2,887 matches
-
totuși un număr destul de mare. Nu toți pot fi recrutați de "organizațiile" pe care le-am pomeni mai devreme. Rămân o mulțime pe de lături. Cu ăștia avem noi de a face și știți foarte bine că ne dau destul de furcă. Deși era clar că Pop nu era de acord cu raționamentul lui Cristi, trebuia totuși să admită că spusele acestuia erau logice. Într-adevăr, nu puteai ști niciodată când și nici dacă infracțiunile se produceau. Numai că munca lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atîta terciuială și zvîrcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcîie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața-n sus, cu mîinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr-un zvîcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișînd familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sîsÎind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tînărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia Bosiak, care venea Într-un suflet pentru a birui silnicia diavolească și pentru a-l salva pe țarevici. Datorită soției sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
latină: a ara, a săpa, a semăna, a secera, a culege, a treiera, a vântura, a întoarce; apoi numele plantelor de cultură, grâu, secară, meiu, orz, alac, parâng, tot astfel, pământ, câmp, arie,falce, moină, câteva unelte între care jug, furcă, secere, arat (în locul plugului), toate sunt de origine latină. De asemenea, în viticultură și grădinărit folosim, în principal, tot denumiri latinești: vie, viță, poamă, must, vin, vinaț, poașcă, oțet, coardă, lăuruscă, călcătorul și cada, beat, bețiv, a îmbăta, ceapa, aiul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în cazuri de strictă necesitate, cum ar fi procurarea uneltelor de metal, sarea pentru consum propriu și al animalelor sau alte produse care înglobau cunoștințe speciale - sticla, de exemplu. Altfel, țăranul s-a învățat săi facă singur unelte din lemn (furca, țăpoiul), grebla, toate elementele din lemn care alcătuiescă căruța (carul) în afară de roate, care impunea mersul la rotar (e vorba de roata din lemn cu butuc, spițe, obezi pe care s-a „tras” o ramă de fier - raf, nu de roata
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Meșterii specializați în construcții din lemn, numiți dulgheri, prelucrau esențele de lemn locale: stejar (tălpile casei se făceau din stejar, dar și porțile de intrare în gospodărie), frasin, carpen, fag, ulm, arțar, tei. Dulgherii foloseau barda pentru cioplitul grinzilor, căpriorilor, furcilor, amânarilor, leațurilor etc. Scândurile necesare erau obținute prin despicarea butucilor cu o pânăză mare de ferăstrău, într-o instalație și unealtă numită trașcă; nu avem știre nici despre folosirea forței apei în purtat fierăstraiele de despicat lemnul. Trașca a fost
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
suprafață de 10/8m și altarul 4/6m. Catapeteasma este din lemn de tei, pe alocuri sculptat, însă nu prezintă valoare artistică. Pictura murală este în culoare roșie pe fond verde. Biserica are toate obiectele de cult. Clopotnița este din furci de stejar, construită în 1938, învelită cu tablă zincată, are două clopote, toacă și năsălii.. Biserica a fost reconstruită din donațiile locuitorilor și lucrată tot de oamenii din sat: Ion Platon, Aristotel Mihalache, Ion Puțeanu, Ion V. Găiceanu și Vasile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la mâneci, cu lână roșie și albastră, într-un decor în benzi, umplut cu model „ferăstrău”, țăcurit, care se vede clar și pe catrință. Broboada nu are niciun fel de înflorituri, iar la brâul care prezintă încrețituri, ranca ține o furcă sub braț și toarce, trăgând firul din caier, răsucindu-l pe fus. Portul descrisă de călătorul străin s-a păstrat, cu modificările impuse de scurgerea timpului, până la mijlocul secolului al XX-lea, după care luncașii au renunțat la portul popular
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cultivat în grădină, smulsă cu tot cu rădăcină, făcut mănunchiuri, pusă la uscat, bătut (sămânța era folosită și pentru a obține ulei prin prăjire și presare), pusă la „murat” în „Tochile”, în bălți, în Dunavăț, uscat, melițat, răghilat, făcut caier, pusă pe furcă, tors, nevedit, trasă pe țevi și pregătit pentru pusă în suveică. Până la instalarea completă a războiului de țesut (stative) și pregătirea pentru țesut, se desfășura o altă serie de operațiuni, așezarea firelor de urzeală care treceau prin spat (instrument făcut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care era „grea” la joc: - Măi bădie, măi Vasile, Trage grapa după tine. - Eu o trag și ea nu vine. Pentru alta care nu se trage la treabă: O, săraca, ghine-i pare i-acasă nimică nu are; Are-o furcă și cu-un fusă i-o bucă de cur mai sus! O invitație la jocă de acum 100 de ani: - Fă, lelișă, cu cojocă Vino-ncoace să te joc! Cum se cereau fetele la jocă de la mame sau bunici care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
n-a mai contribuit la dialog cu mai mult de vreo câteva semne din cap, totdeauna aprobatoare, vreo câteva interjecții înfundate și trei sau patru începuturi de fraze pe care n-a reușit să le termine. Când puse receptorul în furcă se uită către colegii de prezidiu, dar, de fapt, nu-i vedea, era ca și cum ar fi avut în fața lui un peisaj alcătuit în întregime din săli goale, din caiete de recensământ imaculate, cu președinți și secretari în așteptare, delegați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lungă, președintele asculta și, pe măsură ce secundele treceau, expresia chipului său se schimba, de câteva ori murmură Da, la un moment dat spuse E un caz care trebuie studiat, și termină cu cuvintele Vorbiți cu domnul prim-ministru. Puse receptorul în furcă. Era ministrul de interne, spuse el, Ce voia omul acela simpatic, A primit o scrisoare redactată în aceiași termeni și e hotărât să înceapă investigații, Veste proastă, I-am spus să vorbească cu dumneavoastră, Am auzit, dar continuă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o lumină diferită în minte, Nu cred, domnule ministru, Chiar și așa, cinci zile sunt cinci zile, iar eu sunt un om de cuvânt, Da, domnule ministru, Noapte bună, somn ușor, comisare, Noapte bună, domnule ministru. Comisarul puse receptorul în furcă. Se ridică de pe scaun și se duse la baie. Simțea nevoia să vadă chipul omului care tocmai fusese concediat scurt. Cuvântul nu fusese pronunțat, dar putea fi descoperit, literă cu literă, în toate celelalte, până și în acelea care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fi dat timp interlocutorului să se gândească la răspuns. Comisarul rosti precaut, Domnule ministru. Impulsurile electrice purtară cele două cuvinte de-a lungul liniei, dar din cealaltă parte nu veni vreun semn de viață. Albatrosul închisese. Comisarul puse receptorul în furcă și ieși din dormitor. Se duse la bucătărie, bău un pahar de apă, nu era prima oară că își dădea seama că vorbitul cu ministrul de interne îi provoca o sete aproape supărătoare, era ca și cum, pe parcursul întregii durate a conversației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
uitat, dar adevărul este că nu vă mai consider ca atare, Mulțumesc pentru aceste cuvinte, acum nu-mi mai rămâne decât să-mi iau rămas-bun, la revedere, La revedere, Aveți grijă, Asemenea, Noapte bună, Noapte bună. Comisarul puse receptorul în furcă. Avea în fața lui o noapte lungă și nici un mod de a o petrece decât dormind, dacă insomnia nu va veni să se bage în pat cu el. Mâine, probabil, vor veni după el. Nu s-a prezentat la postul șase-nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lăncierilor francezi din garda lui Acquasparta și pe acelea ale arbaletierilor genovezi, pe lângă soldații din poliție și garda de cartier. Chiar și armurile greoaie ale câtorva mercenari teutoni se zăreau ici și colo, printre straiele grosolane ale țăranilor Înarmați cu furci. Pe caldarâm zăceau câteva trupuri acoperite de sânge. În fugă, se apropie de unul dintre ele, descărnat și crispat În ghearele morții. Era cu fața În jos. Se aplecă deasupra lui, Înăbușindu-și un geamăt. Bernardo fusese lovit pe la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
înfășat sau cu picior de lemn, se întorceau în urma lor și scuipau în pământ. Nu puteai să nu-i înțelegi. Poți să urăști pentru mai puțin de atât. Dar nu toți erau muncitori la Uzină. Țăranii care împliniseră vârsta dăduseră furca pe pușcă. Câțiva care plecau mândri ca niște cadeți încă nu știau că-și vor avea în curând numele gravate pe un monument încă neconstruit. A fost apoi o plecare memorabilă: cea a învățătorului, care se numea, să nuți crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bila de foc?, ce mituri născuseră pământurile din Cristești, credințele alea cu Muntele Kogaion, care dintre ele își puseseră amprenta și care își vor pune amprenta pe fiul său, pe mine, adică?, preotul făcea mitologie comparată, eu îi dădeam de furcă. Mai târziu, spre sfârșit de liceu, mă adusese pe calea revelației mitologice, m-a învățat să caut cheia în mituri, pentru tine, ele sunt importante, acolo e cheia, îmi explicase frumosul preot cu vocea lui de cântăreț de operă. Miturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și doamna Leland R. Connage anunță logodna fiicei lor, Rosalind, cu domnul J. Dawson Ryder din Hartford, Connecticut...“ A lăsat ziarul să cadă pe podea și s-a Întins pe pat, cu o senzație de spaimă și un gol În furca pieptului. O pierduse - era definitiv, iremediabil pierdută. Până acum nutrise În adâncul sufletului fără să-și dea seama limpede, speranța că Într-o bună zi ea va avea nevoie de el și-l va chema, Îi va plânge pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
clasică severitate. Zgomotele campestre se armonizaseră, formând o melodie monotonă, metalică, asemenea sunetului de goarnă care-ți tăia răsuflarea, asemenea frumuseții unei urne grecești. Vremea Îi insuflase lui Amory o dispoziție atât de contemplativă, Încât le-a dat mult de furcă unor automobiliști, obligați să Încetinească dacă nu voiau să-l calce. Era atât de absorbit de gânduri, Încât nici nu l-a surprins straniul fapt - manifastat cu cordialitate la vreo șaptezeci și cinci de kilometri de Manhattan - că un automobil a Încetinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
încă mai vâslește neajutorat în cerc, fiindcă din greșeală trage mereu doar într‑o parte și nu în ambele. În ultimul timp îl chinuie și sciatica și reumatismul cu vârf și îndesat, când lipsa piciorului îi dădea și‑așa destul de furcă, iar altceva nu are cu vârf și îndesat. Se rotește în jurul axei sale și încearcă să se ridice pe picior, ceea ce nu‑i reușește decât ajutat de Margarethe, cu o mișcare numai de ea știută, hei‑rup, gata. Acum stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ăștia din Sudeți. Chestia asta naționalistă e doar un paravan. Toată lumea știe asta. Ce vrea el este toată industria grea austro-ungară. De asta are el nevoie, dacă vrea să ducă un război european. Dumnezeule, aș vrea să fi avut de furcă cu cineva mai puternic decât Chamberlain. Și-a adus umbrela cu el, știi? Al naibii directoraș de bancă. — Așa crezi? Eu aș zice că umbrela denotă un bărbat foarte rațional. Ți-l poți imagina pe Hitler sau Goebbels reușind vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
doctorul Schade. Așa că ce-ar fi să vă luați așa-numitul dumneavoastră caz și să vi-l vârâți în fund? Un pic mai mult rahat acolo n-o să facă prea mare diferență la felul cum mirosiți. Am trântit receptorul în furcă. Erau până la urmă câteva aspecte plăcute ale serviciului ăstuia. Nu cel mai mic dintre ele era posibilitatea pe care ți-o dădea de a te pișa pe pantofii Gestapoului. La identificarea din grup organizată mai târziu în aceeași dimineață, angajații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prizonier? Cine o să conducă mașina? — Așa e, domnule, sunt peste trei sute de kilometri până la Wewelsburg. — O să iau o mașină de serviciu. — Și dacă Lange încearcă ceva pe drum? — O să aibă cătușele puse, așa că mă îndoiesc că o să-mi dea de furcă. Am clătinat din cap, mi-am luat pălăria și haina din cuier și am adăugat: — Îmi pare rău, băieți, dar așa o să facem. M-am îndreptat spre ușă. — Domnule, zise Korsch. Îmi întinse mâna. I-am strâns-o, apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe chip și că nu era, în ciuda nenumăraților pistrui, tocmai urâtă. Se vedea cât colo că era o femeie pe care te puteai baza, la o adică, femeie muncită, care nu se sfia, când era momentul, să pună mâna pe furcă, pe sapă sau pe topor și să-ți dea una-n cap dacă te apropiai prea mult. — Să facem câțiva pași... propuse timid comandantul. — Să nu se interpreteze... răspunse cu aceeași timiditate tânăra. — Sunt căsătorit, am copii, prezint toate garanțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]