511 matches
-
reduse, în timp ce învelitoarea peste veșmântărie era din tablă zincată. Interiorul bisericii este compartimentat în trei încăperi: pronaosul, naos Și altar. Pronaosul este delimitat de naos prin două grupuri de câte doi stâlpi alăturați din lemn, pe care se sprijină un fronton vertical îngust. Tavanele pronaosului și naosului sunt boltite diferit. Deasupra naosului se află o turlă scundă, octogonală, luminată prin patru mici ferestre simetrice, amplasate în cele patru puncte cardinale. Absida altarului are formă poligonală. Biserica se află în prezent în
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
de metri pătrați din centrul orașului Suceava, unde înainte se găsea piața de lemne. Construcția, realizată în stil baroc, a fost inaugurată la data de 19 noiembrie 1895. Edificiul se impune în peisajul zonei prin soliditate, având două etaje, cu frontonul spre actuala Stradă Vasile Alecsandri. În prezent, în imediata vecinătate a clădirii monument istoric a liceului se află Biserica Sfântul Nicolae, Biserica Sfânta Cruce, Cinematograful „Modern” și Autogara Suceava. Prin darea în exploatare, la începutul secolului al XX-lea, a
Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Suceava () [Corola-website/Science/317569_a_318898]
-
îmbină barocul constantinopolitan cu influențe din clasicismul rus. Edificiul era compus inițial din exonartex, pronaos, naos și altar. La începutul secolului al XIX-lea s-au efectuat unele modificări în urma cărora au dispărut bolțile și turlele. Atunci au fost adăugate frontonul dinspre vest și cele de deasupra absidelor laterale. Fațada este fragmentată de pilaștri angajați cu capiteluri în stil corintic. În registrul inferior al fațadei se află ocnițe cu partea superioară în arc frânt și cu cea inferioară în triunghi. Deasupra
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
fi admirate rondourile vegetale decorative dinspre bulevard care flanchează piațeta de marmură. Compoziția decorativă a acesteia a fost concepută de arhitectul arădean Miloș Cristea, în deceniul al nouălea al secolului XX. Singura modificare de la fațada principală a constituit-o decorarea frontonului de la baza turnului principal (succesiunea, în timp, a stemelor orașului: după 1875, după primul război mondial, după anul 1968 și după anul 1989). Cele 90 de încăperi inițiale, cu destinația de birouri, erau ocupate de 167 de funcționari administrativi. La
Palatul Administrativ din Arad () [Corola-website/Science/318336_a_319665]
-
Scriitorul Mircea Radu Iacoban găsea în 2005 în curtea casei lui Toader Hrib ""doar bălării. Dulapuri-vitrină știrbe și golite zac afară, în tindă. Geamuri opace, din pricina colbului adunat prin ani. Tristețea casei pustii și abandonate o accentuează inutilitatea firmei de pe fronton: MUZEU. Un muzeu... părăsit.""
Toader Hrib () [Corola-website/Science/319528_a_320857]
-
î.Hr. Operele sunt repartizate în patru secțiuni istorice: trei secțiuni grecești și o secțiune romană: Majoritatea lucrărilor din această perioadă sunt statui grecești timpurii, reprezentări de tineri: "tânăr din Attica", cca. 540 î.Hr., "Apollo" (aproximativ 560 î.Hr.), "Aeginetans" (sculpturile de fronton de la "Templul Afaia din Egina", circa 500 î.Hr.). Printre cele mai faimoase opere din epoca clasică greacă, aflate în "Gliptotecă", amintim "Portretul lui Homer" (460 î.Hr.), "Statuia lui Diomede" (430 î.Hr.), "Meduza Rondanini" (440 î.Hr.), "stela mormântului lui Mnesarete" (380
Gliptoteca de la München () [Corola-website/Science/319782_a_321111]
-
Fragment din brâul în frânghie a fost folosit, în interiorul naosului, pentru consolidarea peretului sudic (dispus pe verticală), iar panouri de pictură (din secolul al XIX-lea), se regăsesc: pe intradosul timpanului pe peretele de vest, ca și la exterior, pe fronton, în înfundătura streșinii. În urma ridicării în primul război mondial a clopotelor de la biserica nouă, clopotul din turnul bisericii vechi de lemn a fost dus la biserica nouă. El poartă inscripția: "„Pianu Românesc, popa Moise, popa Ioan 1761”". În 1971-1972 prin
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
biserică parohială. În 1957 au fost efectuate o serie de restaurări, cu această ocazie fiind demolată sacristia construită de catolici. Lucrările de restaurare și conservare din anii 1982-1989 au avut ca scop readucerea bisericii la forma inițială, fiind demolat un fronton în stil baroc amplasat pe acoperișul bisericii, deasupra intrării. Lipsită de pictură până atunci, biserica a fost pictată de prof. univ. Ion Grigore. S-au mai realizat o icoană în mozaic a hramului, amplasată deasupra ușii de la intrare (autor fiind
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
întregul oraș Suceava, fiind distruse atunci acoperișul bisericii, cu acel turn fals plasat pe pridvor, iconostasul pictat în 1788 și pictura murală interioară. Acoperișul a fost refăcut de Mendel Eisenberg din tablă de calitate inferioară și a fost construit un fronton în partea de vest a bisericii. Iconostasul a fost înlocuit în anul 1876, cu un altul pictat în parte de pictorul Epaminonda Bucevschi. În perioada 1850-1855, ca urmare a scăderii populației ortodoxe a orașului Suceava și a reducerii veniturilor acesteia
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
cu care s-a curățat terenul din jurul lăcașului de cult. Lucrările au fost întrerupte în 1939, ele fiind reluate după cel de-al doilea război mondial. În anii 1947-1949, Comisia Monumentelor Istorice a restaurat acoperișul bisericii și au fost îndepărtate frontonul de pe latura de vest și zugrăveala care acoperea fațadele. Direcția Monumentelor Istorice a inițiat în anul 1967 o serie de lucrări de restaurare prin care s-a încercat să se redea bisericii ctitorite de Petru Rareș și turnului clopotniță construit
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
și două arcuri teșite, sprijinite pe șase stâlpi de cărămidă cu secțiune pătrată. Această galerie servea ca boltă de trăsuri. Deasupra galeriei se află o terasă, ce avea inițial o balustradă din fier forjat, surmontată de coloane adosate și un fronton triunghiular. Fațada de vest prezintă un corp în rezalit, având dispusă avansat o galerie cu trei deschideri în arc în plin cintru, deasupra căreia se află o terasă mai mică decât cea de pe fațada de est. Fațadele conțin elemente din
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
de vest prezintă un corp în rezalit, având dispusă avansat o galerie cu trei deschideri în arc în plin cintru, deasupra căreia se află o terasă mai mică decât cea de pe fațada de est. Fațadele conțin elemente din repertoriul neoclasic: fronton triunghiular, pilaștri, casetoane (deasupra ferestrelor) și ancadramente ale ferestrelor de formă rectangulară și adâncite în zidărie. Conacul are trei nivele (demisol, parter și etaj), cele 15 camere fiind dispuse simetric în jurul unui hol central, din care se accede în toate
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
ferestrele erau mici și zăbrelite. Carele erau așezate lângă poarta de ieșire, având lângă clădirea hanului un loc pentru depozitarea nutrețului. Clădirea avea o fațadă simplă, cu arhitectură de pilaștri, iar intrarea beneficia de o arcadă dublă, încununată de un fronton clasic. Hanul dispunea de patru odăi pentru musafiri, o odaie pentru crâșmari, una pentru hangiu, două camere de odihnă și grajdul. În partea din dreapta erau camerele de dormit pentru călători, cu intrări separate, iar în stânga erau cârciuma, birtul și locuința
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
și de alta a portalului de intrare, sub pridvor, există două mozaicuri icoane în care sunt reprezentați Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Icoana Sfanțului Gheorghe patronul bisericii, lucrata în mozaic, este așezată într-o nișă deasupra pridvorului sub un mic fronton curbat. Deși este tratată orizontal, existentă celor trei turle zvelte, precum și faptul că biserică este mult înălțata față de nivelul trotuarului, lasă privitorului o senzație de mărime și verticalitate. La o mai bună percepere a bisericii contribuie și vecinătatea construcțiilor existente
Biserica Sfântul Gheorghe - Grivița () [Corola-website/Science/320196_a_321525]
-
care au forma de muguri de lotus; galerii pentru a largi pasajele; galerii axiale folosite pentru conectarea țarcurilor și terase cruciforme care apar de-a lungul axei principale a templului. Elementele tipice decorative sunt devatas (sau apsaras), basoreliefurile, si pe frontoane ghirlande extensive și scene narative. Alte elemente de design au fost distruse de jefuirea și trecerea timpului, inclusiv stucaturile de pe turnuri, auriturile de pe câteva cifre pe basoreliefuri, si tavanul din lemn și panourile ușilor. Stilul Angkor Wat a fost urmat
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
60 m, cu galerii axiale cu un altar central, și alta refilială situată sub turnuri de colț. Acoperișurile de galerii sunt decorate cu motivul de corpul unui șarpe care se încheie în capete de lei sau garudas. Glafuri sculptate și frontoane decoră intrările îngalerii și la altare. Turnul de deasupra altarului central se ridică 43 m la o înălțime de 65 m deasupra solului, spre deosebire de cele din munți templu anterioare, turnul central este ridicat deasupra jur patru. Altarul în sine, inițial
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
a fost reconstruită la Târgu-Mureș. Prezenta biserică de lemn nu figurează pe listele monumentelor istorice. Mutarea bisericii în centrul satului a însemnat un moment important în existența acestei biserici. Această operațiune, ce presupunea și unele modificări: mărirea pronaosului, acoperiș cu fronton triunghiular pe latura de vest, a rămas neterminată din lipsă de meșteri. Clopotnița este păstrată de la biserica de lemn a ortodocșilor, considerată a fi mai bună. Vechea clopotniță a rămas pe deal, fiind în mare măsură asemănătoare cu cea din
Biserica de lemn Sf. Arhanghel Mihail din Sub Pădure () [Corola-website/Science/320673_a_322002]
-
din fier, cum ar fi stațiile de tren sau piețele, cu influențe ale modernismului, care au ajuns recent în Portugalia. Au fost împărțite în trei secțiuni, separate de pilastri, mici frize dințate care fugeau pe orizontală și încoronau setul, un fronton mare spart. Secțiunile laterale aveau două deschideri: partea de jos acoperită de o mulură și partea de sus terminată cu un arc îcastrat. Secțiunea centrală, mai mare decât cele laterale, se remarcă printr-o mare deschidere ce parcurgea fațada de
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
partea de jos acoperită de o mulură și partea de sus terminată cu un arc îcastrat. Secțiunea centrală, mai mare decât cele laterale, se remarcă printr-o mare deschidere ce parcurgea fațada de jos până sus, care intra în același fronton și forțândul să crească. In rama arcului rotund, inscripționat pe plăci, se poate citi: „1909 / CȘs Reunidas de Gaz e Electricidade / Estaçăo Eléctrica Central Tejo” („1909 / CȘs Reunite de Gaz și Electricitate / Stația Electrică Centrala Tejo”). De la sfârșitul secolului al-XIX-lea
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
chiar și cea mai depărtată, și anume, clădirea de substații, dar care nu are acoperiș în două ape. Fațadele sale relativ joase, sunt caracterizate prin marile ferestre verticale, acoperite cu arcuri rotunde. Deasupra lor, este un fel de specie de fronton cu borduri evidențiate și cu o mulură închizând spațiul. Sub toate acestea, este o bază lisă din care nu se vede cărămida, decorată cu rame de arcuri încastrate simulând deschiderea (unele dintre ele chiar sunt deschideri), care ”sprijină” restul fațadei
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
-se în arcuri rotunde, cel din centru fiind puțin mai mare, cu o ramă continuă, având o formă de cheie în vârful arcurilor, care traversează întreaga fațadă până în părțile laterale ale clădirii. Partea de sus a fațadei, formată dintr-un fronton spart, prezintă rame decorative, facute din cărămidă, simulând un arc lombard. La extremele fațadei, pilastri care se ivesc de la baza se ridica până la fronton, amintind de cele două turnuri mici de pe fațadele ecleziastice. Fațadele longitudinale prezintă o compoziție armonică, împarțită
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
traversează întreaga fațadă până în părțile laterale ale clădirii. Partea de sus a fațadei, formată dintr-un fronton spart, prezintă rame decorative, facute din cărămidă, simulând un arc lombard. La extremele fațadei, pilastri care se ivesc de la baza se ridica până la fronton, amintind de cele două turnuri mici de pe fațadele ecleziastice. Fațadele longitudinale prezintă o compoziție armonică, împarțită în trei zone separate de pilastri mari; în fiecare din aceste zone existând trei mari ferestre verticale, ornamentate cu o ramă care tranversează întreaga
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
jos în sus, grădina Hesperidelor și răpirea Leucippidelor. Stilul arhaic al sculpturii dispare , cedând locul stilului sever care se dezvoltă într-un stil clasic, dominat de personalitatea lui Fidias. La începutul secolului V i.en., stilul arhaic își pierde respirația: frontoanele templului Aphaia, în Egina , chiar și frontonul occidental cu al sau Heracles arcaș, vădesc o perfecțiune tehnică destul de rece. Stilul sever se caracterizează printr-o înclinație spre austeritate sau sobrietate: un nas și par care o scurtează, față se lățește
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Leucippidelor. Stilul arhaic al sculpturii dispare , cedând locul stilului sever care se dezvoltă într-un stil clasic, dominat de personalitatea lui Fidias. La începutul secolului V i.en., stilul arhaic își pierde respirația: frontoanele templului Aphaia, în Egina , chiar și frontonul occidental cu al sau Heracles arcaș, vădesc o perfecțiune tehnică destul de rece. Stilul sever se caracterizează printr-o înclinație spre austeritate sau sobrietate: un nas și par care o scurtează, față se lățește și rămâne impasibilă, în timp ce se renunță la
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Atena Promachos din bronz, înalta de 9 metri, nici statuile din aur și fildeș, a Atenei Parthenos și a lui Zeus din Olimpia, înalta de 12 metri, dar decorul din marmură Parthenonului ne îngăduie să apreciem capodoperele clasicismului grec-cele două frontoane, cele 92 de metope și cei 160 metri ai frizei. Dintre toate stilurile arhitecturale antice, stilul de arhitectură greacă s-a dovedit a fi cel mai de durata. Arhitectură greacă este mai mult decât impresionantă, este atemporală. Nu trebuie să
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]