2,053 matches
-
prealabile pentru concentrat pentru dispersie lipozomală pentru perfuzie Myocet este furnizat sub forma unui set de 3 flacoane : Myocet clorhidrat de doxorubicină ( o pulbere liofilizată de culoare roșie ) , Myocet lipozomi ( o soluție omogenă și opacă , de culoare alb până la alb- gălbui ) Myocet soluție tampon ( o soluție limpede , incoloră ) 4 . 4. 1 Indicații terapeutice Myocet , în asociere cu ciclofosfamida , este indicat ca terapie de primă linie în cancerul de sân metastazat , la femei . 4. 2 Doze și mod de administrare Utilizarea de
Ro_658 () [Corola-website/Science/291417_a_292746]
-
Dendrocopos medius"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), ciocănitoarea verzuie ("Picuș canus"), presura de munte ("Emberiza cia"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar mic ("Ficedula parva"), ciuvică ("Glaucidium passerinum"), sfrancioc roșiatic ("Lanius collurio"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), forfecuța gălbuie ("Loxia curvirostra"), codobatura albă ("Motacilla albă"), codobatură-de-munte ("Motacilla cinerea"), viespar ("Pernis apivorus"), pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), mugurar ("Pyrrhula pyrrhula"), huhurez mare ("Strix uralensis"), mărăcinar ("Saxicola rubetra"), silvie-mică ("Sylvia curruca"), silvie cu cap negru ("Sylvia atricapilla"), silvie-de-campie ("Sylvia communis"), graur
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
Elemente ale culturii igbo pot fi găsite în aceste locuri. De exemplu, în patois jamaican, cuvantul Igbo Unu, ceea ce înseamnă "tu" la plural, este încă folosit. "Red Ibo" (sau "eboe roșu") descrie o persoană de culoare cu pielea echitabil sau "gălbui". Acest termen a provenit de la prevalența raportată a acestor tonuri de piele în rândul Igbo dar influențe estice nigerian poate să nu fie strict Igbo. Cuvântul Bim, un termen colocvial pentru Barbados, a fost frecvent folosit printre Barbadians înrobite (bajans
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
Pe laturi este cafeniu deschis, cu o dungă neagră lată longitudinală, sub această dungă și deasupra ei, sunt numeroase puncte și pete, unele dintre ele contopindu-se și formând alte 2 dungi longitudinale, mai înguste și incomplete. Toate înotătoarele sunt gălbui. Trăind în ape puțin oxigenate, iese din când în când la suprafața apei și înghite aer, pe care-l elimină imediat prin orificiul anal. În timpul cât aerul parcurge tubul digestiv, pereții intestinului posterior rețin oxigenul: este așa numita respirație "intestinală
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
puțin păroase, cele superioare sesile, iar cele inferioare pețiolate. Flori solitare, portocalii, roșiatice sau roșii, la bază cu o pată neagră-liliachie, pedunchiulate, așezate la subsuoara frunzelor, caliciul din 2 sepale păroase, corola din 4 petale libere, androceu, din numeroase stamine gălbui, gineceu cu ovar superior, cilindric, alungit, des alb păros, stigmat mai mult sau mai puțin sesil, bilobat cu 2 coarne. Fruct silicviform, foarte lung, setos păros. Semințele numeroase, negre, hemisferice, reticulate. Timpul de înflorire: iunie - august Componentele plantei utilizate în
Mac cornut () [Corola-website/Science/311732_a_313061]
-
parale. Diferențele constau în steaua cu șase colțuri, legenda „porto gazetei” și scrierea cu litere latine a valorii. Forma nu mai este rotundă, ci dreptunghiulară rotunjită ușor la colțuri. Mărcile poștale au fost tipărite tot pe hârtie străină, transparentă sau gălbuie, tot la Atelia Timbrului și au fost și ele valabile doar în Moldova. Emisiunile au încetat pe 1 mai 1862. Tiraje. Marca de 5 parale: pe hârtie albăstruie 7.008 bucăți; pe hârtie albă sau gălbuie 16.032 bucăți; cu
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
hârtie străină, transparentă sau gălbuie, tot la Atelia Timbrului și au fost și ele valabile doar în Moldova. Emisiunile au încetat pe 1 mai 1862. Tiraje. Marca de 5 parale: pe hârtie albăstruie 7.008 bucăți; pe hârtie albă sau gălbuie 16.032 bucăți; cu cadru spart pe hârtie albă și gălbuie probabil 64.000 bucăți. Marca de 40 parale: 106.032 bucăți. Marca de 80 parale: 60.072 bucăți. Dintre cele 24.000 de mărci poștale emise în 1858, au
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
fost și ele valabile doar în Moldova. Emisiunile au încetat pe 1 mai 1862. Tiraje. Marca de 5 parale: pe hârtie albăstruie 7.008 bucăți; pe hârtie albă sau gălbuie 16.032 bucăți; cu cadru spart pe hârtie albă și gălbuie probabil 64.000 bucăți. Marca de 40 parale: 106.032 bucăți. Marca de 80 parale: 60.072 bucăți. Dintre cele 24.000 de mărci poștale emise în 1858, au supraviețuit doar cele care fuseseră cumpărate și aplicate pe scrisorile trimise
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
corpului este foarte viu, acestui fapt i se datorește și numele ("boiștean", dela "boit" = vopsit, zugrăvit). Are spatele cenușiu-verzui sau verde închis. Pe mijlocul spatelui se află o dungă neagră. Flancurile sunt galbene-verzui, cu un luciu auriu; abdomenul alb-argintiu sau gălbui. Pe mijlocul flancurilor, se află o serie de 5—8 pete negre. Înotătoarele sunt slab colorate. În epoca de reproducere, culorile la mascul devin și mai vii. Se hrănește cu alge, resturi vegetale, moluște, crustacee, viermișori, zooplancton și larve de
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
fancy". Diamantele incolore sunt mai rare în natură și din acest motiv sunt mai valoroase. Clasificarea culorii conform standardelor GIA (Gemmological Institute of America) începe cu litera D, urmând valorile descrescătoare din alfabet. După litera J, diamantul capătă o nuanță gălbuie. Diferențele între fiecare literă este foarte mică, iar compararea culorilor diamantelor se face sub lumină specială. Atunci când sunt privite frontal, orice persoană tinde să "clasifice" diamantele ca fiind între I și J. "Scala culorilor diamantului conform standardelor GIA" (Gemmological Institute
Diamant () [Corola-website/Science/303988_a_305317]
-
pleuron toracice bine sclerotizat. Există aproximativ 370 de specii de tizanure în întreaga lume. Tizanurele includ patru familii existente: "Lepismă saccharina" , numită popular "peste de argint", din cauza solzilor săi argintii care acoperă corpul, uneori culoarea generală fiind cenușie-deschis, brună-negricioasă sau gălbuie. Trăiește în case, în locurile calde ale gospodăriilor. Are corpul turtit dorsoventral. De regulă este o insectă nocturnă și se ascunde în locuri uscate, prin crăpăturile de la țocurile ferestrelor și ușilor. Nu sare, insă fuge foarte repede. Lungimea corpului de
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
pe flancuri și pe cap, este acoperită cu puncte și pete mari, închise, ce se unesc între ele. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sunt galbene. Înotătoarea dorsală și caudală urmează colorația corpului, și au rânduri de pete întunecate. Mustățile sunt gălbui, de culoarea lămâii, fără o axă roșie. Peritoneul este negru. Dimorfismul sexual este pronunțat: la masculi, în epoca de reproducere, apar niște tuberculi albicioși pe cap, iar înotătoarea anală este mult mai scurtă ca la femelă; la aceasta din urmă
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
după vârstă, sex, activitatea sexuală, natura și temperatura apei, etc. În apele umbrite și bogate în vegetație, păstrăvii de munte sunt mai întunecați. La adulți spinarea e brună-verzuie sau verde-măsliniu cu pete rotunjite negre sau câteodată roșii; flancurile corpului sunt gălbui, abdomenul alb-gălbui. Flancurile au în partea dorsală niște pete negre dispuse în șiruri longitudinale neregulate. Pe mijlocul flancurilor, în apropierea liniei laterale, pete roșii înconjurate de un chenar alb îngust. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii. Înotătoarea dorsală cu pete rotunjite
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
și spate se poate vedea o dungă longitudinală iridescentă aurie. Irisul argintiu. Peritoneul negru. Înotătoarele cu nuanțe gri sau verzui. Înotătoarele dorsale și caudale mai întunecate și mai groase decât celelalte. Înotătoarele ventrale și înotătoarea anală pot avea o nuanță gălbuie, mai pronunțată în timpul perioadei de reproducere. În perioada de reproducere, masculul dobândește o coloristică specifică și are organele perlate (tuberculi nupțiali) deasupra ochiului pe fiecare parte a capului, pe spate și flancuri. Este o specie omnivoră. Adulții se hrănesc cu
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
în ape puțin adânci, curgătoare și bine oxigenate, cu funduri bogate în vegetație submersă. Fertilitate este ridicată, într-un sezon fiecare femelă poate depune pana la 60.000 de icre adezive cu un diametru de aproximativ 2 mm, de culoare gălbuie. După fecundare icrele aderă la vegetație sau alte elemente ale substratului până la eclozare. În funcție de temperatura apei, dezvoltarea embrionare necesită de la 5 zile până la 2 săptămâni. Valoare economică este mică.
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
mirositoare", "spetează", "pestriță", "calm", "speribană", buciumașă, calamar, calin, calmena, colm, crin de apa, paporontec, papură roșie, spiribana, tartarachi. Rădăcina este sub formă de rizom articulat, cărnos, spongios, târâtor, puternic înrădăcinat. Este lungă de 50 - 150 cm și are o culoare gălbuie. Rizomii ("calamii rhizoma") se recoltează toamna și se utilizează ca tonic în industria farmaceutică. Conțin ulei volatil (bogat în azaronă), tanin și principii amare (acorină), care au proprietăți antibacteriene și insecticide. Tulpina este aeriană, înaltă de 100 - 150 cm, roșiatică
Obligeană () [Corola-website/Science/303287_a_304616]
-
de camioneta sa și de bani și este morocănos și crud. Când vrea să fie lăsat în pace de Curaj, Eustache își scoate o mască mare și verde de clovn, speriindu-l astfel pe bietul cățel. Eustache poartă o cămașă gălbuie (care noaptea sau în întuneric devine portocalie), o salopetă verde, o pereche de ochelari identici cu cei ai lui Muriel și o pălărie maron, care îi protejează scăfârlia sa cheală. Când se referă la Curaj, îl face pur și simplu
Lista personajelor din serialul Curaj, câinele cel fricos () [Corola-website/Science/311845_a_313174]
-
raritate în cuprinsul masivului este salba moale, care se află numai în cuprinsul acestei rezervații, în apropiere de stâncile Sf. Ana, în pădurea Jepii Mari și pe valea Urlatoarea Mică din Jepii Mici. Datorită poziției lor adăpostite și calcarelor titonice (gălbui), stâncile Sf. Ana de deasupra Sinaiei au favorizat menținerea unor elemente rare ca liliacul, iedera albă prezente la o altitudine excepțională a unor specii lemnoase proprii regiunilor inferioare: prunul, lemnul, alunul, frasinul. În lumea pâraielor și în cheile acestora se
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
vulturul pleșuv brun ("Aegypius monachus"), acvila încălțată ("Aquila heliaca heliaca"), șorecarul comun ("Buteo buteo"), corbul ("Corvus corax"), mierla de piatră ("Monticola saxatilis"), fluturele de piatră ("Trichodroma muraria"), mierla gulerată alpină ("Turdus torquatus alpestris"), mierla de pârau ("Cindus cindus aquaticus"), forfecuța gălbuie ("Loxia curviostra"), fasa de munte ("Anthus spinoletta"), lăstunul mare ("Apus apus apus"). Fauna herpetologică a fost studiată de I. Fuhn și este reprezentată prin aproximativ 16 specii, între care se numără: șopârla de nisip ("Lacerta afilis agilis"), șopârla de zid
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
15-30 cm, format dintr-o mulțime de fâșiii subțiri și ondulate, răsucite și amestecate care dau acestei ciuperci aspectul unei căpățâni uriașe a Salatei de Batavia. Culoarea este la tinerețe albuie, schimbând la maturitate spre alb murdar, adesea oară spre gălbui, arătând în bătrânețe margini brune. Piciorul: Partea vizibilă, de culoare brună, este scurtă, boantă, globuloasă și de consistență fibroasă. Dar piciorul se înfige adânc în pământ, ramificând-se puternic și terminând în încrucișări cărnoase, turtite și îndoite, dense precum zburlite
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
Înotătoarea anală nu ajunge până la baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este adânc excavată; lobul ei inferior, puțin mai scurt ca cel posterior. Corpul fără pete sau este acoperit cu pete mici, închise; spatele este verde-măsliniu, flancurile sunt mai deschise, mai gălbui sau ușor aurii, iar abdomenul alb-gălbui. Înotătoarea caudală și dorsală au marginile închise, celelalte înotătoare au marginile roșcate; pe membrana dintre radiile înotătoarelor sunt mici puncte sau pete negre. Mustățile sunt gălbui, cu o axă roșie. Dimorfismul sexual este destul de
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
spatele este verde-măsliniu, flancurile sunt mai deschise, mai gălbui sau ușor aurii, iar abdomenul alb-gălbui. Înotătoarea caudală și dorsală au marginile închise, celelalte înotătoare au marginile roșcate; pe membrana dintre radiile înotătoarelor sunt mici puncte sau pete negre. Mustățile sunt gălbui, cu o axă roșie. Dimorfismul sexual este destul de pronunțat: la masculii adulți, apar pe cap niște tuberculi granuloși, numiți "podoabele dragostei", iar pe partea superioară a corpului, linii scurte, paralele, albicioase. Înotătoarea anală, la mascul, este mai puțin înaltă ca
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
caudală este destul de lungă, puternic excavată, cu lobii subegali și cel inferior este egal (uneori, ceva mai lung, alteori, ceva mai scurt) cu lungimea capului. Colorația spatelui este cafenie sau neagră, bătând în măsliniu sau albastru închis; flancurile sunt argintii, gălbui sau albăstrui; abdomenul alb-argintiu. Solzii de pe flancuri sunt adesea tiviți cu negru, fond pe care sunt dispuse puncte mici. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii, restul înotătoarelor palide, gălbui sau roșu-gălbui. Irisul ochilor galben. Masculii, de obicei, sunt mai mici și
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
cafenie sau neagră, bătând în măsliniu sau albastru închis; flancurile sunt argintii, gălbui sau albăstrui; abdomenul alb-argintiu. Solzii de pe flancuri sunt adesea tiviți cu negru, fond pe care sunt dispuse puncte mici. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii, restul înotătoarelor palide, gălbui sau roșu-gălbui. Irisul ochilor galben. Masculii, de obicei, sunt mai mici și mai subțiri ca femelele și capătă, în epoca de reproducere, granulații albe deasupra și pe laturile corpului. Hrana este, în special, animală: zooplancton, larve de insecte (efemere etc.
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
a fi lipsite de o adâncire psihologică în reprezentare. Spre bătrânețe, autoportretele lui Băncilă capătă o tentă tolstoiană, dar sunt vii și energice, cel din anul 1940 având un aer mai meditativ. Ele au fost făcute pe tonuri roșcate și gălbui, acest fapt distanțându-le de sobrietatea "Autoportretului cu paletă" din 1920 sau de cel de la München cu guler răscroit. Autoportretul din 1920 a fost publicat în Revista "Arta și Arheologia" din anul 1930 împreună cu un text semnat de C. Săteanu
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]