804 matches
-
1877, nr. 106, pag. 3145. Adecă, între noi vorbind și cu tot dinadinsul, nu s-ar cădea ca un prezident de Senat, un ministru plenipotențiar să fie, de nu altceva, cel puțin om serios? Apoi animele cari debordă, grijile cari gâdilă anima, resemnațiunea conștiinței de-a nu recula, între noi fie zis, vorbe de om serios sînt? Dac-ar fi fost vara, pe vremea căldurilor celor mari, tot am mai înțelege, dar deja la 10 mai, când e încă răcoare...? [ 25
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lui Pablo, oho! perioada albastră, perioada roz, oho! deci, cum i-am atins șevaletul, n-am mai simțit caldarîmul sub picioare, m-am uitat la andaluz, eram de-acum, amîndoi, la un metru, la doi, la trei, deasupra pămîntului, mă gîdila ceva la călcîie, m-am uitat. Aveam acolo niște aripioare verzi, verzi ca elitrele de libelulă, Pablo avea și el elitre la călcîie, mă privea cu ochii lui mari, de fachir, și rîdea, era prima dată cînd îl vedeam rîzînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar consterna. Dar nu. De la tonul acru-imperativ al primului ministru la tiradele cațavence ale generalului și colegilor săi de epolet, la înfloriturile dubioase ale invitatului radiofonic Florescu, se întinde partitura unei orchestre care, cu cît cîntă mai fals, cu atît gîdilă mai dulce timpanele unei populații cu vocația manelei. 9 august Mai ceva decît boala vacii nebune, decît epidemia de Andrele și Cristi, decît inevitabilul deci, e sclifoseala numelor terminate în iu. De-ar fi doar sclifoseală... Intru în expoziția junelui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
statutului și sensului evaluării. Evaluăm nu Îngrozind, ci Îndrăgind. Altă posibilă capcană este cea a mimetismului, a pretenției conformității celor spuse de elevi cu ceea ce s-a „dictat” de către profesor sau se găsește În manual. Sunt profesori care se simt gâdilați pe la urechi doar atunci când elevii „gânguresc” spusele acestora. Profesorul devine un „comparator” a două seturi de cunoștințe, gratificând doar ceea ce se potrivește mai bine cu referința indicată. Orice deviație este sancționată, spiritul critic Înăbușit, părerea proprie și judecata sunt desființate
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
care mama ei i-l turna încet pe umeri și pe spate, dintr-o găleată mică de aramă. În întunericul odăii luminate doar de flacăra scăzută a unei așchii de lemn aprinse, picăturile calde aduceau cu rășina de pin. Îi gâdilau nespus de plăcut trupul, pe care Charlotte îl freca cu un bulgăre de lut albastru. Săpunul nu mai era decât o vagă amintire. - Ai slăbit mult, a spus Albertine foarte încet și vocea i s-a frânt. Charlotte a râs
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că Aristofan a fost împiedicat de un sughiț rebel să ia cuvântul. Eryximachos îi recomandă trei procedee de a scăpa de disconfort: să-și țină respirația cât mai mult timp; să procedeze la o gargară cu apă sau să-și gâdile nările cu o pană. Sughițul încetează, dar Aristofan nu ne spune de care procedeu s-a servit! Dincolo însă de aspectul cumva comic al problemei, episodul ilustrează ceva mult mai profund: „condiționarea psihică a tulburărilor fiziologice” (cf. Yvon Brès, op.cit.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
anarhistă și jubilatorie care, în contrapartidă, face posibil acest individualism hedonist. Niciodată niște fragmente de filosofie antice n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEA INVENTAREA PLĂCERII: JUBILAREA LUI ARISTIP DIN CIRENE VI ARISTIP și „voluptatea care gâdilă” -1Filosoful cu fustă. Aristip din Cirene trece drept filosoful emblematic al hedonismului; grea misiune și supărătoare reputație într-o lume care consideră că a filosofa este incompatibil cu a fi adept al plăcerii, că filosofia exclude voluptatea ca obiect sau
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un mod de a crea plăcere - altfel, Platon și creștinii ar aparține și ei hedonismului! în schimb, a fi disponibil pentru prezent și a-i cere tot atâtea ocazii active de a cunoaște semnele caracteristice ale plăcerii - voluptatea care-ți gâdilă într-un mod agreabil simțurile, ca să vorbim precum Cicero -, iată o posibilă definiție a hedonismului. Pura prezență disponibilă în lume, capacitatea de a resimți voluptăți și bucurii, adeziunea la real sunt tot atâtea moduri de a te vindeca de suferințele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
optimism. Altele, în stil pillatian, sunt mai degrabă niște parodii: „Ieșiți și din metrouri, și târlă și din iurtă / În iarba cea mai verde ne tăvălim acum / Și-aflăm în timp ce râdem ca-n alte ere cum / mesajele din cosmos ne gâdilă pe burtă.” Tipică din nou pentru „câmpia eternă” este însă evoluția, ascensiunea cârtiței pe sub pământ, de unde iese la lumină „cu stânca-n dinți”. Ceea ce nu exclude frecventarea și a altor simboluri, precum „edenul de piatră”, „cumplita apoteoză”, răsăritul, amurgurile, lacrima
ALBOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
disocierea valorilor etică, etnică și estetică, cultivarea raționalului și a toleranței ideologice) trebuie să fie secondată de o atitudine militantă, angajată. Tot acum, Virgil Ierunca se ridică împotriva imposturii, a literaturii mediocre, de succes imediat, veștejindu-i pe scriitorii care „gâdilă cu stiloul lor de cerneală violetă gusturile, apetiturile și aspirațiile publicului nostru”. Alte articole sunt semnate de Simion Ghinea și Liviu Bratoloveanu. La „Cronica literară” colaborează Ovidiu Constantinescu și sporadic Virgil Ierunca, Ion Caraion, Radu Teculescu. La „Cronica plastică” scriu
FAPTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286954_a_288283]
-
celelalte zone ale oceanului, unde rechinii nu mișună în număr atît de mare, uimitoarea lor lăcomie poate fi uneori temperată considerabil cu ajutorul așa numitelor „sape de balene“ - niște instrumente tăioase care, însă, în anumite cazuri, nu fac decît să-i gîdile pe rechini, stîrnindu-le și mai mult apetitul. Dar în cazul de față, cu rechinii strînși în jurul vasului Pequod s-a întîmplat altfel, deși unui om neobișnuit cu asemenea spectacole, care ar fi privit în noaptea aceea peste bord, i s-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pequod se dovediră mai vigilente decît cele trei perechi de ochi“ din vîrfurile catargelor. Adulmecaseră, pasămite, o mireasmă stranie și nu prea plăcută. Ă Pun rămășag că, undeva pe aproape, se află niscaiva cașaloți dintre ăi pe care i-am gîdilat deunăzi cu drugii, spuse Stubb. Eram sigur c-au să-și arate coada pînă la urmă! Deodată, pîcla ce se întindea în fața noastră se despică și, la oarecare distanță, ni se înfățișă o corabie, ale cărei pînze strînse arătau că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
năstrușnice, dar zău că numai din întîmplare. Vasăzică, un omuleț bătrîn și mărunțel ca mine n-ar trebui niciodată să se încumete să treacă prin ape adînci împreună c-un căpitan lung ca un cocostîrc! Cînd ești mic, apa îți gîdilă repede bărbia și, atunci, începi să strigi „ajutor“, cerînd o barcă de salvare... Uite piciorul cocostîrcului! lung și zvelt, firește! La mai toți oamenii o pereche de picioare ține o viață întreagă, cînd le folosesc cu blîndețe, cum își folosește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fată pune stăpânire pe mine și mișcările Îmi provoacă un fel de emoție, o simpatie singuratică și complice pentru fetele pe care le văd venind spre casă de la școală. Și asta ține vreme de câțiva pași. Părul lui Calliope mă gâdilă pe ceafă. O simt cum Îmi sondează pieptul - vechiul ei tic nervos - ca să vadă dacă se Întâmplă ceva pe-acolo. Fluidul bolnav al disperării adolescentine care-i curge prin vene se amestecă din nou cu al meu. Dar apoi, la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scape din cabină, așa că se furișa Înapoi În barca de salvare, la proaspătul ei soț. Luna lor de miere se desfășură invers. În loc să se cunoască mai bine, să se familiarizeze cu preferințele și antipatiile fiecăruia, cu locurile În care se gâdilă, cu atingerile ce Îi irirtă, Desdemona și Lefty Încercau să se dezvețe unul de celălalt. În spiritul jocului pus În scenă la bordul navei, continuară să-și depene propriile istorii false, inventând frați și surori cu nume plauzibile, veri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de crom lustruită. Dar nu-l vedea niciodată pe Fard la volan. ― Cum vrei să-l vezi dacă-i Dumnezeu? Întrebă Lefty amuzat Într-o noapte, când se pregăteau să se culce. Desdemona stătea Întinsă și zâmbea, de parcă ar fi gâdilat-o salariul pe prima săptămână de lucru, ascuns sub saltea. ― Trebuie să am o revelație, spuse ea. Primul ei proiect la Templul Nr. 1 a fost să transforme w.c.-ul din curte Într-o crescătorie de viermi de mătase. Apelând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o dată, când nu era nimeni acasă, ridicându-și bluza ca să-și dezvelească partea de jos a spatelui, Tessie Îl lăsa pe Milton să-și apese clarinetul pe pielea ei și să-i invadeze corpul cu muzică. La Început doar o gâdila. Dar după o vreme notele i se răspândiră mai adânc În corp. Simțea cum vibrațiile Îi penetrează mușchii, cum pulsează În valuri, până când Îi făceau oasele să zornăie și organele interne să murmure. Milton cânta la instrumentul lui cu aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
E sinistru. Și Îngheți. Plus că ginecologul face tot felu’ de glume proaste În timp ce-și bagă nasul pe-acolo. Dar cel mai nasol e ce-ți face cu mâinile. ― Ce? ― Păi, Își cam bagă mâinile Înăuntru până când te gâdilă pe omușor. Deja amuțisem. Complet paralizată de șoc și spaimă. ― La cine te duci? Întrebă Obiectul. ― La unul pe care-l cheamă doctorul Bauer. ― Doctorul Bauer! E tatăl lui Renee. E un pervers notoriu! ― Cum adică? ― M-am dus o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o parte. S-a târât până la mine și și-a pus capul pe umărul meu. A rămas acolo, respirând. Apoi, cu ochii Închiși, și-a băgat capul sub pernă, cu mine. A Început să mă Împungă cu nasul. M-a gâdilat cu părul pe pielea de pe gât și apoi pe organele sensibile. Și-a fluturat genele, ca pe niște aripi de fluture, pe bărbia mea. M-a adulmecat cu nasul În adâncitura de pe gât. Și apoi m-am trezit cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vadă moșneagul mort mai întâi, că, după aia, prostiile astea pământești n-au nici o importanță pe lumea cealaltă. Se preface că o liniștește, când de fapt o ațâță cu bună știință. Dă în sfârșit drumul hohotului de râs care îi gâdilă gâtlejul. — Și, de unde până unde, ai făcut legătura cu Li... Li... ăsta misterios? O fi vreun client pe care l-a jecmănit bătrânul. Că mulți s-au lăsat înșelați de faima lui de avocat. Le pro mitea marea cu sarea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de podea ca să-și înfrângă stinghereala și nedumerirea. Atitudinea lui sporește buna dispoziție a prin cipelui. Pe senatori trebuie să-i liniștim că ei, și numai ei, sunt însărcinați cu administrația și comandamentele militare. Chicotește batjocoritor. — E nevoie să le gâdilăm orgoliul din când în când. Vorbele nu ne costă nimic. Ianuarius înclină cuviincios fruntea. Așteaptă câteva clipe, apoi, văzând că împăratul nu se grăbește să-l lămurească ce așteaptă de la el, îndrăznește: — Senatorii ca senatorii, nu se împiedică ei de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
crescut cu toții! Ți-e mai mare dragul să-i privești! O să plouă? întreabă bunicul. Cred că nu! își răspunde tot el. Știu și eu? zice bunica. „N-o să plouă! șoptesc, din crengile lor, nepoțeii din livadă. Nu vedeți cum ne gâdilă crengile poznașul ăsta de vânt? Hi, hi, hi!” A fost tare cald azi! zice bunica. Da, a fost zăpușeală mare. Nici acuma n-a trecut de tot. Mie mi s-a făcut cam sete. Mă duc să scot o cană
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
se aude? De unde vine zgomotul ăsta? Parcă ar fi un ferăstrău! spune Sorina. E Țâncul nostru, toarce! Cum așa! Dar toarce, adică sfârâie prin somn precum un fus. Sorin a scos, între timp, un fulg dintr-o pernă. Cu el gâdilă nasul motanului. Acesta-și mișcă mustățile, deschide ochii și, văzând cine nu-l lasă să doarmă, întinde lăbuțele și apucă fulgul. Îi dă, apoi, drumul, iar îl prinde, pe urmă-l împinge cu o labă, iar cu cealaltă-l apucă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
vestic și, prin urmare, al experienței În confort, stil și servicii aferente sau cel puțin așa scria În broșuri. Managementul se prezenta sub forma robustă a unui elvețian germanofon expatriat, pe numele său Heinrich Glick, care știa cam ce ar gâdila gusturile străinilor. În timp ce bărcile se apropiau de doc, băieți În uniforme cu longyin-uri verzi asortate Îi Întâmpinară pe oaspeți și le descărcară bagajele cât ai clipi. S-au strigat nume, s-au distribuit numere de căsuțe, iar băieții au și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
premisă excelentă: diferențierea speciilor În cadrul adaptabilității sociale. Se imagină dezvoltând aceste idei În fața cititorului ideal - Marlena, da, de ce nu? Își imagină chipul ei pătruns de adorație În timp ce-l ascultă, sinergia cuvintelor lui către mintea ei deschisă, cum ar transforma-o gâdilându-i sufletul și Înfiorându-i organele sexuale, dând naștere unei imense, imense... plictiseli. Of, Doamne, erau numai tâmpenii. Își imagină Încă o dată chipul Marlenei - cât de impenetrabil și rece i se arătase noaptea trecută. La ce dracu’ folosea adaptabilitatea umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]