472 matches
-
durat mai mult decât cea care rodea. Aceea m-a luat în stăpânire abia atunci când, după mesele îndestulătoare de la spitalul militar și care, tocmai de asta, nu mi-au rămas în memorie - vor fi fost supă la cazan, gulaș cu găluște, iar duminica tocătură la tavă cu sos de ceapă și piure de cartofi - rațiile foamei concepute de Morgenthau își puneau amprenta asupra cotidianului nostru îngrădit. Se poate și ca succesiunea de imagini, având o precizie de fotografii, ale asistentelor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
August Bebel a fost oaspetele ei și când i-a arătat cartea ei de bucate „proletară“... Atunci când foamea rodea pe dinăuntru, l-am ascultat cu atenție pe maestrul meu. De îndată ce ingredientele au început să se găsească ieftin, supele de aer, găluștele de nori, găinile de vânt au început să figureze pe lista mea de bucate. Eul care mi-a dispărut în anii tinereții trebuie să fi fost un vas gol. Indiferent cu ce era umplut acesta, un bucătar basarabean era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Întâi l-a anunțat solemn pe tata că intenționează să scrie o carte, dimineața, pe la șase, ieșind de la duș. Au dezbătut problema la cafea și, întrucât era spinoasă, au prelungit discuția până la primul fel al mesei de prânz. Supă cu găluște, pare-se. Au tăcut cât au mâncat friptură de rață cu sparanghel și s au certat pentru prima dată serios, de când se căsătoriseră, la desert. Nu s-au împăcat niciodată pe de-a-n tregul în privința romanului, istoria unui țar rus
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care-i făcea probleme. Îl sancționase de câteva ori, dar nu-l lecuise. Acesta era un hoțoman, dar și un om care se ținea de făcut glume la cei din jur, Chiar și lui care era șeful său. Îl chema Gălușcă. Când nu avea muncitor care să-l însoțească la adusul lemnelor dintr-o pădure, vindea din lemne și la depozit nu ieșea cubajul cu factura. Mai făcea și curse ilegale, spunând că a avut defecțiuni la camion ca să justifice de ce
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
două sau trei cât trebuia să facă. La depozit, v-am spus că se ținea de glume și mi-a făcut și mie chiar multe. L-am avertizat de multe ori să-și vadă de treabă, că îi va rămâne gălușca în gât, că nu degeaba îl cheamă Gălușcă. Uneori, vara pleca cu noapte-n cap să aducă lemne de la un depozit aflat la vreo 60 de kilometri distanță. Își lăsa mașina descuiată în depozit. I-am spus unui muncitor să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
depozit, v-am spus că se ținea de glume și mi-a făcut și mie chiar multe. L-am avertizat de multe ori să-și vadă de treabă, că îi va rămâne gălușca în gât, că nu degeaba îl cheamă Gălușcă. Uneori, vara pleca cu noapte-n cap să aducă lemne de la un depozit aflat la vreo 60 de kilometri distanță. Își lăsa mașina descuiată în depozit. I-am spus unui muncitor să-mi facă rost de un șarpe mort. Muncitorul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lor. Atunci, când s-a întors la depozit mi-a spus: - Bine, nea Gelule, mi-ai făcut-o!...Ce ți-am făcut, omule?... - Nimic! Lasă că ți-o fac și eu!... Și mi-a mai făcut unele glume. Uneori, șoferul Gălușcă pleca de cu seara la depozitul din pădure ca să facă mai multe curse, deoarece era plătit în acord. Uneori era însoțit de un băietan, muncitor la depozit. Într-o dupăamiază, înainte de a pleca în cursă a mers acasă să se
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sinistru. Când au coborât din cabină, motanul a tăcut. S-au urcat din nou în cabină și după câtva timp motanul a început să miorlăie și mai înfiorător. Au coborât din nou din cabină și motanul a tăcut din nou. Gălușcă îi spune băietanului: - Nicule, așa îl chema pe muncitor, doar n-o intrat dracul în mașina mea! - Nene, spune Nicu, cred că vine miorlăitul din lada de scule. Ca să vadă ce este în lada de scule au luat un băț
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
putea reprezenta nașterea unui nou gen publicistic. Revoltă docililor. Riposta oamenilor de artă. Zău, a sosit momentul să trecem la fapte. Prea și-au făcut de cap toate hahalerele astea tinerele. De ce să scrâșnim mereu din dinți și să-nghițim gălușca? De ce să nu punem la cale o schimbare? Artiști din toate țările, uniți-vă! N-avem nimic de pierdut, în afară de regulile lui Queensberry, urma Șam, trăgând câțiva pumni în aer. — Nu fi prostuț, Șam, spuse mămoasa Eleanor, de parcă i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Îl Întrebă dacă Îl mai interesa Carax. Monsieur Roquefort afirmă că el nu Închina niciodată steagul. Era deja o chestiune de Încăpățînare: dacă lumea se străduia să-l Îngroape În uitare pe Carax, el n-avea nici un chef să Înghită gălușca. Prietenul său În explică cum, cu cîteva săptămîni În urmă, circulase un zvon În privința lui Carax. Se părea că, În sfîrșit, soarta lui se schimbase. Urma să ia În căsătorie o doamnă cu o poziție bună și publicase, după mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ei apreciau asta, nu erau toți niște vite încălțate, unii erau chiar sensibili, unii neajutorați, pe cei din urmă îi ajutam cu dragă inimă. Ajung la omul meu. Frumos cum numai în vis. Mă așez lângă el și rămân cu gălușca în gât. Mă trezesc că nu mai am text. Mi se rupsese banda. Îmi cer scuze cu un gest și fug din restaurant. Alerg în cameră, acolo mă uit în oglindă, mă aprinsesem în obraji, ochii mi se dilataseră de parcă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așteptat să fie strigat. Nu era Gaston Bonaparte, ci bucătarul vasului. Avea un șorț alb, legat la brâu, și un satâr în mână. Era un bărbat gras, cu un un stomac proeminent. Își freca mereu nasul, care semăna cu o gălușcă roșiatică, poate de prea mult vin. S-a uitat la Tomoe și la Takamori și a zis, dând din cap: — Vous cherchez Gaston, n’est-ce pas? — Da, da. Takamori nu știa nici o boabă de franceză, dar auzind numele lui Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
este specifică numelor feminine. Ridichi murate. Supă făcută din pastă de soia. Un soi de scrumbie. O rogojină măsoară 1,80 x 0.90 m. „-san“ este un sufix de politețe, care însoțește numele de persoane (domnul X, doamna X). Găluște din orez garnisite cu bucățele de pește crud sau înfășurate în ierburi de mare. Există restaurante mici care servesc numai sushi. Japonezii nu rostesc cuvântul fundoshi în societate. Chimono folosit și în loc de pijama. În casele tradiționale japoneze, mesele sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
părea - tot ce cunoscusem până atunci; când aveam să mă întorc, nimic nu ar mai fi fost ca înainte, și nici eu nu aveam să fiu același. De aceea, era ca un rămas-bun pentru totdeauna: de la bucătărie, de la casă, de la găluștile mătușii Ugurd; de aceea, această descriere concretă, pe care tu ai surprins-o de la primele pagini, poartă în sine și dimensiunea pierderii, amețeala disoluției. Îți dai seama că ai surprins și asta, ca Cititor atent ce ești, încă de la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Preda și compania jubilează. Mă, și ce mai jubilează! Mă uit la Hrebenciuc, e foarte trist. Geoană nu-și mai revine, nevastă-sa era deja primă doamnă și acu’ a rămas doar doamnă, Gușe - consigliere, nu? - nu mai poate Înghiți gălușca, e jale mare. Gicu se bate cu degetul arătător În tâmplă. S-a furat pe rupte, Sandule, s-a furat În draci, au votat și morții din morminte, cu votul pre voturi călcând. Cică unii, vreo 400, aveau aceeași adresă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
bogat, un profesor oarecare, nu s-ar fi ales decît cu o mulțime de alte rele clinica: oricine putea să scoto cească În banca ei de date, așa ar fi reieșit; nu: Cryos era prima care trebuia să tacă, Înghițind gălușca. Să-și Îmbunătățească sistemul de siguranță și să-și vadă de treabă! Thomas, În judecata sa, a pus clinica la colț. Se gîndise și la ce s-ar fi făcut cu nebunele din Amsterdam! Acestea ar fi dat la iveală
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
anii ’70, într-un decor ultramodern. Toată lumea i-a spus bucătarului cât de „formidabile“ sunt costițele de rață bine fripte. Ar fi. Nici nu s-au atins de ele. Muffy a mers prea departe, totuși. I-a spus renumitului bucătar: „Găluștele tale sunt mai bune decât cele de la Mr. Chow’s“, ceea ce era o minciună sfruntată. Nu sunt de acord cu minciunile decât dacă sunt spuse cu un scop nobil, ca acela de a-ți ajuta semenii, de exemplu. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
conceperea sa. I se mai întâmplaseră asemenea eșecuri în Proterozoic, atunci când rocile vulcanice verzi i-au stârnit alergia pentru tot ce era verde, inclusiv pentru praz, exclus definitiv din alimentație. Așa că, ori de câte ori vedea ceva verde, se făcea roșu, dar înghițea gălușca pentru că știa că această culoare peste mii de ani va deveni umană prin căldura și liniștea pe care timpul avea să i-o imprime. Dar acum se afla în Neozoic și-și studie încă o dată agenda. Era, fără îndoială, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ieșire. Oh! Am răsuflat ușurată! Credeam că nu mai scap din vâltoarea ce mă cuprinsese, vâltoare care mă ademenea asemenea unui ochi de apă viclean care vrea să te ducă În adâncuri. Acasă ne aștepta o supă de cocoș cu găluște. La desert am avut plăcintă cu brânză ( pască poloneză) pe care o făcusem cu o zi Înainte. Fructele (smochine, kivi, struguri), ciocolata nu lipseau de pe masă. Seara, Înainte de culcare, am băut un ceai verde cu lămâie și miere de albine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aș fi zis că noaptea trecută făcusem un chef monstru. Din fericire, Betty era de treabă. M-a întrebat dacă vreau să gătesc ceva anume. Eu am bolborosit: —Ceva simplu. La care ea mi-a propus: — Ce zici de niște găluște de cocos? Pe astea poți să le faci și cu ochii închiși! Simțind că exact în starea aia și eram, m-am conformat. — Am plănuit chestia asta toată săptămâna, ne-a anunțat fericit Mike arătându-ne o poză dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cum din creștet până-n tălpi mă cuprinde fierbințeala, urechile mi-ardeau și nu puteam să spun nimic, nici da, nici nu, am dat doar din cap și mi s-a făcut stomacul ghem, mi se părea că-mi pleacă o gălușcă dinspre stomac spre esofag, iar când mi-a ajuns în gât, atunci am reușit cu greu să-ngân, nu cumva îl cunoașteți? vocea îmi tremura puternic, e și el acolo, la Canal, iar dumneavoastră de-acolo veniți, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Ai auzit-o de la vreunul, în pușcărie. - Eu sunt făptuitorul. - Te-am prins cu șopârla. - Spun adevărul. - Mai bine ai recunoaște cinstit... El însă se replie. Veni cu alte amănunte. Încă mai convingătoare. Iar ei se văzură siliți să înghită gălușca. Redeveniră mofluzi. Și își frânseră mâinile de ciudă. Spre marea lui satisfacție. Pe care le-o picura ca pe un venin în sânge. Deși sta jos, tolănit în scaun, îi privea de sus, ca din înaltul cerului. Chicotea. Degaja o
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
căscat. Dacă ziceam că e cel mai groaznic lucru pe care-l citisem vreodată, atunci mă ruga, foarte politicoasă, dacă nu mă deranjează să-i dau și ei o copie. Așa, pentru o a doua opinie. Ei, o să-mi înghit gălușca și-o să fac eu primul pas, m-am gândit, când am pășit tăcute în lift. — Salut, Lulu! Ce mai faci? Ai o bluză foarte drăguță. Lulu a apăsat butonul de parter și a continuat să privească drept înainte. — Claire, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
puțin, majoritatea dintre ele. Oare trebuia s-o sun înapoi chiar atunci? Oare se întâmplase într-adevăr o catastrofă sau femeia avea doar chef să eviscereze verbal pe cineva? Opt p.m. într-o seară de duminică. Puteam să-mi înghit găluștele atunci sau a doua zi de dimineață. Oricum, noaptea mea de relaxare se dusese pe copcă. Am ridicat receptorul și am sunat-o pe Vivian. — Ei, păi era și timpul! a cârâit Vivian, răspunzând după primul apel. Sunt furioasă, Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
atît mai ușor le va fi să le dea papucii, să-și ia adio, mai mult ca sigur că nici Curistul, nici Părințelul n-o să aibă curajul să le reproșeze nimic, pentru că se simt cu musca pe căciulă. O să-nghită gălușca, treaba lor dacă o să intre la bănuieli c-o fi vreun complot la mijloc, că cineva le-a pus gînd rău, din punctul meu de vedere asta va fi doar istorie, spune Tușica. Pînă să trecem la fapte, îi amintește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]