815 matches
-
consum, este aceeași diferență ca între o banană și un cangur. Pe de altă parte, cred că cea dintâi are abilitatea de a comunica idei și chiar de a ne salva, discret, conștiințele, în timp ce cealaltă categorie de muzici doar ne gâdilă sufletele și, mai ales, pielea, obligându-ne să ne scărpinăm cu hărnicie. Dacă spiritul uman mai poate fi uneori transformat într-o marfă, ei bine, spiritul artei culte rămâne invariabil solidar cu puritatea Universului. Unde în altă parte, decât în
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
proprii votanți" (Ciberplai 2000), ca adjectiv: ,Trimiterea la fosta alianță era singurul argument telectual" (EZ 19.08.2003); ,așa-i cum vrei tu nenică, nu mă obstinez că-s mai telectual" (Ciberplai 2003), și chiar ca adverb: , Vrei să te gâdile îtelectual?" (fanclub.ro); ,sună îtelectual, nu-i așa?" (onlinesport.ro). Forma evocă limbajul incult, pronunțarea neglijentă - cu intenția comică de a crea un contrast cu conceptul însuși de intelectual, perceput într-o anume ambivalență: în principiu pozitiv, dar uneori apt
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
să ne sorbim tăcuți din linguri Mîncarea din castroane vechi și-albastre Pe care Dumnezeu ni le-a dat nouă De cînd ne învăța, în rai, gustul de rouă. Idilă Aromele sălbatice și bune Din uriașe miezuri de căpșune Ne gîdilă și-or să ne-mproaște-un sînge Răcoritor cînd măduva le-om frînge. Și dacă vrem să le luăm în mînă Ciupercile ne umplu de smîntînă... Îngerii sînt atît de mîhniți. Îngerii sînt atît de mîhniți Cînd ne văd cum
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
eu. Moartea stătea întinsă pe-o bancă de lemn, cum sunt cele din gări, cu un telefon pe piept, și vorbea. Atunci s-au apropiat de mine două fete frumoase și triste, erau asistentele ei, și-au început să mă gâdile. Râsul meu a umplut de admirație chipul Morții. Spinul de trandafir Moartea se încăpățânează să-mi spună că o cheamă Mavrodin! Stau pe un delușor pietros umbra se îngemănează cu soarele gust din supa asta și-mi place. Vreau adevărul
Poezie by Marcel Mureșanu () [Corola-journal/Imaginative/3008_a_4333]
-
de seamă, dar Ștefan știa bine că pe frunzele de urzici stă un puf ca bruma, rugos. Își trase mâna, au!, apoi își frecă pielea cu palma și se bucură, nu era așa rea urzicarea cum crezuse, ba chiar îl gâdila puțin, încât râse, dar peste piele se întinse apoi un prurit pătimitor și Ștefan luă apă de ploaie dintr-o baltă și stropi antebrațul și se scărpină iar și usturimea crescu și mai mult. Porni către bucătărie, să îmbuce vreo
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
acel prunc mare, mai înalt decât bucătăresele, care se răsfăța în pat, se apropie de el, cu buza de jos ușor bosumflată, dar nu pentru a-i da să sugă lapte, așa cum ar fi dorit Ștefan și nici să-l gâdile pe burtă, ci îi luă brațul urzicat cu un gest scurt, aproape brutal și începu să înfășoare în jurul lui pansamentul cald, foarte concentrată la ceea ce făcea, plăcându-i parcă durerea provocată băiatului, o durere dulce, gândi Ștefan, lungind în gând
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
pic roșii, numai bune de ronțăit și i-ar fi plăcut să le ronțăie ca pe un șorici și estimp firele răzlețe ale părului ei adunat într-o coadă și strâns ca un colac împletit gros la ceafă, să-i gâdile obrazul. Și pofta de-a morfoli urechile Luciiei, simțind-o în acel timp cum se zbate și el ținând-o cu îngâmfare, crescu atât de mult în Ștefan, încât începu să geamă și să gâfâie și se îndreptă spre scara
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
printre flori late. N-au voie să-ți steie la spate Și nici să arunce cu nucile, Ochindu-ți blînd ceafa și bucile Și uneori chiar și călcîiele Ce sfarmă în iarbă tămîile. Oh, sînii le sînt interziși Să-i gîdile cu un măcriș Sau să îți desfacă în rai, cînd tu ronțăi Un măr, jucăuș, aurii cîrlionții. De aceea mai bine adorm, Sprijiniți de copacul enorm...
Îngerii sunt tot mai trăiti... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7220_a_8545]
-
Noroc că au venit la noi în sufragerie nevastă-mea Coryntina și frumoasa lui moldoveancă și ne-au întrebat ca pe niște inși aflați în convalescență: -Ce-aveți, mă ? Ați bolunzit ? Abia atunci am simțit cârceii de la degete de cât ne gâdilasem ca să putem râde...3) Concluzie: Doamnă TVR 1, vă rugăm frumos nu mai amenințați pe nimeni să vă scrie texte umoristice și compilații, fiindcă râde lumea, într-adevăr, dar nu prea știți de ce. Și nu e frumos... Fila 9 bis
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
ci a lui François Hollande, actualul președinte al Franței, la acea vreme adjunctul consilierului lui Mitterrand. Sceneta mediatică pregătită de oamenii președintelui a fiert la ochi mic opinia publică. Asta până când orgoliul publicistic al lui Bercoff a început să fie gâdilat cât mai puternic de laude și a acceptat să-l deconspire pe Canton la emisiunea lui Bernard Pivot. “Vedeți bine că ziariștii n-au pasiune deosebită pentru adevăr. Le place să-l fabrice ca să creeze o știre bombă, nu să
De ce disprețuia François Mitterrand presa by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78362_a_79687]
-
tailandeze de contrabandă și inegalabila Maui-Wowee. Dar după ce-am fumat una din marijuanele lui Mary și eram la mijlocul celei de-a doua, m-am simțit ca înhățat de-un delicios demon, cuprins de-o minunată, nebunească veselie; demonul îmi gâdila degetele de la picioare, îmi scărpina mâncărimile din cap, mă săruta fierbinte cu buzele lui roșii și dulci ca zahărul, își înfigea limba înfierbântată adânc, în jos, pe gâtul meu. Totul strălucea: ochii mei erau ca niște lentile măritoare; puteam citi
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
Tudose încuia poarta și o privea din curte prin geamul luminat al bucătăriei pe Aneta tăindu-și unghiile de la picioare, la ora la care se spărgea sindrofia negustoreselor de mărunțișuri de pe șelari, Norbert îi dădea bacșiș chelnerului de la Gambrinus (cineva gâdila coardele unui instrument care chicotea înfundat) și revenea în preajma Băncii. Clădirea era întunecată și acoperișul se profila bombat sub norii vag luminoși. Urca treptele până la broderia de fier forjat care proteja ușile de cristal și privea printre arabescuri în vastitatea
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
Daniel Cristea-Enache Se poate spune, fără teama de a exagera, că Petru Cimpoeșu este un adevărat artist în torturarea cititorului. La antipodul autorilor care își gâdilă publicul, prin exploatarea tuturor clișeelor care ne fac plăcere (o plăcere ieftină, recunoscută și reciclată ca atare), acest scriitor pe cât de original, pe atât de dificil ne obligă să-l urmăm în diferite experimente ficționale, cu trepte alunecoase și trape
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
a ta. Stăteai între niște mesteceni, copacii mei preferați. Numai Dumnezeu știe cât de sus îți erau înșiretați mocasinii. În spatele tău era un râu, fără îndoială râul Mohawk. Cele două păsări din stânga, în prim plan, ar fi încântate să le gâdili gușile albe sau măcar să le folosești pentru a exemplifica ceva anume în vreo parabolă. Am oare dreptul să te caut cu mintea mea prăfuită, plină de maculatura a vreo cinci mii de cărți? Abia dacă merg din când în când
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
care/ avea un scuipat pe spate// acum stau lungit pe saltea/ și îmi scot cu degetul/ scamele adunate în buric)" (Azi când mergeam pe stradă...); "de două zile nu am mai stins becul -/ stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții îmi sug la sânge măselele rupte)" (De două zile nu am mai stins becul...). Parcurgând cu atenție secvențele anodine, banale, ordinare ale unei existențe contemplate la lumina chioară a becului sau
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
creând o senzație aproape fizică a Răului tatotant. Mai târziu, ochii aprinși ai diavolului vor scăpăra în întunericul compact, tulburat de o tuse convulsivă: "(întind mâna iau de pe calorifer o/ baterie veche de lanternă pun limba/ pe lame și mă gâdilă curentul slab// prind între degete o șuviță murdară/ din părul încâlcit o pârlesc cu țigara/ la rădăcină și apoi o arunc sub pat// când tușesc zvârcolin-du-mă o pereche de/ ochi aprinși răsar o clipă din întuneric)" (Tratament). Răul este deja
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
nu era ceva demn de atenție, se citeau a doua sau a treia oară poezii de M. Eminescu, chiar în lipsa autorului. Cenaclurile noastre actuale sunt grupuri lacome de timp, creatorii se înghesuie să țină microfonul cât mai strâns, critica îi gâdilă pe ei și numai pe ei... Avantajul cercului de lectură stă chiar în cuvântul care-l definește: cerc. Curgerea șuvoiului energic al literei tipărite, o curgere neapărat în jos, este oprită, zăgăzuită, din râu se face lac, din izvor se
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
Ceea ce nu-l scutește de ridicol. Aleg două strofe la întâmplare dintre foarte numeroasele exemple pe care mi le oferă volumul: „Cei doi străini sub muște lâncezesc,/ În patul plin de cărnuri grase,/ Desfăt își dau și mormăie zevzec,/ Plăcutu-i gâdilă în coaste// Flașneta zice-un cântec omenesc,/ Dar frânți de-a lor iubire-mare;/ Cei doi străini sub cărnuri lâncezesc,/ În patul plin de cărnuri grave.” (p. 15) Sau, mai departe, patru versuri care cu greu se pot numi versuri: „I-
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
eternă a Prozatorului... Eriximah se oferi să-l ajute pe Aristofan, sfătuindu-l să-și țină un timp respirația, ori să facă gargară cu apă, până ce-și revine... Doctorul îi mai recomandase, în final, - (Aristodem era să uite!) să se gâdile pe la nări cu o pană de gâscă și să strănute cât mai tare și cât mai des. Ceea ce autorul de comedii, atât de des pomenit, o fi făcând și azi... Și iată cum începuse să-și expună ideile la nemuritorul
Eros ori Ura (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10886_a_12211]
-
Moldaves - pare să fi fost comandamentul hasdeian suprem, în slujba căruia și-a pus toată energia. Prim pas esențial - Hasdeu face un caz enorm de originea sa princiară, de strălucita familie de domnitor din care ar descinde în mod direct; gîdilînd snobismul instinctiv al intelectualilor, junele de 20 de ani se prezenta tuturor drept prinț din tată-n fiu; a avut însă înțelepciunea de a se înfățișa ca un "prinț popular", un "prinț roșu": demagogia liberală revărsată din belșug de Hasdeu
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
juca clișeul cu ironie implicită dînd "boborului" ce-i al "boborului" și păstrînd pentru sine zîmbetul în colțul buzelor. Primul film a fost o afacere bună, succes de box office international, și cel de-al doilea este conceput la fel: gîdilă orgoliul național pînă la lacrimi, forjează în draci o mitologie articulată istoric, cu alte cuvinte trăiește istoria aruncînd-o în contemporaneitate, pupă en passant piața Charles de Gaulle și Trafalgar Square și are aventură atît cît trebuie, adică destulă cît Ben
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
ca și copiii. Pentru mine erau la fel de autosuficienți, de compleți și de impermeabili ca cineva care citește aceeași carte la infinit. Asta îmi doream atunci. De ce? Poate pentru că, atunci când eram copil și mă băteam cu Miriam sau când ea mă gâdila - era mai grea, mai dură și mai a naibii decât mine din toate punctele de vedere; îi plăcea să-mi dea pumni sau să mă lovească cu bețe, chestie care, acum că mă gândesc, îi plăcea și lui Josephine - simțeam
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]
-
tinerii, mai cu seamă se pare actualii tineri, sînt dispuși a o sfida. Aparent moralizatoare, cuvintele d-sale trec într-o vibrație emoțională ce le acreditează poeticește: „Ne întrebăm tinerii:/ Oare dacă ne înțepați carnea/ Nu sîngeră?/ Oare dacă ne gîdilați/ Nu rîdem ca și voi?/ Oare dacă ne dați otravă/ Nu murim?/ Dacă ne atinge săgeata lui Cupidon/ Nu vom mai repeta figura?/ Oare dacă ne va vizita muza/ Nu vom crea?” (To: williamshakespeare@ co.u.k). După cum vedem, în
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
a comentat pe pagina sa de socializare consilierul prezidențial. Comentariul acestuia nu s-a oprit aici. Lăzăroiu a evidențial faptul că lui Vosganian i s-a propus în mod public intrarea în viitorul guvern, doar pentru că "îi place să fie gâdilat", chiar dacă Antonescu a promis la "jumătate din PNL" acest lucru." Pentru știința lui Vosganian, Crin a promis la cel puțin jumătate din PNL că vor fi în guvernul Ponta. Lui i-a propus public că știe că îi place să
Lăzăroiu, despre Vosganian: Alt fraier by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40988_a_42313]
-
Antonescu a promis la "jumătate din PNL" acest lucru." Pentru știința lui Vosganian, Crin a promis la cel puțin jumătate din PNL că vor fi în guvernul Ponta. Lui i-a propus public că știe că îi place să fie gâdilat", a punctat Sebastian Lăzăroiu. Varujan Vosganian a afirmat pe blog că a avut "un schimb de mesaje" cu Crin Antonescu în urma declarației liderului PNL potrivit căreia "într-o proporție de 99%" va face parte din viitorul guvern, precizând că această
Lăzăroiu, despre Vosganian: Alt fraier by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40988_a_42313]