669 matches
-
vadă abisul/ câinii stropiți de ploaie/ și noroiul lipsit de inimă/ disperarea citește stropul/ de cruzime/ bătaia clopotului în urechea sinucigașului". Coabitând firesc cu universul thanatic, poetul nu ezită să-și cheme iubita defunctă într-un poem de dragoste îndoliat, frizând halucinația necrofilă. Tonalitatea dominantă a cărții este una elegiacă, de reculegere aproape religioasă, în ciuda scandării denotative a versului ca ultimatum. Bucur Demetrian nu evită nici poemul ca descriere a poemului (Valéry) cu vămile deșertăciunii zădărnicind accesul la lamura vieții.
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
conducerea lui Aureliu Baranga. Se numeau Paul Păun, Sesto Pals, S. Perahim și priveau ca spre un fel de model către abia cu ceva mai vârstnicii colaboratori ai revistei "unu" un Voronca, Roll, Sașa Pană, mari producători de imagini spectaculoase, frizând dicteul automat suprarealist, și, tot mai mult apoi, spre Geo Bogza, poet atent, dimpotrivă, la "planul primar" al vieții imediate, transcris într-un limbaj ca și reportericesc, despodobit de metafore și încărcat în schimb de vehemențe "prozaice", în poeme-invectivă, "corosive
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
conducerea lui Aureliu Baranga. Se numeau Paul Păun, Sesto Pals, S. Perahim și priveau ca spre un fel de model către abia cu ceva mai vârstnicii colaboratori ai revistei "unu" un Voronca, Roll, Sașa Pană, mari producători de imagini spectaculoase, frizând dicteul automat suprarealist, și, tot mai mult apoi, spre Geo Bogza, poet atent, dimpotrivă, la "planul primar" al vieții imediate, transcris într-un limbaj ca și reportericesc, despodobit de metafore și încărcat în schimb de vehemențe "prozaice", în poeme-invectivă, "corosive
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
din privitul în larg și aloe vera sau soro lume fiecare ar fi vrut să fie luat în serios dar idiomul întârzia deoarece cei cu aer condiționat cea mai mare energie o cheltuiau înspre a trăi într-un ANUME fel frizându-și părul pubian în șoptite incubatoare pe bază de parfum pal și cățelușii să asorteze mobila ȘI tatuajul de pe lobul urechii hieroglife egiptene aveau cai cătare în farul părăsit își făcea zilele amantul originar urbi et orbii din macaroane cu
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
în căutarea timpului prezent și viitor de care are atâta nevoie, dar din ochii vii și foarte veseli te sfredelește o lumină jucăușă, semn că încă iubește mult viața și ce face cu ea: și-o închină unei pasiuni care frizează absolutul. E târziu, Mario Vargas Llosa se ridică ceremonios de la masă, își îmbrățișează prietenii con besos en cada una de las mejillas, pe fiecare obraz, cum îi place să spună în dedicații, la rugămintea lor mai face o ultimă fotografie
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
însuși e un Cioran mai fragil, mai puțin împlinit, ca să zicem așa, un Cioran prevăzut cu bemolii unei reticențe temperamentale, ai unei nesiguranțe structurale. Pe cînd energia negatoare a prototipului izbucnea la cotele unei îmbelșugări demoniace, ale unui spectacol ce friza peisajul unei erupții naturale, la exegetul său constatăm o îndoială a îndoielii care subțiază postura contestatară, o pune mereu în dependență de o autocenzură organică, de o slăbiciune de fond. Voindu-se un profesor care corectează cu creionul roșu textul
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
cultură și de bun-simț, prostia și mitocănia etc., toate adunate la un loc dând "o lume pe dos, plată și cretină când nu e criminală, dominată fiind doar de forța banului" (p. 304). Dar nu numai societatea, considerată în ansamblu, frizează monstruosul, acest element se regăsește și la nivel individual, la "omul nou", sintetic și expresiv prezentat drept o entitate cu "sensibilitate de Caliban, estetică de Frankenstein (și) gingășie de Godzilla" (p. 308). Nici Horia-Roman Patapievici nu s-ar fi putut
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
ai prilejul a constata că întreaga comunitate ar fi antisemită. Așadar poporul german în totalitatea sa, în perioada 1933-1945, ar fi fost rasist, xenofob, antisemit. Nu cumva avem astfel o dovadă a faptului că șovinismul împins dincolo de o anume limită frizează el însuși șovinismul execrat? Osîndirea unei ample colectivități nu ne aduce presant aminte de practicile deopotrivă ale nazismului și comunismului, nesățioase în sumbra lor pornire distructivă ce urmărea anularea pur și simplu a unor etnii sau clase sociale? Și apoi
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
de o parte, Stone preferă să-și filmeze eroii în plan - in extremis - apropiat. Pe de alta, îi tratează cu mănuși, atît de cu mănuși încît îi lasă să își asume niște personalități demne de pana hagiografilor - ceea ce firește că frizează limitele credibilității. Tocmai din atîta pioșenie, eroii lui n-au - se impune o expresie colocvială - "viață în ei". Efectul este, cînd mizezi totul pe astfel de personaje, o absență completă a tensiunii și a dramatismului. 11 septembrie degenerează pur și
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
poetul scâncește ca un copil neajutorat, dându-i lui Freud - acolo, în ceruri, unde se află - satisfacția de a-și vedea confirmată teoria: "nimeni nu mă iubește nimeni/ nu m-a iubit în afară de mama" în sfârșit, există și poeme care frizează nebunia. Iată ca exemplu poemul în hol cu Alexandru Matei, poem delirant, în care referirea la Godot reprezintă singura sclipire a lucidității: " Fii atent, i-am spus, vine un șoarece/ se desface și din el iese o flacără/ care sparge
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
resimțit presiuni din partea televiziunilor, nu a oamenilor politici. Iată comunicatul remis de Aspazia Cojocaru: "Mărturisesc că nu aș fi dat acest comunicat de presă dacă referirile făcute la adresa mea de către unii angajați și invitați ai unor posturi TV nu ar friza absurdul și în special ai Antenei 3. Am fost votată ca judecător la Curtea Constituțională în Camera Deputaților în anul 2004 cu 192 de voturi de către PSD, PNL și PDL la propunerea PSD. Nu am făcut și nu fac politică
Aspazia Cojocaru, atac la Antena 3: dă în judecată televiziunile () [Corola-journal/Journalistic/42666_a_43991]
-
iar textul propriu-zis - vers secund: Stelă funerară: O umbră joacă ramul pe piatra unei umbre; Iarnă: În zare zurgălăii de sănii... Suflet nins; Heraclit: Priveam cum fuge ziua pe apele ce curg; Copilărie: O jucărie spartă găsită într-un pod; Friză I: Strunindu-și calul, sare prin veacuri nemișcat; Friză II: De cînd îți legi sandala s-au dezlegat milenii. In legătură cu gruparea poeziilor sale, se observă la Pillat un fapt straniu: el n-a conceput aproape niciodată un volum
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
joacă ramul pe piatra unei umbre; Iarnă: În zare zurgălăii de sănii... Suflet nins; Heraclit: Priveam cum fuge ziua pe apele ce curg; Copilărie: O jucărie spartă găsită într-un pod; Friză I: Strunindu-și calul, sare prin veacuri nemișcat; Friză II: De cînd îți legi sandala s-au dezlegat milenii. In legătură cu gruparea poeziilor sale, se observă la Pillat un fapt straniu: el n-a conceput aproape niciodată un volum de versuri sub formă definitivă. Chiar dacă volumul apăruse și
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
trebuit să se tacă sau măcar să fie citat. Dar nu, autorul prostiei cu pricina, reluată la nesfârșit, - titlu al unui pamflet tipărit zece ani după moartea lui Camus - Jean-Jacques Brochier, a izbutit să-și facă un soi de publicitate care frizează posteritatea”. (În literatură, și prostiile își au soarta lor. Nimeni nu mai știe astăzi cine a fost Brochier, dar prostia lui a rămas în memoria multora).
Jean Daniel, revoltat () [Corola-journal/Journalistic/3236_a_4561]
-
detaliul îl reține pe autor, deși lucrătura textului d-sale trădează vocația artizanului verbal, ci năzuința spre ansamblu, impulsul îndrăzneț spre o boltă acoperită cu vaste fresce eteroclite. Din absența trăsăturilor unei minime adaptări, se iscă nevoia unei materialități totalizante, frizînd o cosmogeneză. Pornind de la evocarea toposului natal, maramureșean, bardul își etalează sensibilitatea cosmică, expansivă prin intermediul factorilor biologici, neevitînd terminologia de specialitate cu răceala ei sarcastică: "răsar noi zori de ziuă peste Valea Izei/ dalbi zori de ziuă se revarsă/ într-
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
copleșitoare, la fiecare două- trei pagini, filosoful schimbînd tema. Apoi elanul dizgrațios cu care își zugrăvește superioritatea îți lasă un gust amar: cînd vrei să explici cititorului cît de deștept, de unic și de providențial ești, nu poți să nu frizezi o tentă derizorie de histrionie respingătoare, cu atît mai mult cu cît ideile originale îți lipsesc. Toate clișeele pe care le punem în seama lui Nietzsche sînt de fapt variațiuni pe teme schopenhauriene, de la „voința de putere“ la „veșnica întoarcere
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
în această construcție. Înainte de a reveni pe insulă nu avem nici cel mai mic indiciu că Teddy nu ar fi în toate mințile, o anumită siguranță prezidează toate deciziile lui, iar replicile lui dovedesc un simț de observație care nu frizează derapajul mental, ci capacitatea de a face conexiuni specifice unui bun profesionist. Există însă în ficțiunea lui Teddy un element care, oricum ar fi, aparține istoriei recente și care caracterizează trauma nu la nivelul unui singur individ, ci al unei
Mind Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6472_a_7797]
-
căutat (parafrazându-l pe Noica) - dar capitole precum: „Între boală și alterarea raportului cu lumea", „Blocajul comunicării", „Revanșa epifenomenelor", „Rupturi", „Ferestre ale cunoașterii de sine", „Iluzia refugiului în lumea poeziei", „Deschiderea la lume și închiderea în sine - un dialog imposibil?" - frizează sociologismul vulgar. Cum adică, „alterarea raportului"?! Poate „alterizare", poate „schimbare". Ceva alterat este ceva stricat după simțul comun („mâncare stricată", de pildă") - dar teoretic acest „alter" înseamnă altceva, deci laptele stricat, ca să rămânem în zona alimentară, este stricat față de ce
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
de asupra, prima oară fiind vorba de un fel de haplologie cum zic dânșii, lingviștii, pentru de dedesupt). Pe Caius Dobrescu îl înțeleg și-l accept, pentru că are dubiul textului dus până la îndoieli interioare cu fior metafizic, interpretează creând, deci frizează tragicul - dar la Gheorghe Doca este comic să urmărești coincidențele... întâmplătoare. La un moment dat, citând din „S-a dus amorul" versurile: „Cu câte lacrimi le-am udat / Iubito, pentru tine!" exlamă subliniindu-l pe le în text : „ Cânturile, nota
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
adulți, Lynch lasă să se manifeste exacerbat stările, etapele de dezvoltare, chiar complexele, prezente în toate familiile. De aceea, în pofida unor convenții tipic melodramatice, filmul nu extrage lacrimi, ci teamă. Pentru că oricât de perverse sunt situațiile, oricât de mult ar friza absurdul, le poți explica, poți înțelege că s-a ajuns la ele prin degenerarea unor mecanisme psihologice care funcționează în oricine. Monstruozitatea unui personaj ca Frank e cu atât mai mare cu cât o poți explica până la un anume punct
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
oamenii vremii tale, acesta este singurul chip că mîine să fie al tuturor cetățenilor". Sînt surprinzători, de altminteri, termenii în care "vigilentul" J. Popper îl amendează pe Camil Baltazar, care se silea și el a fi "pe linie", termeni ce frizează antisemitismul "internationalist-nationalist!" (încă în 1949!): Cuvintele acestea stîngace sînt ale unui străin, ale unui om care e emigrat într-o țară nouă, pe limbă căreia nu știe încă vorbi, dar unde nici graiul ce l-a folosit atîta timp nu
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
acel condiment psihologic fără de care orice conversație pe teme politice riscă să plictisească. Cazul lui Mircea Mihăieș îl știm cu toții: între ipostaza mondenă și cea livrescă a ființei sale se cască o veritabilă prăpastie. Omul acesta de o blîndețe cotidiană frizînd gingășia, de cum se așază la masa de scris, suferă o metamorfoză: din miel devine tigru și, în locul unei bonomii așezate și molipsitoare, firea i se pătrunde de o ferocitate de bătăuș profesionist. Schimbarea de ton pe care o suferă e
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
jurnalistul începe să nu mai aibă încredere în scriitor pentru că tot ce imaginează acesta în jurul omului este contrazis de realitate." (pp. 9-10) Așa debutează Cronica ideilor tulburătoare, cu un necesar accent lămuritor. Sigur că, citindu-le acum, frazele par să frizeze evidența, numai că tocmai această evidență e neglijată sistematic la noi în ultimii ani. Scrisul nu e unul singur, bun la toate. Nu e suficient să fii un poet stimabil ca să-ți reușească o proză închegată. Iar dacă, totuși, ai
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
și al adultului sunt proceduri dominante într-o veritabilă vânătoare față de propriul eu, dar și față de parteneri, referenți - repere apte să marcheze pe viață gândirea și comportamentul eroinei (pianista octogenară, maestrul, bătrâna hoață etc.). Tentația escavării într-o intimitate inepuizabilă, frizând jurnalul liric gen "mon coeur mis à nu", este surdinizată de arta digresiunii dar și a portretului-robot, incisiv. Autoarea nu pregetă să folosească tonalități de aquaforte pentru a zugrăvi climate, figuri și scene criante, grotești, ale mizeriei fiziologice și promiscuității
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
nu poți ști precis, însă în mod cert lipitorile sug sîngele poporului pentru că în scena finală ele sunt desprinse cu o plăcere sadică de pe corpul gazdă atunci cînd nu sunt strivite neglijent. Aproape că nu există scenă care să nu frizeze grotescul sau vulgaritatea - nu invoc aceste noțiuni dintr-un scrupul pudibond, ci pentru exorbitanta și inutila lor utilizare. Cu precădere, scena de caft de la morgă între medicii legiști, infirmieri și Aurel însoțit de polițaiul Stelică este de o formidabilă tîmpenie
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]