577 matches
-
cuarț transparent, iar pentru lucrul în zona capului, baghetele de ametist. În cazul acefțiunilor cardiace, sunt necesare baghetele de cuarț roz, iar în cazul afecțiunilor legate de activitatea ficatului, a vezicii biliare și a rinichiului, sunt recomandate baghetele de cuarț fumuriu. Pentru eliminarea calculilor sunt necesare baghete de citrin iar cele de cuarț negru sunt benefice în vindecarea tumorilor. Aplicabilitatea metodei chirurgiei de lumin... este foarte vast..., eficiența acesteia fiind maxim... dac... exist... o compatibilitate puternic... între câmpurile terapeutului și ale
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
iernii defuncte”, „O viață nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia În curte”, „anotimpurile (sînt) amestecate ca niște polenuri / În gurile noastre devenite corole”, „Un geniu al apelor preschimba miresmele În luntri subțiri”, „Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată”, „Undițele au devenit harpe. Flintele flaute” etc. Într-un peisaj de empireu, amintind de viziunile extatice ale misticilor, mișcarea cuplului e pură levitație, „răpire” În zonele Înalte ale spiritului: „Simți - Îmi spuneai - prezența altor călători În jurul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tu? Și voi? / Și primăvara? Și iarna? / Și lumina ca o pădure cenușie?”), Într-un univers el Însuși transparent, oferindu-se pînă În străfunduri ochiului fascinat de miracole: Deveneam invizibili? Florile se-nălțau pe tulpinile lor firave, Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată, Prin munții depărtați ca o marmură roșiatică Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri eterne. CÎntece eterne. (Minunata călătorie) Sub acest semn transfigurator se Înscrie și mai vechiul discurs umanitarist al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Sinistru! - Domnule Ioanide, observă persuasiv Gaittany, însă dumneata ai spus despre casă că e superbă, că-ți aduce aminte de un monument de Palladio exilat în altă climă. - Nu pot să sufăr, continuă Ioanide și mai îndîrjit, odăile lui nemăsurate, fumurii, încărcate cu mobile de bric-a-brac. Ce-nseamnă casetoanele alea spoite, pereții zugrăviți în imitație de stil pompeian, draperiile roșii de la ferești înfoiate și legate la brâu cu cordoane, ca pe vremea prințesei Matilda? Ș-apoi o să ne arate iarăși pendulul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de glumele cu efect tembelizant ale „umoriștilor” noștri, de „șezătorile” primitive ale lui Tudor Tătaru, de apostolatul obscur al lui Ion Druță, de faconda prolixă și arogant-servilă a lui Ion Gonța (un moderator care își „interoghează” invitații din spatele unor lentile fumurii), de moldovenismul rusofon al lui C. Starîș, pendulând conjunctural între Diacov și Lucinschi. Nu vom mai urmări emisiuni culturale/literare făcute pe modelul seratelor școlare, în care poeții sunt filmați în parc culegând frunze și recitând versuri, iar în pauzele
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
semn că mai fusese pe aici. Le aducea bomboane învelite în staniol lucitor, căiuți de turtă dulce, jucării ieftine din plastic viu colorat și se juca aproape toată ziua cu ei. După trei-patru zile, trenul îl ducea iar în orizontul fumuriu, undeva departe, departe la o mină. „Poate la anul o să vin să mă angajez la întreprinderea cea nouă din marginea orașului, nus decât zece kilometri până acolo, sunt autobuze și o să fac naveta. O să vedeți voi că în fiecare seară
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Totul s-a clarificat în cel mai scurt timp, în momentul când s-a urcat, ca din senin, pe un piedestal pregătit special, un tovarăș foarte important din conducerea Universității; în haină scurtă din piele de vițel maro, cu ochelari fumurii cu rame metalice din import, secondat de câțiva reprezentanți ai Asociației Studenților din R.P.R. și a anunțat tare și răspicat prin portavoce: "Tovarăși și tovarășe! Tineri și tinere! Imperialiștii americani, fără declarație de război, au invadat Cuba!... Va avea loc
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu tonul cu care ar fi comandat o porție de paste. Încă nu-mi permiteam să mă supăr pe el, dar am punctat clar că nu sunt genul, că trăiesc „pentru“ și nu „din“ dragoste. Avea el mașină cu geamuri fumurii, dar la mine argumentul ăsta nu mai prindea de mult. Nici el nu era omul care să merite așa ceva, nici eu nu mai eram o biată studentă, care încearcă să reușească în viață... Dacă dăm deoparte fricțiunile apărute la început
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de la răsărit la apus, apoi i s-au închinat lui Apollon. La scandinavi, zeul Baldr nu era o personificare a soarelui, ci divinitatea luminii solare și a luminii în general. La popoarele precolumbiene, forța solară, reprezentată de zeul Tezcatlipoca (Oglinda Fumurie), era distrugătoare, fiecare epocă fiind dominată de un alt soare. La slavi au existat mai mulți zei solari: Hors, Dajbog, Triglav, Svarog. În mitologia românească, Soarele și Luna erau considerați "ochii lui Dumnezeu" (accepție prezentă în Egiptul antic, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
metodic pe banchizele marelui Ocean Înghețat. Oameni perfect echipați, protejați de frig grație căciulilor de blană, încălțărilor căptușite, mănușilor, îmbinărilor etanșate, izolatoare, ce se încheie cu fermoarul, protejați de soare și de reverberațiile luminii pe gheață datorită ochelarilor de firmă fumurii, protejați de înduioșare de însăși inima lor de piatră sau de gheață (ori, pur și simplu, de foamea lor de bani), acești oameni moderni înarmați cu bâte, harpoane și cuțite tăioase urmăresc puii, îi bat până îi omoară sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ostracizate. Bandajul care acoperă ochiul rănit al lui Radu Vălimăreanu o face pe Mioara să se gândească tot mai serios la divorț. Deși abject și rapace, Lumânăraru devine încă și mai respingător, după ce Ștefan Gheorghidiu află că ochelarii de vedere fumurii sunt purtați numai pentru a-i escamota analfabetismul. Cu riscul de a forța nota, să admitem că și eroii cu cel mai acut spirit de observație dau dovadă de o regretabilă orbire. Fred Vasilescu va realiza tardiv, în patul Emiliei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
femeie,/ sau chiar de animal sau de plantă". Efortul pare, până la urmă, inutil, peste toate textele ce decupează, uneori sincopat, frânturi ale căutării (inclusiv al unui sine aproape pierdut, risipit în cioburile unor oglinzi sparte sau ascuns în spatele unor ochelari fumurii -metafore ale deghizării, ale iluzoriului și deformării) bate un frison al zădărniciei, al alunecării cu o lentoare agonică spre neant, spre Mulțimea vidă. Spectaculos este însă modul în care (și prin poezie) se poate încerca, până la final, separarea identității de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și Tânguirea micului Hans, Daniel: Pleoape închise) sau pentru a sugera continuitatea de profunzime a poeticii sale (printre Imaginile de pe strada Kanta întâlnim, bunăoară, un căutător de gunoaie "îmbrăcat la costum și cravată/ (toate luate de la Second Hand)/ cu ochelari fumurii". Tot nou este scenariul entropiei spre care converg sensurile celui mai lung poem din carte, Nunta câinilor, amestec bine dozat de himeric și cotidian tratat verist, de alegorie și confesiune denudată de artificii. În celelalte texte cu miză identitară, se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
decadente (Caesar's Palace) și de cel al piramidei egiptene (cazinoul Luxor). Cazinourile nu numai că au apropriat caracteristicile respectivelor civilizații, dar exprimă și interpretarea americană a acestor motive. Cazinoul Luxor este o torță în formă de piramidă din sticlă fumurie, cu o rază laser în vârf și un Sfinx uriaș colorat la intrare, în vreme ce Palatul lui Cezar expune pe Via Appia, alături de cόpii după celebre statui antice, firme de renume precum Dior și Versace. În al doilea rând, există tema
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
a se atribui personajului camera ce i se potrivește. Textul 1: O candelă lumina acum camera pătrată, cu două ferestre și trei paturi. Mai erau acolo un dulap, o masă, două scaune de lemn de nuc bătrîn, a căror culoare fumurie contrasta puternic cu pereții văruiți în galben deschis. Și nimic altceva, cîteva boarfe agățate în cui, un urcior pus jos, pe podea, lîngă un castron întins, din lut, ce servea drept chiuvetă. Textul 2: Era o cămăruță strîmtă, la mansardă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
caută desfătări estetice în peisaj, pe care-l găsește mai curând deprimant ("Când se gândi la lumină, luna roșie se înălță din unda vie și îndepărtată a mării, de la Lido, ca o rană ce creștea, picurându-și sângele peste ruinele fumurii") sau pur și simplu indiferent, fără nicio legătură cu propriile trăiri afective și nici nu se putea să fie altfel, ținând cont de faptul că "trecutul trăia mai stăpânitor în el decât clipa de față". Prin urmare, călătoria personajului lovinescian
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
gol. Ne tot priveam, fără să vorbim ; până n-am mai putut, am ieșit pe culoar. Când m-am întors, pe locul meu se instalase tânărul agitat și bubos. M-am mutat în celălalt colț. Apoi apăruse doamna cu dioptriile fumurii și telescopice. Fata a sărutat-o... Am rămas în colțul dinspre ușă. Îi văd părul smolit răsfirându-se, lucios, peste umerii fragili. Tenul alb, extrem de alb. În jurul ochilor se adâncesc cearcăne : solzi albaștri, vineții. Mâinile prea lungi și subțiri, mijlocul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În jurul ochilor se adâncesc cearcăne : solzi albaștri, vineții. Mâinile prea lungi și subțiri, mijlocul strâns într-un cordon lat de piele albă. Picioarele prelungi și nervoase, zvâcnind mărunt... O privesc, mă privește. Nu ne vorbim. Nici cu doamna cu ochelari fumurii nu vorbise. O sărutase doar, se sărutaseră, atât. Fără vreun cuvânt. Un fel de cod, parcă... a nu se risipi între străini, în spectacolul conversației curente. Trebuie să intervin, dar nu mai am timp, tânărul mi-a și smuls rolul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
identificată sora autorului, o pianistă spălăcită. Un obraz feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras proaspăt, cu umbre fumurii. Palmele pe care le tot ridică, în întâmpinarea unui alt oaspete, sunt însă mari și lungi, nepotrivite cu trupul. Se povestește despre pregătirile spectacolului, despre febri litatea de adolescent cu care invita mereu alți prieteni la repetiție, aducându-i de la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vadă ce s-a întâmplat. În ușă, au apărut un bărbat scund, șaten, într-un costum albastru și o doamnă mai în vârstă, înaltă, cu o cască de păr des, de-un arămiu înnegrit și bizar, ca și ochelarii mari, fumurii. Ușor încovoiată peste bastonul din dreapta. — Ăsta e directorul teatrului local, își pune în sfârșit în valoare cunoștințele studentul. Urmărim cum gazda noastră strânge dreapta direc torului, rămas cu pălăria în stânga. Apoi, îmbrățișează îndelung, înălțându-se, doamna într-un statuar taior
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a lucrat și dânsa, bineînțeles. Nepermis de mult, sfidând medicii. Neagu a mai găsit o sticlă și o ridică din frapieră, victorios. Sticla udă picură pe fața de masă mototolită, peste resturile sleite de carne și peste cioturile de oase fumurii. — Dumneavoastră văd că nu mai vreți, se scuză, cu un zâmbet pieziș, către fata pe care o pierd mereu mai mult... — Iar domnul Mărgărit a dat probabil destul de lucru ficatului. Da, am terminat pentru astă-seară, gâfâie Mărgărit. Mai curând inteligență
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la Botticelli sau în Nașterea Venerei, declamă cineva. Sunt șiruri de capete congestionate, ciufulite, țepene sau bălăbănindu-se somnolente în jurul ovalului retezat și colțuros al Siei Hariga, care își păstrează nemișcarea obsesivă. Pare la un pas : obrazul de argilă uscată, fumurie deschide coline și văi, intrânduri abrupte : peisaj nesfârșit și imprevizibil, cu porii mari, uscați de vânturi. — Renașterea s-a vrut o cultură trăită, replică erudiților de cabinet. Laura și Beatrice își găsesc replica în femeia lui Botticelli. Plasată și în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tocul fulgera caldarâmul, trupul tresărea, lovit de fiecare dată de șocul și sunetul atingerii. Bărbatul șchiopăta discret și păstra pasul lent, dar distanța rămânea aceeași, ca și cum alerta fragilei făpturi din stânga nu parvenea să se concretizeze. Străbăteau de mult aerul rece, fumuriu și lumina subțire a dimineții când și-au dat seama, târziu, că se află într-o piață : adică într-un vis, care devenise o piață reală, neverosimilă. Scrâșnetul foilor de varză smulse una după alta, ca niște cămăși apretate, tovalul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nimic nu tulbură nemișcarea în care s-a instalat. Nu i se aude respirația, privirea nu poate fi localizată, îmi dau seama că, de fapt, nu se uită la mine sau nu mă vede. Orbitele par scobite adânc, telescopice dioptrii fumurii. O cercetez cu o culpabilitate absurdă. Aștept să scoată țigările : să ceară un foc, să aibă nevoie de o carte, să i-o pot întinde, să-mi ceară să închid sau să deschid ușa, ferestrele, să mă întrebe dacă nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
palpitând continuu, umede. Ochii intenși, ape negre, violete, pline de vârtejuri. Părul rărit acum și aspru s-a fixat în rugina unei calote încrețite, zburlite. Ridurile subțiri ale frunții par urmele unei perii metalice care a rănit cu răbdare. Pielea fumurie, trasă, peste pomeții ascuțiți. Fața uscată de vânt și soare, carbonizată, orbitele adâncite, cicatrice în jurul ochilor și la tâmple. Rotește puțin fereastra din stânga, pentru a potrivi jocul, transmisia imaginilor de pe un ecran pe altul. Grijulie până la sarcasm cu această confruntare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]