3,503 matches
-
magazin pentru săraci. Dar așa măcar mă puteam îmbărbăta că, în afară de mine, n-o să știe nimeni că-s ale mele, fiindcă mai schimba lucrurile și le mai amestecă. Dar asta a fost cu totul altceva... — Înțeleg de ce ești atât de furioasă, Ellie, o consolă Șam. Ai toate motivele. Dar zău că nu merită să îți faci sânge rău din cauza unui ziar din ziua de azi. Nu știi ce-o să apară-n ziarul ăla! — Chiar dacă s-a folosit de povestea aia, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
afară. — Nimic. Mi s-a părut că aud dubita domnului Barnes. — Cine-i domnul Barnes? — Distribuitorul nostru de presă, răspunse ea, întorcându-se la masă și așezându-se la loc. — Prin urmare, ai rămas singură cu Fanny Tarrant. — Da. Eram furioasă, supărată foc. Mi-a spus ca Adrian i-a povestit cum s-a lăsat de scris române fiindcă ajunsese la concluzia că nu mai avea nimic de spus. Părea atât de încântată de descoperire și era atât de căzută-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
i-a fost nominalizat la premiul Booker practic l-a împins în pragul sinuciderii. — Habar n-am avut... spuse Șam. Și i-ai povestit chestia asta lui Fanny Tarrant? — Da. — Dar doar între voi. Nu. — Valeu! se strâmba Șam. — Eram furioasă. Îmi pierdusem simțul rațiunii. Nu mi-am dat seama că mă-nregistrează până când n-a închis aparatul. După plecarea ei, cănd Adrian s-a-ntors, i-am mărturisit ce-am făcut. — Ce-a zis? — N-a zis nimic, răspunse Eleanor. De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
tu ai ajuns un bou orgolios, lăudăros și imoral. Fanny Tarrant te-a descris exact așa cum ești. — Ei bine, abia aștept să văd ce-are de zis despre tine, i-o întoarse Șam. În timp ce cei doi bărbați își aruncau priviri furioase, Eleanor se mai liniști. Scoase un șervețel din buzunarul capotului și își sufla nasul. — Cum adică imoral? insistă Șam. — Cândva erai un dramaturg care promitea. Ți-ai vândut sufletul televiziunii de dragul succesului facil. Prefer să am parte de succese facile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
aici? întreba el. — Întâmplător, treceam prin zonă, răspunse Fanny, dar nu mă așteptam să dau peste dumneavoastră, domnule Sharp. Tânără părea palida și un pic dusă, buimaca. Era îmbrăcată lejer, cu o cămașă lungă, purtată peste pantalonii asortați. Eleanor era furioasă și nedumerita. — Tu ai invitat-o? îl întreba ea pe Adrian. — Bineînțeles că nu, răspunse el. — Poate-a uitat ceva la sauna, isi dădu Șam cu părerea. — Ce vrei? o întreba Adrian pe Fanny. — Îmi închipui că l-ați citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
peste-o femeie singură, o lua pe Fanny gură pe dinainte și în clipa următoare păru să regrete aceste cuvinte. — Și n-ai pune la suflet? Fanny îi ocoli privirea, deși el tot întorcea capul spre ea, aruncându-i priviri furioase în tot timpul discuției. N-aș pune-o dacă ai face sex protejat și nu mi-ai spune nimic, zise ea pe un ton sfidător. Nu pot să-mi cred urechilor, spuse Creighton. Ai luat-o razna, Fanny! Pui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
înmiresmat al primăverii. Crescuse acum ceva mai mare, era mai verde, mai frumoasă și adulmeca mireasma florilor. Ciripitul unei vrăbii o speriè. Într-o altă zi, cerul se acoperi cu nori negri și grei. O picătură de ploaie o izbi furioasă in creștet. Urmară apoi altele și altele, iar mirosul florilor dispăru parcă. Se ivi apoi iarăși soarele și frunza se bucura. Norii fugiseră de vânturile cele furioase. Câte o vrăbiuță venea uneori să se adăpostească la umbra ei și o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se acoperi cu nori negri și grei. O picătură de ploaie o izbi furioasă in creștet. Urmară apoi altele și altele, iar mirosul florilor dispăru parcă. Se ivi apoi iarăși soarele și frunza se bucura. Norii fugiseră de vânturile cele furioase. Câte o vrăbiuță venea uneori să se adăpostească la umbra ei și o mai înveselea cu ciripitul melodios. Noaptea o fermecau stelele, o încălzeau razele argintii ale Lunii și visa la florile înmiresmate care i se vor ivi curând la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Buzăului ,,Ceața se risipește, pale fumuri plutesc pe crestele codrilor, încep apele să se lămurească pe spintecătura văilor. De-aici pornesc și se desfac în zare spinările rășchirate ale munților, ca printre degetele unui uriaș țâșnesc din toate părțile, râuri furioase ce trag în matca lor șuvițele despletite ale pâraielor ș-arunc-o plasă de argint peste podoabele Buzăului. În depărtare, cât gonesc ochii se desfac podișuri verzi, plaiuri luminoase se lasă în cascade prin văile munților către satele răzlețe; târle de oi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Priveam în largul ei cu ochi pierduți, amintindu-mi cu drag de serile târzii în care stăteam cu ochii închiși la sânul bunicii, mirosind a busuioc în minunate palate de diamante lăsate de scoici, cu pescăruși curajoși care înfruntau valurile furioase. Stăteam nemișcată, dusă de gânduri, neobservând lăsarea serii cu val subțire de borangic peste mare și țărm. Strigătul unui pescăruș mă trezi din visare. Se înserase bine și mă simțeam mai singură, dar mai stăpână pe mine ca oricând. Peisajul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
camerei. Misterul începe a se contura stângaci: mireasma neîncepândă a rășinii proaspete și dulci se profilează pe pereți învingând. Clinchet violet de clopoțel trezește însă focul din cămin și camera la viață. Afară valurile se rup, zbătându-se în mâinile furiosului viscol. Irisul înghețat pe ochiul rece al iernii este albastru, tăios, precum glasul pescărușului rănit venit dinspre mare. Jos, în zăpadă, zace un trandafir sângerând, contrastând nedorit cu nevinovata culoare a omătului. Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Timp
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
răspunse mulțimea spășită, cu gândul la toți cei duși și nu doar la pictori, Întrucât fiecare dintre ei avea pe câte cineva mutat la cele veșnice, chiar și fără să fi pictat vreodată. Kutya fasza de glorie, zise Nagy Oszkár furios. De unde scoate el timpeniile astea? Nici măcar nu-i critic de artă. Atunci aș mai Înțelege... Despre artă, glorie, moarte sau viață, oricine poate vorbi. Sunt cele mai banale teme, zise Ziffer turnând În paharele prietenilor vin din sticla pictată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zicea el râzând. Mi se Întâmplă și mie să beau un pahar mai mult după, și chestia asta mă aduce acasă. La precizie. Când se Întorcea Matei acasă de la câmp sau pădure, toți câinii din sat erau pe garduri lătrând furioși. Muzica lui Matei Îi scotea din minți ca și farurile aprinse ale tractorului. Duminica, Matei nu lipsea de la biserică. Era și cantor și diac. Avea o voce plăcută și era un bărbat vederos. Susana era mândră de el. Țărani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vremea studenției. Cât a durat excursia, au trăit, În vreo cinci hoteluri. În fiecare hotel au fost amenințați cu evacuarea, Întrucât oricâte stele avea hotelul, ea se auzea strigând ceva În trei limbi, plus engleza, ceea ce a atras protestele turiștilor furioși că li se strică echilibrul conjugal, prin acele țipete pe care nu le putea acoperi nici măcar Oda bucuriei a lui Beethoven, cântată de Filarmonica din Viena, sub bagheta lui von Karajan, de care toată lumea a auzit, inclusiv recepționista de la hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mică decât dormitorul meu, poate era doar o cămăruță. Atunci era cu neputință, dar totuși: sunetele păreau să reverbereze în pereți goi, venind parcă din celălalt capăt al unui uriaș depozit pustiu. Violența lor crescu și mai mult, devenind larma furioasă e unor bubuituri sălbatice și-a unor zăngănituri metalice. M-am aplecat în față, ascultând, în căutarea unui indiciu. Am atins ușor cu urechea, aproape imperceptibil, suprafața ușii încuiate. În clipa aceea, în fracțiunea de secundă în care corpul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un tapet, cocoțat pe-o scară veche, neagră, stropită de vopsea. M-am gândit la faptul că, de la moartea lui, bunicul devenise pentru mine mai mult o colecție de scene decât un om adevărat, că mi-l aminteam fiind amabil, furios, serios și glumeț, dar că marginile acestor amintiri nu se prea potriveau laolaltă și tot ce-mi rămânea era un soi de colaj schizofrenic în locul omului real, bine definit, pe care probabil îl cunoscusem în copilărie. Simțurile mele, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că avu o greutate reală, lovindu-mă peste cap și umeri cât ai clipi, revărsându-se din abundență peste hainele mele ude leoarcă și scurgându-se în pârâiașe din gluga, de pe coatele și pulpanele pardesiului meu. Compactă, grea, zgomotoasă și furioasă. Era greu să vezi. Am dus o mână streașină la ochi, dar asta institui un nou obstacol și mai multe pârâiașe abia formate începură curând să-mi șiroiască agitate de la capătul degetelor și să-mi șerpuiască sub glugă, scurgându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dacă funcționează. Am luat-o într-adevăr razna cu vreo două zile înainte să cumpărăm aparatul, vreme de o oră sau cam așa ceva, în orice caz. Se întâmplă uneori. Alteritatea se năpustește pur și simplu asupra mea ca niște nori furioși și eu nu pot face nimic. În seara aia, am simțit o teamă crescândă - o groază - că vor rămâne blocat pe insulă, că nu voi putea pleca de acolo. Mai aveam puțin până la un atac de panică; totul în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o să vrei să fiu. Dar trebuie într-adevăr să treci peste povestea asta. Doar nu vrei s-ajungi să-ți ieși tot timpul din fire ca mine, nu? Clio privi apa. Știam că nu se putea hotărî dacă să fie furioasă pe mine sau nu. Trecură câteva minute. Pescărușii mâncaseră sau pierduseră ceea ce le stârnise interesul și se ridicară țipând în înaltul cerului. Un avion lăsă în urmă o dâră dreaptă de fum alb. — Spitalul avea o bibliotecă proprie, știi? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de fragmente infinitezimale erau aruncate în lături din iarba udă într-o dungă rapidă de presiune care se apropia de noi pe peluză dinspre spital. O arătare conceptuală mare chiar sub suprafața solului. Măruntaiele motocicletei huruiau și scrâșneau ascuțit și furios, iar noi înaintam într-o revărsare de noroi și apă. Fata acceleră, făcând motorul să geamă, și trecurăm cu greu pe lângă tufișurile mari și copacii desfrunziți de pe domeniul spitalului. Am fost aruncat pe spate, cât pe ce să-mi pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am spus. — Iisuse, mie-mi spui? Ce face motanul? Ne-am descărcat lucrurile cât ai zice pește și am stat în tăcere o vreme, cu spatele lipit de-un raft cu cărți groase, de geografie. Ian era bine, morocănos și furios, dar în principiu bine. După ce mârâi câteva minute, ne întoarse spatele, prefăcându-se că doarme. — La naiba, am spus. Scout încuviință din cap, cu niște ochi neliniștiți, uitându-se drept în față. Am tăcut vreme de trei sau patru minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
țintă în podea. Iată ce-mi doream: voiam ca ea să răbufnească și să spună „Cum poți să crezi asta?“. Voiam să strige la mine. Voiam să-mi spună că făcusem o greșeală prostească. Voiam să iasă val-vârtej din cameră, furioasă. Mai mult ca orice, voiam să mă înșel. Dar nu mă înșelam. Ea nu făcu decât să se uite țintă în podea. — Am făcut sex, am zis. Nu, nu doar asta, ne-am ținut de mână și am crezut... De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a-i deveni învățăcei. Tekisui fu de acord și-n felul acesta luă ființă școala Shotai-Mu. DOI Trecură nenumărați ani și Isamu îmbătrâni. În tot acest timp nu fu vizitat deloc de fiii săi. Isamu era întristat, nu însă și furios, pentru că văzuse cu ochii lui priceperea lui Tekisui și era mulțumit că fiii săi puteau studia cu el. Isamu mai știa și că Shotai-Mu pun mare preț pe tăcere și izolare, și că din această pricină Tekisui nu construise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din Orpheus. L-am privit cum drege aranjamentul, schimbând locul rucsacului meu în cutie până când lui i se păru că stă bine. Era ca și când Fidorous ar fi avut mai multe viteze, ca și când ceva îi tot schimba setările creierului de la pustnic furios la savant răzbunător la călugăr gânditor la puști emoționat pe-un spalier de cățărare. Oare câți alți Trey Fidorous se mai ascundeau sub tot părul ăla? Gândul mă îngrijoră mai mult decât voiam să recunosc. După pregătirea oferită de Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ieșiră estompate de nesiguranță și ceva în privința asta mă făcu să mă simt puțin mai în largul meu în prezența bătrânului și, în general, în relație cu toată nebunia lucrurilor. — O, mda, am zis, uitându-mă în jos la pisoiul furios. E-o pușlama haioasă. Fidorous mă conduse în micuța cabină de sub puntea superioară, ca să-mi găsesc ceva uscat de îmbrăcat. Hainele din rucsacul meu erau atât de roase, că nu le mai puteam purta. Doctorul îmi arătă în colț un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]