898 matches
-
floare, Ca o agrafa -n borangicul de petale, Arpegii, rupte din zumzet de cuibare De hulubași planând în zborul lin, curat Aducători de zvon din cer, înaripat Mesaj divin, după atâția ani, nedescifrat, Purtându- ne dintru- nceput, adevărat În lumea frusta, la origini, ideală În care, la răsărit de Eden, triumfala Iubirea străjuia sub măr, pândita de o fiara Ce-a osândit tot neamul Evei ca să piară. Prin ea femeia a suferit de-atunci mereu Așa a hotărât, în ceruri, Dumnezeu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
adieri de măr în floare,Ca o agrafa -n borangicul de petale,Arpegii, rupte din zumzet de cuibareDe hulubași planând în zborul lin, curatAducători de zvon din cer, înaripatMesaj divin, după atâția ani, nedescifrat, Purtându- ne dintru- nceput, adevăratîn lumea frusta, la origini, idealăîn care, la răsărit de Eden, triumfala Iubirea străjuia sub măr, pândita de o fiarăCe-a osândit tot neamul Evei ca să piară.Prin ea femeia a suferit de-atunci mereuAșa a hotărât, în ceruri, DumnezeuSă -ndure chinuri pan
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
pântecul mamei când îi vine sorocul. ,, Eu țin hârtia și-o-nghioc / Și n-aș mai vrea s-o las deloc / Căci sper ca din trei vorbe scrise / Să nasc poem... Din cele stinse!... A fost cam lungă gestația acestor poeme sincere,fruste, exprimând o luptă aprigă a autoarei cu ea însăși, cerând mereu ajutorul Divinității, făcându-și ,, mea culpa,, și implorând iertare! Se simte cum versul trece din inimă direct în carte, neprelucrat și melodios ca un psalm. Și cum păcatul recunoscut
DOR DE TĂCERI, DOR DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374379_a_375708]
-
pântecul mamei când îi vine sorocul: „Eu țin hârtia și-o-nghioc / Și n-aș mai vrea s-o las deloc / Căci sper că din trei vorbe scrise / Să nasc poem... Din cele stinse!...” A fost cam lungă gestația acestor poeme sincere, fruste, exprimând o luptă aprigă a autoarei cu ea însăși, cerând mereu ajutorul Divinității, făcându-și „mea culpă” și implorând iertare! Se simte cum versul trece din inimă direct în carte, neprelucrat și melodios că un psalm. Și cum păcatul recunoscut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
pântecul mamei când îi vine sorocul: „Eu țin hârtia și-o-nghioc / Și n-aș mai vrea s-o las deloc / Căci sper că din trei vorbe scrise / Să nasc poem... Din cele stinse!...” A fost cam lungă gestația acestor poeme sincere, fruste, exprimând o luptă aprigă a autoarei cu ea însăși, cerând mereu ajutorul Divinității, făcându-și „mea culpă” și implorând iertare! Se simte cum versul trece din inimă direct în carte, neprelucrat și melodios că un psalm.... Și cum păcatul recunoscut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
pântecul mamei când îi vine sorocul. ,, Eu țin hârtia și-o-nghioc / Și n-aș mai vrea s-o las deloc / Căci sper că din trei vorbe scrise / Să nasc poem... Din cele stinse!... A fost cam lungă gestația acestor poeme sincere,fruste, exprimând o luptă aprigă a autoarei cu ea însăși, cerând mereu ajutorul Divinității, făcându-și ,, mea culpă,, si implorând iertare! Se simte cum versul trece din inimă direct în carte, neprelucrat și melodios că un psalm. Și cum păcatul recunoscut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
pântecul mamei când îi vine sorocul.,, Eu țin hârtia și-o-nghioc / Și n-aș mai vrea s-o las deloc / Căci sper că din trei vorbe scrise / Să nasc poem... Din cele stinse!...A fost cam lungă gestația acestor poeme sincere,fruste, exprimând o luptă aprigă a autoareicu ea însăși, cerând mereu ajutorul Divinității, făcându-și ,, mea culpă,, si implorând iertare! Se simte cum versul trece din inimă direct în carte, neprelucrat și melodios că un psalm.... Și cum păcatul recunoscut, e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
amorul pitic sau înalt se află numai pe malul cel”alt. Asta-i vacanța mult-așteptată, când te-ngrozește orice-i de plată, de caracter nu scapi ușor, schimbi sexul, Dex-ul, ele nu dor, gustul, dezgustul ridică bustul, sărutul arde, atacă frustul , de calci un melc, nici nu te doare, cât despre om, nici cât o floare, noi punem steaguri peste steaguri, sărbătorim goluri și praguri, până ajungem la protest. De nu rămâne nici un rest. Că mintea omului, tocită , seamănă mult cu
STÂNGA, DREAPTA,MARŞ, POEM de BORIS MEHR în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371561_a_372890]
-
se bazează pe talent liric dar și pe experiența autorului în relație cu lumea înconjurătoare. Silvia Bitere nu este defel romantică, este tipul de poetesă care se implică, oficiază din convingere și neputința de-a trece indiferentă pe lângă evenimentele cotidiane. Frust, aplicat cu siguranță de sine, enunțul poemelor din acest volum este modernist și te atrage în continuarea lecturii, odată ce ai citit prima pagină. Uneori, tristețile, ca și cum ar fi strict personale, lasă ceracăne de sare imaginară pe pagina de hârtie, dar
SILVIA BITERE PE „VIA DEL MAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374869_a_376198]
-
stări sufletești trăite cu intensitate, care duc acțiunea înspre un final tragic. Există, în această povestire, o împletire măiastră de simțiri: încântarea în fața frumuseților naturii toamna, cât și trăirea unui simțământ tragic, la finalul deloc previzibil. Limbajul povestirii este unul frust, direct, familiar, limbaj al cotidianului, în același timp adecvat cadrului naturii, cu inflexiuni mirifice ale unui peisaj autumnal. În povestirea Aproape dragoste, personajul principal este Eliza. Autoarea pătrunde cu subtilitate în descrierea stărilor sufletești ale acestei tinere, care trăiește o
DESTINE, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373817_a_375146]
-
pântecul mamei când îi vine sorocul: „Eu țin hârtia și-o-nghioc / Și n-aș mai vrea s-o las deloc / Căci sper ca din trei vorbe scrise / Să nasc poem... Din cele stinse!...” A fost cam lungă gestația acestor poeme sincere, fruste, exprimând o luptă aprigă a autoarei cu ea însăși, cerând mereu ajutorul Divinității, făcându-și „mea culpa” și implorând iertare! Se simte cum versul trece din inimă direct în carte, neprelucrat și melodios ca un psalm. Și cum păcatul recunoscut
DOR DE TĂCERI, DOR DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371995_a_373324]
-
Într-un sistem referențial afectuos; În onestitatea deplină a orizontului - De-aici se întrevede totul spectral... Sau: E-un martie nocturn, de Nordsee; Ceasul umblă cu exactitate pe străzi - Și încă: Aici, în nord, apele congruente declină: nasc estetic și frust - placat - Și-apare cititorul perfect, din neant: Pilgrinul!... Acest pelerin, acest călător, curios, scrutător, neliniștit, acoperind, cu pasul, orizontalitatea de lut a lumii, are, permanent, în tainița sinelui, dinaintea ochiului său spiritual-teoretic, imaginea neclintirii fizice (dar a super-dinamismului pnevmatic și
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
fi / Sunt datoare c-o iubire / clipei în care voi muri”. E o emoționantă mărturisire aici, cu valoare de conduită morală. Înțelegându-și astfel condiția de poet, Renata Verejanu refuză scrisul calofil, scufundat în dulceața rostirii estetizate: vorba îi este frustă, dură, plină de concretețe materială, sintaxa este supusă și ea acestei asprimi, urmând mai degrabă o sinusoidă, decât o linie dreaptă. Spunerea ”verde în ochi” e preferată spunerii dulci, liricoide. Renata Verejanu spulberă astfel, prejudecata că o lirică a unei
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
unei Magda Isanos, Maria Banuș și Ileana Mălăncioiu, dar nu numai, sunt repere definitorii și în volumul supus aici „analizei”. Arderile de „tot” se regăsesc ca un litemotiv în unele poeme de dragoste visată, dar și în accentele unei senzualități fruste.” (Prof. Mitriță Crețu ( Mitridate)... ). „Acolo unde timpul își află hotarul” poeta vrea să ridice o „biserică albă” unde să poată murmura o rugăciune și cine știe... „poate o stea se va aprinde // pe bolta întunecată // unde adevărul tăinuit // pare mai
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
palma Mariei,/ Mama cu chipul bland.// La Nicula veacurile devin veșnicie.“( Minunea). Poetul excelează în folosirea celor două stiluri poetice, versul clasic și cel liber, picmentate cu metafore originale, sugerând idei, având o prospețime a imaginației incontestabilă și o percepție frustă, în sensul natural, a meterialității, ca în poemele lui Ioan Alexandru. Decorul este mirific, scenografia este de ritual creștin. Nu lipsesc simbolurile biblice, semn că poetul a așezat evocarea într-un spațiu național și al sacralității, care poate sugera, deopotrivă
MENUŢ MAXIMINIAN- NODURI ÎN HAOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346441_a_347770]
-
Ea este clopoțelul, semnalul de alarmă care ne atenționează. În felul său. Și o face destul de bine, cu mijloacele sale. Dacă fie și unei singure persoane îi va fi de folos acest demers epic, înseamnă că scrierea ei patetică, dureroasă, frustă, și-a atins scopul. Aici este recenzia. CEZARINA ADAMESCU 11 octombrie 2012 Referință Bibliografică: Povestea Danei / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 658, Anul II, 19 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cristea Aurora : Toate Drepturile Rezervate
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
în perioada interbelică sau astăzi, sunt cei care au ceva în comun cu el, care se regăsesc într-un autor ce nu respectă "scrisul frumos", încărcat de metafore și răsturnări spectaculoase ale frazei, aplicând ca metodă exprimarea de o simplitate frustă a ideii. Sunt cei care au nevoie de "realitatea nudă", sunt cei care atunci și acum au fost deschiși la un alt fel de a "filosofa", aplicat în toate ariile existenței. Cu luminile și umbrele sale, Profesorul Nae Ionescu a
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
un spirit de frondă în poemele lui Ion Iancu Vale, dacă ne raportăm la postmodernismul generației sale, deși acest spirit nu contravine modernității de fond a scriiturii, mai apropiată de ceea ce numim astăzi transmodernism. Mircea Horia Simionescu a observat tonul frust, caustic, iconoclast și chiar „anarhist” al scriiturii lui Ion Iancu Vale, așezându-l în tradiția Aron Cotruș, Octavian Goga, Nichita Stănescu și Marin Sorescu, iar, temperamental, apropiindu-l de Esenin, capabil să-și contureze o mitologie personală. Cu astfel de
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
de la început.Nu înainte de a-l întreba pe micul Puck din mine ce părere are. Deci o admir, nu vreau să mă complic, îndrăgostindu-mă, dar o admir. Mi-a atras atenția cu privire la comentarii. Sunt indivizi care epatează prin expresii fruste, șocante, incorecte gramatical sau logic (formal). După un timp îți dai seama. La început pare normal, apoi vezi că discursul devine o placă uzată. Eu cred că între a iubi cu adevărat și a scrie versuri nu este nici o legătură
AM ÎNCERCAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376815_a_378144]
-
zăpezii pe care umbra nu se așeza. În flori erau închegate aromele verii privirea încărunțită ca o taină sonoră se alungea peste ape. Clipele devin diafane și se întrec să urce prin măduva timpului lumina din trup. Să înlăture durerea frustă straturi suprapuse în memorie nasc fericirea în ea. Cum se învață zborul de păsări. Citește mai mult Neprihănit îi era trupulîntins pe otava de toamnă mirositoare.Umerii se-ngropau foșnitorisculptați în albul zăpeziipe care umbra nu se așeza.În flori
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
din aceste trei volume sunt o meditație asupra miracolului, sau, mai bine spus, asupra lipsei lui și posibilității de a-l recrea sau de a-l regăsi în hiper-realitatea lumii de azi. Privirea inteligentă, lucidă și sceptică a ei remarcă frust pustiirea acestei lumi, absența zeilor, sau, mai degrabă, căderea lor în derizoriu. Cristina Dascălu participă cât se poate de efectiv și de vivace la întâmplările lumii sale, pe care le observă, le cântărește, le influențeză și le împărtășește. Nu există
SPIRITULUI ÎN CARE VĂ POFTEŞTE CRISTINA EMANUELA DASCĂLU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376492_a_377821]
-
ahh, Iubire, mă frige! Un braț, o răcoare și altfel aș vrea Să merg azi, s-alerg...îmi e sete, aș bea... Mă uit și nu-i altul pe drum -fir îngust- Doar eu între poli, eu și gândul meu frust Mă trage, mă trage o lumină spre Cer De ce sunt aici, de ce-n pasul stingher Să trec ca pe șine de tren lin cărarea, Am noduri de-ales - ori trecut, ori uitarea...? Și bat ritm pe loc, mă încing și
HOȚ DE FLORI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376682_a_378011]
-
pitoresc și o savoare specifică scrisului său. Cuvinte arhaice, dialectale, radicale și neologisme se mixează cu argoul și graiul de cartier mărginaș. Astfel, nume celebre din conducerea statului, eroi din istoria mai îndepărtată sau mai apropiată vorbesc într-un limbaj frust, cotidian, chiar mahalagesc, fapt care-i detronează din funcție, apropiindu-i de oamenii de rând. Acei oameni din popor manipulați de interesele ajunșilor la putere, proștii înecați în alcool, leneși, veșnic jeluindu-se de lipsuri și sărăcie. Asocierile sale de
IMPRESII DE LECTURĂ „EXERCIŢII DE GOARNĂ PENTRU MÂNA STÂNGĂ” DE MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375158_a_376487]
-
zăpezii pe care umbra nu se așeza. În flori erau închegate aromele verii privirea încărunțită ca o taină sonoră se alungea peste ape. Clipele devin diafane și se întrec să urce prin măduva timpului lumina din trup. Să înlăture durerea frustă straturi suprapuse în memorie nasc fericirea în ea. Cum se învață zborul de păsări. Referință Bibliografică: Lumina din trup / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2091, Anul VI, 21 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Llelu
LUMINA DIN TRUP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376291_a_377620]
-
oarecare măsură, pe mînuitorii locali ai pensonului de implicarea dezonorantă în propaganda de rit sovietic. Într-o oarecare măsură. Pentru că primitivii instructori de partid își exercitau grosiera persuasiune cu înverșunarea ignorantului și ilegitimului. Chiar și acești minunați artizani ai frumuseților fruste trebuiau să dea roșului cezar ce-i era de dat. Adică falsuri. Dar și un mare onest precum cel ce care întreba dezorientat: ce se mai pictează, dragă? găsise răspunsul: în confecționarea unei compoziții cu... sistematizarea iazului de la Ciric. "Compoziție
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]