79,993 matches
-
abstracție de gradul de rudenie dintre dumneavoastră și Tudor Mușatescu, din considerente pur... tehnice, să zic așa, pentru că, altfel, umorul este un dat al neamului (sau al "clanului", dacă nu vă supărați) Mușatescu... Să fie vorba, oare, despre un blestem frumos? - Chiar că-i un blestem! C-o fi frumos au ba, asta vor hotărî cititorii. - Cum vi se pare că v-ați descurcat în viață până acum? - Mizerabil! Iar viitorul se anunță și mai "nasol". Din punct de vedere literar
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
doi tineri care s-au apucat să fotografieze și să dea cu praf pentru amprente peste tot. Deasupra unui teanc de pijamale și prosoape se vedea portretul lui Kant puțin șifonat alături de o cupă spartă din care curseseră nasturii desperecheați. Frumoasă poză o fi ieșit. Curînd s-a constatat că hoții luaseră plicul cu premiul meu de la Asociația Scriitorilor, cutia în care țineam sumele prinse ordonat cu o clamă și cîte un bilețel pe care scria întreținere, telefon, lumină, mîncare, doctorii
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
și concluziile se caracterizează printr-o mare dragoste de neam și prin dorința sinceră de a contribui prin luminarea lui la propășirea acestuia. Nu știu dacă Gherontie Cotore a cunoscut manuscrisul lucrării lui Miron Costin, De neamul moldovenilor, dar șirurile frumoase din "Cuvânt înainte către cetitoriu", aduc în minte rezonanțe din "Predoslovia" croniciarului moldovean: "Drept aceea, pravoslavnice cetitoriule, de cumva vei afla nescari greșuri în slove, să nu mă blastemi, nici să-mi defaimi lucru, ci să îndireptezi și tu pre
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
însușirea limbii, una din părțile ei se repetește", ca de exemplu în "ție-ți aducem Dumnezeule rugăciunile noastre". E ceea ce Heliade numește "pleonasm legiuit", arătîndu-se clar favorabil trăsăturii lingvistice, despre care consideră că "face frasul mai cu putere și mai frumos". Acestei judecăți i s-ar putea alătura comentariile la fel de pozitive ale lui Iordache Golescu (Băgări de seamă asupra canoanelor grămăticești, 1840), autor cu deosebire interesat de expresii și structuri idiomatice, deci receptiv la uzul pragmatic al limbajului, la retorica și
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
canoanelor grămăticești, 1840), autor cu deosebire interesat de expresii și structuri idiomatice, deci receptiv la uzul pragmatic al limbajului, la retorica și la expresivitatea sa: "Adăugire să zice cînd adăugăm la vorbă cuvinte de prisos, spre mai bună și mai frumoasă înțelegere și adeverire, cum cînd zicem: "dă-ne nooă, Doamne!" în loc să zicem "dă-ne, Doamne!". Exemplul perfect de raționalizare a limbii - în acord cu proiectul clar formulat de construire a unui registru "înalt", depărtat de "limba de obște" - , apare la
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
scriitorilor simpatizați; pentru că, deși se străduiește să nu lase să se vadă că, omenește, are și el antipatii și simpatii, această încercare de a fi obiectiv rămâne (și nu e doar cazul său) un deziderat. Ca să nu rămână doar o frumoasă utopie, criticul ar trebui să nu dea niciodată mâna cu un scriitor sau cu alt critic, să nu aibă nici prieteni, nici dușmani printre confrați. Ar trebui să trăiască în afara lumii literare. Ceea ce e imposibil și, până la urmă, nerecomandabil. Așadar
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
autorul, neținând cont de elogiile pe care i le adusesem - pe merit - atunci, găsea de cuviință să mă penalizeze drastic acum, o asemenea reacție mi se părea, efectiv, extraordinară. Viața literară nu-i totuși un perpetuu aranjament... Din visul acesta frumos m-a trezit, curând, însuși Horia Gârbea. (...)"Vai, ați scris despre ea? Unde? N-am citit cronica!" mi-a spus precipitat simpaticul interlocutor - iar pe vorbele lui, visul meu frumos se făcea țăndări. Cred că s-a înțeles de ce: și
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
literară nu-i totuși un perpetuu aranjament... Din visul acesta frumos m-a trezit, curând, însuși Horia Gârbea. (...)"Vai, ați scris despre ea? Unde? N-am citit cronica!" mi-a spus precipitat simpaticul interlocutor - iar pe vorbele lui, visul meu frumos se făcea țăndări. Cred că s-a înțeles de ce: și, dacă nu s-a înțeles, sunt prea mâhnit ca să iau explicația de la capăt." Fără a fi mizantrop (sau nu întrutotul) criticul, deși creează adevărate personaje din scriitorii analizați, se lasă
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
de a organiza un festival de proporțiile acestuia (fără să ai coordonatori tehnici pentru fiecare sală sau, mă rog, dacă au existat, numele lor nu figurează în documentație), dincolo, deci, de unele dezamăgiri, rămîn cu mai multe lucruri și întîmplări frumoase decît credeam: Pilafuri și parfum de măgar, texte alese din Cartea celor o mie și una de nopți, un spectacol născut din joc și joacă, din încercările unei echipe (Purcărete-Stürmer-Șirli), din exerciții năstrușnice pentru tineri actori, dar și pentru cei
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
atrăgea ca un magnet neșansele. Mă întreb ce ghinion aveam să-i aduc eu dacă între noi s-ar fi stabilit o legătură mai trainică. Ea căzuse în mrejele tipului cu mănușile, înainte de apariția lui Andrei, când el, un băiat frumos și deștept, italienist de forță, îi spusese, constatând imediat spiritualitatea ei: Tu sei efervescente come l'acqua minerale. Așa era Maria. Cădea pe bec numaidecât. Slăbiciunea ei, literatura, vorbele mari, patetice. Cred că asta era cauza primă a neliniștilor ei
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
hrănește și care îi întrețin vocația. Citați atunci cuvintele lui Flaubert, cu referire la mizeria umană. Spuneați că "atunci când ai în față un model clar, scrii întotdeauna bine". Și adăugați: "unde poate fi mai evident adevărul, dacă nu în aceste frumoase descrieri ale mizeriei umane?!". Această aserțiune este valabilă și pentru autorul Sărbătorii Țapului? - În general, cred că da. Noi, scriitorii, nu scriem în mod gratuit sau accidental. Cred că subiectele despre care scriem se nasc din niște experiențe care ne
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
în Germania, care ne convine fiindcă exprimă excelent relația care se poate crea între un autor și un traducător. Care vor fi cărțile asupra cărora vă veți opri? N. I.: Deocamdată lucrez la un roman de Christian Haller, un roman foarte frumos: are o subțirime, o noblețe, o finețe pe care rar am întîlnit-o și este o carte care vorbește mult despre România și cred că va fi foarte frumos primită la noi în țară. Cînd am să termin această carte, probabil
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
în literatură, cu un roman intitulat "Tinerețe ciudată". Nu știm întru cât a justificat înâia carte a d. Dinu Pillat, primirea care i s-a făcut, deoarece nu am citit până azi "Tinerețe ciudată". De bună seamă, critica a pus atunci frumoase speranțe în scrisul tânărului debutant. Si e drept să ne închipuim acest lucru, căci astăzi, după lectura celui de-al doilea roman intitulat " Moartea cotidiană", ne dăm seama că ne găsim în fața unui scriitor de frumoase resurse spirituale. într-adevăr
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
critica a pus atunci frumoase speranțe în scrisul tânărului debutant. Si e drept să ne închipuim acest lucru, căci astăzi, după lectura celui de-al doilea roman intitulat " Moartea cotidiană", ne dăm seama că ne găsim în fața unui scriitor de frumoase resurse spirituale. într-adevăr, d. Dinu Pillat posedă toate elementele trebuitoare pentru a construi un roman. Si nu un roman oarecare, alcătuit la întâmplare și din orice material. D. Dinu Pillat e serios orientat în meșteșugul scrisului, pentru a realiza
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
și acuratețe a formulării. Naiv, ca de obicei, dl George. Tocmai aceste însușiri lipsesc oponentului său ocazional. A apărut numărul 4 pe 2002 al TRANSILVANIEI sibiene. Din sumar, cîteva studii serioase despre L. Blaga, M. Blecher și E. Simion. Foarte frumoasă înfățișarea grafică a noii serii. Unanimitate minus unu La mari evenimente, ziarele noastre centrale scot numere pe care le putem numi antologice. Se simte nu numai efortul de a face presă fără greșeală, ci și o ingeniozitate și o plăcere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
se pare că muzica românească este într-un anume fel virtuoasă, de vreme ce-și permite să aibă prieteni de calibrul lui Barrie Webb. De dorul acestei muzici, Barrie a învățat limba română. De dragul ei o restituie în cele mai frumoase straie peste tot unde trombonul sau bagheta îi poartă pașii. Puțini artiști au făcut atât de mult pentru muzica românească. Și este imposibil să-l convingi a abdica de la întreprinderile sale, așa cum e inutil să încerci a-i convinge pe
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
un anume risc: este ca și cum urci un munte pentru a vedea de sus răsăritul de soare. Iar când ai ajuns, poți avea surpriza unui cer înnorat; chiar dacă ai ratat răsăritul, ai parcurs totuși drumul. Un drum ca al celui mai frumos imn, care se naște din imnurile neizbutite, pentru că dacă nimeni nu exersează compunând imnuri, nu se va ivi niciodată unul frumos. Recomandări, acreditări, confirmări și infirmări, iluzii și deziluzii, speranțe și temeri impun festivalurilor de muzică contemporană greutatea propriilor lor
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
avea surpriza unui cer înnorat; chiar dacă ai ratat răsăritul, ai parcurs totuși drumul. Un drum ca al celui mai frumos imn, care se naște din imnurile neizbutite, pentru că dacă nimeni nu exersează compunând imnuri, nu se va ivi niciodată unul frumos. Recomandări, acreditări, confirmări și infirmări, iluzii și deziluzii, speranțe și temeri impun festivalurilor de muzică contemporană greutatea propriilor lor tentații, dar și povara unui prezent pe care trebuie să-l gândească și să-l moduleze. Ignorând în bună măsură proviziile
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
biografia acestui om deosebit. Cu toții iau cunoștință de fidelitatea lui față de jurămîntul lui Hypocrat (în numele căruia, fără a avea sentimentul că face un lucru deosebit, va îngriji partizanii în timpul Rezistenței), de viața dedicată eclusiv medicinii, provocînd nu numai perplexitatea unei femei frumoase care voia să-l cucerească, ci și invidia agresivă a colegilor și opoziția forurilor medicale, cărora nu are timpul, dar nici dispoziția să le acorde atenție. Se ia cunoștință și despre oamenii care i-au fost în preajmă, obstrucționîndu-l, furîndu-i
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
muzicală și literară ce apărea în București prin anii 1879-1880 și care se bucura și de colaborarea lui Al. Vlahuță, Teodor Burada, Iuliu I. Roșca ș.a. Pentru activitatea sa muzicală E. Hübsch a fost distins, în 1884, de Academia Artelor Frumoase din Paris, cu titlul de "ofițer" al acesteia. El este cel care, în 1861, și-a imprimat la Editura C. Gebauer din București partitura de fanfară a "Himnul(ui) național pentru muzica militară" - op. 68. Acest imn a durat până la
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
dintre rădăcini și alături de care scrutează orizonturile spiritului uman. Dar ea mai poate fi și mărturisită ca o poveste cu acei copii teribili ai cântului, făpturi talentate și muzicile lor fermecate. Însă, ca orice poveste, o asemenea mărturisire poate fi frumoasă ori urâtă, captivantă sau, dimpotrivă, neatrăgătoare, dar, în nici un caz, nu putem băga mâna în foc pentru veridicitatea ei. Se spune că, în general, poveștile au totuși un sâmbure de adevăr. Pe istoric însă îl interesează și învelișul, coaja, în
Depoziție scrisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14553_a_15878]
-
la funcțiile elementare și la acele denumiri ale organelor absente din dicționare, viața își pierde sensul și misterul, iar oficianții sinistrelor ritualuri de după, cu vitalitatea lor animalică, produc un adevăr neplăcut și sordid, care nu te ajută nici să trăiești frumos, nici să mori demn. Străin, dar trăind alături de ei, tăcut și umil, un tânăr (Paul Bartoș) își găsește doar când rămâne singur, în preajma morților, aparența normalității. Aici tânăra regizoare (Ana Mărgineanu) dă un bun examen în transpunerea scenică a textului
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
vor să treacă la hăcuirea unei tinere atrăgătoare și rămâne singur cu ea. Ar trebui să fie momentul când visul devine compatibil cu realitatea: tânăra e doar aparent moartă, revenirea ei la viață nu e însă ca în basmele cu frumoasa prințesă adormită, atracția devine viol, nu dragoste, iluzia - un fapt divers; dominat de instincte, tânărul găsește în sfârșit calea spre ceilalți, vorbește urât, râgâie, mănâncă și bea lângă cei ce au fost odată vii. Atracția răului sub forma sa cea
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
irecuperabili, unii în serie, remarcabili totuși prin umorul involuntar ori candid (!) jucat al confesiunilor - Sălașul intrând, pe de altă parte, în clasa documentarelor de observație, ilustrând pe îndelete (și pe tăcute) viața austeră a unei țărănci de la munte cu cadre frumoase și plastice. O mențiune specială a fost acordată filmului Două sate al Alinei Mungiu-Pippidi, cu un proiect interesant la bază (o paralelă între Scornicești și Nucșoara, două extreme - sau nu?! - cât privește reacțiile la îndoctrinarea comunistă), dar insuficient limpezit și
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
niciodată întrebarea pe șleau". Nesuferită, neapărat, situația noului venit și, după sensibilitate, de-a dreptul insuportabilă: Când, totuși, gâtuiți de emoție, rupem tăcerea,/ O facem din nevoia disperată de comunicare / - și nu pentru a schimonosi cu un accent imposibil/ limba frumoasă și arogantă a țării prin care tocmai/ călătorim, călătorim..." Așadar, un jurnal de aventuri cotidiene ale emigrantului este lirica dlui Theodor Vasilache, jurnal scris sub aștrii lucidității, de felul ei amăruie, deci, compensativ, cu pantagruelic jubilativă poftă de a da
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]