4,743 matches
-
grijă și de tine. Cerșetorul este un brand, un concept, anume născocit pentru a-i face pe unii să se simtă importanți și să vizeze ochiul mereu treaz al Divinității. Mai sunt și corurile de cerșetori care mișună cu iuțeala fulgerului dintr-un vagon Într-altul al metroului, buni actori, și nesecat izvor de invenții lexicale, și muzicale, murdari sau mai puțini murdari, obraznici sau smeriți, târând adesea ca pe o greutate inutilă câte un copilaș de ,,âmprumut,, cu fețișoară posomorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
colora Într-o nuanță de violet, care mă făcea să-mi iamginez un alt fel de cap, ca un fel de coif cărnos. De asemenea, Între anumite pliuri dintre lobi se produceau mici explozii care străluceau intens, ca niște mici fulgere. Deși mi-era greu să mențin controlul asupra lucrurilor din jur, am presupus că așa arăta când te gândeai la tine, care te gândești. Fascinat și scârbit În același timp, m-am decis să urmăresc o reacție În lanț - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
simțit că aerul e Închis și umed. Jumătate de oră mai târziu, se auzi un tunet turfaș, Înfundat, și acum plouă cu găleata. După câteva săptămâni de vară „spectaculoasă“, până la urmă, cerul crăpă. La intervaluri regulate, scuarul se ilumină de fulgere nervoase, de parcă o putere supremă s-ar fi jucat cu Întrerupătorul. După ce am cărat jos și ultima găleată cu flori, am descoperit că nici un strop nu nimerise pragul. Ploaia era o perdea grea, la jumătate de metru de fațadă, densă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cum prevede legea. Și cînd termină și ăștia, le duce la sală să le chiureteze, ori le trece pe tratament... Pînă și ceilalți doctori se tem de ea. Ce gafă era să fac! tresare Mihai, amintindu-și de gîndul, trecut fulger prin minte, cînd i-a spus Muraru pentru ce vrea banii, că ar fi o soluție să-i facă cunoștință cu Maria Săteanu, poate îl ajută în vreun fel. Gafă? De ce? întrebă Ion. Sticla asta de pe birou, dacă o săltam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
morală, știindu-se vinovat că ast' noapte, beat fiind, a lăsat-o lui Pavel, ceea ce nu l-a împiedicat însă ca mai înainte, cînd a mers s-o trezească, să se întindă mai întîi în pat lîngă ea. Autogara, comandă fulger, vă rog! strigă Andrei în telefon. Vocea răgușită a șoferului trezește de-a binelea întreaga sală. Pasagerii se ridică de pe scaune, întinzîndu-se, dezmorțindu-se, trecînd prin fața focului din sobă să se încălzească. Mai sînt undeva lemne? întreabă țăranul că cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
uneia din roțile căruciorului cu targa. Ce-i? se aude întrebarea lui Runca. Intoxicat cu gaze răspunde o femeie. Radu mai așteaptă o clipă, apoi merge înapoi în cabinet, întrebîndu-se mereu dacă n-ar fi bine să facă o comandă fulger, în contul telefonului de acasă, cu restaurantul Sălcii. Doi erau morți deja spune asistenta șefă intrînd în urma lui în cabinet. Poveste veche, bombăne Runca, ștergîndu-și ochelarii -, dacă-i prinde viscolul, rămîn în mașină, lasă motorul să meargă, să aibă căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
meu, în loc să lingă, să sărute sau să sugă, mușcă. Mușcase tare și se folosi de starea în care mă aflam, împiedicat în haine, ca să repete ceea ce îi făcuse lui Dan. Mă răsuci ca să mă poată pătrunde. — Cine-a zis că fulgerul nu lovește de două ori în același loc, ha! Însoțise fiecare mișcare cu un cuvânt. Mă poseda, fără îndoială. Și chiar voisem asta, nu-i așa, o cerusem. — Idiotul naibii! Nenorocitule! Pui de jidan! Poponar dezgustător, plin de puroi! Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se îmbolnăveau mereu și viața lor era scurtă. Un zeu din cer, pe nume Fuxi, era tare mâhnit văzând cât de greu trăiau oamenii pe pământ. Dorind ca ei să cunoască binefacerile focului, a poruncit o ploaie cu tunete și fulgere într-o pădure de la munte. Un trăznet asurzitor a aprins copacii, vâlvătăile întinzându-se cu repeziciune. De frică, oamenii au alergat care-ncotro, căutând să se salveze de pârjol. După ce s-a oprit ploaia, ei s-au adunat și au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
terminat fiecare clasă în alt oraș, iar prieteni nu și-a făcut nicăieri. În plus, de câte ori sub bolta palatină a lui tata-mare se ciocneau nori plumburii, plini de refulări și frustrări, puștiul atrăgea ca un paratrăsnet toate descărcările electrice. Iar fulgerele alea (bătăi, pedepse și o mulțime de meschinării) nu s-au domolit nici după ce a apărut în viața lor o unguroaică bună și caldă, căreia tata, din toată inima lui din anii ’50, i-a zis lung timp tovarășa Irina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o nesimțire precoce) că au o casă urâtă fiindcă nu sunt tablouri pe pereți. Tata-mare, în schimb, cred că a ajuns pe aleea Băiuț de vreo zece ori. Îmbătrânit, destul de bolnav și aflat pe teritoriu străin, parcă nu mai lansa fulgere scăpărătoare. Îmi dădea câte-o fisă de trei lei sau câte-o hârtie de cinci și-mi zicea să-mi iau gogoși, mai meșterea ceva la o clanță, mai punea niște chit la un geam, mai schimba o garnitură pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
față. Unul, bebelușul, din cauza cordonului ombilical care-l încurcase la coborârea pe mal, celălalt, bunicul nostru, din pricina cancerului pulmonar care avea să-i fie descoperit curând, pe la începutul lui iunie. Eram așa fericit! Încă. Am intrat în maternitate ca un fulger globular învelit în uniformă de liceu, portarul, brancardierii, doctorii și asistentele n-au îndrăznit să-mi bareze calea, mama golise un borcan cu cremă de ciocolată și se perpelea fără să doarmă. Ne-am îmbrățișat tare, tare de tot, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cabana Omu (alături de-al fratelui lui și de un an, 1935), plângea stins în bucătărie lângă o sticlă cu palincă, Matei era mic și era la Uca, iar eu, abia apărut de la liceu, de data asta nu ca un fulger globular învelit în uniformă, ci ca un câine bătut, l-am tot mângâiat pe frunte pe vechiul și pe iubitul meu Mircea, i-am sărutat mâinile și i-am promis că o să urcăm în curând la Cruce, pe Caraiman, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
final, toate s-au aglutinat. Mintea mea era un labirint, Încîntător sau Îngrozitor, În funcție de starea mea de spirit. Simțeam cum mi se cască pămîntul sub picioare, iar chestia ciudată era că nici măcar nu-mi păsa. Lucrurile se derulau cu viteza fulgerului. Corabia se scufunda și, la o săptămînă după ce Shine a Început să arunce cărțile peste bord, a luat foc Old Howard. Era un teatru care fusese, foarte mult timp, celebru În Întreaga Americă. Îmi tîrșîiam adesea pașii pe lîngă carcasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-mi dau jos fusta? zise Annie după câteva secunde. E prea strâmtă, nu... - Sigur, dă-o jos, am zis. - Gata. - Așa. Bagă-ți mâna în chiloți... - Da... - Și mângâie-te... - Da... În acel moment, am simțit cum ceva ca un fulger îmi străbate corpul. Gata, mi-am zis, mor. Dar nu am murit, nu atunci. Nu fusese nici un fulger, ci pur și simplu ejaculasem. Nici nu îmi dădusem seama că mi se sculase. Mi se părea foarte ciudat. - Hei, zise Annie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zis. - Gata. - Așa. Bagă-ți mâna în chiloți... - Da... - Și mângâie-te... - Da... În acel moment, am simțit cum ceva ca un fulger îmi străbate corpul. Gata, mi-am zis, mor. Dar nu am murit, nu atunci. Nu fusese nici un fulger, ci pur și simplu ejaculasem. Nici nu îmi dădusem seama că mi se sculase. Mi se părea foarte ciudat. - Hei, zise Annie, ce să fac acum? Îmi trecuse orice chef de ea. Am închis stația și am fumat mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ar putea ca ochii mei, miopi sau iritați, să fi văzut acest bar (sau „bufet al gării“, cum se mai numește), aburit și confuz, când, de fapt, nu e exclus să fie plin de lumină iradiind din tuburile de culoarea fulgerului, reflectată de oglinzi, umplând toate ungherele și interstițiile; spațiul fără umbre e plin de muzică pusă la maximum, revărsându-se dintr-un aparat ce vibrează și ucide tăcerea; biliardele și celelalte jocuri electrice simulând curse de cai și urmăriri funcționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
parțial, de scurtă durată. Cerul a început apoi să se întunece, acul barometrului a căzut, trasând o linie aproape verticală; a vuit tunetul și am auzit răpăitul grindinei. Eu, acolo, de sus, simțeam că am în mână seninul și furtunile, fulgerele și negurile: nu ca un zeu, nu, nu mă credeți nebun, nu mă credeam Zeus Tonans, ci ca un dirijor, cu partitura în fața lui, gata scrisă, știind că sunetele ieșite din instrumente corespund unui desen, al cărui principal custode și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spate două fetițe îmbrăcate în rochițe albe, cu panglici în păr, care se uitaseră și ele la ea și-i făcuseră cu mâna. Și cum arătase cerul - plin de nori de furtună, nori roșiatici adunați claie peste grămadă - și de fulgerul din depărtare, deasupra deșertului Kalahari, care unise cerul cu pământul. Și de o femeie care, neștiind că pentru ea venise sfârșitul lumii, îi strigase de pe veranda spitalului: Intră înăuntru, Mma. Nu sta acolo. Vine furtuna. Intră repede! Nu departe, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Madame Butterfly, chiar țin morțiș să aflu dacă dinozaurii aveau sânge rece sau cald și dacă poți să ghicești ce boli va avea omul după culorile pe care le preferă, nu știu cum apar vulcanii noroioși, trebuie să-mi complez cunoștințele în privința fulgerelor medulare... - ...și te îmbraci nepotrivit, provocator, neacademic. - Ooo, provocator? Să nu-mi spui că-i trezesc omului fantasme, că se perpelește visându-mă? Și asta de unde-a mai scos-o? - Păi ai venit cu tricoul acela, pe care scria „I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu s-a făcut, numai de-o șchioapă, fără spic, numai pai, stau oamenii suflecați prin bălți și-l seceră, ca-n timpul războiului. Vai de capul lor... - Vai de fundul nostru... - Dar alea, să știți de la mine, nu erau fulgere obișnuite, din astea am văzut destule la viața mea, nu, nu, acolo e altceva, altfel arată când vine vijelia, cine poate să înțeleagă ce semn mai e... S-au strâns amărăștenii, a venit și popa-n patrafir, cu cădelnița, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
necugetați adună averi, uitând de mântuirea sufletului lor, căci, spune cuvântul Bibliei, mai ușor va trece cămila prin gaura acului decât cel bogat cu averile sale în ceruri. Cel puțin în privința asta, eu n-am nici o grijă - trec iute ca fulgerul, și printr-un ac mai subțirel, din ăla încovoiat, de cusut tăieturile de cuțit, numai cu hainele de pe mine, mai rămâne loc și pe-alături. - Fum și părere sunt toate... mă opresc pentru efect. Umbre și tristețe... altă pauză. Câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
după-amiază În care norii negri ce veneau dinspre vest prevesteau o zgomotoasă noapte de furtună, se hotărî să acționeze. Negura acoperise insula cu o jumătate de oră Înainte de căderea Întunericului și, odată cu primele umbre, o perdea de apă, Însoțită de fulgere și tunete, se abătu asupra lui. Căderea Întunericului Îl surprinse așezat pe stînca pe care o alesese, ciocănind lanțul gros ce-i lega picioarele cu niște pietre mari pe care le adunase Înadins și le depozitase, zi de zi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fiul nostru e condamnat să fie un monstru. SÎnt sigur de asta. — Asta e părerea pe care o ai despre mine? Încuviință În tăcere, iar această tăcere se păstră vreme Îndelungată, În timp ce norii mari și negri se apropiau și primele fulgere brăzdau cerul În depărtare. Mai apoi se auziră tunetele, lente și ceremonioase, neliniștind păsările marine care croncăneau nervoase În cuiburile lor. Carmen de Ibarra nu era supărată, nici măcar surprinsă de ceea ce Îi spusese. Știa de multă vreme că În spatele acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
am învățat ceva, nu?" Era momentul greu al întrevederii. Nu știa mai nimic și trebuia să arate că știe foarte mult. Lucruri comune amîndurora. Într-o fracțiune de secundă i s-a luminat mintea. De parcă l-ar fi străbătut un fulger. "Împreună" nu era decît "afacerea Cocoș". Turcul Ali Mehmet. Atunci îi spusese Mihail ceva asemănător. "Sigur, domnule director, o poveste inventată poate fi la fel de reală cît orișice lucru întîmplat." Era cu adevărat un tip nemaipomenit, acum se convingea că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se reflectă ca în toate rîurile, bălțile, apele, ci alta care se ridică din adînc, dar care nu se poate observa decît atunci cînd e bezna beznelor peste pămînt. Așa cum era în acea noapte. S-a auzit un tunet fără fulger. Era mai bine. I s-a părut că soldatul se clătină ușurel, probabil voia să se dezmeticească, să-și dea bine seama ce se petrece pe apă. "Îngere", s-a auzit vocea barcagiului, "Îngere, unde ești?" Mai mult nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]