438 matches
-
Montessori îndemna educatorii să nu lase ,,niciodată un copil să trăiască o situație de eșec, până ce el nu va avea o șansă rezonabilă de succes.” Éduard Claparède (1873-1940), psiholog elvețian cu multiple preocupări în domeniul educației, este autorul unei teorii funcționaliste asupra educației, fundamentată pe tezele psihologiei funcționale. Extinsă și asupra domeniului educației, orientarea funcționalistă din psihologie a impus un spor de atenție ce trebuie acordată educării intereselor și motivațiilor copilului. Psihologia funcționalistă, conform fondatorului ei, nu se mai întreba ,,ce
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
eșec, până ce el nu va avea o șansă rezonabilă de succes.” Éduard Claparède (1873-1940), psiholog elvețian cu multiple preocupări în domeniul educației, este autorul unei teorii funcționaliste asupra educației, fundamentată pe tezele psihologiei funcționale. Extinsă și asupra domeniului educației, orientarea funcționalistă din psihologie a impus un spor de atenție ce trebuie acordată educării intereselor și motivațiilor copilului. Psihologia funcționalistă, conform fondatorului ei, nu se mai întreba ,,ce este cutare sau cutare proces psihic ?”, ci încerca să afle ce funcție îndeplinește acesta
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
preocupări în domeniul educației, este autorul unei teorii funcționaliste asupra educației, fundamentată pe tezele psihologiei funcționale. Extinsă și asupra domeniului educației, orientarea funcționalistă din psihologie a impus un spor de atenție ce trebuie acordată educării intereselor și motivațiilor copilului. Psihologia funcționalistă, conform fondatorului ei, nu se mai întreba ,,ce este cutare sau cutare proces psihic ?”, ci încerca să afle ce funcție îndeplinește acesta și cum poate fi dezvoltat. Întemeindu-și concepția pe ideea că trebuința, respectiv interesul, reprezintă cauza care declanșează
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
următoarele criterii: vitalitatea, sănătatea, moralitatea, sociabilitatea, recreativitatea. Refocalizarea pe copil însemna concomitent elaborarea și adoptarea unei metodologii proprii pedagogiei existenței, metodologie promovată în diferite variante. În acest spirit, primordial îl amintim pe Eduard Claparède, care a elaborat o concepție pedagogică funcționalistă, căruia i s-a alăturat Ov. Decroly, cel din urmă promovând o pedagogie a ,,centrelor de interese” prin care se insista asupra rolului motivației elevului. În al doilea rând, trebuie amintit J. Dewey, susținător a unei concepții pedagogice pragmatice a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a competențelor, pe care doar Tratatul o face, cât stabilirea unui principiu regulator în exercitarea acestora. În UE, până la Tratatul de la Amsterdam, nu a fost enunțat și asumat ca un principiu al funcționării Uniunii. S-a mers îndeosebi pe metoda funcționalistă, ce presupunea atribuirea progresivă a competențelor către instituțiile europene, în funcție de conjunctură. Cu toate că această metodă excela prin flexibilitate, ea nu asigura și transparența funcționării instituțiilor UE, fiindcă mereu apăreau elemente noi8. Abia în Declarația nr. 23 anexată Tratatului de la Nisa a
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
accentul pus în analiză pe studiul limbilor vii și a dialectelor acestora, au fost preluate rând pe rând de Structuralismul de la Geneva, Școala Lingvistică de la Copenhaga (cu ramura americană a acesteia de la Massachussettes, prin Roman Jakobson) și de Școala Lingvistică Funcționalistă de la Paris. Un alt membru marcant al Școlii de la Kazan, V. A. Bogorodițki (1857-1941) definea limba ca pe un instrument al gândirii și un indicator al activității intelectuale, precepte aflate în centrul dezbaterii de secol XX despre existența sau nu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
o relație de inter-definire. Astfel, pe lângă perspectivele de studiu deja enumerate, Imagologia ar putea fi abordată și din punct de vedere traductologic, iar Traducerea ar putea fi redefinită ca o mediere sau negociere a alterității. În felul acesta, pe lângă teoriile funcționaliste, interpretative sau teleologice ale traducerii, și-ar putea face loc și o teorie imagologică a traducerii. Altfel spus, o traductologie imagologică. Urmărind suportul tehnic și instrumentar al celor două științe, descoperim echivalențe și sincronii de desfășurare a analizei, care justifică
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
unei mari părți a populației care în mod tradițional locuia în centrul orașelor. Problema arhitecturii și a urbanismului nu este totuși absentă din marele dezbateri ale timpului. În Franța, aceasta era deja destul de avansată înainte de război prin cercetările și realizările "funcționaliste" ale fraților Perret. După conflict, în întreaga Europă industrializată la un avînt considerabil datorită condițiilor existente prin folosirea noilor materiale (aliaje de metale ușoare, aluminiu, materiale plastice, plăci aglomerate, sticlă), utilizarea gereralizată a betonului și oțelului, adoptarea unor tehnici noi
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
și care s-a concretizat mai ales la Milano (Piața Republicii) și la Torino (Uzina Fiat Lingotto, expoziția din 1928), arhitectura, deși foarte diversificată, nu va reuși pînă la urmă să găsească o linie de mijloc între aspirațiile moderniste și funcționaliste și reproducerea stilului medieval și al stilului antichității romane. Cu cît regimul va încerca să-și impună normele totalitare, cu atît se va accentua tendința de a alege între cei doi arhitecți-vedete, Pagano "funcționalistul" și Piacentini oportunistul, cel ale cărui
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de mijloc între aspirațiile moderniste și funcționaliste și reproducerea stilului medieval și al stilului antichității romane. Cu cît regimul va încerca să-și impună normele totalitare, cu atît se va accentua tendința de a alege între cei doi arhitecți-vedete, Pagano "funcționalistul" și Piacentini oportunistul, cel ale cărui concepții arhitecturale se potriveau mai bine cu funcțiile de reprezentare și de punere în scenă a maselor, cu care artele erau investite. De aici dezvoltatul caracter neo-clasicist al stilului "lictor" prezent în numeroase orașe
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
decât în altul, sau că parlamentul sau congresul este "mai" implicat în procesul de luare a deciziilor pe plan național într-o țară decât în alta. Comparațiile întreprinse în domeniul guvernării sunt de obicei imprecise. Valoarea și limitele unei abordări funcționaliste În această privință, obstacolul îl constituie dificultatea de a stabili ce anume se "realizează" printr-o structură dată. Eforturile de a face o descriere mai exactă de acest tip au fost în principal asociate cu ideea de funcționalism, dar după
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
organizațiile. Ele modelează comportamentul agenților care operează în aceste structuri, facilitând în general procesul de luare a deciziilor. În timp ce instituțiile sunt elemente cheie, activitățile lor concrete în fiecare sistem politic nu pot fi cu adevărat "măsurate", în ciuda eforturilor făcute de funcționaliști în această direcție. Rămâne astfel un gol, legăturile exacte dintre structuri și sistemul politic fiind prin urmare imposibil de stabilit. Nu putem așadar spera, cel puțin în prezent, într-o clasificare a sistemelor politice pe acest fundament. Trebuie să ne
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
franceză Îl respinge: „țară rurală pînă foarte tîrziu, dominată de povara academismului, Franța n-a Înregistrat cu adevărat, În perioada dintre cele două războaie mondiale mai ales, marea cotitură urbană a modernității, nici nu și-a dezvoltat, ca Germania, ideologia funcționalistă care o Însoțea.” Pierre Brunel, important critic literar frandez, crede că post-modern este „ceea ce, după modern, dincolo de modern, face cale-ntoarsă, manifestă o voință de a termina cu excesele modernului.” și-i situează momentul de apariție În literatura franceză În anii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru a stabili relații și în afara vieții sportive și pentru a trăi experiențe dincolo de sport. Pentru a evidenția mai bine rolul sportului în societate și sarcina sociologiei, autorul acestei cărți, a trecut sportul prin filtrul a cinci mari teorii: teoria funcționalistă, teoria conflictuală, teoria critică, teoria feministă și teoria interacționistă. Astfel cu ajutorul lui Coackley vedem sportul ca o „instituție socială valoroasă care aduce beneficii atât societății, cât și indivizilor din societate” (34-35), contribuind la menținerea stabilității sociale și a eficienței transmițând
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
ar fi trecutul utilizabil în vreun fel. Întrebarea pe care și-o pun adepții acestui mod ar fi „ce face trecutul pentru noi?.”[8]</a> Acest tip de înțelegere nu diferă cu mult de primul, însă este definit de principii funcționaliste; istoria, cultivarea trecutului, tradiția, memoria colectivă, toate aceste concepte sunt utilizate pentru a defini identități și a le insufla moralitate. Acest mod de abordare este în primul rând moral, nu instrumental; în acest sens, „trecutul nu reprezintă doar o unealtă
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
be usable at all. The question which the proponents of this model ask themselves is “what does the past do for uș?”[5] This type of conceptualizing doesn’ț differ much from the first one, but its underlying principles are funcționalist: history, a sense of the past, tradition, collective memory, all are used to define identities and instill morality în them. Besides “what we do with the past” and “what the past does for uș”, there is a third perspective which
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
tradițiile scandinave ale construcțiilor în cărămidă; și clasicismul nordic, care s-a bucurat pentru scurt timp de popularitate în primele decenii ale secolului. În anii 1960, arhitecți danezi, cum ar fi Arne Jacobsen au intrat pe scena mondială prin arhitectura funcționalistă pe care au promovat-o cu mult succes. Aceasta, la rândul său, a evoluat către opere recunoscute de dată mai recentă, între care se numără Opera din Sydney de Jørn Utzon și Grande Arche de la Défense din Paris, al lui
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
autoritatea asupra femeilor dar și femeile sunt socializate pentru a fi purtătoare (sau chiar apărătoare) ale acestui tip de autoritate. Punctul de plecare al perspectivelor feministe asupra familiei îl constituie provocarea adresată abordărilor„ortodoxe” (tradiționale) ale „familiei” - în special paradigmei funcționaliste dominante în științele sociale până în anii ’60 în spațiul academic. Conform teoriei funcționaliste clasice familia este o asociere naturală cu un caracter privat, fiind alcătuită dintr-un bărbat, o femeie și copiii lor naturali, o structură (socială) în care fiecare
Familie () [Corola-website/Science/308591_a_309920]
-
chiar apărătoare) ale acestui tip de autoritate. Punctul de plecare al perspectivelor feministe asupra familiei îl constituie provocarea adresată abordărilor„ortodoxe” (tradiționale) ale „familiei” - în special paradigmei funcționaliste dominante în științele sociale până în anii ’60 în spațiul academic. Conform teoriei funcționaliste clasice familia este o asociere naturală cu un caracter privat, fiind alcătuită dintr-un bărbat, o femeie și copiii lor naturali, o structură (socială) în care fiecare element (membru al familiei) deține în mod natural o serie de roluri și
Familie () [Corola-website/Science/308591_a_309920]
-
părinții, copii și bonă cu facilități corespunzătoare. Camera șoferului, garajul și terasa au un acces separat. Principiul arhitectonic al lui Mies că „mai puțin este mai mult” și accentul pe dotările funcționale au creat un bun exemplu paradigmatic de arhitectură funcționalistă timpurie, o viziune nouă și inovatoare în proiectarea clădirilor din acea perioadă. Mies a folosit rame de fier, o tehnică revoluționară, care i-au permis să renunțe la ziduri de sprijin și să aranjeze spațiul interior în așa fel încât
Vila Tugendhat () [Corola-website/Science/309775_a_311104]
-
Justiție. Comunitatea Politică urma să aibă puteri și responsabilități extrem de extinse și urma să absoarbă Comunitatea Europeană a Apărării. Proiectul nu a devenit însă niciodată realitate. Mai mult, falimentul acestui proiect s-a datorat imposibilității istorice de a abandona teza funcționalista, a procesului gradual de creare a comunității. Rezitenta istoriei a stat în spatele aceatui proiect cu structura federală sau confederala a unei Comunități politice europene.
Comunitatea Europeană pentru Apărare () [Corola-website/Science/306191_a_307520]
-
de elemente interdependente, cum sunt relațiile de rudenie, cultura, religia, economia, tehnica, care nu au sens decât în interrelațiile reciproce. Sarcina antropologiei este de a descoperi și de a analiza aceste relații. Se poate vorbi de un punct de vedere "funcționalist", pentru că prin această metodă se definește funcția asumată de fiecare element constitutiv al structurei sociale respective. Pentru Radcliffe-Brown, structurile "concrete" constituie materia primă a observației antropologice, în timp ce structurile generale, "abstracte", care le organizează, reprezintă modele care permit înțelegerea fenomenelor sociale
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
acestea sunt explicate în subcapitolele de mai jos. Este prima teorie folosită în procesul construcției europene, mai precis a stat la baza primelor forme de organizare comunitară: Tratatul de înființare a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. La baza teoriei funcționaliste a stat modelul teoretic a lui David Mitrany. Sistemul lui teoretic spune că ordinea mondială nu trebuie gândită numai în termeni de putere ci în termeni de nevoi pentru a căror satisfacere trebuie să se găsească metode de cooperare. Această
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
cooperare. Această cooperare se poate realiza doar prin intermediul elitelor politice europene construite in ceea ce se numește o rețea. Obiectivul acestei cooperări în rețea trebuie să fie crearea de independențe (mai întâi în domeniul economic și apoi în cel politic). Teoria funcționalistă la nivel instituțional presupunea împărțirea deciziei între organe funcționale, supranaționale și independente care să acționeze sectorial și care să poată capta până la urmă competențele statelor națiunii. Adepții funcționalismului cât și cei ai neo-funcționalismului au ca obiectiv politic ideea de federație
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
tramvaiul efectuează 14 curse zilnice. La început, pe traseul căii ferate existau trei stații, în prezent numărul acestora fiind de șase. Clădirea actuală a gării din Trenčianske Teplice a fost inaugurată în anul 1941 și este un exemplu de arhitectură funcționalistă. Ján Šípoš, Ján Žalčík, Trenčianske Teplice. Bratislava, Šport, 1987 Ján Šípoš, Ján Žalčík, Trenčianske Teplice. Touristenführer. Bratislava, Šport, 1988 Ján Šípoš, Trenčianske Teplice. Bratislava, Obzor, 1989 Ján Hanušin a Daniel Kollár (eds.), Trenčianske Teplice na starých pohľadniciach [Trenčianske Teplice în
Trenčianske Teplice () [Corola-website/Science/297391_a_298720]