654 matches
-
puțin pe un versant, unui ludic sociabil; pe versantul opus, rațiunii i se supune un control al inimii, încât polaritățile contrarii vorbesc de aventura cuvântului și autoexil, de revelații fulgurante și închidere în dezolare. Conștient că gravitatea gânditoare din Elegii frizează retorismul, ducând inevitabil la frigiditate, experimentatorul, truditul de căutări fără răspuns izbucnește în apostrofe, descărcându-se; câte un interludiu ironic sugerează alteori o fugitivă detașare. Câte o mostră de discurs frânt (brisé), ca acesta din A unsprezecea elegie, rupe brusc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
alții, vreo treizeci în totul. Craiova văzută din car e "cel mai frumos oraș din lume..." De cu totul altă factură, cele șaptezeci și cinci de confesiuni soresciene din Puntea (subtitlu: Ultimele) apăreau postum în primăvara 1997; pagini excedate de neliniști, notații frizând tragicul. Jurnalul ante-mortem, zguduitor, include mărturiile lui Sorescu de final, care, bolnav incurabil, speră, se amăgește, se roagă și își întrevede sfârșitul produs la 8 decembrie 1996. Document uman sfâșietor, sub imperiul thanaticului; trei luni torturante, pe puntea "între viață
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
suită de interviuri, selecție datată 2001 și intitulată Cine sunt eu? edifică multiplu). În postură de poetă a condiției umane în integralitate, o Ana Blandiana cogitativă se abandonează relativismului universal; lirismul cedează pasul lucidității. Ia naștere o stilizare aforistică, uneori frizând paradoxul: Nici un răspuns nu se naște / Decât când nimeni nu mai are nevoie de el (Contratimp). Ne naștem, Doamne, atât de tineri, încât / Din miile de vieți posibile / Nu ni se poate pretinde / Să știm alege doar una (Nehotărâre). Sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
intelectuală, etică, metafizică); iscoditorul se proiectează repetat în oglinzi deformante opunând sordidului, profanului și rutinei o detașare specifică, travestită în surâs. Două poeme cu același titlu, Missa solemnis, și un al treilea, Missa brevis, instaurează spectacole nu neapărat liturgice, însă frizând colosalul, ermetizând și sugerând neliniște. Întâia "Missă", text în proză (un proem), combinație de romantism, de simbolism și expresionism, e un montaj lirico-epic pompos, în genul așa-numitului spectacol cu aparat. Un lac în "munții de sus", o corabie ciudată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic (matein și barbian) și deschis modernității; autohtonismul său coabitează cu universalul. Vizual prin structură, mai puțin ispitit de sonorități (acestea, la Barbu, cu finalități melodice), privitorul tentat de șarjă și parodie frizează delirul imagistic; linii frânte, volume insolite, reprezentări piezișe (între pseudo-figurativ și decompoziție) intră în relații turbionare mozaicale, departe de intenția vreunei sinteze. Ochiul perseverează în suprafețe. O întâlnire în pod e pretext de inventariere a vechiturilor stocate: "scaune tapițate", "rufe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unui rostitor oracular respirând credință și eticism. Într-o ipostază, lucrurile se scaldă în fantezie, în legendă și mit, în cea de a doua figurația limpede, sobră, directă, lăsând jelirea în urmă, punctează traumatisme, crize, stări de impas, realități perturbatoare frizând absurdul. Pe scurt, Grigore Vieru nu e nici auroral, adamic, nici vesperal, ci un poet al amiezii, un solar fără nimic criptic ori încifrat; opera sa, în totul, se vrea un portret al vocilor din juru-i în dialog cu vocea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
îl caracterizează în chip notoriu, nu a fost niciodată definit de autor. Rămîn la părerea că e un simplu joc mental care, în loc să flexibilizeze gîndirea, mai mult o încurcă, în timp ce scriitura sa e o superbă bolboroseală, iar exprimările sale publice frizează impostura. Derrida nu poate fi rezumat, esențializat, explicat, el cultivă deliberat absconsul, ambiguitatea, paradoxul, deși are și poziții tranșante referitoare la Marx bunăoară, la Heidegger sau la Paul de Man. * * * Bineînțeles că ideile și comportamentul filosofilor-vedetă francezi s-au impregnat
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Teoreticianul alege o anumită ipoteză, și pentru faptul că-i place cum sună formularea ei în raport cu altele (Penrose, 2001). Dovadă pot sta ceea ce Penrose numește „teoriile superbe”, între altele acestea caracterizându-se și prin armonia impresionantă a arhitecturii lor conceptuale, frizând perfecțiunea în eficiența explicativă. Dar omul de știință este mânat și de teama de a nu ieși din ceea ce pare să fie considerat de mai mulți ca principiu și sursă de explicație. Cel puțin aceste două motive sunt vii în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
societate, haos sau ordine, univers sau multivers, timp sau eternitate etc. Lunga enumerare a alternativelor de poziționare metodologică pentru consistența explicației, deși este obositoare, nu se sfârșește. Peste această enumerare incompletă a diversificării dualismului concepțional și metodologic, iluminismul rațional a frizat infailibilitatea în cunoaștere prin inventarea metaforei explicative a ceasornicului. Constituția și rolul oricărui obiect al cunoașterii au o predeterminare funcțională. Piesele „ceasornicului” sunt exact ceea ce trebuie să facă posibilă funcționarea. Explicația este o expresie a înțelegerii existenței în acel loc
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
prosperitate) să facă regula pe piața financiară, bulversând regimul dobânzilor și potențialul lui reglator al lichidităților. După cum excesul de virtualizare a valorii - ca obsesie a transformării economiei dintr-un mijloc al performanțelor intersubiectivității într-un scop individual în sine - care frizează absurdul creării de valoare din nimic, complică oferta prin supraevaluarea ei ca active și deteriorează atitudinea față de resurse. Este ca și în povestea în care se prețuiește zornăitul banilor sau mirosul fripturii, adică se înlocuiește oferta cu iluzia ei sau
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de tip ingineresc, a laboratorului, a stației-pilot, în genere a experimentului. Experimentarea soluțiilor la problemele Economiei, ca și ale societății în general, ne aduce pe un teren extrem de accidentat, al anulării liberului-arbitru, al impunerii cu forța a tiparelor comportamentale, care frizează progresiv totalitarismul. Natura proceselor sociale este complet diferită de procesele din fizică pentru faptul că orice experiment nu doar suportă influența prezenței observatorului, ca în cazul problemelor preocupante pentru fizică atunci când abordează nivelul cuantic, ci implică la modul efectiv observatorul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
psihiatric din Poiana Mare, o fostă cazarmă reamenajată, situată În județul Dolj, nu departe de Craiova. M-am putut convinge de visu de prezența prizonierilor politici internați Într-o secție a spitalului rezervată bolnavilor psihici periculoși, unde condițiile de trai frizau oroarea. Această vizită mi-a fost solicitată de dr. V. Țuculescu, pe atunci inspector general În Ministerul Sănătății, În urma primirii unor reclamații cu privire la proastele condiții de viață de la Poiana Mare. Directorul spitalului, un fost medic militar pe nume Popescu, mi-
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
că un student african care Îi declară ce mult o admiră pentru atitudinea ei civică nu poate fi decât un pion dintr-o strategie prost ticluită de Securitate. Tacticile din această perioadă Întrebuințate de cei implicați În soluționarea cazului opozantei frizează ridicolul. Un exemplu. Informatorul „Paul” o roagă pe Doina Cornea să-i traducă lucrarea de diplomă. Fosta profesoară acceptă. Scopul acestei misiuni a lui „Paul” este dezvăluit de ofițerul care s-a ocupat Îndeaproape de cazul Doinei Cornea, colonelul Gocan
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
gândul poate ajunge (Ibidem, p. 69). În concluzie: E un creștinism - dacă vreți, rudimentar, fără prea multe putințe de zboruri în transcendent - dar organic și adânc (Ibidem, p. 29). Expresiile se bazează adeseori pe termeni concreți și pe imagini care frizează senzorialul: a-și pune capul la contribuție, a se da cu capul de pereți, a-și pune în cap, a se pune cu burta pe carte, a băga mâna în foc, a-l rupe în bătaie, a i se frânge
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
disecare anatomică, de căutare și de vizualizare a adevărurilor situate dincolo de suprafața corpului sau de superficialitatea pielii. Astfel, imaginile medicale numerice care relevă interiorul trupului, inclusiv interiorul pântecului matern și al creierului, vin în serviciul științei, însă depășesc acest orizont, frizând conotații sociopolitice, culturale și artistice. În timp ce perpetuează tendința de obiectivare a trupului, de informare și de aducere a misterului sau a invizibilului în registrul vizibilului, aceste tehnologii transformă corpul într-un mediu de comunicare, cu propriile mesaje și coduri, canale
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
că mai cred în demnitate, că mai am prejudecăți, că încă prețuiesc un lucru ca respectul de sine. Într-adevăr, teoria mea este că, dacă ai înțeles anumite lucruri, tot ce faci după aceea e lipsit de sinceritate și deci frizează impostura” (III, 89). Or, Cioran a înțeles. Mai mult, știe că, printre „literatori și artiști”, ipocrizia este o metodă frecventă. De aceea refuză să scrie literatură și îi disprețuiește pe „literatori”. Sunt multe fragmentele în care Cioran vorbește despre literatură
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mai fi în situația de a-și mistifica prezența: „Orice om, indiferent de înzestrare, de îndată ce dobândește importanță în ochii semenilor săi, devine sclavul lor, în orice caz, își pierde libertatea. Și nu-și mai poate păstra poziția în fața lor decât frizând impostura la fiecare pas” (I, 249). Abia așa, necunoscut, și-ar recuceri paradisul originar: „Poate că nu există fericire adevărată decât în renunțare. Să nu mai ai nevoie de această lume” (I, 106). Doar că renunțarea e primul pas spre
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
E. L., 1969; "Etica", Editura Albatros, 1971; "Cele ce sunt", Editura Eminescu, 1974. Mircea Ciobanu, după părerea multora dintre critici, barbizează atingând originalitatea, după alții însă nereușind să se îndepărteze de model. El scrie o poezie obscură în general, rece, frizând un anume "aristocratism" al formei. În primul volum, în ciuda formulei alambicate, descoperim sensul mai ales datorită ultimului vers, care devine cheia poeziei. Astfel din adânc strigătul este al durerii permanente, "urmele pe nisip sunt alunecătoare", dar rămân așa cum "fluxul și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetico-lingvistic, dacă amintim și normele diferite de transcriere și lecțiunile diferite ale Aureliei Rusu, iarăși nesemnalate". Sub o judecată aspră ce veștejește inclusiv diletantismul în editologie se află experimentul Petru Creția, a cărui școală, îngăduindu-și emendații clandestine, inserții, plombe frizând calamburul și colajul, "face din poezia lui Eminescu un fel de text de consum, al ei propriu, iar din autor un cobai sub o lupă. Și acest lucru, sub acoperirea aplauzelor de obște." N. Georgescu, un inițiat (nu de sfiim
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Radicalismul asumat de unii militanți pentru înnoire a produs în sfera puterii atitudini de o violență extraordinară, ceea ce denotă în fond o slăbiciune și o lipsă de respect pentru normele democrației. A combate ideile cu bâta e un gest ce frizează demența la acest final de epocă, și totuși gestul s-a produs, iar lumea caută în zadar să-l înțeleagă, spre a-l asimila, ca pe orice fapt ce aparține realului. Conștientizarea cât mai deplină a momentului e o nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Manual de psihologie: Cînd spunem deci că psihologia este o știință naturală trebuie să ne ferim să înțelegem prin aceasta că ea are la bază în ultimă instanță temelii solide. Dimpotrivă, calificarea aceasta condamnă fragilitatea ei, fragilitatea unei științe care frizează critica metafizică prin toate articulațiile ei, a unei științe ale cărei ipoteze și date fundamentale, departe de a poseda o valoare personală și absolută. relevă din contra teorii care le depășesc și în funcție de care trebuie să le regîndim și să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fals, refulînd fie dorința vinovată ca să se dezvinovățească astfel în mod fals (moralism), fie culpabilitatea. Refularea culpabilității provoacă banala lăcomie, descărcarea fără scrupule a dorinței perverse (amoralism), în ceea ce privește dorința, ea reușește să transforme angoasa culpabilă a supraconștiinței într-o angoasă frizînd fobia, în remușcări sterile, și, atunci cînd ea conține acumulări prea mari prin refulări repetate, se descarcă obsesiv pornind de la onirismul subconștientului fie printr-o explozie simbolic mascată de dorința perversă, fie prin ilogismul simbolic al ceremoniilor de purificare. Moralismul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
indispensabile" pentru America, conferindu-i acesteia drepturi exorbitante pe plan mondial. Lipsită de clasă, de cavalerism, ea oferă astăzi spectacolul unei gestiuni rustice a relațiilor internaționale, tot mai marcată de decizii unilaterale, care exclude dinainte orice discuție, orice replică, unele frizînd iraționalul, cum este de pildă refuzul de a ratifica Protocolul de la Kyoto privind protecția mediului, refuz justificat astfel de purtătorul de cuvînt al guvernului american: "Un consum puternic de energie face parte din modul nostru de viață, iar modul de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Billy Budd ca "studiu de caz" oferă imaginea "creaturii", în aparență, "perfecte", a cărei armonie fizică (marinarul are o frumusețe masculină aproape ireală) intră în joncțiune cu virtuozitatea etică (personajul dovedește o principialitate și o corectitudine cumva obsesionale), părînd a friza sublimul uman. Totuși, un defect (tragic), la început minor și greu sesizabil, apoi esențial, va deveni călcîiul lui Ahile, prin care măreția omenescului se surpă abrupt și irecuperabil. Billy Budd este bîlbîit și, acuzat pe nedrept în fața lui Vere, de către
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Arnold, poetul victorian, pînă la Gaston Bachelard, filozoful modern). Pitagora, creatorul unei adevărate "masonerii cimentate de reguli și tabuuri" (p.21) -, cunoscute sub numele de etaireia, moare prin autoînfometare (ca protest îndreptat împotriva acelorași contemporani/discipoli revoltați). Autoritatea maestrului deși frizează sublimul într-o fază inițială coboară treptat către disoluție. Identitatea discipolului (în expansiune) rămîne cauza majoră a acestei discontinuități. Povestea cea mai impresionantă din volum brodată pe amintita ruptură dintre maestru și discipol e cea a relației lui Edmund Husserl
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]