458 matches
-
de aer, ca de apă, ca de soare și lumină. În câtă liniște tăcută s-a cufundat moarta. Ea tace, ascultă... nu răspunde; păstrează aceeași figură pe chip... Ei îi este totuna, dacă o jelești, ori nu... Lumânările se mistuie fumegând, mirosul de ceară arsă amestecându-se cu mirosul de tămâie... Clopotul de la Schit își continuă dangătul melancolic, care te face să-ți astupi fața cu palmele și să plângi. - De ce ai luat-o, Doamne... de ce?!... se răzvrăti Anton, și, din
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca și cum s-ar fi izbit de un zid invizibil. Un cadavru ciopârțit zbură la peste patruzeci de metri, altul se dezintegră ca și cum n-ar fi existat niciodată și, în câteva secunde, din jeep nu rămase decât o grămadă de fiare fumegânde. Gacel Sayah, inmouchar din neamul Kel-Talgimus, supranumit Vânătorul, rămase împietrit, uluit, incapabil, poate pentru singura dată în viața lui, să înțeleagă ce se întâmpla în fața ochilor săi. în cele din urmă, se întoarse încet spre cel de-al doilea vehicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și cum deveniseră amândoi, datorită voinței lui de neînvins, adevărați roboți, insensibili la căldură, sete și oboseală. Și acum stătea acolo, întins pe nisipul moale, simțind sub mâna sa dulcea atingere a umedei gerba pline de apă, cu resturile iepurelui fumegând încă pe foc și săculețul cu aur atârnat la brâu și se simți împăcat cu el însuși și cu tot universul înconjurător, mândru că e bărbat și că e targuí și mândru, mai ales, că putuse demonstra că nimeni, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prins mișcarea și jubila. Băieții cu periile, praful și filmătoarea tot mai munceau; ca și roboțelul. Deodată, unul dintre pălărioși țipă ca din gaură de șarpe: "Foc! Foc! Foc! Geanta cu documente!"... Devotatul sare ca din pușcă și aruncă geanta fumegândă... Toți rămân încremeniți, în afară de el: "Tu ai făcut asta, tu-ți Dumnezeii..." Se uită la mine. Eu mă uit la nea Onuț, care râde. Mama e lângă mine și mă ia în brațe. Pitu e cu mâna pe sfeșnic. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fiind probabil cea mai mare umilință prin care putea să treacă bunul rege Pamáu, care visase dintotdeauna la o frumoasă și binemeritata înmormântare de mare războinic polinezian. Se lașase noaptea când oamenii reușiră, în sfârșit, să se strângă printre ruinele fumegânde ale marelui Marae, dar era clar că nimeni nu avea nici cea mai mică idee despre ce atitudine ar trebui să adopte în fața unui atât de neașteptat dezastru. După moartealui Pamáu, unica să fiica, Anuanúa - Curcubeu -, era fără îndoială moștenitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în capătul opus al luminișului: Vino aici! îi ceru el. Distruge-le și pe celelalte. Indianul se apropie pas cu pas, cu o nesfârșită neîncredere, până se convinse că nu mai era nimic rău de așteptat de la grămada de fiare fumegânde. Luă un nou bidon de benzină și se îndreptă hotărât spre al doilea tractor. Odată învățată lecția, își îndeplini sarcina cu rapiditate și eficiență. Poate că în mintea lui se vedea deja drept cel mai mare dintre eroii yubani, acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în adâncul pădurii. — Oh, Dumnezeule! Dumnezeule...! suspina preotul. Nu e cu putință! — Bineînțeles că e cu putință, părinte! Arătă spre o colibă. El a spus-o... Coliba mică în care dormea Ulla nu mai era decât o grămadă de cenușă fumegândă. Cadavrul bătrânei era la câțiva metri, cel al băiatului se odihnea sub dărâmături. Părintele Carlos se aplecă asupra unei copile căreia explozia îi smulsese brațul stâng și pierdea sânge încet, fără să scoată un geamăt. — Dă-mi cămașa ta, Inti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fostele lor cămine, priviră spectacolul în tăcere. Un războinic înaintă foarte încet, cu ochii ațintiți asupra colibei sale, se opri în fața cadavrelor fiilor lui de doar cinci și șapte ani și se aruncă pe pământ să se tăvălească în jarul fumegând. Nu scoase nici o tânguire, nici măcar atunci când trupul lui deveni în curând o imensă bășică, și nu privi pe nimeni - nici pe fiii săi - când se întoarse pe jumătate și se pierdu în bezna selvei. A fost o noapte de plânsete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
l-a primit. De cîteva nopți se furișa după lăsarea Întunericului, cînd toate zgomotele descreșteau, acolo În spate, unde șinele albite de praf se strecoară Între magaziile coșcovite ale stației de betoane și maidanul uriaș, plin cu containere de gunoaie fumegînde, unde nu mai mișcă nimic decît șobolanii În petrecerea lor nocturnă, printre cutii de conserve aruncate și sticle goale În veghea palidă a unui felinar cu neon care se stinge și se aprinde cînd te aștepți mai puțin, stătea lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spre ea, pentru a-mi menține echilibrul înainte să scot țigara din gură. Ținându-mă bine de motocicletă cu coapsele, am adus vârful portocaliu în contact cu fitilul undeva deasupra ochiului meu stâng. Fitilul se transformă într-o scânteie roșie, fumegândă, iar eu am mijit ochii, ținând tubul la distanță în spatele meu, departe de corp. — Unu, doi. I-am dat drumul. Motocicleta se hurducă din nou, corpul meu se ridică de pe scaun, așa că m-am apucat din nou de mijlocul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În memorie experiența individuală a posesiei, care este un fel de zăcământ prețios În creierul masculin, din care bărbatul poate trăi și după ce sursele clasice de energie se vor fi epuizat, iar Pământul va fi doar o bucată de cărbune fumegând trist prin univers. Era Însă greu să evoci acolo o anume fiică a Evei, Întrucât a le despărți În blonde și brunete, scunde și Înalte, asiatice și negrese, În „de-abia majore“ și „pe deplin mature“ constituia o gravă discriminare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu ne sfârtece pe noi, ci pe alții, până aici e clar. Se ia un vas Erlenmayer cu gâtul larg, de format mare, capacitate cca 500 mm. Apoi se folosesc două tuburi de sticlă (eprubete), una plină cu acid azotic fumegând, cealaltă cu un amestec de 1:1 format din clorură de potasiu și zahăr. E clar? Rainer spune că e clar, dar din precauție preferă să n‑o facă pentru că în curând o să înceapă cea mai frumoasă perioadă, după părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
drepți.“ Dimineața de februarie se ridică, alburie și albastră. Trenul, sub vânturile aspre, care îl împing. Un tunel lent, friguros. Privesc petele de praf de pe canapea. Scrutate îndelung, urmele compun alcătuiri neliniștitoare, dinți însângerați de copil, capete de cerbi, pletele fumegânde ale lichenilor, lebede ninse. Închid ochii, să uit vecinătatea nopții din care încerc să mă smulg, cruzimea zilei care va mai înghiți un cadavru. Revăd visătorii, luptătorii, vinovații, trădătorii fără scrupule. Împovărat de deznădejdea trenului fără țintă. Dintr-odată : un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
privitor la acel an și căutând aproximativ pătura socială și regiunea În care el trăia? Prin spărtura din gardul de tablă se iese pe un maidan pe care se aruncă gunoaiele. Se văd mai multe grămezi negre din care câteva fumegând. Poate că aici se aruncă boasca fierbinte care a rămas În cazan după extragerea alcoolului. Se aud talăngi și zgomote de oi Închise În țarc. Bușituri surde, behăit de miei care și-au rătăcit mama și vor să se apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
semn că au recunoscut a cui voce era imitată. „Ce e, mă, aici, ce-i aici? Vă jucați de-a perghelu?“ Aproape imediat unul dintre puștii care mai devreme ieșiseră cu boștina caldă, s-o ducă la groapa cu bălegare fumegânde de lângă gardul metalic, Întreabă ce-i ăla perghelu și, iată Încă o dovadă că tot ce se spunea acolo avea ca destinatari tocmai pe băieții ăștia mai tineri, omul din fața focului face paranteză și le descrie un joc uitat. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cantitatea de suferință bizară și fără cauză, războiul Îl poartă mai mult mamele“ - Își spune Popescu În timp ce stă afară, În curtea cu oi a proprietarului cazanului de țuică și așteaptă să crească lumina dimineții pe deasupra grămezilor de cenușă și boască fumegândă. Au urcat Într-o căruță lăsată acolo de cu seară și butoiul cu țuică și tocitoarea goală În care a fost boasca și rucsacul lui Popescu și cei câțiva snopi de viță uscată care au rămas nearși. Bătrânul a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
doar, ne-am curățit de zgură... Izvor ne ești și cină și zidire Și patrafir și cuminecătură... Ești azima pe care-n plâns o cere Inima noastră pururea flămândă. Ești drumul nostru către zări de miere, Ești perna pentru tâmpla fumegândă... Ești ruga Țării pentru biruință, Mistria noastră-n aur ferecată, Dalta de foc înfiptă în credință... Mormântul tău e viața noastră toată. Venim lângă țărâna ta iubită, Și umbra ta, prin smirnă și balade, Ne-atinge cu plutirea ei sfințită
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vreun semnal de avertizare și ea abia mai apucase să urce. Doamna din America era puțin surdă și se temea că probabil semnalele de plecare existau, dar nu le auzea ea. Trenul plecă din gară și nu văzurăm doar fabricile fumegând și macazurile, ci, dacă priveam Înapoi, puteam să vedem și orașul și portul În spatele căruia se Înălțau dealurile cu stânci și ultimele raze ale soarelui oglindite În apă. În timp ce se-ntuneca trecurăm pe lângă o fermă care ardea În mijlocul câmpului. Mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Între timp, smulgându-și părul din cap și bocind în gura mare, a ieșit și Dochița. Lasă bocitul! Ia o găleată, adu apă din șanț și arunc-o peste foc! ... Când în locul căpiței a rămas doar un morman de cenușă fumegândă, Toaibă s-a așezat pe o buturugă din apropiere, ca să-și revină cât de cât. Cine ți-a pus foc la căpiță, Dochiță? De unde să știu eu dacă dormeam? Și nu bănuiești pe nimeni? Aș bănui eu... Da’ dacă fac
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
furioasă că nu primise darul. Atunci i-a luat colierul lui Venus și a dat fuga la Tusculum, să-l ofere Fortunei... Însă un incendiu distrusese templul și Galba n-a putut face altceva decât să arunce colierul în cenușa fumegândă. Dar tu unde erai? întrebă Vitellius, impresionat. — Eram lângă cenușa templului. Eram îmbrăcat în doliu. Într-un vas de sticlă am oferit tămâie zeiței ca s-o liniștesc, iar lui Galba i-am dat vin într-un vas de lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că nu auzi zgomotul bucăților de tablă: căzuseră pe molozul din curte. Dar în clipa următoare își dădu seama că bradul fusese retezat și că încercaseră chiar, deși fără succes, să-i smulgă rădăcinile. Alte două camioane goale se opriră, fumegând, în fața casei, și Ieronim căută un alt loc, ca să poată privi mai bine. Câțiva lucrători cu căști de metal apăruseră din spatele casei. Ploaia se întețise, și ceața începu să semene cu o negură, înecăcioasă, cu gust de fum. - Eram sigură
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ei pe un drum, și eu pe altul... De-aceea poate, m-am lăsat ispitit de speranța lor absurdă: că binecuvântarea lui Ivan, care trăgea să moară, ne va purta noroc... Doamna Machedon veni dinspre bucătărie cu o farfurie mare fumegândă, urmată de Adela, purtând o tavă cu multe păhăruțe și o sticlă de țuică. - Luați-le repede, cât sunt fierbinți, șopti doamna Machedon oprindu-se în mijlocul grupului. - Eu mă tot gândesc, începu judecătorul, cine-o fi fost Ivan? Ce fel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atât. Ceea ce am să vă spun s-a întâmplat în realitate și, la urma urmei, i s-ar putea întâmpla oricăruia dintre voi. Când mă gândesc la ucigătoarea lume a posibilului, bomba atomică mi se pare un soi de feștilă fumegândă... Un bărbat din grupul care rămăsese de față întrebă, pe un ton nedumerit: - E ceva ce eu nu înțeleg. Ce legătură este înte prima ta căsătorie, cea din 1905, și bomba atomică? Dacă lăsăm deoparte eventuala supărare pe care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
stăpâni să nu o bârfesc pe vrăjitoarea aia. — Hei, nu e cazul să fii prea jenată, a strigat el În urma mea În timp ce mă Îndreptam spre lift. Eu lucrez aici abia de joia trecută. Și cu asta a aruncat mucul Încă fumegând al țigării și l-a strivit cam fără entuziasm de pavaj. ↔ — ’ Neața, Eduardo, am zis eu și i-am aruncat cea mai obosită și mai jalnică privire pe care o avusesem vreodată. Urăsc Împuțita asta de zi de luni. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Buruiană. Bătrânul avu subit o strângere de inimă. Privind de aici, focul părea că mistuie chiar propriile-i clădiri. Pata roșie pe cer era mai sângeroasă și pe ea se zugrăveau contururile conacului Iuga ca niște ruine arse și încă fumegând. Gândul i se risipi. Altele îi luară locul, înăbușite însă și ele: "Asta nu se poate!" La stânga se deslușea mai bine incendiul de la Lespezi, parcă s-ar fi apropiat și s-ar fi înviorat. Între cele două focuri însă bătrânul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]