3,538 matches
-
spre spital. Abătut, arhitectul pornește către cartierul de lîngă gară, sprijinindu-se în baston, bombănind ceva la adresa constructorilor din Iași. Letiția a traversat curtea autogării și s-a oprit pe marginea șoselei de centură, cu gînd să traverseze. Ce faci, frumoaso, ai să îngheți în pantofiorii ăia rîde un șofer de pe partea cealaltă a șoselei, oprind camionul. Ce să fac, dacă taxiurile nu circulă răspunde fata înțepată. Urcă, te duc eu pe gratis, că-i păcat de pantofi zice șoferul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din cauza frumuseții acestui lac." Su Dongpo, alt poet cunoscut din dinastia Song, compară Lacul de Vest cu Xi Shi, o frumusețe din China antică. El scrie: Minunata strălucire a razelor, timp fără pereche, Munte-ntrezărit printre nori, farmecul ploii pecete, Pe frumoasa Xi Shi, Lacul de Vest ar putea să-ntreacă, Ușoara găteală sau grele podoabe, la fel este-mbrăcată. Această poezie a fost considerată, ulterior, o mare capodoperă a poeziei, dedicată Lacului de Vest. Atunci când vorbim despre această frumusețe a naturii, trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
decât să-l ducă la pieire. Împăratul You a fost ultimul din dinastia Zhou. La cârma țării fiind, el nu se ocupa de treburile statului, petrecându-și toată ziua cu împărăteasa și favoritele oficiale de la palat. Pentru una dintre acestea, frumoasa Bao Si, avea o mare slăbiciune. Aceasta era însă întotdeauna prost dispusă și rareori apărea un zâmbet pe fața ei. Împăratul You din dinastia Zhou încerca în fel și chip s-o amuze, dar nu prea reușea. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
săi. La scurt timp, toată protipendada orașului se grăbi către fluviu ca s-o vadă pe fata aleasă drept sacrificiu. Era acolo și bătrâna vrăjitoare. Atunci, Ximen Bao ordonă: Aduceți-mi viitoarea mireasă, vreau să văd dacă e sau nu frumoasă! Când fata ajunse în fața lui, el îi aruncă o privire și spuse: Nu. Fata asta nu e destul de frumoasă pentru a fi soția lui Hebo. Trebuie să găsim alta și mai chipeșă. Dar cum astăzi este chiar ziua căsătoriei, trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai puțin decât teatral, compus mai degrabă din semne, reușește să pună intens în lumină oamenii. Niște oameni obișnuiți, ca în orice orășel al lumii, un pomicultor, un camionagiu, o menajeră negresă, o mamă cu șapte copii, un inventator pensionat, frumoasa locului, o roșcată, precum și un „scriitor”. Tom nu scrie nimic, nu câștigă nimic, este un tânăr de vise multe care adună oamenii duminica la un soi de colocvii pe teme morale unde vorbește mai mult el. Un fute-vânt. Altfel, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fiii lui (eu și bebelușul Matei) și i-a povestit totul, de-a fir a păr, soției (mama); ascultându-l, mama s-a făcut de piatră, ca scovergile din Ferentari când se răceau; de piatră fiind, mama era inimaginabil de frumoasă; Sanda, nevasta subinginerului Sandu, care avea și ea pe-atunci un bebeluș (nu ca Matei, fiindcă nici un bebeluș nu se compara cu el), a apărut odată în apartamentul 40, din D 13, și a bocit până i-au curs mucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să turuie o poveste cu o colegă de serviciu care se mutase în casă nouă și nu se găsise nimeni care să-i care mobila și să vină cu un aparat foto. Mama, am observat eu, deși era inimaginabil de frumoasă, nu mai părea de piatră ca scovergile din Ferentari când se răceau. N-au împietrit-o nici telefoanele pe care le-a primit de la un șofer dat afară de tata (un băiat răzbunător), din care afla că domnu’ inginer vine foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aveam pentru ce să-i fiu recunoscător. Cu o singură excepție, și anume cinematograful Rialto, pentru care Îi port o recunoștință enormă, pînă-n ziua de azi. Dacă n-ar fi fost Rialto, n-ar fi fost dorința. Nici dorința, nici Frumoasele. Și ce-aș fi fost fără Frumoasele mele ? Fără Frumoase, aș fi fost un biet rozător singuratic, meditînd, la Închiderea grădinii, asupra adîncimii disperării sale. Într-un fel, restul familiei mele a fost binecuvîntată. Grație imaginației liliputane și amintirilor precare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Cu o singură excepție, și anume cinematograful Rialto, pentru care Îi port o recunoștință enormă, pînă-n ziua de azi. Dacă n-ar fi fost Rialto, n-ar fi fost dorința. Nici dorința, nici Frumoasele. Și ce-aș fi fost fără Frumoasele mele ? Fără Frumoase, aș fi fost un biet rozător singuratic, meditînd, la Închiderea grădinii, asupra adîncimii disperării sale. Într-un fel, restul familiei mele a fost binecuvîntată. Grație imaginației liliputane și amintirilor precare, nu cereau prea mult, mulțumindu-se doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cocoțat pe un scaun din primul rînd, printre bețivi ce sforăie, boschetari ce ronțăie, bărbați cărora le curg balele, onaniști. Mestecînd Încet, contemplu despuierea lentă, ondulările trupului, piruetele intempestive ale ființelor care, În mintea mea, au devenit pur și simplu „Frumoasele mele”. Mestec și contemplu, contemplu și mestec, sută la sută vrăjit, sută la sută fericit. Nu mi-e cîtuși de puțin rușine. CÎteodată, mă gîndesc că pentru a fi fericit, nu-ți trebuie decît cît mai multe floricele și cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zăresc, Însă n-am reușit niciodată. Fred Astaire a devenit modelul meu absolut - mersul lui, felul În care vorbea, gusturile lui. Așa că, În mod firesc, la scurt timp am Îndrăgit-o și pe Ginger Rogers, și am pus-o lîngă Frumoasele mele. Din cînd În cînd, se Întîmpla ca ultimul film, Înainte de apoteoza de la miezul nopții, să fie unul cu Ginger Rogers. Ginger, cea Împodobită cu bijuterii și aparent imponderabilă, Într-o rochie vaporoasă și prinzînd delicat din zbor mîna Întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ori poate spune „nenorocit” la rînd. Bărbatul se clătina și tot Încerca s-o prindă de umeri, Însă ea nu-l lăsa. După cum se legăna, părea cherchelit bine. Ea avea pantofi argintii cu tocuri foarte Înalte, care Îmi aminteau de Frumoasele mele și mă făceau să-mi pară rău de ea. Mental, eram de partea ei, chiar dacă asta nu Însemna mare lucru. De fapt, nu Însemna absolut nimic - la ce i-ar folosi unei fete frumoase ca ea că nu știu ce șobolănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Într-un dicționar, și lîngă fiecare nou cuvînt, În chip de definiție, era o fotografie a unei femei frumoase Într-un pulover roșu, care făcea semnul corespunzător. Datorită ei, cred, ideea de semn s-a asociat În mintea mea cu Frumoasele. De pildă, lîngă cuvîntul prieten, se afla o imagine a Frumoasei cu forme apetisante Îmbrăcată În pulover, unindu-și degetul arătător de la dreapta cu cel de la stînga. Degetele prietene, strîns unite. Așa că am Început să sper iar. Prostește, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
definiție, era o fotografie a unei femei frumoase Într-un pulover roșu, care făcea semnul corespunzător. Datorită ei, cred, ideea de semn s-a asociat În mintea mea cu Frumoasele. De pildă, lîngă cuvîntul prieten, se afla o imagine a Frumoasei cu forme apetisante Îmbrăcată În pulover, unindu-și degetul arătător de la dreapta cu cel de la stînga. Degetele prietene, strîns unite. Așa că am Început să sper iar. Prostește, s-a dovedit, pentru că am descoperit că acela care inventase limbajul surdo-mut Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Langston. CÎnd am reușit În fine, cu mare efort, s-o extrag din raft, am observat că prețul trecut În creion pe coperta interioară fusese redus de la douăzeci și cinci de cenți la cinci. Am dat paginile fără grabă, interogînd-o mutește pe Frumoasa din carte. Căutam cea mai simplă și mai inteligibilă expresie pe care să o pot reproduce În ciuda limitelor mele fizice, și am Învățat În doi timpi și trei mișcări cum se zice „adio fermoar”. Nu era Shakespeare, Însă era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
săptămîni, a Început să-mi fie foarte dor de librăria mea, de zumzetul și forfota unei zile agitate de sîmbătă, pînă și de terifiantele mele călătorii În toiul nopții către piață, Însă, mai presus de orice, de Rialto și de Frumoasele mele. Jerry avea cîteva numere dintr-o revistă pe nume Peep Show, prin care Îmi plăcea să mă uit, cu poze color ale unor Frumoase aproape goale pușcă, uneori așezate În patru labe, alteori nu. Adesea erau Întinse pe covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-și termine replica, În sala aflată În beznă au Început tusea și foiala obișnuite. Apoi proiectorul a Înviat iar zumzăind și a Început parada Îngerilor. De această dată a fost Pisicuțe Înnebunite după bărbați, unul dintre filmele mele preferate. Două frumoase costumate În pisici, cu niște favoriți și urechi adorabile, se chinuiau să prindă un bărbat costumat În șobolan, sau poate un șoarece. L-au fugărit nu știu cît timp printr-o casă enormă, practic un conac, Însă el era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
șobolanul cel uriaș le vede În toată splendoarea goliciunii lor, nu poate rezista și se duce și se Împerechează cu amîndouă, una după alta și apoi cu ambele simultan. De obicei, nu-mi face nici o plăcere să mă uit cum Frumoasele sînt luate În primire de ființe atît de dizgrațioase ca masculii speciei omenești și În momentele respective Îmi feresc de obicei privirea, Însă acest film era o excepție, din motive evidente. Totuși, nu eram sigur dacă lui Jerry o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
erupea un gheizer de floricele. Și a Început să danseze acolo, În mijlocul vechii odăi a lui Jerry. N-o văzusem niciodată dansînd așa, decît poate uneori În mintea mea. Era genul de dans fără pași clari pe care Îl dansau Frumoasele la Rialto după miezul nopții, zvîrcolit și mîngîiat, cu șoldurile unduindu-li-se În ritm, lent și marcat. M-am cățărat În fotoliu cu floricelele mele și am privit-o. A lăsat să-i cadă rochia, a ridicat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ai adresat nu pot fi trecute cu vederea. - Da, am răspuns, păi, de-aia am și venit, să-mi dau demisia. Mi-a ajuns. - Frate, a zis maestrul, în primul rând nu se cheamă demisie, ci adormire. - Ha-ha-ha, ca la Frumoasa din Pădurea Adormită de Perrault, nu? A-ha-ha-ha-ha! - Nu găsesc nimic comic la asta. - Pentru că vă lipsește umorul, probabil. - Nu! Maestrul începu să urle. Pentru că tu, frate Alex, tu pari să nu ai nici cea mai vagă idee despre organizația noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mai fost niciodată aici, înțeleg că acestea sunt fețele obișnuite, trăsăturile pe care oglinda din bare a văzut întunecându-se sau moleșindu-se, expresii care seară de seară s-au scofâlcit ori s-au umflat. Femeia asta a fost poate frumoasa orașului; chiar și acum, eu, care o văd pentru prima oară, pot spune că e o femeie atrăgătoare; dar dacă-mi închipui că o privesc cu ochii celorlalți clienți ai barului, iată că asupra ei se depune un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tigvă pe băț, scormonind cu gheruța-n găvane. Ce năpasta ai acolo-n mână? - Vai, nene Aghiuță, asta nu-i coastă! Ce-am furat de la Adam?». Te-anunț pe această cale că am început procesul de zugrăvire a bisericii din Frumoasa și te invit sâmbătă să dai o raită pe la această sfântă lucrare. La unsprezece voi fi la Fundație. În rest, spleen, să-ți tragi realitatea pe ochi, până la sprâcene. Siempre fidelis, Leonardo.” Am umplut costumul de când a fost naș, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pasează găina vătuită în care pâinicile încă sunt calde. Ar trebui să stăm pe scaune și să mâncăm cu Shane mort pe toată masa din fața noastră. — În cele din urmă, am renunțat, zice mama, și din material am făcut o frumoasă față de masă. Între cartofi și umplutură, tata se uită-n farfurie și zice: Știi ceva despre rimming? Știu că despre asta nu se vorbește la masă. — Și despre fisting? întreabă mama. Zic că da, știu. Nu pomenesc de Manus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o hacienda uriașă, destul de spaniolă să te facă să-ți vină să dansezi flamenco pe-o masă, să te rotești pe-un candelabru din fier forjat, să porți un sombrero și-o bandulieră. — Uite-aici, îi zice Denver. Faceți-vă frumoasă și v-arăt eu cum putem șmangli niște analgezice puternice. Sari înapoi la cele trei zile în care ne-am ascuns în apartamentul lui Denver pân-am reușit să strângem niște gologani. Brandy, Brandy a ticluit un plan nou. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pur și simplu vrea să fie politicoasă, gazdă bună. A întors privirea către K.F., a zîmbit cît a putut de frumos, obligînd-o să-i răspundă. Nu se schimbase, într-adevăr, deloc. Ba parcă era și mai frumoasă. Al dracului de frumoasă, încît nu pricepuse niciodată de ce Pangratty ăla ținea atît de mult la prăpădita de domnișoară, odihnească-se în pace; și n-avea nici o urmă de atenție pentru femeia asta. A urcat greoi pe trepte, nici ele nu se schimbaseră, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]