461 matches
-
totul vine și se arată. Dimitrie Stelaru. Reversul dezvăluit La o vedere fugară, poemul Mări în sus de Dimitrie Stelaru 1 aduce în prim plan imagini dislocate, cu greu subîntinse de un sens unificator. Scena poetică e populată de apariții fulgurante care nu par să semnifice decât impulsurile nehotărâte ale unei subiectivități amorfe, pulsiunile unei conștiințe dezidentificate, fără hotar ontic: Cineva umblă în zid - îi aud pașii grei de fiară/ Inima bate departe, mohorâtă, lunară". Ce indice de realitate putem afla
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inversă a invizibilului: a picta (în) nevăzutul însuși. "Aici, șansa ce ai/ în câteva secunde fără să revii/ dintr-o singură trăsătură de pensulă/ pot fi câteva puncte suspendate în gol". Chipul nevăzut transpare - preț de o clipă - în imagini fulgurante, pâlpâitoare în golul din care se desprind 82. Ipostaze imaginale date intuiției eidetice, ele sunt manifestările poetale ale inaparentului, frânturi din chipul ascuns, în-semne survolând peisajul văzut în suspensia oricăror determinații sensibile. Căci ceea ce se vede acum este un imprevizibil
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dincolo de sinele închis în sine. Tot restul lumii e lumea fără rest, a înstrăinării de sine, chipul celui străin care ne privește. Mai multă presimțire decât simțire, în privirea lumii ce răsare din adânc se profilează acum imaginea unui relief fulgurant: "mă-nnebunește taina lor/ sunt mulți sunt singură e lună/ presimt că vine-un rece stol de flori/ și încă nu dispar și-i o părere/ că morții trec în ceață liberi/ că li se dă o clipă de vedere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inversă, prefacere în imponderabilul viziunii: "Înaintez prin vise de apă, printre lotușii vii/ vibrând ne-ncetat/ cu domuri de stele pe ochi"92. Imaginile vibrează în lumina care le pune în vedere, se deschid în golul pe care îl arată. Imagini fulgurante ale sclipirii prin care se trece, ca prin vise de apă, transparențe ce atrag, cheamă vederea dincolo de câmpul imediat vizibilului: "Pe mâluri sclipitoare, prin grote luminate de îngeri,/ în vrafuri de puf cristalin în care dorm fluturii,/ sufletul meu însetat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deschise, al căror răspuns e chiar misterul, ca posibilitate a unei arătări imposibile: "Spune, răspunde, ce luminează?" (Spune, răspunde, în Câmpiile magnetice, ed. cit., p. 24), " Un luminiș se arată oare?" (Nu piatra, în op. cit., p. 53). 52 O revelație fulgurantă, care nu dă decât "mireasma clipei noastre de noroc", "minunea clipei sfărâmând lumină" (Elegie, în Călătoria continuă, ed. cit., p. 67), atunci când "însăși fața și chipul după care al nostru/ este închipuit de la facere în lut/ într-o secundă orbitoare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
abundență de calcar și în curs de cădere către ascuțișul unei stalagmite. O microplanetă mlăștinoasă. În deschiderea dintre doi colți ai eternității, ea se-nfioară de surpriza mirabilei suspensii. Preocupările estetice nu lipsesc în cădere; bineînțeles, rămâne de văzut dacă splendoarea fulgurantă clădită pe Apistia va evolua până la sustentația autonomă, ori dacă, dimpotrivă, ea nu apare decât pe fondul și grație rânjetului întunecat înconjurător, electrizat de fior. Apistia e pulsul firav și răzleț al împietririi, palpabilul ei curaj de a se urni
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
extravagante, și experimentau asiduu, contrazicându-se doar cât să mențină tonusul echipei ce-o alcătuiau. Fiecare din ei mai mult crea probleme funcționării mașinale decât le rezolva pe cele existente; totuși, în ansamblul lui, zveltul lor corp social se sprijinea fulgurant pe ele mai înainte de a le depăși în salt, aterizând dincolo, într-un nou punct al parcursului lucrării. Problemele constituiau un fel de trambuline ce redirecționau în plină evoluție saltul lor către necunoscut, iar tumbele prin aer în care ele
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
zăcea împănată cu o grămadă hirsută de schije invizibile, pe care numai un câmp magnetic încă prea slab, prea depărtat, ar fi putut-o ordona fluent și coeziv. Se imagina pândind o situație a cărei noimă palpabilă să-l străbată fulgurant, improvizându-și-l cumva ca nerv cu unică folosință. Și în mod sigur și Ondine făcea parte din acest ansamblu obscur încă de venit, de vreme ce doar ea îl împuternicea și desputernicea alternativ, mai mult într-un ritm al netraiului decât
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
magnolie Înflorita. Aici, admirabil Tăcut, din fire aruncă prin frunze Stropii de lumină ai dimineții Buclă solară Începe din vârful atletic Vă prezint cu aroganță Pe cel mai Înalt tei din Copou Iubitele lui fugare Îmi lovesc geamul Cu gleznă fulguranta a inocentei Florile sângelui Și tot ce auzeam Era doar vârful ochilor mei. Abia Începusem să cunosc niște lucruri uitate Filosofia șotronului scrisă cu creta pe asfalt În clipa această Cântă picioarele vântului alizeu. Ascult cu urechile pământului Bătut de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a răbufnirilor de identitate națională, de "originalitate" politică și ariceală inutilă. Din ea se pot desprinde deopotrivă învățăminte și ocări. Pe parcursul a aproximativ trei milenii de civilizație istorică premodernă ce și-au lăsat amprenta asupra timpurilor noastre, problema constituțională apare fulgurant în vremea regelui babilonian Hammurabi, în antichitatea clasică grecească din epoca lui Platon și Aristotel, ca și în perioada Romei republicane. În rest, lumea s-a lăsat guvernată după liberul arbitru al celor puternici, fără texte limitative (cu excepția notabilă, dar
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
matematici și poezie, cu atît mai puțin se poate vorbi de un conflict între critică și creație, întrucît condițiunea esențială a criticei este o mare pătrundere în tehnica interioară a artei". Ne aflăm în fața unui comparatist spumos, plin de idei fulgurante, asociațiile și disociațiile sînt dintr-o pastă aglutinatorie profund intelectuală, în care amprenta gîndirii sale este permanent prezentă și vizibilă. Asistăm la un grandios spectacol al unei inteligențe în permanentă ebuliție, un regal al spiritului. Îmi recunosc fascinația produsă asupră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
accepta oferta noii puteri instaurate de tancurile sovietice nu a fost decît un pas, pe care criticul l-a și făcut, totuși, cu uimitoare ușurință. Activitatea sa jurnalistică, de la începutul ocupației bolșevice, a manifestat o nefastă influență, persuadînd prin ideatica fulgurantă și o scriitură strălucită, dar nu mai puțin prin personalitatea sa, asupra "păturilor mijlocii", convingîndu-le, prin "Tribuna poporului" sau "Națiunea" ziarele de partid pe care le-a diriguit succesiv, că, între comunism și democrație nu sînt deosebiri, că primul ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
secunde, triviale, ciclice, fără sfârșit. Deoarece, după credința mea - poate și a altora! -, numai acest prezent, rar și cu dificultate conștientizat, fugace precum argintul viu și adeseori insuportabil - un prezent care nu e făcut pentru noi, umanii! -, numai această trăire fulgurantă poate da semne reale despre existență și despre noi Înșine, așa cum o fâșie bruscă de lumină, bruscă și iute dispărută, poate pune În evidență o făptură care străbate un culoar Întunecat, un obiect, o pasăre. Acest prezent ne extrage, tocmai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pierdut -, gustul madeleine-i sau acea piatră din pavaj care se clatină, de la intrarea casei din Combray; Proust unifică formidabil existența, și nu e vorba atât de o „revenire, de o Încremenire a timpului”, ci, cred eu, de ivirea, de apariția fulgurantă a acelui zeu ascuns al Prezentului. A la recherche du temps perdu e de fapt căutarea, la Început instinctivă apoi tot mai conștientă, aproape programatică, un joc singuratec și genial, a acelei „forțe” ascunse a vieții, inaccesibilă nouă, umanilor, Prezentul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
literare s-a dovedit prolifică și interesantă, cel puțin În ceea ce mă privește. Dar, cum o spuneam, m-am trezit Încă o dată singur, ca și În anii lungi și interminabili ai debutului meu literar și apoi, Încă o dată, după succesul fulgurant, literar și politic, după „demisie”, „cealaltă” singurătate, cea politică și socială, de data aceasta provocată de mine. O singurătate și o regăsire a demnității morale care m-au răsplătit neîntârziat și generos prin capodoperele mele - Îngerul de gips, ’73, Bunavestire
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cum stăteam lângă fereastră, am tras jaluzelele verticale și am privit în curtea familiei Allen și pentru o fracțiune de secundă mi s-a părut că mă văd lungit pe șezlong uitându-mă la mine. A fost numai o fracțiune fulgurantă, dar devenisem subit silueta de astă-noapte, umbra visată. (În aceeași secundă am devenit la fel de subit și băiatul care stătea lângă Aimee Light în BMW-ul ei.) M-am plimbat prin cameră imitând mișcările umbrei, întrebându-mă ce căutase. Nu părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o revoltă contra democrației în numele „alteia”, al unei „societăți perfecte”, uitându-se că utopiile literare, aplicate în practica socială, devin iute surse fertile, invincibile, ale Crimei. „Crima în numele unei Idei”, teorie lansată de Raskolnikov și care a făcut o carieră fulgurantă, apocaliptică, în secolul trecut, ridicând din ceata neantului continente de organizare a ororii, continente „roșii sau negre”! „Nevoia de politic” a scriitorilor, nevoia, poate, de un „alt mit”, o boală de care s-au lăsat, benevol, infectați generații de tineri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din Pont, un sceptic, l-ar fi lăsat bucuros pe Isus să fugă. Succesorii lui Titus nu i-au pedepsit pe evreii care au supraviețuit distrugerii Templului, mulțumindu-se să deturneze impozitele vărsate leviților către fiscul imperial. Cruzimile romane erau fulgurante dar, cu excepția Cartaginei, fără prea multă înverșunare. Până și în persecutarea creștinilor, ei au acționat cu intermitențe, fără o încăpățânare metodică. Regimurile totalitare, care au tot timpul, ignoră acest du-te-vino, între benign neglect și loviturile neașteptate în plină figură, propriu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
măritat. La nivel morfo-sintactic sugestia este dată de perfectul compus al indicativului verbelor prin care se exprimă toate predicatele din fragmentul citat, mai puțin unul, aflat la conjunctiv prezent. Odată încheiată procesiunea, apariția fetei se va resimți nu în prezentul fulgurant, ci în viitorul sperat de comunitate și ieșirea din temporal este redată tocmai de timpul conjunctiv, care întrerupe contemplația uimită. Ce se întâmplă în hiatus-ul temporal dintre perfectul compus și conjun¬ctivul prezent ne-o explică alte colinde și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
naște viața, se nasc oamenii, fructele și cerealele”200 și, de aceea, finalitatea inițiatică a binelui universal se atinge prin participarea directă a bovinelor năzdrăvane. Călăuzele către tărâmul sacru sunt alese pentru calitățile lor distinctive. Lupul psihopomp are o apariție fulgurantă, către destinația solară: „Vine lupu’ șî ia fata. Băiatu’ s-a luat după lup. Lupu a lăsat fata. Du-te șî mână, du-te și mână după lup, da’ lupu a pierit șî el s-a pomenit într-un castel
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o făcut foc s-o fript slănină ș-o vinit o vulpe. Ș-o tât fugit acolo pântre ei. Ei o tras după vulpe. Vulpea n-o putut s-o puște. S-o dus vulpea”. Acțiunile apar cu o durată fulgurantă și trecerea lor instantanee nu poate afecta în nici un fel timpul sacru. Orice efort al acestor personaje este zadarnic, pentru că gesturile nu depășesc limita temporalității umane definite de perfectul compus. Hierofaniile se mișcă într-un timp etern, a cărui desfășurare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vorba de un salt, de o săritură performantă, am spune, în stare să-l propulseze de la punctul zero al activității politice, pentru că acolo se afla, pe una dintre treptele de sus ale ierarhiei de partid (membru supleant al C.C.). Explicațiile fulgurantei cariere politice a lui Nicolae Breban sunt indiscutabil legate de împrejurările istorice în care s-a desfășurat. Să nu uităm că N. Breban a intrat în partid în 1968, cam odată cu valul care i-a purtat în aceeași direcție pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
două superbe tinere în căutarea cuiva care nu eram nici eu, nici profesorul Vicol. Înalte, suple, blonde, cu picioare lungi, bine puse în evidență. Ne-au privit fără să ne vadă și au ieșit lăsând în urmă, ca semn al fulgurantei lor treceri, o dâră de parfum bun care ne-a învăluit. Am rămas melancolici, comilitonul meu nonagenar și cu mine, până când el, oftând ușor, a rupt tăcerea: — Ei, domnule, de ce nu mai am eu optzeci de ani! După muzică, marea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
printr-o reală oroare de alcool, la amintirea numai a tatălui său mort prematur și ne știut; [cel] care, din intemperanțele lui, mai transmisese poate băiatului acea tară congenitală a piciorului mai scurt, cum și - cine poate ști? - acea strălucire fulgurantă a minții lui de poet („doctă și sacră beție“, spunea Boileau, legislatorul Parnasului) nerezistând intemperiilor vieții și, de aceea, destrămată fărâme-fărâme În optsprezece ani, Îmi spunea Maia; iar văduva lui din a doua căsătorie, profesoara Lucia Borș-Bucuța, Îmi mai spu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în bravura cu care autorul mobilizează toate resursele limbii (germane) pentru a ține pasul cu percepțiile eroului său, pentru a captura fiecare dintre mirosurile acelea nemaipomenite, ca într-o fiolă prețioasă, sub capacul unui nume corespunzător sau al unei sinestezii fulgurante. Cum transformi acest spectacol pur literar (un tur de forță, ca și traducerea Gretei Tatler) într-un spectacol cinematografic ? Vedea toată piața cu ajutorul mirosului, scrie Süskind despre eroul său, și întrebarea pe care trebuie să și-o pună regizorul unei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]