462 matches
-
șaptezeci, că singurul punct luminos vizibil din spațiu pe Terra e Belgia, mi-a mai venit inima la loc abia peste cîteva zile cînd am văzut, Într-o seară grena, În drum spre Gent, un neon spart, așa da, o fulgurantă senzație familiară ce n-a mai apărut, pentru că nimic altceva nu mi s-a mai părut cunoscut. Cei aproape o sută de belgieni pe care i-am cunoscut din zece milioane, țintă predilectă a ironiilor franțuzești sînt niște oameni nefiresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căci, situate tot în sfera grotescului si primitivului monstrous, “le prindea cu mana din zbor, le răsucea gâtul cu ciudă și apoi le mânca așa crude, cu pene cu tot”. Harap-Alb numește și desemnează prin descrieri și formulări sintetice și fulgurante entitățile din ambianță de care are nevoie și prin aceasta le actualizează, după cum Adam în Rai “numește” ființele create, făcându-le sa treacă de la potență la act. Creangă a fost comparat cu Rabelais în mai multe rânduri, George Călinescu insistând
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
fi să nu mai fii. Mă uit la surâsul Giocondei și constat complicitatea imaginii vii cu starea secretă a celui care a creat-o. Ceea ce uimește la Leonardo Da Vinci aste acest strigăt reținut, această stranie preconștiință a existenței, Întrevăzută fulgurant În figurile pictate de el, pe care n-o descoperi la foarte mulți artiști. Tensiunea magică, ce se țese complicitar Între cel ce privește și imaginea Giocondei, vine din impresia firească a vieții reale; simți că din tablou ești privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de alte priviri indiferente, fără să luăm act de trecerea timpului, de faptul că ne rostogoleam printr-o existență indiferentă, care ne trata cu o deferență indiferentă și, deodată, brusc, ne-am trezit Încleștați În structura dură a clipei; descopăr fulgurant că ea este un alter-ego al meu și poate și ea descoperă același lucru, căci altfel nu m-ar fi văzut, nu mi-ar fi arătat prin nimic că mă vede, ne-am fi uitat doar la cărți, cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dictaturii ceaușiste modelează atmosfera și tematica acestor versuri. Alimentația, vestimentația - fie cele din viața de toate zilele, cvasimitizate de dificultatea obținerii lor, fie cele din lumea liberă și prosperă, uimitoare, neverosimile, semne ale unor paradisuri terestre posibile dar inaccesibile, întrezărite fulgurant, contemplate cu un jind impersonalizat, melancolic - dețin un loc important în recuzită. Emblematice sunt câteva personaje cu care eul liric intră în comunicare: în universul casnic, Magdalina - cea „refractară față de poezie” (Eugen Simion), iar în cel public - impiegatul de mișcare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
peste națiunile care se cufundau într-un nou război începea să se pogoare înserarea. IV Dacă aceste afirmații sînt exacte, înseamnă că nu abuzez de numele lui Freud pentru a auri blazonul unei științe care a cunoscut atît un succes fulgurant, cît și o cădere la fel de neașteptată. În ciuda tuturor reticențelor pe care le-ați putea manifesta, aș dori să vă determin să admiteți următoarea ipoteză: interesul lui Freud pentru psihologia mulțimilor reprezintă o întorsătură radicală, o adevărată revoluție în munca lui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sunt Întotdeauna Întrerupte. Deoarece ordinea nu Înseamnă, pentru Lydie Salvyre, altceva decât un ideal abstract sau un mijloc terapeutic, viața, ea, este trăită Întotdeauna extrem, iar supraviețuirea, În cazul nostru supraviețuirea limbajului, are loc in extremis. Limbajul, atunci când prin revelații fulgurante nu se Întoarce Împotriva lui În intermitente lansări kamikadze, este un alt factor de echilibru, ablutiv. “Vorbesc, deci exist”, par să spună personajele din La Compagnie des spectres (1997) sau din La Conférence de Cintegabelle (1999), aflate la acea limită
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
interior halucinant dar totodată foarte precis. Citind-o, alături de alți romancieri ai anilor 1990, putem afirma că o direcție a prozei franceze contemporane este cu atât mai impresionantă cu cât se apropie de tonul confesiv, intim, dar și de șocurile fulgurante ale poeziei. Autoficțiunea mizează, la fel ca și poezia, pe funcția expresivă a limbajului: paradigma este romantică, dar exercițiul autorelativizării va fi fost Între timp realizat. Aceasta pentru literatura născută din crize - mulți se vor grăbi să acuze aici o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
seama și tu Într-o bună zi. Textul este o succesiune de cadre care ilustrează cele două probleme și rezolvările lor. Părțile de text care nu participă În mod direct la această exemplificare au valoare retorică de captatio: mama apare fulgurant În relație cu copiii, pentru a Înduioșa cititorul, Pierre apare În relație cu nora pentru a satisface, chiar și postiș, perversitatea cititorului, dar și cu fratele său mort la vîrsta de 21 de ani, sau cu soția căreia Îi era
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literaturii sale este Însuși personajul echenozian, așa cum l-am cunoscut: care nu caută nimic anume, ci Întîlnește din Întâmplare, care se amuză, gândește, dar nu filosofează niciodată, care se Îndrăgostește dar nu iubește, care nu visează ci are viziuni inedite, fulgurante, născute din și retopite În imaginarul cotidian, citadin, banal (de aceea, la Polul Nord, colinele acoperite de zăpadă jilavă, văzute din vale, Îi păreau lui Ferrer urme de spumă de bere pe marginile unei halbe). De aceea, Însă, la douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
suprasaturat de tehnici scrpturale care de care mai sofisticate, de fragmentarism, violență, exhibiționism, revoltă, etc. ci poiezia, felul cum Tanguy Viel și-a Întrupat ideea și ideea Însăși de a scrie cărți cu un asemenea subiect, ritmul lor, viteza lor fulgurantă și excesiva lor subiectivizare imposibil de turnat În compartimentele epistemice ale realității obiectivate (care, În consecință, nici nu există), felul În care ia naștere sensul, dacă acceptăm că fiecare carte, În funcție de adecvarea dintre limbaj și intenția autorului, produce, la suprafață
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
noul grup al balanței (...)/ Grup virgin către ultima treaptă". Echilibrul liric perfect, sugerat încă din titlu, nu poate fi atins prin recursul direct nemediat nici măcar de semnul marcant al ironiei postmoderne la imagistica și atmosfera poeziei consacrate. Cele câteva anticipări fulgurante ale viitoarei "nebunii" poetice marca Șerban Axinte sunt totuși demne de semnalat: "Rezum această boală/ printr-un mare piron/ înfipt în nebunia mea.// Acesta poate fi singurul meu răspuns./ O revanșă a celor câteva zeci de ciocane,/ o adevărată zestre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
geometrie și poezie: "Sub scarabeul soarelui/ și-al albei mari frății/ Din sfere, piramide, cuburi/ pe care le contemplu/ Noi înălțăm în spirit/ dragostea divină". Practic fără excepție, cărțile de versuri ale lui Liviu Pendefunda atestă iluminări și instaurează viziuni fulgurante. Saturate de simboluri alchimice (pasărea lui Hermes, "focul din volucru", sămânța metalelor, oglinda din fântână, Graalul), inervate de citate din maeștrii misticii (Paracelsus, Artephius, Lapidus), ele ar trebui așezate sub semnul tutelar al multiformului Hermes. La Hermes Arcadianul, supranumit uneori
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
asemenea unui zeu, va avea dreptul să pornească... Pe de o parte, avem deci micul industriaș din Saint-Chamond și pălăria sa neagră cu marginile răsucite, controlor meticulos al prețurilor la fructe si legume. Pe de alta, e vorba de aventurierul fulgurant care va muri executat la capătul unei perioade marcate de derută. Nu-i mai puțin adevărat că în istoria imaginarului politic francez cei doi provin, în cele din urmă, dintr-un același univers legendar: acela al Omului providențial, al Conducătorului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lipsit de patetism războinic, sobru în gesturi, cu figura atentă, meditrnd sau demonstrînd. "Prin legile sale, va comenta Thiers, el pune bazele societății moderne". El nu mai este acel meteor al istoriei, al cărui destin se înscrie într-o aventură fulgurantă și efemeră. Își află împlinirea în perspectiva duratei. Întemeind și definind normele vieții colective de mîine, el construiește edificiul pe care generațiile viitoare vor trebui să-1 mențină. "Trebuie să-i fim recunoscători, adaugă Thiers, de a ne fi transmis, într-
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
preponderent iconice experiența franceză "Inforatin" sau cu pagina întîi exclusiv vizuală "Journal de Montréal"; știri flash în presa scrisă subsumate patternului videoclipului etc.), o altă caracteristică a peisajului mass-media contemporan este polarizarea televiziunii înseși. Dezvoltarea tehnologică (telecomandă, magnetoscop) și explozia fulgurantă a cablodistribuției a determinat multiplicarea canalelor și specializarea în funcție de un singur gen (sport, cinema, știri, documentare, muzică etc.). Or, punerea în cauză a televiziunii generaliste de logica profitului și fidelizării publicului este semnul unei confruntări ideologice între viziunea holistă tradițională
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
imagini și fantasme Deși pare destul de ciudat, în divinație sunt importante chiar și obiectele abstracte. Care sunt acestea? Registrul celor ce se înscriu în această categorie poate varia de la voci sau glasuri care par a suna în ureche, vise, imagini fulgurante și fantasme, până la spirite sau simple presimțiri. În general, tot ceea ce apare în minte și nu are o reprezentare, un corespondent material sau o argumentare logică poate constitui obiect de divinație. Imaginile și întâmplările din vis au fost dintotdeauna materie
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
o entitate metafizică proteiformă. Pentru ea, creația și iubirea sunt modalități alternative de existență, una solară, cealaltă nocturnă, fiecare punând un rost și un miracol în coaja timpului trecător. Alături de ea, Allan descoperă că dragostea și creația sunt doar întrupări fulgurante ale absolutului care nu alungă suferința, ci o presupun. ÎNCHEIERE În concluzie, apare evident faptul că aceste personaje, obsedate de cunoașterea sinelui și cu noaș terea lumii, trăiesc iubirea ca experiență a sacrului și ca magie. Ei în cearcă săși
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
iar sub determinare istorică el reprezintă vremea "omului superior", a "noului filosof". Nietzsche mizează pe o spontaneitate istorică, insuficientă însă în a preveni catastrofa: neantul valorilor. Astfel, "legiuitorul" (cel care propune evaluări noi, imagine schematică a supraomului) are o apariție fulgurantă, nepregătită de cauze speciale și fără a împlini o misiune sau o finalitate ordinare. Totuși, rolul său este mântuitor; el aduce salvarea lumii înstăpânite; el ne va mântui de idealul de până acum și de tot ceea ce urmează din el
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ar părea de coextensive viața și scrisul în cazul unui autor deopotrivă longeviv și prolific. În primele pagini din Ravelstein, „Chick” speculează despre genul biografic și despre biografi, menționând câteva vârfuri: Plutarh, legendara carte a lui Boswell despre Samuel Johnson, fulgurantele biografii (Brief Lives) lăsate de John Aubrey (1626-1697), savuroase miniaturi fragmentare și digresive ale contemporanilor săi, între care Shakespeare, Sir Walter Raleigh, Hobbes, William Petty, Mary Herbert, contesa Pembroke (sora supraviețuitoare și legatara literară a lui Sir Philip Sidney). Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și metafore, dintre cele mai îndrăznețe, ne sunt propuse. Emulând discret modele clasice, ori mai moderne, dar apropiindu-se, prin îndrăzneala neobișnuită și "arabescurile" simbolice ale expresiei, de incandescenta limbajului rimbaudean din Iluminări, meditația, creionata, aici, doar în câteva paragrafe fulgurante, de maximă concentrare ideatica, plasându-se, ea însăși, "la limita investigării exacte", încearcă să prindă în încremenirea de "piatră" a cuvântului, momentul în care "linia" gândirii științifice se apropie asimptotic de "orbită" poeziei, să definească, cu alte cuvinte, ceea ce Paul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
indivizat, într-un prezent, pe care îl va crea, pe masura ce se introduce în el. Rare sunt însă aceste momente în care ne regăsim în acel punct: ele se confundă cu acțiunile noastre cu adevarat libere [s.n.]16. În acele clipe fulgurante, coincidem, pentru câteva momente, cu natura creatoare a ființei 17. Artă nu repeta nimic, nici nu reproduce creațiile naturii, ci prelungește operațiile acesteia, explicitându-se în entități distincte, originale, i.e., opere. Iată aceeași idee exprimată, în termeni foarte apropiați de Henri
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în bizara publicație israeliană de limba română Toladot, un exploziv dosar politic doar pe baza unor notații mai mult sau mai puțin subiective din jurnalul prietenului său Mihail Sebastian, e mai mult decât revelatoare asupra semnificației pe care o frază fulgurantă o poate căpăta, câteodată, în posteritate. Nu întâmplător în literatura istorică de specialitate jurnalul este clasat, pe drept cuvânt, în seria surselor secundare, nu în sensul valoric, ci ca obiectivitate a informației. Ceea ce nu înseamnă, firește, că jurnalul nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
excepție), Codrin Liviu-Cuțitaru, Dan Lungu, Cătălin Savin, Indira Spătaru, Cristina Hermeziu, Dan Huideș, Cristina Țilică sau Eugen Munteanu sunt câțiva dintre congenerii lui Cătălin Anuța, artiști care și-au croit în ultimele două decenii destinul literar, mai apăsat sau mai fulgurant, în poezie, proză, critică sau teorie a literaturii, acasă sau în lume. Nu sunt un critic literar și nu voi încerca, aici, niciun fel de exegeză a operei celui evocat, dar cred că analizele cuprinse în textele celor care l-
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
om tânăr este un scandal nu numai în ordinea firii, ci și o enigmă apăsătoare prin incongruența ei în ceea ce privește contururile posibile ale lui "ar fi putut să fie". Când însă e vorba de un om de excepție, mărturia fiecăruia despre fulguranta sa trecere prin viață devine aproape o datorie față de golul imens lăsat în viața tuturor de plecarea sa intempestivă. L-am cunoscut pe Adrian Berescu în urmă cu mai bine de un deceniu, când, împreună cu Filip Papa, intrau în biroul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]