669 matches
-
platonizantă - într-o totalizatoare armonie a contrariilor. Căci Domnul însuși Se prezintă (adică rămâne prezent) în atmosfera atemporală a pildelor: ambiguu și fulgerător, provocator și constant, transparent și impenetrabil, simplu și labirintic, dăruit și ferm, apropiat și inaccesibil, disponibil și fugitiv, divin și uman... El este adevăratul Subiect al parabolelor și pe El îl cercetează, de fapt, Andrei Pleșu în această carte discret mărturisitoare de îndoieli depășite și certitudini mereu chestionate”. Pentru autorul acestei cărți, cunoașterea nu este o aptitudine inertă
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
pentru a putea face observațiile generale necesare, asupra cărora voi reveni mai în detaliu în cronicile imediat următoare. În acest prim episod mă voi referi la condițiile materiale ale edițiilor, la instituțiile aflate în colaborare și voi face un inventar fugitiv al aparițiilor de până acum. Colecția "Opere fundamentale" coordonată de Eugen Simion apare în condiții grafice și tipografice foarte bune. Formatul este asemănător cu al colecției franțuzești "Pleiade", având 10 x17 cm pagina tipărită, iar coperta cu 1 cm mai
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
iudaică. Deci premiul românesc Ovidius conferit unui israelian înseamnă pentru mine un dialog între gene. Pe de altă parte, Ovidiu este un arhetip al poetului în exil; ori eu sunt un rod al exilaților, un nepot al refugiaților și al fugitivilor. într-o dimineață la Neptun, m-am dus singur, în zori, la malul mării, ca să discut cu Ovidiu. Și am constatat că poetul vorbește și limba ebraică. La Marea Neagră, Ovidiu a vorbit pentru mine în limba ebraică. A.R.: O
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
este primul reper teoretic invocat, deși nu e urmat cu obstinație și exclusivism). Autorul monografiei (destinate, din păcate, unui circuit universitar închis) adoptă o structură cuminte și previzibilă a lucrării, pe compartimentele operei. Biografia și genealogia lui I. L. Caragiale sunt fugitiv înfățișate. Urmează o foarte scurtă perspectivă istorică, aproape hilară prin laconism ("urmărind istoria poporului român în ultimii trei sute de ani" etc.) și prin pretenția subînțeleasă de a explica apariția operei lui Caragiale ("scrierile lui Caragiale sunt strâns legate de istoria
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
cu îndârjire și curaj genocidului comunist. Rezistența organizată în munți, energica împotrivire a țăranilor la colectivizare, solidaritatea unei mari părți a populației cu cei hăituiți de autorități dezmint ideea stereotipă a pasivității românilor. în același timp, însă, episoadele dramatice consemnate fugitiv de dicționar vorbesc despre climatul de degradare morală pe care regimul comunist a reușit în cele din urmă să-l instituie: au existat multe trădări (unii au fost reclamați la Securitate de cei cărora le făcuseră mult bine, uneori salvându
LUPTA CU AMNEZIA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16641_a_17966]
-
sîntem îngăduiți pentru că, uneori, dă bine să zici că-i ai pe Liiceanu și Pleșu în grilă, dar la o adică, dacă sosesc galacticii, dă-i naibii de intelectuali! Cu publicul lor cu tot. Răsfoind paginile web Diferența dintre lecturile fugitive ale unei reviste de celuloză și ale uneia online este, o știm bine și-o spunem rar, substanțială. Altul e modul de parcurgere, alta e, grafic și tehnic, forma arborescentă de a opta, și cu totul altfel se prezintă ancorarea
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
adjectivul „metaleptic”, asociindu-l unor termeni precum efect, practică, ocazie, tratament, intruziune, transgresiune, manevră, alunecare sau chiar lovitură de forță, dar nu se oprește aici și născocește și adverbul corespunzător - „metalepticamente”, am putea spune în românește -. Ici și acolo apar fugitive referiri personale (întîlnirea autorului în cartierul Marais unde locuiește cu o vedetă italiană, reacția fetiței unei cunoștințe în sala de teatru) și grațioase recomandări adresate cititorului (de evitat filmele dublate, de preferat cele subtitrate). Deși respinge pretenția de exhaustivitate, Genette
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
Simona Vasilache Cu, de bună seamă, o cronică de local închipuie aceste rînduri. Nici un aide-mémoire pentru Berlinul anilor frumoși, cînd nu gustase încă ambițiile otrăvite ale celui de-al Treilea Reich. Ci, cît de fugitivă, o recitire la lumina halbei a Momente-lor din primul an al secolului trecut. Lumea lui Gambrinus și a țal-ului. O lume care, dînd zațul pe spumă, găsește, așa, soluții anti-criză. Idealul ei nu e nici beția (cu bacoviana justificare
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]
-
de la ora 19, tot la Operă, de spectacolul „Rigoletto“ de Giuseppe Verdi. În sala Colegiului „Ion Vidu“, seara de vineri, 3 februarie, de la ora 19, dirijorul româno-american Sabin Pautza va conduce Orchestra Filarmonicii „Banatul“, după programul: S. Prokofiev-S. Pautza - Viziuni fugitive op. 22 (primă audiție), D. Șostakovici - Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră op. 77 și S. Pautza - Sinfonietta (primă audiție). Pe 10 februarie, de la ora 19, Filarmonica „Banatul“ se prezintă în fața publicului timișorean cu un concert simfonic dirijat de
Agenda2006-05-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284687_a_286016]
-
și de aprindere, întru patima unor cauze de tot soiul. Literatură de zile mari e un reușit joc de cuvinte, alegînd, din poemele omagiale, pe cele chiar meritorii. În inventar intră Alecsandri, scriind la coroană precum Dosoftei la stemă și, fugitiv, Eminescu. După obicei, Perpessicius nu insistă mult, sărind degrabă la poeții Văcărești, pe care-i apără de prea pretențioșii lor exegeți, de stirpea lui Haneș, sau la simetriile migălite dintre o temă de Eminescu și o temă de Coșbuc, sclipiri
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
orb se îndepărtează de pretextele descoperitorului, instalându-se comod pe poziția întemeietorului. Instalarea, sedimentarea, statorinicirea sunt mai rodnice decât orice promenadă la bordul unei mașini scumpe. Iar experiențele acumulării, mai adânci și mai productive decât cele ale comparației și examinării fugitive. Maseurul orb e, așa cum văd eu lucrurile, cel mai bun dintre romanele lui Cătălin Dorian Florescu. Fără a le surclasa pe primele două, ci pur și simplu marginali-zându-le și transformându-le în eboșe reușite. Tematica bunului sălbatic/ fascinantului român se
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
sâcâitor sentiment de vinovăție al directorului ce-și reproșează pe pagini întregi, obsesiv, că nu-și amintea de Iulia Ragaiev (nume ce rezultă din dosarul de angajare al victimei incluzând și o fotografie), că nu se uitase la ea decât fugitiv în timpul interviului de angajare, că fusese concediată de un cadru al fabricii fără știința lui etc. Nu trebuie omis faptul că A. Yehoshua are grijă, în ciuda situațiilor cvasimacabre, să nu cadă nici măcar o clipă în melodramă ieftină. Dintre strategiile narative
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
pe măsură ce îl asculți mai mult, în diverse interpretări, desfășurate la oarece distanță. Când o abordăm trebuie să ne deschidem și să ne imaginăm cum ar fi cântat-o Enescu însuși: nimic lăutăresc, nimic îngroșat ci nobil, totul alcătuit din imagini fugitive, mai mult sau deloc conturate, asemenea întregii muzici pe care a scris-o și care se adresează imaginarului. Prima sugestie în acest sens ne-a dat-o mai demult interpretarea violonistului Jean Jacques Kantorow. Deși este natura lui este cu
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
a scrie scurt. Ce e atunci cu aceste Reflexii și reflexe ajunse la ediția a doua? N-ar trebui, mă gândesc, să le supralicităm încărcătura morală. Mai ales în dauna celei expresive. Practic, critica lui Cornel Regman și aceste însemnări fugitive (multe emise spontan și transcrise ulterior) sunt consubstanțiale. Multe dintre încheierile frapante ale cronicilor sale vor fi fost inițial astfel de spirite colocviale. N-avem de unde ști. Dar un examen stilistic rapid ne poate edifica. Un întreg capitol din carte
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
lor. Zgomotul controverselor indică existența unui interes viu, Ťfierbinteť, pe cînd surdina elogiului pios nu face decît să mențină marile figuri ale trecutului în spațiul rece al convenționalismului, în imperiul inert al clișeelor". Regretabil că exegetul nu se ocupă decît fugitiv de prima parte a perioadei pe care o tratează, cea a anilor 1960-1965, înfeudată încă, în amplă măsură, proletcultismului. Consemnînd circumstanța că "în acea primă fază a istoriei sale, regimul comunist a transformat literatura și cultura întreagă în instrument de
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
27. 03-1. 04 - Stăpânul inelelor - Întoarcerea regelui - SUA - premieră (1330, 17, luni, toate spectacolele, cu tarif redus). Dogville - producție: Danemarca-Suedia-Franța-Norvegia-Olanda-Finlanda-Germania-Italia-Japonia-SUA-Anglia, 2003. Regia și scenariul: Lars von Trier. Cu: Nicole Kidman, Harriet Anderson, Lauren Bacall, Jean-Marc Barr, Paul Betany. O frumoasă fugitivă, pe nume Grace, interpretată de Nicole Kidman, ajunge într-un oraș izolat, Dogville. Are pe urmele ei niște gangsteri, de care încearcă să scape ascunzându-se. Încurajată de Tom Edison (interpretat de Paul Betany), care este și purtătorul de cuvânt
Agenda2004-13-04-timp () [Corola-journal/Journalistic/282244_a_283573]
-
ea urmează să lucreze pentru ei. Totuși, când urmăritorii revin, locuitorii își schimbă sentimentele față de Grace, nefiind dispuși să-și asume riscuri prea mari pentru a o proteja. Sărmana Grace își dă seama că întotdeauna bunătatea este relativă. Dar frumoasa fugitivă deține un secret, fapt care-i va determina pe locuitorii din Dogville să regrete că și-au arătat colții la primul pericol. Filmul este interzis celor cu vârsta sub 14 ani. Critica de specialitate vede în „Dogville“ film, teatru și
Agenda2004-13-04-timp () [Corola-journal/Journalistic/282244_a_283573]
-
ca gen hibrid, propuse de Ralph Cohen, respectiv de L.Buell într-o culegere editată de J.N.Cox și Larry Reynolds în 1993: lucruri pe care nimeni la noi nu le-a găsit interesante pentru a încropi măcar un comentariu fugitiv. Dintre notele documentare, aș fi invocat tradiția periodizării istorice amintite, în funcție de evenimente culturale (nu e o glumă: a lui Chesarie Râmniceanu, din 1780), lângă Basil Munteanu aș menționa mica sinteză a lui Eugen Ionescu, apărută în 1955 într-o enciclopedie
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
fi personajele negative, clare ca intenție. De cealaltă, la fel de limpezi, personajele „pozitive”, precum Evghenie și ciudații (Zen, cântărețul orb, vânzătorul de țestoase, Zaharia etc.). Opoziția moralizatoare (romantică) este, desigur, fragilă și datată. Între cele două categorii, Florin Lăzărescu aruncă personaje fugitive, „fotografiate”, ca un refren, numai că într-o lume în care nu există surprize. Măcar din această confruntare a previzibilului așteptam efecte. Dar și tensiunea narativă lipsește, topită într-o amorțire inexplicabilă pentru un scriitor de calibrul lui Florin Lăzărescu
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
de a face, aici, cu brutalitatea victimei, care înțelege să răspundă, cu toată energia, agresorului sau"), o scrisoare a lui Laszlo Alexandru către Paul Goma, un atac plin de insulte la adresa lui George Pruteanu (atac în cursul căruia apare o referire fugitiva la atitudinea lui George Pruteanu față de Jurnal-ul sus-menționat), un schimb de scrisori între Laszlo Alexandru și Gabriel Andreescu referitoare la George Pruteanu (plus un comentariu al lui Laszlo Alexandru care, printr-o coincidență, îl favorizează pe Laszlo Alexandru), un
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
1880) semnat Rienzi nu e al lui Zamfirescu. E drept, a scris, împotriva acestei ipoteze, Perpessicius și, mult mai tîrziu, Augustin Z.N. Pop. Dar nu uit că a pledat pentru paternitatea prozatorului asupra acestui nefericit articol Tudor Vianu și, fugitiv, Călinescu. E suficient, pentru mine, să păstrez, întreaga, paternitatea lui Duiliu Zamfirescu, (sau - cum îi spunea Caragiale debutonîndu-i superbia - "mai Duilă") asupra articolului Frunze găsite prin volume, în perioada cînd viitorul prozator îi cîntă în struna lui Macedonski. E dreapta
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
tema convențională, își transformă versul în muzică discretă. Iosif a vînat oriunde muzica și a fost fericit cînd a găsit-o. În asemenea cazuri, aparența poate fi cea a unui pastel tradițional, a unei prelucrări folclorice, a transcrierii unei impresii fugitive, dar rezultatul nu are nimic a face cu punctul de plecare. In scurta lui existență terestră, Iosif și-a perfecționat continuu instrumentul. Încă din tinerețe, instinctiv, poetul a căutat suavități sonore, indiferente la tema aleasă; după întoarcerea de la Paris, în
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
în marea lor majoritate, mai întîi în Convorbiri literare reconstituie în cheie poetică succesiunea anotimpurilor într-un peisaj românesc. VASILE ALECSANDRI. Poet grațios și echilibrat, discret, dar vibrînd în fața frumuseții, atent la armonia ansamblului și fin cizelator de imagini surprinse fugitiv în evanescența anotimpurilor (Iarna, Sania, Malul Siretului), sensibil la farmecul naturii genuine, dar și la sugestiile rafinate ale unui obiect de artă, Alecsandri rezistă cel mai bine trecerii timpului tocmai în asemenea poezii în care manifestă calitatea reală a talentului
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
confundat cu cel al autorului; articolul neînțelegeri este o punere la punct polemică a poziției "aristoteliciene" și relativiste a autorului și vizează lectura superficială făcută de un animator cultural de televiziune. Teme dragi autorului ca literatura în palimpsest lasă urme fugitive și agreabile precum "efectul palimpsest" care este marcat într-un articol despre arhitectură și recuperare, pornind de la localul - fostă uzină - Facultății de Litere a Universității Aarhus din Jutland. Climatul intelectual al epocii este reconstituit prin amintirile legate de Școala din
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
biografie fracturată, opera lui Celan a putut fi înțeleasă obtuz, sub forma unei colecții de poezii dificile ca mecanism verbal. În fond, întreținând rigorile acestui tip de lectură, poetul apăruse brusc dintr-o Românie absolut necunoscută în vestul Europei, trecuse fugitiv printr-o capitală austriacă încă nerefăcută după recentele infuzii fasciste și trăise, retras și anxios, într-un Paris autarhic căruia nu-i plătise minimul tribut al acomodării cu limba franceză. Școlile formale puteau găsi, deci, suficiente motive pentru a ignora
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]