1,286 matches
-
cu cremă de ciocolată, sau orice am fi comandat, zăcea în mijlocul mesei, parcă zvâcnind, și, în cele din urmă, Brooke spunea, „Ei bine, nu știu despre voi, fetelor, dar eu trebuie să gust din chestia asta apetisantă“, inițiind astfel războiul furculițelor. Am tras de mine să fac un duș, apoi am luat telefonul să-l sun pe Aidan pe mobil și atunci s-a întâmplat. Eram cuibărită pe scaun, pregătindu-mă să gust alinarea vocii lui - dar, în loc să aud mesageria, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce sunteți, mi-a furat Multiple Orgasm. E ca atunci când mi-ați luat toți pieptenii (acesta era un reproș repetat adesea), iar eu voiam să merg la slujbă pentru că era sărbătoare cu cruce roșie. A trebuit să mă pieptăn cu furculița. Să ajung în halul de a mă pieptăna cu furculița! Ce face taică-tău în baie? Stă acolo de secole! Coboară în camera lui Claire și vezi dacă nu cumva ea mi-a furat rujul. Claire, cu toată familia, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mi-ați luat toți pieptenii (acesta era un reproș repetat adesea), iar eu voiam să merg la slujbă pentru că era sărbătoare cu cruce roșie. A trebuit să mă pieptăn cu furculița. Să ajung în halul de a mă pieptăna cu furculița! Ce face taică-tău în baie? Stă acolo de secole! Coboară în camera lui Claire și vezi dacă nu cumva ea mi-a furat rujul. Claire, cu toată familia, și Maggie, cu toată familia, stăteau de asemenea la Gramercy Lodge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
contează exact unde), mi-am spus: „Mda, de-acum știu să dau cu capul“. Lovirea oamenilor cu fruntea devenise pe neașteptate o opțiune. Același lucru s-a întâmplat și cu loviturile aplicate cu genunchiul, piciorul sau degetele ținute ea o furculiță îndreptate spre ochi; toate erau arme noi, expresie a frustrării, furiei și spaimei, capabile să tranșeze argumentele în favoarea mea. Dar trebuie să te antrenezi. Le deprinzi de-a lungul anilor prin metoda învățării din greșeli. Nu vei ajunge să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Boroughs. Și eu l-am întrebat: — Filmele astea - există cu adevărat? — Desigur. Dar nu sunt multe, nu pentru mult timp și nu se mai fac. Fielding (am remarcat eu) își tăia carnea de vițel în mod normal, după care lua furculița în mâna dreaptă pentru a o înfige în carne. Haide, moșule, fii realist. Dacă din așa ceva se pot scoate bani, trebuie încercat... Fetele erau niște vagaboande. — Ai văzut vreodată așa ceva? — Îți dai seama ce mă întrebi? Mă întrebi dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un obraz morocănos și drag... o față frumoasă, cu două pete trandafirii bine izolate care par să se plictisească grozav pe o piele prea albă se inventează în oglinda ferestrei... fulgerul îi desenează acum o mustață bizară, în formă de furculiță... luminând tot ceea ce iubesc eu: rugina care macină tăcut, într-un fel de revoltă vagă și obstinată, cadrul ferestrei, scândura putrezită a mansardei și felinarul chior, întinzându-și o băltoacă de toată rușinea în jurul trupului costeliv... dar care nu-mi
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
aceea, pentru că prietena aia îngrozitoare a lui Janey, Helen, filma întruna pentru o reclamă la brânză pasteurizată. Am fost surprinsă să aud asta; n-aș fi crezut-o pe Helen îndeajuns de sofisticată pentru acel produs. Încântată, am luat în furculiță mai multe ravioli. Janey gătea excelent. — Apropo, sunt delicioase. — Sunt de la Marks and Spencer. Eram prea plictisită și obosită să mai fac ceva. Janey arăta obosită, dar mai drăguță ca niciodată. Era ca un trandafir clasic englezesc: ochii mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aperitiv o salată de arugula urmată de paste cu scoici (la dimensiuni de antreu) și mi-am petrecut următoarea oră încercând să nu salivez prea ostentativ în timp ce mă uitam cu invidie la fiecare îmbucătură pe care Duggie o lua în furculiță. În ciuda consumației copioase, a sporovăit non-stop. Am învățat atunci de la Duggie să nu spun ceva decât dacă este absolut necesar. Plănuia să îmi facă o expoziție la începutul anului viitor; trebuia să mă grăbesc acum să încep să lucrez pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
alternativă la cumpărături, presupun. Nu cred că are vreo intenție să o ia în serios. M-am strâmbat. Pentru mine tipul ăla de viață seamănă cu un vers din Tărâmul pustiu. Cu capul într-o parte, jucându-se absent cu furculița, Sebastian m-a întrebat ezitant: —Uite, spune-mi dacă nu vrei să vorbim despre asta, dar mă întrebam dacă - ei bine, presupun că știi despre Bill. Spuneai că o să suni la spital. Nu te-am mai văzut de atunci, hmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
întrerupătoare automate. La șapte, moartă de foame, m-am dezlipit brusc de televizor pentru a face o escapadă la magazinul de băuturi și la restaurantul indian pentru a lua ceva la pachet. Sebastian a sunat în timp ce îndesam în gură cu furculița niște mutter paneer. A, bună, am spus și m-am înecat instant cu un bob de mazăre. Eram la masă, scuză-mă o secundă... M-am bătut pe spate fără vlagă și am dat pe gât niște bere ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Stătea de cealaltă parte a lui Simon, ciugulind dintr-o farfurie cu pui la grătar. Măcar binevoia să mănânce; observasem că sora ei geamănă se mulțumea să împingă mâncarea dintr-o parte a farfuriei în alta, fără a ridica niciodată furculița destul de sus pentru a-i ajunge la gură. Îmi place să îl am pe James în preajmă. Este atât de recunoscător că e acceptat în grupul nostru, încât face orice îi spui. De cealaltă parte a mesei, Geneviève vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai slab pe atunci. Aveam și mustăcioară. Una mică, așa - mi-am trecut degetul pe sub nas, marcând locul unde, cândva, mijise o umbră de mustață. S-a întors spre masă. S-a aplecat asupra farfuriei cu sarmale și a înfipt furculița într-una. — Ia, până nu se răcesc. Sunt tare bune. — Mai bine făceau niște raci, m-am pomenit bodogănind. Îți plac racii? s-a prefăcut ea interesată. Și mie. Când eram copilă, mergeam la noi în baltă, la bunici, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă duc. Nu pot cânta băieții fără mine. Nu vreau să le stric formația. Am o chestie solo de trei minute și șaișpe secunde de face infarct ambasadoru’. Rămâi mut. Uite-așa, paca-paca-poc-poc, paca-poc-poc-paca, pum-poc-paca-pum-pum-paca.“ Bătea ritmul cu cuțitul și furculița, atingând pe rând, într-o ordine numai de el știută, farfuria, paharele, solnița, sticla, frapiera, coșul de pâine. „Iar la sfârșit fac și așa.“ Și începu să pocnească din limbă, profesional. Ieșeau niște sunete de parcă desfunda, una după alta, sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru că ei miroseau a mare, aveau brațe vânjoase și plecau în zori, cu prima rază ce răza, neștiuți, cu feriți pași înrourați. — Kerim? Mai trăiește? Parcă ziceai că avea suta p-atunci... Popa clătină din cap. Oftă, bătând îngândurat cu furculița în sticla de „Cabinet“ goală. — A murit. Taina tainelor. Chiar în săptămâna în care eram eu cu minunea din grădină. Mi-a cerut să-l spovedesc. Simțea că-l cheamă subsolul. — Se botezase? Nu, dar spunea că și Dumnezeul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se termina, În general, cu bine, dacă Einstein nu se metamorfoza În Bikinski sau Papil. Atunci lucrurile luau o Întorsătură neplăcută și Noimann era nevoit să se Întoarcă din nou la Corso, altfel cifrele Îi barau calea. Mai apăreau și furculițele, cuțitele, mucurile de țigară, șervețelele, sticlele de votcă și ceștile de cafea. Armata de furculițe se ivea de cum cotea pe strada Florilor. Încetul cu Încetul, furculițele Îl Împingeau Înapoi spre semafor. Cifrele le săreau În ajutor. Nu se știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Atunci lucrurile luau o Întorsătură neplăcută și Noimann era nevoit să se Întoarcă din nou la Corso, altfel cifrele Îi barau calea. Mai apăreau și furculițele, cuțitele, mucurile de țigară, șervețelele, sticlele de votcă și ceștile de cafea. Armata de furculițe se ivea de cum cotea pe strada Florilor. Încetul cu Încetul, furculițele Îl Împingeau Înapoi spre semafor. Cifrele le săreau În ajutor. Nu se știe de ce, dar cel mai buclucaș se dovedea a fi șeptarul. Nouarii se Încolăceau peste șesari, Împerechindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se Întoarcă din nou la Corso, altfel cifrele Îi barau calea. Mai apăreau și furculițele, cuțitele, mucurile de țigară, șervețelele, sticlele de votcă și ceștile de cafea. Armata de furculițe se ivea de cum cotea pe strada Florilor. Încetul cu Încetul, furculițele Îl Împingeau Înapoi spre semafor. Cifrele le săreau În ajutor. Nu se știe de ce, dar cel mai buclucaș se dovedea a fi șeptarul. Nouarii se Încolăceau peste șesari, Împerechindu-se pe lângă stâlpi. Cuțitele mieunau și farfuriile Începeau să latre. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann să urce scărița. Medicul clătină din cap, repetând fraza spusă mai devreme: „Trebuie să ne călăuzim după preceptul: mai Înainte accesoriile și după aia hoitul. Așa-i mai sănătos”, conchise el. Mesenii zdrăngăniră din pahare. Îl aplaudară, bătând cu furculițele În farfuriile murdare. Vărsară câte trei picături de lichid, pentru pomenirea morților, În scrumiere. Stomatologul Îi Îndemnă să facă liniște. Mesenii Îl ascultară. Profitând de cele câteva clipe de tăcere, Paul, cu un gest ceremonios, Își desfăcu cravata de la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dădură din cap. „Profund”, rosti cineva din dreapta sa. „Ce să mai vorbim”, zise altul, ștergându-și pe furiș o lacrimă. „Încotro?” Îl Întrebă birjarul, cocoțat la locul său... „Tot la țintirim”, făcu Noimann. „La țintirim, la țintirim”, Îl acompaniară cu furculițele mesenii. „La care din ele?” Întrebă omul cățărat pe capră, răsucindu-și mustața colilie. „Cum la care?” zise Noimann. „La Sfânta Treime...” „Dar aveți și acolo un cavou?” „Sigur că am”, răspunse medicul pe un ton glumeț. „Pe Aleea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el. În fața fiecărui cavou se Înălța statuia medicului, În mărime naturală. Noimann era prezentat Într-o ipostază veselă, oarecum nepotrivită cu atmosfera locului. Altele Îl surprindeau abordând o figură marțială. La cimitirul Sfântul Vasile, Noimann purta mustăți În formă de furculiță, fapt care-l făcea să semene cu Salvador Dali. Mai erau și statui În care medicul semăna cu Bonaparte (un Bonaparte deșirat, cocoțat parcă pe catalige), altele cu Mussolini. O singură statuie Îl prezenta Într-o ținută sobră. Atât Noimann-Dali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tava și cârpa jos, zbughind-o În fugă la bucătărie. Între timp, Satanovski intrase parcă În transă. Bărbia i se mișca din ce În ce mai agitat, ochii i se roteau În cap, iar degetele rășchirate deasupra mesei executau un dans ciudat. Lingurile și furculițele Începură să se miște de la locul lor, atrase de palmele inginerului ca de un magnet. Halbele și sticlele vibrau și ele, lunecând ușor-ușor de la locul lor. Stimulat de aceste zgomote, inginerul Își strânse falca cu un bețigaș de bambus. Mesenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ele, lunecând ușor-ușor de la locul lor. Stimulat de aceste zgomote, inginerul Își strânse falca cu un bețigaș de bambus. Mesenii aplaudară. În ritmul muzicii, el mai execută câteva scamatorii, lipindu-și de obraji un șir Întreg de linguri și de furculițe. La un simplu gest al său, halbele zburară de pe mese, așezându-i-se În două piramide pe umerii tatuați cu cruci, zvastici și tot felul de inscripții În ebraică și greacă veche. „Totul nu-i decât iluzie”, repetă el. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că În tinerețe fusese Îndrăgostit de ea. Acum, cică, ar fi vrut să-i probeze instinctele. Circula și versiunea că doamna n-ar fi rezistat ispitei și ar fi venit În fața grămăjoarei de carne Înarmată cu un tacâm și-o furculiță și că ar fi ales de pe „grătar” o bucățică de Satanovski bine rumenită, numai că, atunci când și-ar fi Înfipt dinții falși În ea, ar fi rămas În gură cu o bucată de asfalt. Mai exista și o altă variantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
totul e stins, acoperit de pânze de păianjen, pentru totdeauna... „Lilith, Lilith? Încotro ai plecat? Umed ca un limax, mă târâsc pe străzi În căutarea ta... Lilith, Lilith...” Degete subțiri de damă Înfulecă ficat. Mânuiesc cu multă Îndemânare cuțitele și furculițele de pe masă. Taie ficatul cu gingășie. Bucăți-bucățele. Îl Împing la marginea farfuriei. Ce clinchet plăcut. Ți se face foame și mai ales sete. Buzele sunt crăpate. Firicele de sânge se preling din gingii. „Lilith, Lilith, te hrănești cu celulele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
șlițuri ar trebui din nou aranjate. La revedere! Să trăiți, tovarășe căpitan! În urma lui se aude vocea somnoroasă a lui Zare: Cum Îl cheamă pe ăsta, mă? La Valencia oamenii din popor mâncau orezul cu lingurița, ceilalți se serveau de furculiță. În timpul războiului civil, lingura și furculița devin simboluri de clasă așa cum pot fi regăsite În cântecul revoluționar: „Trăiască lingura, jos furculița!“ O ușă din lemn gros, negeluit, ferecată pe partea din care o vedem noi cu mari bucăți de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]