749 matches
-
trebuie să treci și prin niște țesuturi sănătoase. Pe de altă parte, e o adevărată calamitate că destule personaje de prim-plan ale societății civile au jucat fraudulos. Nefericitul caz Doinaș constituie doar cea mai recentă dezamăgire dintr-o serie funestă. E greu să mai fii convingător în raport cu profitorii comunismului când ai de înfruntat rânjetele lor satisfăcute: „Hai, bă, lăsați-o mai moale cu textele despre moralitate! Vă avem la mână pe toți! Cei mai buni dintre voi au turnat cu
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
la pinteni evocând fotografiile trucate ale anunțurilor marilor magazine... aceleași inscripții, aceleași poze de avioane pempante, perfid de fragile și de piloți de o gargantuescă disproporție aplecați asupra lor - ca și cum aceste avioane ar fi fost speciile unor animale misterioase și funeste, nici dresate, nici domesticite, ci, deocamdată, inofensive - dincolo de somptuoasa și lapidara înșirare de nume, de isprăvi sau pur și simplu de speranțe. Jiggs intră în magazin făcând să scrâșnească repede și aspru tălpile sale de cauciuc... - Cizme? întrebă vânzătorul. Cele
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
și de gazii, sîrba haină și dîrjă care, pe patul morții, scuipase grijania în barba popii și-și dase sufletul blestemîndu-și copiii, brașoveanca zăcașă și fățarnică roasă de schiros și de pizmă - înveninaseră mai mult acel sînge bolnav, îi sporiseră funesta zestre de racile și de beteșuguri, dar ascuțiseră totdeodată și deșteptăciunea celor născuți dintr-însul, acea stearpă deșteptăciune, nesănătoasă și ea poate, care atinsese o așa înaltă stepenă de agerime la vlăstarul cel din urmă." Vlăstarul cel din urmă e
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
uneori tinicheaua în aur, iar pe lângă ei, magnatul care ajunge producător al filmului în care joacă amanta en titre. Pelicula nu numai că asistă, dar și schimbă destinul personajelor, împrumută amantei aureola divei, trăind o aventură pasională amenințată de gelozia funestă a "producătorului", și apoi reproiectează cuplul pe fondul tragic al accidentului care o va ucide pe ea și-l va orbi pe el. Nimic nu se face fără film în filmul lui Almodovar, iar trimiterea la Louis Malle cu Ascenseur
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]
-
o clasă politică dominată de piticanii morale și escroci patentați, nu e aproape normal ca astfel de monștri să se bucure nu doar de interes, ci și de credibilitate? Adevărul e că societatea românească e incapabilă să se despartă de funestul ei trecut comunist. Legați cu fire nevăzute de istoria recentă, am rămas prizonierii unui sistem în care imbecilizarea sistematică s-a dovedit a fi triumfat - tare mi-e teamă - ireversibil. Faptul că șaptesprezece ani de tranziție n-au fost capabili
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
unui sistem în care imbecilizarea sistematică s-a dovedit a fi triumfat - tare mi-e teamă - ireversibil. Faptul că șaptesprezece ani de tranziție n-au fost capabili să propună alte modele demne de interes, decât cele comuniste, e un semn funest pentru societatea românească. Îi datorăm lui Iliescu - personajul a cărui malignitate va trebui evaluată în întreaga ei monstruozitate - persistența fascinației față de apocalipsa comunistă. Neobosit intrigant, ahtiat după putere și beneficiind de-o inexplicabilă influență în rândul pesedeilor, Iliescu rămâne garantul
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
pe filieră filmică. Cu un caracter inițiatic, "călătoria în oglindă" a argentiniencelor Bettina Giorno și Maria Laura Belmonte din Matando Horas de Rodrigo García, în regia Cynthiei Pierce, și aparținînd Grupului Stacatto din La Plata, înlănțuie flash-urile unui ritual funest: trădarea. Secvențialitatea de sorginte postmodernă a poeziei Savianei Stănescu tînărul Radu Afrim a încercat să o convertească într-o estetică "underground" prin contribuția remarcabilă a Monicăi Ristea-Horga, eroina din Infanta R. mod de întrebuințare, Teatrul Ariel, Tîrgu Mureș. La Naționalul
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
cît de frumos ar fi ca, mai sus, să se întrevadă, dincolo de azur, marele întuneric și îndepărtatele, augustele stele". Este greu de spus în ce măsură aceste rostiri, scurte "incantații"sau "mici vrăji făcute din cuvinte" au vreo relevanță în direcția presentimentelor funeste. Gradul de probabilitate încurajează mai degrabă negația. Dar există, totuși, situații pro și contra. Un scriitor ca Mihail Sebastian de exemplu, care își pune zece ani din viață sub lentila de precizie a unui Jurnal cu notații de mare acuitate
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
chermeză și alta pe soclul eroilor neamului să ne întrebăm cine e de vină și cui să cerem socoteală. Sigur că de vină suntem toți, după cum îi place lui Iliescu să spună, pentru a-și diminua propria contribuție la soarta funestă a țării. Dar câțiva oameni, cu nume și prenume scrise în clar, chiar vor trebui să dea seamă pentru tragedia impusă acestui nefericit popor. Dacă ne vom consola, mândrindu-ne prostește, doar cu o „alternanță pașnică” la guvernare, poate că
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
proiecte: sublime virtual, dar actual absente cu desăvîrșire. Muzica nouă mărturisește, peremptoriu, prezentul și angajează viitorul, perspectiva. Or, de vreme ce omenirea trăiește tot mai intens în trecut, e de înțeles de ce prezentul și, mai ales, viitorul muzicii savante au reflexe sumbre, funeste, chiar morbide. Entropia, alimentată de forțele centrifuge, a determinat, se pare, o evoluție cvadrifazică a fenomenului sonor: de la faza primordială, de unison (cînd exista, probabil, o unică lume muzicală, ancestrală), trecînd prin faza sintonică (mai multe lumi sonore, ce se
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
înaltelor comandamente" ale Bâlbâitului și consoartei sale. Culmea e că acest odios activist de partid care făcea spume la gură când auzea de Occident, și-a cerut cetățenia americană. Asta după ce a încercat să fericească nația publicând o indigestă și funestă revistă cu titlul - auzi blasfemie! - "Democrația" și după ce i-a pupat, ca senator PRM, picioarele sfântului Vadim. Frumos sfârșit de carieră pentru unul din cei mai duri, nesimțiți, aroganți agenți ai demonismului comunist... Revin, după această paranteză... de răcorire, la
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
vitalismul". Cu această doctrină "demarează o inevitabilă politizare a gîndirii", care, în concret, "a pus bazele dramei moral-politice a secolului XX". Așadar prin refluxul moralei de sorginte religioasă, ca și prin defecțiunea celei iluministe, mînate de un raționalism nescutit de funeste excese, s-a produs un gol în care s-a dezvoltat o "nouă sensibilitate" în cunoașterea și practica socială, frecvent atașată așa-numitului postmodernism. Crepusculul moralei moderne a dus la o disipare, la un pluralism al eticilor numite "slabe", "persuasive
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
și nu prea. Dar nu le-am uitat, nici eu, nici el. Deci venise tristul, răul viitor pentru Velea. După o lună de la întâlnirea noastră, în noaptea cea mai geroasă a lui ianuarie 1987, muri înghețat, în zăpadă, în preajma aceleiași funeste Case a scânteii, azi a Presei Libere." Talentul literar al lui Gabriel Dimisianu, dezvăluit târziu, conferă o aureolă de mister criticii sale. Cine este în realitate austerul cronicar al literaturii române contemporane? De ce s-a mulțumit atâta timp cu modestul
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
a se opri aici, Caius Dobrescu vrea cu tot dinadinsul să argumenteze o metaforă. Ceea ce nu-i iese atât bine cum i-ar fi ieșit simpla ei enunțare. Tot foarte interesant e și eseul lui Ștefan Borbély, Percepții ale orașului funest în Antichitatea greacă. Cinicii (de felul lui Diogene sau, aș adăuga eu, Timon) sau pur și simplu marginalii (ca Euripide) oferă, prin criticismul lor constant, reversul medaliei strălucitoare prin care ne-am obișnuit să ne reprezentăm clasicitatea ateniană. Nici democrația
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
anii care ne-au format - și deformat - pe noi, cei născuți în anii '30-40 ai secolului trecut? De fapt, se pare că nici nu avem nevoie de un efort deosebit pentru a uita. "Memoria se dovedește, la urma urmei, adesea funestă. Nimic din noi înșine nu ne trădează într-o asemnea măsură ca memoria, iar eul, iată concluzia la care am ajuns, este cel care controlează memoria (...) și va distorsiona o amintire ori de câte ori e necesar să-și mențină punctul de vedere
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
de oameni. La noi... La noi a existat "groapa de la Berevoești" în care s-au deversat mii, zeci sau sute de mii de hârtii compromițătoare pentru cei ce le-au scris, semnat, adnotat. Dar, ne mai amintim, oare, de acea funestă groapă, într-o țară în care ni se recomandă, nu de azi-de ieri, să nu desgropăm morții, căci "morții cu morții și vii cu vii"? În penultimul volum al "Jurnalului" său, Monica Lovinescu observa cu amărăciune că românii au supraviețuit
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
un unic adevăr hipertrofiat - al lor înșile. În Israel, asasini ca Baruch Goldstein și Igal Amir, nu numai personaje devenite emblematice precum Bin Laden sau cele provenite din rîndurile teroriștilor palestinieni, întruchipează ideea unei asemenea anormalități monstruoase a cărei misiune funestă se reclamă direct de la Dumnezeu. Dar oare președintele Bush cînd afirma, în democratica Americă: „Cine nu este cu noi, e împotriva noastră” nu ilustra o mentalitate fundamentalistă bine cunoscută nouă? Nu-i mai puțin adevărat însă că setea de absolut
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
despre un hotel pentru câini, în Bavaria, hotel de 5 stele, cu săli unde orice cuțu poate beneficia de terapie având și posibilitatea să practice diverse sporturi. Cum ar fi ? Mă voi interesa. Acum, într-un reportaj tv transmis de pe funesta mare bănățeană, domnul Prim-ministru Tăriceanu le zice cu asprime nu tocmai părintească unor sinistrați în ochii cărora abia mai pâlpâie o luminiță de speranță: -Ce vreți să facem? Să ridicăm un hotel acum? Se vede pe fața domniei sale că
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
spate, îi stropești și pă ei, depinde... Roma n-are altceva mai bun - vă spui - decît apa; apa ei ilustră... horațiană... Încolo, numai năluci, numai fantome, în barocul suprapus al cetății catolice eterne... un Cavou uriaș dat cu ocru, culoarea funestă, arheologică... Sanctuarul existenței unde aceasta din urmă, existența, zace ca o foaie de nuc uscată între filele unei cărți neinteligibile... Nea Bebe pe urmă, mă dusese să-l văd pe Moise răsucindu-și gînditor barba și a cărui unghie de la
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
Neculce pe vremuri. Și, într-o bună dimineață, la al câtelea mic-dejun... apare Eftimiu, freș, pempant, cu lavaliera sa boemă la gât, și în auzul tuturor, deschizându-și teatral brațele, declamă cu voce bubuitoare, din Racine: Sortirons nous jamais de ce funeste empire?... Ieși-vom noi vreodată din ăst funest imper?
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
la al câtelea mic-dejun... apare Eftimiu, freș, pempant, cu lavaliera sa boemă la gât, și în auzul tuturor, deschizându-și teatral brațele, declamă cu voce bubuitoare, din Racine: Sortirons nous jamais de ce funeste empire?... Ieși-vom noi vreodată din ăst funest imper?
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
Alsace. "Cum să nu constați că, după britanici și după sovietici, occidentalii sunt pe punctul de a se împotmoli în capcana afgană?", scrie și cotidianul regional La Charente libre. "Atentatul de miercuri rezonează dureros în urechile noastre, ca un ecou funest al călătoriei pe care a făcut-o președintele Republicii în Afganistan", unde a confirmat "retragerea trupelor începând din 2012", reamintește și ziarul conservator Le Figaro.
Presa franceză consideră războiul din Afganistan o "capcană" fără ieşire () [Corola-journal/Journalistic/60101_a_61426]
-
prin T. Maiorescu, la Gherea, Stere, Iorga și toți sămănătoriștii săi, Drăghicescu, Zeletin, Lovinescu, Madgearu, Manoilescu, Crainic, Nae Ionescu, Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu și S. Mehedinți, M. Ralea, Ibrăileanu, Blaga - noua generație spiritualistă (Cioran, M. Vulcănescu, Noica), legionarismul de la doctrinari la funeștii militanți, toți, de fapt, au fost preocupați absorbant de această dilemă fundamentală. Și o regăsim, în fond, și în deceniile comuniste de la ridicolii lor conducători, la ideologi și gînditori. Aici, repet, în această dilemă fundamentală, se consumă, de fapt (cu
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
Lexicul versurilor lui N. Stoie este uimitor de felurit, mai ales în privința zăcământului extrem de rar explorat și exploatat. Unele texte poetice sunt țesute din depresie și culori ploioase și plumburii, ca de pildă Ploi de sare ce amintesc de simbolistica funestă din Lacustră și Plumb luate la un loc. Cele mai reușite sunt cele în care imaginarul decolează în fanatasticul poesc sau cantemiresc, cu arătări compozite, înecați sublunari, stafii și climate de pe alte tărâmuri, deși cu toate datele lumii noastre: "ciocanele
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
oricărei reviste. Cap. XXXIX Despre un tip special de delicte Oricine va citi această lucrare își va da seama că eu am omis un tip de delicte care a acoperit Europa de sânge omenesc și care a înălțat acele estrade funeste, unde corpurile umane vii serveau de aliment flăcărilor, când spectacolul era vesel și armonia plăcută pentru mulțimea oarbă la auzul gemetelor confuze și surde ale nenorociților care ieșeau din vârtejurile de fum negru, fum de membre omenești, între trosnetul oaselor
Cesare Beccari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10102_a_11427]