583 matches
-
glezne, era de o extravaganță nemaivăzută. De un verde brutal, cu ape când galbene, când albăstrii, se despica în față, în unghi ascuțit, pînji la brâu. Cele două fâșii care-i acopereau sânii minusculi se înnodau la ceafă cu o fundă bogată. Pe braț îi zăngăneau brățări cu strasuri și emailuri, iar pe degetele cu unghii sidefii ardeau inele cu boabe verzi ca gușterul, transparente ca apa de mare, ca apa din mările Chinei. Gâfâind în spatele ei, cu turban și evantai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fotografii femei vesele, cu coafuri ciudate, ținîndu-se câte două după umăr, îmbrăcate ostentativ în costume naționale, copii în uniforme de "mariner", grupuri în costume din secolul trecut, domnii cu mustăți nesfârșite și țilindru pe cap, doamnele în rochii lungi, cu funde mari în turnură și pălării legate sub bărbie cu panglici, militari cu sabie la brâu sau proptiți în puști cu baionetă, eleve de pension făcând gropițe în obraji, cu bucle-cîrnăciori lângă urechi, juni ofticoși cântând la violoncel. "Vorbești de bomba
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
meu nu are relații directe cu mafioții, ci cu oameni de afaceri care-i cunosc. Îi datorează multe favoruri și sunt convins că dacă i-aș cere să-l aducă aici cretinul ăla, l-ar aduce împachetat și legat cu fundă. — Nu-mi place ideea de a trata cu astfel de oameni, șopti Laila. — Nici mie, zise fiul său. Dar pentru prima dată cineva ne arată o cale care ar putea duce undeva. Dacă vrem să obținem ceva într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vreo importanță numărul lor. Sunt de-ajuns două duzini de fanatici dispuși să îndeplinească ordinele Sfatului bătrânilor, pentru ca jumătate din concurenții noștri să se întoarcă acasă între patru scânduri. — O imagine scârbos de plastică! — Dacă vrei, o împodobesc cu o fundă, că oricum asta mi-e meseria, dar cred că în cazul ăsta demagogia nu servește la nimic. Dacă Fiii Vântului, care au fost stăpânii deșertului secole de-a rândul, își propun să-i vâneze, păi îi vânează chiar de-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
regina-nopții și de trandafiri, se apropie noaptea, dacă regina nopții începe să se deschidă, dar Papa tot nu s-a întors. Gâfâind, Yvonne se oprește în hall și fața i se fărâmițează în micile careuri de oglinzi ale ușii. O fundă nesuferită de tafta, un genunchi julit, o jumătate de obrăjor palid, gulerul strâmb al rochiței marinar, iat-o pe Yvonne fărâmițată între muchiile aurite ale oglinzii. Yvonne îl așteaptă pe Papa și se uită neli niștită din prag la cadranul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care a făcut o carieră politică atât de frumoasă. Papa răsucește țigaretul de fildeș între degetele osoase și lungi, o ascultă pe Muti și tace nemulțumit, până când cineva - cine oare ? - se strecoară pe lângă el neobservată... Cineva își strecoară căpșorul cu funda de tafta foșnitoare, exact prin îndoitura brațului, și Papa se sperie și se miră, pentru că nu știe cine poate să fie ! Câți ani au trebuit să treacă până când ea să înțeleagă - hélas ! - că lumea nu se mai întoarce niciodată înapoi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
negru montant al bluzei de dantelă. Spre mijlocul salonului, un gheridon acoperit cu o fețișoară de masă gris-vert de catifea. Lotuși sau nuferi îmbobociți - brodați în dégradé. Un șnur de mătase răsucit o tivește, înnodându se la fiecare colț cu funde mari și ciucuri pufoși, albi și aurii care ating covorul. O singură persoană lângă gheridon : un domn între două vârste, cu fruntea și tâmplele lungite de calviție, cufundat în lectura unei reviste. După cum o ține între degetele descărnate, pare doar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el la Aux Quatres Saisons, pe strada Vămii, îmbrăcându-l din cap până în picioare - o garderobă pusă la punct și pentru sezonul cald, și pentru cel rece -, atunci ? Privirea cercetătoare trece încă o dată de la cravata de mătase neagră, înnodată în fundă, până la ghetele moi cu bizețuri, din care ies ciorapii, la fel de gălbui ca și mănușile. Ce-i lipsește deci ca să fie asemeni celorlalți tineri de aici, moda să fi mers mai departe ? Cupa hainelor să fi rămas demodată ? Sau poate felul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
celelalte trăsuri. — Patru cornuri la un ban ! strigă vânzătorul de ziare care aleargă cu teancul de gazete sub braț. Și trăsura întoarce. Și tu stai pe banchetă, deschizi gura, te forțezi, strigi, dar niciun sunet nu îți iese din gură, funda grea, neagră, de catifea îți apasă creștetul, agrafele ascuțite îți pătrund adânc în pielea capului, în creieri, Niki ! Niki ! Dar niciun sunet nu se aude, o fetiță gălbejită, cu nasul prea lung, cu picioare prea lungi, stă pe bancheta unei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au fost Santiaguito și Bobby, de data asta trebuie să mergeți voi. Și În acea sîmbătă după-amiază au fost Îmbrăcați complet În alb, de la beretă pînă la pantofi; pentru Julius o cravată mică de mătase albă, din același material cu funda În care era strîns cocul demodat pe creștetul bălai al Cinthiei. Au plecat cu Mercedesul. Carlos, șoferul, Vilma, mai frumoasă și mai albă ca niciodată și cadoul, o corabie cu pînze care avea să plutească pe apa din piscina verilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd băgă de seamă că Flora, foarte hotărîtă, Începea să se umfle iar periculos, punîndu-și În același timp amîndouă mîinile În șolduri și transformîndu-se Într-un fel de ulcică uriașă, cu poșetuța parfumată atîrnînd de un braț ca o mică fundă prinsă de toarta din dreapta. — N-am discutat condițiile, doamnă. — N-am discutat condițiile, repetă Susan sub pieptul amenințător al Florei, țanțoșă. Se gîndi vag că de fapt condițiile nu puteau fi altceva decît leafa și că leafa era foarte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tufe cu boboci și flori. Lisei i se strânse inima. Nu avusese niciodată o grădină și nici nu își dorea una. Îi plăceau florile ca oricărei femei, dar doar când veneau într-un buchet imens, acoperit de celofan, cu o fundă enormă din satin și o felicitare. Mai bine murea decât să se apuce de grădinărit, cu accesoriile alea hidoase - pantaloni elastici, pălării ridicole, coșuri stupide și mănuși tâmpite ca ale lui Michael Jackson. Nu era un look potrivit pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Pentru că ea stătea pur și simplu cu punga în mână, Jack spuse cu un râs nerăbdător: —Uită-te înăuntru. Dând plasticul la o parte, Ashling s-a uitat în interiorul pungii. Spre surprinderea ei, conținea un cartuș de Marlboro, cu o fundă roșie lipită de celofanul în care era învelit. — Pentru că îți tot șterpeleam din țigări, spuse Jack, uitându-se în ochii ei. Îmi pare rău, adăugă el. Dar nu părea sincer. —Frumos, se bâlbâi ea, uimită de cadou - și de fundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fundă roșie lipită de celofanul în care era învelit. — Pentru că îți tot șterpeleam din țigări, spuse Jack, uitându-se în ochii ei. Îmi pare rău, adăugă el. Dar nu părea sincer. —Frumos, se bâlbâi ea, uimită de cadou - și de fundă. Pentru prima dată de când îl cunoscuse, Jack Devine râsese normal. Un râs sănătos, din stomac, cu capul dat pe spate. —Frumos? exclamă el, cu ochii mari de mirare. Bărcile cu pânză sunt frumoase, valurile de opt metri sunt frumoase. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
n-a fost a mea - cum, de altfel, n-a fost a nimănui, prin definiție. M-am Îndrăgostit rapid de unica femeie În stare să facă totul fără mine. Apoi Marilena (Marylena? Mary Lena?). Să descriu liric amurgul, părul auriu, funda mare albastră, eu stând drept, cu nasul În sus În fața unei bănci, iar ea mergând În echilibru pe muchia spătarului băncii, cu brațele desfăcute, cumpănindu-și oscilațiile (delicioase extrasistole), fustița fluturându-i ușor În jurul coapselor rozalii. Fiind sus, de neatins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e o zdreanță; mi se frînge inima. Au căutat tot ce aveau - halate din bumbac, pijamale flanelate... Și apoi, am văzut asta. Luă geanta și o deschise, scoțînd la lumină o cutie rectangulară și plată. Cutia era roz, cu o fundă din mătase peste ea. — Ia uitați-vă, spuse ea, În timp ce Binkie și Mickey se aplecară să vadă. Seamănă cu chestiile alea pe care un tip dintr-un film american le duce sub braț, nu-i așa? Atunci cînd trece pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
jerseu. N-am mai putut aștepta. Uită-te aici. Puse tava În poala lui Helen. Într-o vază erau niște crenguțe cu flori de hîrtie, vase și cești de porțelan, un castron Întors pe o farfurie, și cutia roz cu funda de mătase, În care se afla pijamaua din satin. Helen Își plimbă privirea de la un obiect la altul, cu politețe, ușor intimidată. — Ce flori frumoase. Ce cutie superbă! Se uita de parcă se lupta să se trezească, să se lase Încîntată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
crezi, cu mîna pe inimă, că vreau ca trei sute de oameni pe care nu-i cunosc să vină la nunta mea? Îi strig. Îți Închipui că voiam nenorocitul ăla de biban de mare chilian În meniu sau ororile alea de funde albe uriașe legate de speteaza scaunelor? — Păi, de ce n-ai spus nimic dacă nu ți-a convenit? Ai avut, slavă cerului, destul timp. — Din cauză că n-am vrut să par nerecunoscătoare și pentru că mi-am dat seama de multă vreme că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
i-a aparținut lui Udi, apoi lui Noga, iar acum se întoarce la mine și îmi aparține doar mie. Vrei să vezi, mă întreabă el, iar eu mă apropii de șevalet, ce frumos, exclam, culorile lui sunt curate și profunde, funda aceea roșie se pierde în părul meu, înconjurându-l asemenea unei coroane împărătești, el stă în spatele meu, îi simt respirația pe gât, mai vrei cafea? Îmi pare rău, nu, trebuie să mă întorc la Noga, îmi scot fără voie coroana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai subțire, ai zice că are inel la brâu, Însă aproape tot atât de frumoasă; deși are părul negru și ochii negri - cea mică, Mili Îi seamănă, dar nu și Nora, cu păr blond-blond și ochi verzi-verzi - ca mine. Nora are și fundă albastră-verzuie și, când nu mănâncă bătaie de la scârba-mică de soră-sa, face pe hâtra: tot mereu umblă cu o carte uite-așa de mare la subțioară, când vrei și tu, ca omul, să stai oleacă de vorbă cu ea - n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i zice că Bun-e-Dumnezeu-se-ntoarce. Cam asta au făcut fimeili-istea, toată noaptea, -n calidorul lor, le-am auzit prin fereastra deschisă. Eu tare-aș mai sta de vorbă cu Nora. Despre tații noștri. Ea să plângă, eu s-o mângâi pe fundă, să-i șterg lăcrămioarele și să-i spun cu cel mai gros glas al meu că, lasă, Bun-e-Dumnezeu; după aceea să trec eu la rând la tristețe, să mă mângâie ea, să mă sărute, să-mi pună mâna aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-ți dau eu ție pe cea mai frumoasă și mai frumoasă abricoasă? Vrei tu? Vrei? Dacă tu vrei, eu ți le dau pe astea două, pe amândouă - cele mai frumoase și cu cei mai pistrui! Dar ea, fără să ridice funda din carte: - Dacă vreau, Îmi iau singură! ’S-ale noastre! Bineînțeles că-s ale lor. Nici n-am spus că-s ale mele, am Întrebat-o dacă vrea abricoase, fiindcă la ea țin, nu la soră-sa, care-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și uite ce-am ajuns... Plâng, dar nu prea tare, nu mult: să nu mă vadă careva; să creadă că-s copil. O apuc peste miriști, așa ajung mai repede unde să mor. Mă aud strigat din urmă. Pe nume. Funda ei albastră-verdastră - ce mai vrea? Să-mi spună că și miriștea-i a ei? Oricum, nu a mea? Și pădurea cu tot al ei? Îmi strigă să mă opresc. S-o aștept. Că ea nu mai poa-te, nu mai poa-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
talpa - după ce am pus În gură un spin adevărat - pe care-l scot și i-l arăt! Praf am făcut-o cu spinul! Nu se mai preface că citește (ziceam-că avea la ea capodopera); se uită la mine cu toată funda ei și cu toată gura ei deschisă și cu aproape totul, deschis. Când socotesc că-i gata făcută praf, Îi propun să mă facă și ea cu ceva. Nu știu, să zicem dusul tălpii la gură. Ea poate, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Îl țin așa, dar ea numai la el se uită, cu gura deschisă. Întinde un deget, Îi Încearcă ascuțișul, clatină din cap, că-i tare mare și ascuțiiit, apoi iar caută la ea: linge, suge - nimic... În schimb, ea are funda aceea cu care mă face numai praf și numai pulbere - dar nu arăt. Trebuie să caut altceva. Îi propun să ne-ntrecem la fugă - care fuge mai tare și mai ca vântul? ; ea zice că fetele nu se-ntrec la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]