438 matches
-
care îl definesc, față de care este responsabil : rațiune, demnitatea persoanei, libertatea ei, capacitatea ei de a se întreba asupra adevărului, de a-l căuta. Din această perspectivă, societatea e mediul în care valorile menționate se actualizează, dar nu în mod funcționalist, în orizontul exclusiv al vieții de aici, ci pentru a pune la lucru și la încercare statura completă a persoanei. Simone Weil își dorea ca proiectul de societate întemeiat pe principii spirituale pe care ea îl construiește în L'Enracinement
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai mult din ceea ce este observabil. În aceasta stă esența principiului despre care vorbeam, atât de trivială cum pare la prima vedere. Să luăm un exemplu, din domeniul stratificării sociale. Dacă tema cercetării noastre este „De ce există inegalitate socială?”, abordarea funcționalistă este, probabil, cea mai potrivită 1. Ea explică felul în care, pentru a funcționa, societatea trebuie să-și diferențieze sarcinile și pozițiile cărora le sunt atașate. Acestea reclamă calități diferite pentru tipuri de muncă diferite și variază în ceea ce privește plăcerea și
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
crea, de a avea o identitate proprie. Numai ulterior se va putea vorbi de egalitatea în comunicare și de egalitatea în drepturi. 2.12. Funcționalismul Ca metodă antropologică minimală de studiu al culturii în cadrul prezentei lucrări va fi folosită metoda funcționalistă a lui Bronislaw Malinowski. Însă, înainte de prezentarea metodei științifice în sine, se cuvine să fie făcută o precizare: funcționalismul este o tradiție antropologică materializată printr-o serie de cercetări precis datate, dar el poate fi în mod egal definit ca
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
tradiție antropologică materializată printr-o serie de cercetări precis datate, dar el poate fi în mod egal definit ca o schemă de interpretare a realității, neaparținând propriu-zis nici unei configurații de cunoaștere. Trebuie făcută în consecință distincția între adjectivele "funcțional" și "funcționalist". Primul va fi folosit pentru a desemna o metodă, analiza funcțională, iar al doilea pentru a specifica modele teoretice, modelele funcționaliste. Analiza funcțională, în științele sociale în general, constă în fondarea interpretării unui fapt social pe relația sau relațiile pe
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de interpretare a realității, neaparținând propriu-zis nici unei configurații de cunoaștere. Trebuie făcută în consecință distincția între adjectivele "funcțional" și "funcționalist". Primul va fi folosit pentru a desemna o metodă, analiza funcțională, iar al doilea pentru a specifica modele teoretice, modelele funcționaliste. Analiza funcțională, în științele sociale în general, constă în fondarea interpretării unui fapt social pe relația sau relațiile pe care le întreține, la un moment dat, cu unul sau mai multe alte fapte sociale în cadrul unui ansamblu cu care nu
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ansamblu cu care nu este necesar să se presupună că acesta este în întregime structurat. Este vorba, deci, de o metodă de investigare și de tratare a datelor care nu implică, în sine, o teorie a socialului în general.Teoria funcționalistă nu este o metodă, ci un model teoretic. Conform acestui model, cultura este cel mai larg context al comportamentului uman, ea este la fel de importantă pentru psiholog ca și pentru studentul în științele sociale, pentru istoric și pentru lingvist, iar teoria
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
set de instituții care funcționează conform anumitor reguli"59. "Stabilirea unui comportament prescris este o nevoie derivată sau un imperativ cultural, care trebuie să funcționeze în cadrul fiecărui grup uman."60. Funcționalismul privește înțelegerea clară a naturii fenomenelor culturale. Premisele teoriei funcționaliste sunt: "1. cultura este în mod esențial un aparat instrumental prin care omul este pus în poziția de a se confrunta mai bine cu problemele concrete specifice pe care le înfruntă în mediul său, în cursa pentru satisfacerea nevoilor sale
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
în ansamblul grupului din care persoana face parte. Comunicarea interculturală în cadrul unei societăți globalizate presupune o convergență de artefacte, tehnici, instituții, deci o convergență de valori. Aceste precizări pot constitui, credem noi, un punct de plecare al comunicării interculturale. Metoda funcționalistă este o premisă necesară, așadar, însă nu suficientă, deoarece accentul pe persoană și pe identitatea acesteia este subtil; în termenii lui Jean Caune, putem vorbi în acest caz de o anumită reducție instituțională. Pe de altă parte, întotdeauna vor exista
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
depășindu-și limitele funcțiilor biologice și psihologice. Funcționalismul, prezentat în studiul de față ca metodă antropologică minimală de studiu al culturii, este limitat de faptul că îl reduce pe om la o sumă de nevoi cu caracter primordial biologic. Antropologia funcționalistă supune cultura realizării nevoilor umane manifestate în societate și într-un parcurs istoric, ignorând aspectul noologic. Dacă antropologia își propune să descopere cum se comunică omul, ea trebuie să ajungă la "esența spirituală a omului" despre care vorbește Walter Benjamin
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
curs, atunci când își formulează anumite întrebări, atunci când cercetează și scrie, atunci când se adresează auditoriului său, în sfârșit, atunci când poartă un dialog pe o problematică aleasă. Din aceste considerente, de ordin "tactic", istoricul francez a respins, ori de câte ori a avut ocazia, ipostază funcționalistă, structuralistă și politică de... autor. În ciuda cursurilor și a cărților sale, Foucault își spunea: Nu sunt un autor! Ceea ce respingea profesorul de la Collège de France era funcția social-politică de autor, și nu dreptul asupra spuselor sale! Pe de altă parte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
livrate societății de "autorități". Aceste simboluri mediatice... Foucault este singurul gânditor ce a reușit pe baza unui discurs subiectiv, ideosincratic despre științe și practici să deschidă posibilitatea unor discursuri obiective și/sau obiectivizante, în sfera socio-umanelor. Deconstrucția sa, clar-obscură, "structuralistă", "funcționalistă", realizată printr-o analitică a reprezentărilor și a funcțiilor acestora în diferite discursuri moderne, este cu totul aparte, atipică și inclasabilă. Între Foucault și cunoașterea sa, se stabilește o relație multiplă de apreciere, de combatere, de valorizare, ceea ce deschide posibilitatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
atunci hermeneuții, utilați cu tehnici abstracte de interpretare, decupează un spus sau o serie de fapte și de enunțuri istorice pentru a le stabili o critică, de multe ori subiectivă, dacă nu cumva partinică și politic interesată. În viziunea foucauldiană, funcționalistă și semiologică, istoria și "știința umană" nu există peste tot unde este vorba de om, "ci numai acolo unde se analizează, în dimensiunea proprie inconștientului, norme, reguli, ansambluri semnificante care dezvăluie conștiinței condițiile formelor și conținuturile sale"196. În concepția
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
creativitate inerente sistemului însuși 24. Aceasta este ideea centrală ce susține atitudinea optimistă în privința traductibilității. Se pune mai departe problemă de a opta între ipotezele, pe care Claude Germain le caracterizează ca fiind toate „fragile și provizorii”, emise de semanticienii funcționaliști, care cercetează fie în direcția câmpurilor semantice, fie în direcția analizei componențiale, numite și „analiza pe trăsături de sens”25. Cercetările în direcția câmpurilor semantice emit ipoteze asupra unui mod de organizare a semnificaților lingvistici și au în vedere cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
psihologiei primitive (de la L. Lévi-Bruhl la E. Cassirer), a „inconștientului” indivizilor (S. Freud) sau a „arhetipurilor umanității” (E. Jung); i) un instrument de coeziune socială, o formă de conștientizare a imaginii unei societăți despre ea Însăși (E. Durkheim și școala funcționalistă); j) o formă de transmitere a unor revelații de ordin transcendental (de la teologii antici la cei moderni, de la orfici la poeții romantici ai secolului al XIX-lea, de la filosofi precum Plotin sau W. Schlegel la istorici ai religiilor precum M.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
servește afirmării relațiilor cu divinitatea, creării de modele de comportament exemplare, explicării fenomenelor Înconjurătoare, eliberării de pulsiunile instinctive dăunătoare, perpetuării tradițiilor, justificării ordinii și instituțiilor sociale etc. Însă odată cu „școala franceză” (Durkheim și discipolii săi) și, mai ales, cu antropologii funcționaliști, relația dintre mit și societate a devenit criteriul principal de definire și analiză a fenomenului mitologic. Din această perspectivă, mitul se individualizează (altfel spus, este „autonom” În raport cu alte forme de povestire sau cu alte moduri de simbolizare) prin faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
analiză a fenomenului mitologic. Din această perspectivă, mitul se individualizează (altfel spus, este „autonom” În raport cu alte forme de povestire sau cu alte moduri de simbolizare) prin faptul că Îndeplinește o funcție socială. Așa cum remarca un specialist În mitologia greacă, „antropologii funcționaliști consideră că textul ca atare este lipsit de sens atunci când este desprins din țesătura organizării sociale sau din activitățile practice și valorile morale ale comunității” (P. Friedrich, 1978, p. 55). Această poziție implică o viziune teoretică asupra obiectului de studiu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
accentul pe individul concret, care (sau pentru care se) efectuează ritul magic, pe fenomenul natural sau social bine individualizat care trebuie creat sau evitat, pe obiectele, cuvintele, gesturile precise cu ajutorul cărora se speră obținerea unei anumite schimbări. Dintr-o perspectivă funcționalistă, acest fapt Înseamnă că magia nu contribuie, asemenea riturilor religioase, la coagularea colectivității și la afirmarea identității sociale - În formula memorabilă a lui Durkheim, preotul creează o comunitate de credincioși, În timp ce magicianul are un grup de clienți. De aceea, Bronis³aw
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unor mari personalități, alte evenimente istorice cu valoare de referință simbolică (demonstrațiile muncitorești de la 1 Mai sau sfârșitul celui de-al doilea război mondial - 9 Mai -, moment transformat din semn al Înfrângerii Germaniei naziste În expresie a unității Europei). Perspectiva funcționalistă este dominantă În interpretarea riturilor de trecere: acestea sunt concepute drept sisteme care afirmă unitatea colectivității, transferă și consacră capitalul de cunoștințe și valori existente („tradiția”), fixează obligațiile sociale și politice, conferă o identitate (indivizilor și grupurilor) conformă cu viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puțin vehemente, mai puțin subversive. Modele teoreticetc "Modele teoretice" Interpretările antropologice, istorice sau sociologice referitoare la semnificațiile și funcțiile carnavalului derivă din trei mari modele teoretice (D. Gilmore, 1998, pp. 27-36; vezi și C. Humphrey, 2001, p. 20): a) modelul funcționalist: carnavalul este o formă de punere Între paranteze, simbolică și controlată, a ordinii sociale, o eliberare, limitată În timp și spațiu, de povara obligațiilor derivate din statuturile și rolurile sociale (așa-numitul model al „supapei de siguranță” - the safety valve
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe două planuri: acela al instituirii politicului și acela al legitimării puterii politice. Funcția riturilor politice de a menține și valida ordinea socială și politică existentă este afirmată de numeroși antropologi, prin extrapolarea rolurilor sociale ale ceremoniilor stabilite de teoria funcționalistă construită de É. Durkheim. Spre exemplu, D. Kertzer (2002, p. 87) susține că „ritul politic satisface patru scopuri politice importante: integrarea organizațională, legitimarea, construirea solidarității, inocularea unor convingeri ideologice”, iar S. Lukes (1977, p. 68) afirmă: „Riturile politice trebuie văzute
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremoniale precum depunerea jurământului, preluarea Însemnelor puterii, mutarea Într-o reședință cu conotații simbolice, izolarea de ceilalți prin intermediul șefului de protocol, a gărzilor de corp, a calendarului și obligațiilor prezidențiale. Studiile consacrate riturilor de instaurare au adoptat fie o perspectivă funcționalistă, fie una conflictualistă. Prima paradigmă subliniază capacitatea acestor ceremonii de a etala simbolurile care oferă imaginea, concretizată de anumite simboluri (regina, președintele, steagurile, Palatele, mulțimea de susținători etc.), a unui stat-națiune și care, astfel, permit cetățenilor conștientizarea identității naționale și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
păstrează structurile sociale și politice nealterate și dirijează nemulțumirea socială Împotriva unei persoane. Nemulțumirea este exprimată simbolic, În cadre ceremoniale care amintesc de schema „țapului ispășitor” și care permit, În final, purificarea liderului contestat și, totodată, a comunității. Această perspectivă funcționalistă a fost susținută de mulți antropologi și combătută de alți cercetători (vezi sinteza punctelor de vedere În A. Apter, 1983, și B. Lincoln, 1987). În esență Însă, riturile de rebeliune apar ca un mijloc de a controla violența, de a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În București. Este vorba despre intrarea principală, 1931, Fabrica de țevi, 1935-1936, Pavilionul Administrativ, 1936. De asemenea, trebuie consemnat și aportul altor arhitecți la transformarea și evoluția clădirilor industriale spre lucrări care le conferă statutul de arhitectură industrială modernă. Tendința funcționalistă și inovația estetică se regăsesc Într-un șir important de lucrări cu tematică industrială: Atelierele și anexele Grivița, București, 1930-1940, arhitect Maria Cotescu; 1 I. Blaga, (1983), Industrializarea: Schița unei teorii contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Uzinele IAR, București
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
francez prin "lucrările lui Haussmann" ("haussmanizarea"), cum s-au născut "politicile urbane", cum s-a ajuns la "urbanizarea chestiunii sociale", la "depolitizarea guvernării orașelor". În a doua parte a cărții se ocupă de etapa planificării urbane, când predominantă devine "viziunea funcționalistă a democrației", marile speranțe fiind acelea de a "moderniza societatea prin urbanizare", de a (re)descoperi "rolul orașului în creșterea economică", orașul fiind importantul "vector al modernizării sociale", un "vector al modernizării acțiunii publice". Echiparea și "dotarea orașului" s-au
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tuturor. Ameliorarea condițiilor de viață ale populației mobilizate în industrie trebuia să ducă la constituirea unei imense clase mijlocii urbane, susceptibile să golească de sens lupta claselor sociale. Puternic marcată de pecetea certitudinilor tehnocratice, această politică a dezvoltat o viziune funcționalistă a democrației, în care autoritatea științelor urbane, economice și sociale părea să absoarbă divergențele de interese dintre diferiții actori urbani. Astăzi, dezorganizarea ilustrată de incivilitățile și violențele urbane nu mai este etapa ineluctabilă, ci aceea tranzitorie a unui proces de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]