909 matches
-
yin-yang, temporar distrusă de... (o singură) moarte. “Nu erau ceruri, nici pământ./ Dar nici nu le doream. O, nu!/ Mă stăpânea un singur gând:/ Să te găsesc, să fii și tu/ Cu mine, unde eu eram./ Un gând, ca un fuior de vânt./ Un gând, ce mă purta vibrând./ Te căutam, te căutam,/ Zbor lângă dor adăugând./ Te căutam. Și-mi petreceam/ Eternitatea căutând”. (p. 6) Sunt tentată să afirm, cu prudența celei ce nu deține date, ci doar o intuiție
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > LUNGI FUIOARE DE COCOARE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2273 din 22 martie 2017 Toate Articolele Autorului lungi fuioare de cocoare fac cărări pe patru zări vin spre cuiburi peste târguri semn c-afară-i primăvară vântu-alină o sulfină semn de
LUNGI FUIOARE DE COCOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373410_a_374739]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > LUNGI FUIOARE DE COCOARE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2273 din 22 martie 2017 Toate Articolele Autorului lungi fuioare de cocoare fac cărări pe patru zări vin spre cuiburi peste târguri semn c-afară-i primăvară vântu-alină o sulfină semn de dor și de amor într-o clipă se-nfiripă tonuri vii de păpădii o albină dă-n grădină sărutare la
LUNGI FUIOARE DE COCOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373410_a_374739]
-
clipă se-nfiripă tonuri vii de păpădii o albină dă-n grădină sărutare la o floare prin livezi oriunde vezi ninge-n păr cu flori de măr fluturii aruncă vii nestemate peste toate iar în zări se văd cărări lungi fuioare de cocoare *** Referință Bibliografică: lungi fuioare de cocoare / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2273, Anul VII, 22 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
LUNGI FUIOARE DE COCOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373410_a_374739]
-
păpădii o albină dă-n grădină sărutare la o floare prin livezi oriunde vezi ninge-n păr cu flori de măr fluturii aruncă vii nestemate peste toate iar în zări se văd cărări lungi fuioare de cocoare *** Referință Bibliografică: lungi fuioare de cocoare / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2273, Anul VII, 22 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
LUNGI FUIOARE DE COCOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373410_a_374739]
-
Ce trudea fără să aibă Rodul sau la cine’ mparte. Mai bine șanț doi că unul Cât ai vrea și cât ai zice Dacă unul stă să cadă, Altu-i gata să-l ridice. Chiar și lupta împreună, Precum franghia-n fuior Împletita a o rupe Ne se poate-asa ușor. Mai bine un om sărac, Da’ ntelept, curat și bun Decât împărat în lume Orb de zile și nebun. Că se cere ascultare De’ Împăratul de pe urma Cel ce singur are-n
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.IV – ZADARNICIA AVUTIEI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373444_a_374773]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ORAȘUL DE PE DEGET Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1692 din 19 august 2015 Toate Articolele Autorului Pictor: Mihai Olteanu Peste orașul de argint se-adună Povești surprinse de-ale gândului fuior Mirări de stele îmi mai cântă-n strună Și mor talazurile-mi într-un nor În seara răstignită-n Universuri Poiene murmură un verde rătăcit Parfum de vise terne și eresuri Îmi pipăie refuzu'-ncremenit Mai am brățara de nisip
ORAȘUL DE PE DEGET de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373524_a_374853]
-
sub aripi, câmpul prin spinări de primăvară. Un priveghi torcea sub frunze dorul meu din iarba roasă, prin nămeții de pe buze se-ntorceau anii din coasă. Înserări țeseau grăbite pânza lor pe ochi de verde, dezbrăcând de dor albite al fuioarelor, legende. Tremura în brațe-mi cerul pe sub liniștea-mi de gheață, vântul îmi găsise dorul și-l gonea, din nou, spre viață. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: VÂNTUL / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17
VÂNTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373603_a_374932]
-
rebele, Dumnezeiește tot împodobind. Se-mbracă-n straie-alese de regină Pădurea, ca-n povestea de demult Și capătă pământul o lumină De diamante albe strălucind. Sub gheața rece scapătă izvorul, Tot clipocindu-și cântecul duios, Își toarce iarna fulgii în fuiorul Covorului regal întins pe jos. Ce maiestuos alai prin curți se-adună, Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi! Povești la gura sobei iar răsună. Se-ntorc din cărți ai iernilor eroi. E noapte. Iese luna în înalturi Și scărțâie zăpada sub
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > NE VOM TREZI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Ne vom trezi Vor să ucidă macii, că-i încurcă Și cânepă din care bună mea Făcea fuior, îl agață în furca Și pânze albe în război teșea, Vor să ne-oprească apă din izvoare Și biruri vor să pună pe fântâni, Ar trebui și razele de soare Cu taxă să le-avem de la „stăpâni”? S-au hotărât
NE VOM TREZI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371309_a_372638]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > TOAMNA, FĂRĂ MAMA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe sub fuiorul casei lacrimi curg țesând din frunze miriști de albastru și-n vuietul de toamnă, în amurg, aprind făclia dorului sihastru. Muguri de rouă strâng la piept ușor din țărmul dezvelit de dor, corăbii, măicuța coase velele-n pridvor din cerul
TOAMNA, FĂRĂ MAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371398_a_372727]
-
o chemare la care greu se putea rezista. Am mers și am alergat printre acele căpițe ce păreau de departe a fi niște babe cocoșate și proptite în câte un par în jurul căruia fânul se așezase vremelnic ca într-un fuior uriaș. După ce am marcat locul, am mai mers puțin până într-o zonă de unde reușeam să urmărim apusul de soare. Era ca un defileu printre dealuri, prin care am văzut cum uriașul glob strălucitor de albă lumină se preface în
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
mai întrezăresc printre spasme un rest din verdele speranței înghițit pe nemestecate și-mi înfloresc pe limbă mărăcini tot așteptând să cadă iarăși peste lume brocartul răcoros al nopții sub care luna-și răcorește rotunjimea de hangiță învăluindu-mă -n fuiorul de lumină sub care redevin cutezător descifrând în taina hărții peretelui scorojit de soare peste zi poarta tărâmului unde cernită-n văluri de păienjeniș așteaptă lira lui orfeu încă visând la veacul de înfrunzire-a pietrei. Referință Bibliografică: ÎNCĂ VISÂND
ÎNCĂ VISÂND de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371447_a_372776]
-
bal, De veghe-ți stau alături, pe ramul înflorit Și-n vis cu nemurirea pornesc spre răsărit. Te știu în stâncă vie, cinezi cu flori-de-lună, Voi locui în tine, prin ploi și vreme bună, Tu mă primești legendă, eu vin fuior de clipă, Mă sorbi în rătăcire, ți-e frică de risipă. Pe-o vară de cuvinte, pe-o oază-feerie, Stă setea colorată în colț de-mpărăție; Tăcuți ne înțelegem, ciocnim o cupă fină - Nectar de valuri oarbe furate din lumină
DIN CER PÂNĂ-N PĂMÂNT de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371581_a_372910]
-
Muzeul Toamnei se întâmplă fenomene fantastice? - Cum așa? se miră David, în timp ce schița un desen cu mulți cocori. Își ridică privirea, dorind să dea importanță cuvintelor mele, deși îl pufni râsul. Abia trecuse de amiază, iar cerul se înfuriase, răspândind fuioare cenușii. Vântul le fugărea trufaș, lăsând impresia că vrea să le facă în ciudă. Pete vineții se cuibăreau în hamacul culorilor mai puțin răsfățate. Începuse să-mi fie frig și mi-am încheiat hanoracul. Am măsurat terasa în lung și
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
Străpunge orizontul opac, fără culoare. Și știu că plânge cerul cu lacrimi înghețate Peste un colț de suflet, peste-amintiri uitate. Să nu le tulbur somnul, le răvășesc timidă, Dar năvălesc haotic, inima să-mi cuprindă. Și-ncep, ușor, să țeasă fuior de dulce chin. Și-nvălmășite gânduri tresar într-un suspin. Revăd cu nostalgie, ninsori de-odinioară. Eram senini, doar zâmbet, fără nicio povară. Purtam pe umeri jocuri, mirare și-ncântare, Și râsetele noastre se conturau în zare.. Și nu știam ce
ADUCERI AMINTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371642_a_372971]
-
cu aripi străvezii,/ Precum lumina în lumină.// Nu erau ceruri, nici pământ./ Dar nici nu le doream. O, nu !/ Mă stăpânea un singur gând:/ Să te găsesc, să fii și tu/ Cu mine, unde eu eram./ Un gând, ca un fuior de vânt,/ Un gând, ce mă purta vibrând./ Te căutam, te căutam,/ Zbor lângă dor adăugând./ Te căutam, Și-mi petreceam/ Eternitatea căutând.“(Prolog‹Nirvana›). Notă: Textul a fost scris pentru a fi prezentat la întâlnirea de la Filiala Timișoara a
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
să se-adape. am sosit. dă șaua jos, dă căpăstrul și steaua din frunte spune repede de mai ai vreo dorință îți mai dau un minut și mă duc. aș fi dorit, o, stăpâne, călăreț de aramă pe cal de fuior tu tot mereu Andromaca, să-mi dai timp să-ți citesc, să-ți povestesc despre zile negre în care sori străluceam să nu piardă copiii cărarea despre gropi și-astupări cu copita-mi despre țancuri și văi nivelate de mine
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
nevrând ...s-a stins. Am încercat zadarnic să-i reclădesc aripa Ce încă-mi lumina privirea de culoare M-am zvârcolit în lacrimi tot blestemându-i clipa Acelui țesător de lațuri prinse-n floare. Dar n-am putut să sfarâm fuiorul de mătase Și mâinile-amândouă legate-au fost de fir Doi ochi ce stau la pândă m-au săgetat în oase Dorind să-mi dau suflarea-mi întinseră-un potir. Un iz de mătrăgună amestecată-n miere Cu douăsprezece feluri de
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
și rugina, Aș nimici blestemul născut de ziua mea, Pornească-se furtună , oceanele să vină Și praful de pe suflet în vânt de-ar spulberă. Cum m-aș întoarce iarăși de unde-am fost trimisă, ”Nainte de-a fi carne, dintr-un fuior de duh, Să sparg dimensiunea ce m-a ținut închisă, Să îmi împrăștii toată ființă, în văzduh. Nu mai găsesc cuțitul ce nimicește ceață, L-am rătăcit prin lume, sub malul unor bălti, Lăsând să cadă storuri, mi-e neagră
IAR TIMPUL E-O MINCIUNĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374150_a_375479]
-
Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Copil mă văd scriind scrisoare, mămuței ce-am lăsat în sat... E singură și toarce lână sub un opaiț pe înserat. Când mâna sfântă-i obosește să mângâie fuiorul fin, Mai coase maci și margarete pe pânza-i albă de poplin. O văd cum se îndreaptă-ades spre geamul care dă spre drum, Ascultă și privește-n zare cum se înalță-n ceruri... fum... Tresare când aude zgomot căci soțul
DOR DE MĂMUȚA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375478_a_376807]
-
LA PICIOARE Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1431 din 01 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului POEM PUS LA PICIOARE Mi-ai tăiat calea în față la muzeu; Erai cu capul în gluga îmblănită, Doar păru-ți cădea fuior peste sâni Și pășeai cadențat; se părea că ești urmărită. Te-am privit cu lacomii ochi de frumos, Când pe genunchii-ți triști și subțiri înfloreau Sub ștrampii croșetați în ochi de hexagon Boboci de trandafiri la care cu nesaț
POEM PUS LA PICIOARE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371963_a_373292]
-
în pământ să nu se miște, printre care intra o alta scândură care rupea tulpinile așezate pe meliță până partea lemnoasă se sfărâma și se scutura, rămânând doar fibra. Atunci intra în acțiune bunica, mama tatălui, sau mama, care treceau fuiorul printr-un alt dispozitiv format din multe cuie lungi și ascuțite, bătute unul lângă celălalt la înălțime egală într-o bucată de dulap, care scămoșa fuiorul. Am văzut mai târziu așa ceva când am fost la un circ ambulant, dar dulapul
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
rămânând doar fibra. Atunci intra în acțiune bunica, mama tatălui, sau mama, care treceau fuiorul printr-un alt dispozitiv format din multe cuie lungi și ascuțite, bătute unul lângă celălalt la înălțime egală într-o bucată de dulap, care scămoșa fuiorul. Am văzut mai târziu așa ceva când am fost la un circ ambulant, dar dulapul era mai mare și mai lung și se așeza un fachir cu spatele pe cuiele ascuțite. Femeile spuneau că dărăcesc fuiorul. Urma torsul și țesutul iarna
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
bucată de dulap, care scămoșa fuiorul. Am văzut mai târziu așa ceva când am fost la un circ ambulant, dar dulapul era mai mare și mai lung și se așeza un fachir cu spatele pe cuiele ascuțite. Femeile spuneau că dărăcesc fuiorul. Urma torsul și țesutul iarna la război, când nu aveau prea multe activități prin curte. Din pânza din cânepă realizată, mama sau bunica coseau saci, iar din pânza din in făceau ștergare sau material pentru cămăși obișnuite sau de noapte
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]