1,318 matches
-
luncii și cântecul din ajun al rudăresei. Numai un moment am fost atent într-acolo și crapul era cât pe ce să câștige lupta. S-a prăvălit cu varga spre fund și m-am dus și eu după el în gârlă până la brâu. L-am ținut totuși bine și l-am întors la fața apei făcându-l să beie aer. În starea asta, pe jumătate înomolit, mă privea de pe celălalt țărm în fața Coloianului, împreună cu grangurii bordeiului, stârci, coțofene și alte lighioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
timbre lipite de jur-împrejur. Barmanul nu era cubanez, era dom’ Costiță, de la „Cireșica“, detașat aici în interes de serviciu. Poposeam la „Havana“ pe calea spre casă, seara. Era prima haltă pe drumul spre stația tramvaiului, din capătul Căii, pe cheiul gârlei, în dreptul blocului unde Ester locuise în ultimul an de studenție. Intrasem de mai multe ori în acel bloc. De multe ori, în anii care au urmat, venind spre casă, așteptând tramvaiul, sprijinit de parapetul metalic al cheiului, priveam spre ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
n-am”, se agită ginecologul... „Nu numai viața, dar și moartea e un fâs. Înțelegeți, toată eternitatea cu care ne batem capul trece cât ai clipi din ochi.” „Sunteți cam pesimist....” „Umblând cu toți avortonii ăștia care se scurg În gârlă, credeți că aș putea avea un tonus crescut? În fiecare zi apar și dispar milioane de fetuși. Când te gândești la asta, Începi să fii cuprins de viziuni...” „N-ați fi singurul om care ar avea coșmaruri...” „Trăiesc Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Medor pentru a muri îmbrățișându-l. Cavalerii l-au lăsat astfel pentru a alerga după Zebrino, care în furia sa contra asasinului lui Medor, se depărtase mult de locul acela. Cloridan a sfârșit imediat, iar Medor, cu sângele curgându-i gârlă din rană, simțea că nu mai avea nici el mult de trăit, atunci i-a sosit un ajutor cu totul neașteptat. O tânără fată s-a apropiat de oștenii căzuți, în acea clipă de mare primejdie. Ea purta vestminte țărănești
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Oari ci fac băiețî ciia?”.... Până la Fântâna cu răchiți, au mers destul de ușor. Acolo, însă, li s-a pus de-a curmezișul un troian bine clădit în spatele malului înalt al drumului. În timp ce se lupta cu omătul îndesat, se întreba: „Oare gârla ce duce în Șărpării n-a fi troienită? De coborât la vale treacă-meargă, dar de urcat dealu’ a fi mare chin”... Pe la al doilea cântat al cocoșilor, moș Pavel intra cu sania pe poartă... În casă clipea un bob de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că drumul duce spre un sat hăt departe. Peste o vale lungă. Abia se zăreau casele. Trecuse de amiază. Ce mi-am zis? <Fie ce-o fi! Mă duc în satul acela să întreb, poate i-a văzut cineva>... Pe gârlă am dat de un gospodar care prășea la porumb împreună cu nevasta. <Doamne-ajută, oameni buni!> am strigat eu. <Mulțămim frumos. Da’ unde mergi matale?> <Caut doi cai care au fugit astă noapte când tuna și trăsnea.> <Apăi nu ți-oi putea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sunt nelalocul lor. Doctorul Sun Pao-tien recomandă liniște totală pentru sănătatea Majestății Sale, așa că ne mutăm înapoi la Yuan Ming Yuan. Se face iarnă. Buruieni lungi, ofilite zac, cafenii și galbene, ca niște valuri nemișcate. Vântul continuă să fie aspru. Gârlele și pâraiele care șerpuiesc prin grădini sunt acum înghețate și seamănă cu niște funii murdare. Împăratul Hsien Feng spune că îi amintesc de măruntaiele căzute din burta unui animal ucis. Liniștea e întreruptă atunci când Su Shun și prințul Kung sosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cu vârsta începuseră să nu-i mai spună domnul, ci nea, iar el, băi, nea Vasile. "Tui mama mă-sii, zicea, ce... mă-sii e cu vremea asta, cât o să ne mai plouă în cap? Murim dracu înecați, ne ia gârla la vale, ca pe purcei." " Hai, mă, nea Floreo, că purceii înoată, nu se îneacă ei", zicea celalalt. Crezi că înoată? zicea bătrânul învățător. Eu am auzit că chiar la Academie, un academician a pus întrebarea asta: Domnilor! Porcul înoată
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în care m-a crescut cu mare simplitate o bunică. Renunțînd la mine, părinți măi expediaseră undeva la țară, la aer și la lapte. De aceea mă înconjoară și acum cruziciunea brazdelor în înserare și izul de verdeață putredă al gîrlelor. Mi aduc aminte că, într-o dimineață, am văzut o femeie care își scălda pruncul în rîu: avea șaisprezece ani iar copilul era din flori. Pe sub arini șușuia apa, unduind niște albituri; o piatră le oprea de-un capăt și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
liniște, într-o lume ce se preschimba în fiecare zi. Un hulub huruia nostalgic. Un drumeag începea să înverzească. La capătul lui zvîcneau păsări din trifoaie vechi; mi se strîngea inima. Mîna bunicii simțea fiorul și-l stăpînea neînduplecată. Aproape de gîrlă o ghionoaie dezlega în paltini sonorități rare. Plutea un fîșîit vag și răcoros care ne obliga să tăcem. La înfricoșătoarea noastră ivire, broaștele de pe mal se înecau pe rând. Tulburate de mîl, valurile se roteau groase pe sub salcîmi aplecați. Din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Misterios, adăogă: - Dacă nu miști, nu piști! Măturătorul, care îl zădărîse mai devreme cu un „Hai să trăiești, moșu’, da’ nu mult, că pierde statu’!” dădu din cap înțelegător. Am ieșit în spatele gării. Plopi albi argintau zăvoiul care mărginea o gîrlă. Toamna era începută: în coloarea mai lîncedă a frunzelor cobora tristețea iar tăcerea mirosea a moarte; din vîrful plopilor se auzeau foșnete. Urcam pe coasta ca un pîntec de bivol culcat. Sus, în șea, dintre spini izbucni un popîndău. Era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înfățișarea unui șobolan ghebos. În timp ce dînsa se rostogolea în față, mi-am dat seama că întregul sat aflase de prezența mea. Curioși, copiii zîmbeau și, plină de respect, lumea mă saluta. Printre case se revărsase un pîrîu care scurgea în gîrlă valuri tulburi. La întrulocarea rîpelor, pescari improvizați ciurubuiau apa cu crîsnicul. După cum îmi explică învățătoarea, acolo putea să cadă crapul. La participanții mai în vîrstă, acest pescuit se bucura de un anume ceremonial. Doar la deal de pîrîu femeile, copiii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
plecau de la oră înainte să sune clopoțelul. În felul acesta erau obligate să le părăsească printre cele din urmă. Pînă la jumătatea lunii, cînd se deschidea școala, n-aveam alta de făcut decît să mă învîrt prin sat. Informațiile curgeau gîrlă. Surîzînd ironic pe sub ochelari și dezvelind o dantură încă albă, doamna Tomulescu își exprima, ca pensionară, părerea în chip nestînjenit. „Fărocoastă o face acuma pe învățătorul, dar numai din milă i-am dat eu certificat de patru clase. Mai are
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu spor - am răspuns eu, cu gândul la chinurile prin care am trecut. Privirea cercetătoare a călugărului m-a făcut - fără voie - să plec ochii. Bătrânul mă urmărea înțelegător. --Dacă-i cum spui, atunci ospătează-te și apoi om porni spre gârlă, să mai stăm la cislă. Cred că cele cărți le ai acolo la locul știut. --Întocmai, părinte. --Atunci, poftă bună! --Sărut dreapta, sfințite... Abia am sfârșit de mâncat, și pe poteca din fața chiliei mele bocănea deja toiagul “Sfântului” coborât din
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din Deal. Până acum i se spunea Galata de Sus. Și zice mai departe vodă: „din ispisoc de danie... ce ne-au arătat de la Dumitrașco Cantacuzino voievod, de un loc de moară de la capul iazului cestui domnesc din gios, în gârla ce vine despre Balica (Frumoasa), și cu o bucată de loc din șes, din hotarul târgului Iașilor, și cu o bucată de loc din locul gălătenilor, socotindu ca să le fie de treaba iazului morii... dacă am văzut acel adevărat zapis
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în veci. Așijderea acmu, în zilele domniei mele, au venit de au făcut jalbă înaintea domniei mele egumenul și tot soborul de la sfânta mănăstire Galata pre călugării de la mănăstire Balicăi... zicând: cum au avut Balica dou roate de moară în gârla ce merge asupra iazului acestui domnesc...” Și uite-așa ei se plâng că rugătorii de la Balica „s-au sculat în tăria lor și fără știre călugărilor de la Galata să mai facă și al triile roată”, dar vodă împreună cu sfatul au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vecini și cu trei prisăci de albine și satul Rădăești cu vecini, în același ținut, și niște vii ce sânt la Nicoreștii de Jos, în ținutul Tecuci... Și iarăși am dat două roți de moară ce sânt la Stoești, în Gârla de sus a Putnei,... am luat... venitul domnesc din toată vama Bârladului și... am dat... să fie... de cheltuială... pentru tămâie și pentru untdelemn în candele... Și iarăși vecinii din cele două sate să nu plătească nici o dare... numai să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Prizbecki a aflat că el și Vivian aveau o aventură, așa că el i-a pus capăt, ca să-și salveze căsnicia. Îți vine să crezi cum arată în poza asta? Toate ziarele zic că toată cariera i s-a dus pe gârlă. A ajuns de râsul lumii. Nici măcar primarul nu poate să-l sprijine, pentru că s-ar sinucide politic. Nimeni nu e mai furios decât o femeie care a fost respinsă în dragoste, m-am gândit. Deci ăsta era motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mulți peștii, că trebuie să te duci la ei cu căruța - când se rup iazurile. Dar și când nu se rup, tot așa. La noi nu te poți scălda, de-atâta pește; la noi, vrea vita să se-adape din gârlă și se-neacă cu pește - așa se zice, n-o fi chiar așa, dar ce e, e: pe la noi, numai Moș Iacob se fâțâie cu undița - i-a dat-o tata și i-i rușine să n-o primble, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prilejul să mă certe că i-am vârât În casă broaște-cu-solzi... Așa, fiindcă nu m-ar lăsa Mănenii. Nu mi-ar cere, mi-ar comunica: - Acela (sau: aceia) mi-i dai mie! De când mă știu pe două picioare, primăvara-vara-toamna - la gârlă mă știu, cu copiii. Scăldându-ne, stropindu-ne, sărind de pe câte o salcie În bulboane, făcând „ochiuri” pe fața apei cu pietre lătărețe. Fiindcă cei mai mărișori umblau cu mâinile pe sub rădăcini, pe sub pietre, chiar scufundându-se și scoțând pești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o mână. Tu i-ai prins? - Nu i-am prins eu, da nu-s ai tăi. Ce-l apucase? Nu se făcuse mai voinic de-alaltăieri; și era și singur. Și-mi vorbea ca un om mare. - Te pomenești că gârla satului e-a lui tătâne-tău!, zic. El - tot așa, bătrânește: - Ne-am Înțăles: peștii ’s ai mei. Mi-i da când ne-om Întoarce-n sat. Se duce mai Încolo, vorbește cu alți copii. Pun la cale să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pietre; pun peștii prinși În lăculețul anume făcut pentru ei. Copiii nu dau semne că ar avea de gând să vină-ncoace; dar nici nu vorbesc cu mine, deși uneori mă apropii mult de ei. Uite un om, coborât la gârlă să-și adăpe vitele. Îl știu, am luat lapte de la el. Copiii, În frunte cu băietanul care zisese să-i dau peștii s-a apropiat de el și-i spun ce i-or fi spunând, tot arătând spre mine. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dac-aș Întreba-o...? - și se oprește, o Întreabă din ochi pe babă-sa ce să Întrebe. - ’Ntreab-o câți ani are, Îl dezleagă Mătușa Domnica. Moș Iacob trage mult aer În piept, apoi, de parcă s-ar azvârli de pe pod În gârlă - la vreme de secetă: - Devușca, daragaia! Câți la tine, aiasta, let? HÎ? Let, let? - Își vâră mâinile cu degetele rășchirate sub ochii tătărușați ai devușcăi și le agită: Scolco? Scolco? Devușca, la Început se ferise - să nu-i scoată bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se poate, doamnă...? La urma urmei, mama Își turuia fără convingere rolul de mamă și de Învățătoare - fiindcă, unde eram eu toată vremea, În afara claselor și a recreațiilor la Moș Iacob În ogradă - dacă nu „pe câlburi”: pe islaz, la gârlă, În pădure...? Dar aceasta fiind menirea mamei, menirea mea era s-o ascult (cu urechile, se-nțelege...). O porneam de-acasă cuminți și echipați, adică Încălțați. De cum părăseam satul, Înainte de a ajunge la pădure, Moș Iacob comanda: - Dezechiparea! Și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ciomăgoasă bătând văzduhul de parc-ar fi fost clopot uite, mai adineaurea! L-am tot căutat pe Cazimir. L-am căutat - să-l revedem. Așa, cam la trei zile, după ce ni se făcea piele de babă de atâta ghiloseală În gârla din dreptul satului, ne luam și o porneam pe firul apei spre iazurile călugărilor. Să-l găsim pe Cazimir, nescufundatul, pe Cazimir, cel care măsura timpul cu pula. Nu ne-am oprit din căutat nici atunci când un băietan mai prostovan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]