rubiniu băut cu multă plăcere la friptură, încerca să lanseze câte-o nadă. Se amuza copios când simțea că celălalt se poticnește și nu reușește să se eschiveze, ocolind răspunsurile directe. „Nu te-ai schimbat prea mult, prietene...Ești tot cu obiceiul de a sta la pândă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
04 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului PICNICUL Zi de întâi mai, zi de primăvară - zi de praznic „proletar”. Așa că, cu cățel, cu purcel, ne-am hotărât să mergem cu toții la iarbă verde pentru un picnic în familie. Femeile au pregatit fripturile și dulciurile, bărbații băuturile și grătarul și bineînțeles, s-au îngrijit să ia cu ei și sculele de pescuit, deoarece ne vom opri pe malul lacului Limanu. Portbagajele abia se mai închid de atât bagaj. Mi-am lăsat Matiz-ul acasă
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
șefa noastră de trib” - în așa fel încât să nu ne afume, adică să fie în curent și totuși, cărbunii să ardă fără să vină fumul spre pături. În calitate de fochist, Marian a rămas să se ocupe de grătar, mici și fripturi, iar fetele, Dana și Veronica, se îndeletniceau cu aperitivele. Toată gașca lui Baboi, cu bunicul în frunte, ne-am instalat sculele de pescuit și le-am „aruncat” în baltă, în speranța că vom face rost și de ceva pește pentru
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
a aprins a nu știu câta țigară. Nu renunțase să mai spere că s-ar putea să tresalte și bambina lui și să prindă și el câte ceva în cârligul lansetei. Marian se ocupa de grătar și împreună cu fiică-mea întorceau fripturile de zor. Din când în când, umplea păhăruțele de unică folosință cu țuică de mere, făcută de mine în casă. Femeile își povesteau serialele preferate și discutau câte în lună și în stele, istorii numai de ele știute. Toată lumea era
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
cu țuică de mere, făcută de mine în casă. Femeile își povesteau serialele preferate și discutau câte în lună și în stele, istorii numai de ele știute. Toată lumea era relaxată și se înfrupta din platourile cu bufet rece, în așteptarea fripturilor și al micilor. Lui Cristian nu-i plăcea să pescuiască, de aceea și-a luat mingea și a început să joace fotbal. S-a tot driblat pe el însuși, până a reușit sa scape mingea în baltă. I-am recuperat
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
masă haiducească, în mijlocul naturii. În apropiere, un cârd de vaci se repezeau în stuf și rupeau vârfuri fragede de papură. Ugerele atârnau grele, pline cu lapte. L-am invitat pe ciurdar la o cutie cu bere și un sandvici cu friptura de pui. Aveam destulă. Era o desfătare să simți cum plămânii ți se încarcă de oxigen. Aerul curat (chiar dacă mai simțeai din când în când și miros de fripturi sau pește prăjit), îți dădea puteri noi. Auzeai cum natura se
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]