2,926 matches
-
de fiară/ și gînguritul tandru al sînilor răpiți/ de pumnii mei, agonici cîndva și fericiți” (Aș vrea să duc). Impulsurile instinctuale se asortează cu decorul cosmic, întrucît poetul se vede „trăgînd mărgeaua globului stinsă după mine/ în biliardul hulpav de galaxii feline” (ibidem). Poetul Radu Ulmeanu impune prin faptul că-și percepe fără greș natura psihică solid montată într-un cadru vital și o pune în scenă în chip expresiv. Radu Ulmeanu, Ospețele iubirii. Antologie, Tipo Moldova, 2012, 672 p.
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
complet deplasat: Heliade vorbește despre nașterea lumii, despre Geneză, despre paradisul adamic, eternă aspirație a omenirii; atunci versurile lui capătă puritate diafană, iar limbajul lor se face evanescent, așa cum ar trebui să fie un instrument de esență divină. Versurile părăsesc galaxia Lamartine, pentru a face cu ochiul tuturor poemelor „inaugurale” cunoscute de poetul român, de la Biblie și Virgiliu, la Dante ori Milton: „A zis și, iată, suntem luminători ai lumii. Strălucitoare heliu, sori, principi de lumină, Focare arhicentre de raze, de
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
în scris și să se citească unii pe alții. Corespondența a fost o specie clasică, rezervată elitelor, și care părea a fi dispărut o dată cu telefonul. Iat-o reinventată, la un nivel încă primitiv, de către internet! Și iată-ne întorși în Galaxia Gutenberg! Paradoxul a fost remarcat de Umberto Eco în convorbirea cu Jean-Claude Carrière din Nu sperați că veți scăpa de cărți, de la care pornea și Ioana Pârvulescu în articolul din numărul dublu de la sfârșitul anului trecut. În sfârșit, învățământul de
Reforma școlii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5837_a_7162]
-
mă las uneori contaminat de dinamismul și gâfâiala actualilor mei concetăț eni, mereu gata să acționeze și să se și laude cu agitația lor, măcar pot să-mi aduc aminte de lâncezeala tinereții mele, configurație ideală și veșnică în care galaxiile și guvernele - imobile și inamovibile - nu s-ar fi urnit niciodată din loc. Dar aici, până și stelele n-au astâmpăr: strălucesc, pălesc și în cele din urmă se sting. Orizonturile noastre? Cerurile noastre actuale? - Afișe care se schimbă de la
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
că, efemer fiind, te scalzi într-o clipoceală de unde originare, nu poate să nu-ți trezească intuiții bizare. A doua perplexitate se numește „platitudinea universului“. Dacă ni se cere să ne închipuim spontan cosmosul, cu miliardele lui de roiuri de galaxii, ni-l imaginăm ca pe ceva mare și tridimensional, întinzîndu-se în neștire în toate părțile. Cu alte cuvinte, monstrul acesta gigantic nu are direcții privilegiate de înaintare în spațiu, imperiul lui fiind ceva global, rotund și paușal. E vîrtejul vîrtejurilor
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
direcții privilegiate de orientare, ceea ce înseamnă că el nu e o sferă atotcuprinzătoare, ci un disc turtit (o clătită) care conține în interior o puzderie de spirale (vîrtejuri) răsucindu-se în jurul propriilor axe, fiecare spirală fiind o megagalaxie cuprinzînd alte galaxii mai mici etc. Pe scurt, universul e plat, strivit din două părți de ceva necunoscut, singura explicație pe care fizicienii o pot da fiind gravitația: cosmosul nu conține suficientă materie pentru ca forța de atracție să-și exercite efectul de curbare
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
unui reper stabil. Pleroma universului nu are puncte cardinale. De pildă, Pămîntul se mișcă cu 30 km/s în jurul Soarelui, Soarele se mișcă cu 230 km/s spre centrul Căii Lactee, aceasta cade la rîndul ei cu 90 km/s spre galaxia Andromeda, care se deplasează cu 6000 km/s spre roiul Fecioarei, care face parte din supraroiul Centaur, iar Centaurul cade iarăși spre Marele Atractor, a cărui masă e echivalentă cu zeci de mii de galaxii, și despre a cărui natură
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
cu 90 km/s spre galaxia Andromeda, care se deplasează cu 6000 km/s spre roiul Fecioarei, care face parte din supraroiul Centaur, iar Centaurul cade iarăși spre Marele Atractor, a cărui masă e echivalentă cu zeci de mii de galaxii, și despre a cărui natură e inutil să ne întrebăm, fiindcă oricum nu vom primi răspuns. Acestor rotiri, rostogoliri și balansuri cosmice nu li se poate găsi un punct fix. Ne legănăm printre vîltori și clătinări gigantice. Cînd fizicianul francez
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
planul de oscilație nu poate fi depistată. La prima vedere, pivotarea pendulului se face în direcția impusă de planul Soarelui, dar experimentele arată că după o lună Soarele iese din planul de oscilație al pendulului. La fel se întîmplă cu galaxia Andromeda și cu supraroiul Centaur: axele lor nu coincid cu planul de rotire al pendulului. În disperare de cauză, fizicienii au ales un roi de galaxii aflat la cîteva miliarde ani-lumină și rezultatul i-a liniștit: pendulul lui Foucault se
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
lună Soarele iese din planul de oscilație al pendulului. La fel se întîmplă cu galaxia Andromeda și cu supraroiul Centaur: axele lor nu coincid cu planul de rotire al pendulului. În disperare de cauză, fizicienii au ales un roi de galaxii aflat la cîteva miliarde ani-lumină și rezultatul i-a liniștit: pendulul lui Foucault se rotește în planul de rotație ale acestui roi, despre care însă nu știm mai nimic. În fine, a patra perplexitate e că 96% din natura universului
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
toate direcțiile), dar un mediu care este umplut pînă la refuz de două entități complementare - materia și energia -, atunci evoluția lui trebuie să asculte de formula celor două entități. Și cum acolo unde avem materie avem implicit gravitație, miliardele de galaxii ar trebui într-un viitor îndepărtat să se atragă în virtutea legii gravitației. Numai că predicția apropierii galaxiilor pînă la atingerea unui echilibru (sau pînă la colapsarea într-o ciocnire gigantică) e infirmată de observații, de la Edwin Hubble încoace fizicienii știind
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
energia -, atunci evoluția lui trebuie să asculte de formula celor două entități. Și cum acolo unde avem materie avem implicit gravitație, miliardele de galaxii ar trebui într-un viitor îndepărtat să se atragă în virtutea legii gravitației. Numai că predicția apropierii galaxiilor pînă la atingerea unui echilibru (sau pînă la colapsarea într-o ciocnire gigantică) e infirmată de observații, de la Edwin Hubble încoace fizicienii știind că megagalaxiile se îndepărtează unele de altele cu o viteză care crește proporțional cu distanța dintre ele
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
că lucrurile se petrec de parcă nu ar fi singure, ci însoțite de o stihie aflată după colț, care le impune un anumit curs. Dovada supremă în favoarea „cameleonului cosmic“ a fost oferită de observarea telescopică a coliziunii a două roiuri de galaxii în 2006, a căror parte vizibilă era deformată de presiunea unui halou întunecat care venea din exteriorul galaxiilor. Haloul întunecat de pe fotografiile oferite de telescop era chiar forța ce ghida stelele, „întunecat“ fiind de fapt epitetul menit a surprinde lipsa
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
le impune un anumit curs. Dovada supremă în favoarea „cameleonului cosmic“ a fost oferită de observarea telescopică a coliziunii a două roiuri de galaxii în 2006, a căror parte vizibilă era deformată de presiunea unui halou întunecat care venea din exteriorul galaxiilor. Haloul întunecat de pe fotografiile oferite de telescop era chiar forța ce ghida stelele, „întunecat“ fiind de fapt epitetul menit a surprinde lipsa unei forme distincte pe fotografii: „Era ca și cum vagoane de materie întunecată din ambele roiuri ar fi străbătut, ca
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
Globus și poartă, nu întâmplător, nume de divinități orientale), autoarea (a cărei viziune se înrudește până la un punct cu aceea a lui Orwell, Huxley sau Zamiatin) elaborează o distopie ce are drept teatru de desfășurare lumea globusiana, situată undeva în galaxia Phoenix și aflată în toiul celei de a douăzeci și doua civilizații. Aici trăiește o populație umanoidă stratificată: oamenii de la suprafață, cu preocupări strict intelectuale, înzestrați cu o inteligență și o creativitate neonișnuite, dar lipsiți în totalitate de sentimente, și
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
poporului, dînd enoriaș ilor nemți ceea ce ei își doreau: o limbă a locului de uz bisericesc. Eșantionul de texte ales de Daniel Farcaș te aruncă într-un univers bizar, în care abstracțiunile ating o subtilitate ce par picate din altă galaxie. Încă o dată se confirmă adevărul că omul medieval e un monstru teoretic, un posedat al distincțiilor fine și un apucat care își mistuie mințile din dorința de a înlătura orice aporie privitoare la ființa divină. Lupta nu se dă pentru
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
ar trebui să fim). N-aș pune opțiunea aceasta pe seama eventualelor tabieturi ale poetului ardelean. În fond, nu foarte demult, același Ion Brad a fost protagonistul unui consistent interviu luat ca la carte de Alexandru Dumitriu (Plăcut sau neplăcut, adevărul, Galaxia Gutenberg, 2009). Mai degrabă l-aș suspecta pe Ilie Rad de o anume comoditate sau, de ce nu, de un ușor fetișism al manuscrisului. Ce pierde sub aspectul spontaneității, cartea recuperează în schimb pe latură documentară. Răspunzând tihnit seturilor de întrebări
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
lumii scaunele mesele sticla de bere ori floarea ce plânge pe terasament așteptând să fie tăiată de tren aceasta este viața așa trebuie să trăiască râul omul și floarea de cireș ne vom întâlni adormisem de partea asta a a galaxiei gutenberg în partea cealaltă stai tu cu toate scrisorile pe care nu pot să ți le scriu și să ți le trimit chiar dacă tu le știi și le-ai mai citit cândva aș vrea (încă o dată) să-ți spun cât
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/3119_a_4444]
-
chiar dacă tu le știi și le-ai mai citit cândva aș vrea (încă o dată) să-ți spun cât de mult te iubesc poate că ai uitat poate că m-ai uitat cu gândul la tine adormisem de partea asta a galaxiei gutenberg de partea cealaltă stai tu cu toată frumusețea ta care nu mai vrea să știe de mine care nu mai vrea să-mi citească versurile pe care încă nu le-am scris dar ți le dedic dincolo de universul acesta
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/3119_a_4444]
-
de partid/sindicate și a conducerilor de întreprinderi, instituții...” - ieri, pentru a strigă: “Stalin și poporul rus libertate/ne-au adus...”, azi, pentru a slavi Unicul Partid, dimpreună și în frunte cu, neînvins...Cârmaciul sau “traian” (a cărui “gândire transcende Galaxia”... declară țuțerul Traian Ungureanu...: ”are mama trei căței,/ cine-i pupă-n cur pe ei?” - cf. Chirilice, p. 20). ...Și, pentru a liniști spiritele neliniștite ori cârtitoare, vom zice că, si stalinis mul dejist (și, parțial, ceaușist), si ameri canismul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de faraon / Până când urmașii / Vor găsi soare pe masura / Și vor deschide un magazin / «Magazinul soarelui» - / El va fi rar / Dacă ne gândim bine, / Că rocile selenare. // Ce vom face noi, / Noi adunătorii de soare?! Noi vom vinde lumină / Altor galaxii / Vom fi savanții de duzină”, p. 123). Faptul acestor însușiri de „lecții” se datoreaza atât experienței de dascăl și cărturar, cât și solicitării spiritului sau de a face vădit sensul construcției poematice drept reflexie a celui din subterană existenței. Realitatea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
opera genială. Divină prin nuanțare, prin doar-atingere. Noi suntem, ca situare planetară și tot-ce-este-viu, sublu nari. însă și subsolari. îndepărtat, acest gigantic Nucleu face legea gravitațiilor, mișcării „giganților atomici“ - planete și sateliții lor, așa cum decide și în întregul cosmos al galaxiilor, această Unică Lege. Legea Unului, a UNIVERSULUI. * Numai intuiția ne dă iluminarea, prin rezonanță cu sacrul. * Scopul suprem al vieții ar fi de a intui, a cunoaște, a înțelege ce ți se relevă divin, întru reprimire a Darului Vieții într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
legi gravitaționale, ci și pentru redimensionarea lucrărilor edenic-melifere și de înalt-înțelepte academii cu unic balaur „admis“ în priveliște de Dumnezeu (că doar după a șarpelui spirală aburcătoare de tulpină și de coroană de arbore de Rai a modelat a noastră galaxie lactee). și pentru că legile gravitației dau certe semne de rodire și coacere în măr - oriunde s-ar afla sacrul arbore întru cosmificare -, de la culoare ionatană și golduită miere, până la delicat delicioasa, în iarbă, cădere (a se scuza ivit-spontana rimă de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
că vrem să acceptăm sau nu, extratereștrii au avut și continuă să aibă un rol determinant în evoluția omului, ei sunt de fapt printre noi. Civilizația umană este extrem de tânără, s-ar putea să fie cea mai tânără civilizație din galaxia Milky Way. De asemenea, nu uitați de ipotetica civilizație intra terestră...Apoi sunt dovezi din ce în ce mai solide că Luna nu este ceea ce credem noi, că este sau nu a fost acolo dintotdeauna. Dovezile că ar putea fi „construită”, că e goală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de imagini și sentimente, expuse într-un limbaj capabil să surprindă nuanțele cele mai fine. Catrenul Juin reușește performanța ca în numai câteva vorbe să definească întregul univers poetic al lui Ilie Constantin: "Nuit naissante, fantasme d'un havre,/ souvenir, galaxie ébauchée:/ j'aime le tendre, le doux cadavre/ de l'herbe ŕ peine fauchée!" Sunt prezente aici neliniștea existențială, acea teamă nedefinită, specifică liricii lui Ilie Constantin, dar și speranța găsirii unui adăpost, nostalgia după un loc liniștit, aflat departe
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]