527 matches
-
Cronicar O plăcere de dialog Cronica literară săptămînală e o galeră la care puțini tineri lansați după 1990 au rezistat. Fiindcă nu sînt de ajuns nici plăcerea de a citi, nici talentul și cultura. Ca să ții ritmul, trebuie să-ți supui viața, orice ar surveni în ea, datelor fixe de predare
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
în „decembrie 2010“ -, truver bătînd la porțile ghintuite ale cetăților medievale, (în)cîntînd femeia harpă ori anahoreta: „Văzum o Roză la întunecare/ trecînd lucarna oarbă-n sfîșiere./ Pe boltangîndurată tînga piere/ învăpăiatul har din duh răsare./ Ating prin nori răpitele galere/ cît ora mea de gheață o dogoare/ un chip de fată ca o revărsare/ de tunete prin limpezi coliere./ Stă înflorită la clavir și strînge/ uleiul sfînt în candela bogată/ de ochiul șarpelui temut să scape./ I-aștern arpegii și
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul declară că-și duce melancolia pe brațe aidoma unui copil handicapat care „vrea la oliță”, pe cînd viața „geme în jur neștiută”, asemenea unei galere cu vîslași care „trag la rame unii împotriva altora”. În momentele de relativă acalmie, devine un peisagist al unei ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu e decît un armistițiu suspect prin chiar stilizarea voit „cuminte” de care
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
nimic despre marșul biografic impus lui Eliade. Ar fi inept să jur. În asemenea cazuri, un autor care se respectă, nu minte! Tot ce pot spune e că între prozatori există totdeauna ceva comun, ei trăgând de fapt la aceeași Galeră. Cred că dacă aș fi ajuns la Chicago și Căderea ar fi apărut pe atunci, aș fi încercat să-l conving pe marele Eliade cu mâna pe inimă că nu știam și că totul fusese o potriveală. Deși nu are
Note americane (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14331_a_15656]
-
face deodată pustiu/ să înviem acum dragostea mea/ e mult prea tîrziu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul declară că-și duce pe brațe melancolia aidoma unui copil handicapat care „vrea la oliță”, pe cînd viața „geme în jur neștiută”, asemenea unei galere cu vîslași care „trag la rame unii împotriva altora”. În momentele de relativă acalmie, se manifestă ca un peisagist al unei ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu e decît un armistițiu suspect prin chiar imaginea „cuminte” de
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
citesc cărți de metafizică este grație sentimentului religios pe care paginile lor îl trezesc în sufletul cititorilor. Dar cum trezirea înseamnă scoatere din latență, este nevoie de existența unei minime umori credincioase. Dacă ea lipsește, cititorul devine un trăgător la galere pe o corabie a cărei direcție n-o cunoaște. Lectura devine rumegare silnică a unor cuvinte învîrtindu-se în gol. Cazul acesta al cărților de religie citite exclusiv rațional, ca pe niște probe de răbdare hermeneutică și de acribie filologică, nu
Istoria lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7658_a_8983]
-
nu răspunde în nici un fel la somațiile realului. Există într-un jurnal trei personaje: omul cotidian, imaginea autorului despre sine și omul adânc". Cioran îi "joacă" pe fiecare în parte, inclusiv pe Bibulie, cum era numit, în Trei într-o galera, omul cotidian: "Cioran mă contrazice (și nu o dată; își face din asta un obicei)". Caietele îi sunt foarte pe plac lui Livius Ciocârlie: "nu-i un Cioran în halat și păpuci". Acest tip de scriere "omite" evenimentul și privilegiază obsesia
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
oraș viitoră" (ÎI. Necunoscută se destăinuie). G. Izbăsescu este conștient că dragostea e text, că textul e (la) mâna muzelor, ca muzele au nevoie de el ca să aibă el nevoie de ele, ca, laolaltă, ele muzele vâslesc din greu pe galera idealului orfic, speriate și atente, liniștite și cassandrice, în căutarea adevărului despre iubire-viată-moarte. În Muză din tomberon (Ed. "Marineasa", 1998), intertextualitatea proliferează pe fondul, unui mesterism/mestesugărism jurnalier (dezinvolt). Din grabă/nerăbdare, proporționarea anumitor contraste lirice suferă de o vizibilă
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
-se Lui Însuși mai rostind doar: " Gata... nu mai e nimic de făcut..." Mică teorie asupra destinului În bătaia apusului frunza ajunge cvasi-străvezie - i se văd nervurile, unghiurile pe care le comit la întâlnirea cu pețiolul prelung - un proiect de galeră cu vâsle. Ori poate un roentgen de aur, dar inutil pentru acest trup'șor ca și inexistent, deja în ușoară putrefacție - suportabilă, chiar aromitoare, ai zice - confirmând și el că neapărat moartea nu poate fi decât de unică (ne)folosință
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
inclusiv aceea a codoșului și pungașului din prima zi, un cordobez poreclit Bartolo Cacăfoc, care, deși apărea În refrenele populare cântate pe uliți ca personaj obișnuit cu refugiatul În biserici (când era urmărit de agenții numiți alguazili) și cu frecventarea galerelor (ca osândit), s-a dovedit a nu fi deloc un ranchiunos. Ăsta era unul din talentele lui Diego Alatriste: Își putea face prieteni până și-n infern. Pare de necrezut. Nu-mi amintesc bine anul - să tot fi fost al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la Curte; o influență care, pe deasupra, era dublată de prestigiul unei scurte dar strălucite cariere militare juvenile: la douăzeci și ceva de ani făcuse parte din statul major al ducelui de Osuna, luptând Împotriva venețienilor și a turcilor la bordul galerelor spaniole de la Napoli, perioadă În care Îl cunoscuse și pe Diego Alatriste. — Un bucluc Îndrăcit, repetă Guadalmedina. Căpitanul dădu din umeri. Stătea fără pălărie și fără capă, În picioare, Într-o mică săliță Împodobită cu covoare flamande și avea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
scurtă și avu loc În enormul vestibul, sub un tablou de Tizian arătând-o pe Danae gata să fie fecundată de Zeus sub forma ploii de aur. Álvaro de la Marca, Îmbrăcat și echipat ca pentru a lua cu asalt o galeră turcă, cu paturile pistoalelor ieșindu-i din cingătoare alături de spadă și de daga vizcaína, Îl conduse pe căpitan la locul unde englezii se pregăteau să plece Învăluiți În capele lor, Înconjurați de oamenii contelui, Înarmați și ei până În dinți. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mi-am culcat pe genunchi unul din pistoale. Folosirea lor era interzisă de sancțiuni pragmatice semnate de regele stăpânul nostru și știam bine că, dacă Justiția le-ar fi găsit asupra mea, m-ar fi condamnat la ani grei de galere, fără ca vârsta-mi fragedă să fie considerată o circumstanță atenuantă. Însă, pe cuvântul meu de basc, În momentul acela puțin Îmi păsa. Așa că, precum de atâtea ori Îl văzusem făcând pe căpitan, am verificat pe pipăite cremenea, care era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ocupe un anumit loc În viața căpitanului Alatriste și Într-a mea. Însă În ziua aceea, la Corral del Príncipe, María de Castro nu era pentru mine decât frumoasa Laura care sosește cu mătușa ei Urbana În portul Sevillei, unde galerele se pregătesc de plecare și unde se Întâlnește Întâmplător cu don Lope și cu Toledo, servitorul lui. A o șterge-i cu temei; că și ele pleacă de-aci. Oh, ce izbândă-i În a fugi de armele unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
era războiul meu. — Așa? Ministrul Își arcuia acum ambele sprâncene simulând surpriza. Dar a asasina la comandă este? — Eu nu omor copii, nici bătrâni, Excelență. — Mda. De aceea ți-ai părăsit corpul de armată tercio și te-ai Înrolat pe galerele noastre de la Napoli? — Da. Dacă tot trebuia să spintec păgâni, am preferat s-o fac cu turci maturi și războinici, care se puteau apăra. Favoritul Îl privi lung un moment, fără o vorbă. Apoi reveni la hârtiile de pe masă. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mișcări de suprapuneri de straturi și de judecăți, s-a așezat în ordinea greutăților... Scriind aplecat peste masa de lucru, puțin șchioapă, puțin dezechilibrată în partea în care cade efortul, apăsând, corectând, ștergând, sau doar așteptând; scriind legat de această galeră, singurul altar de jertfă pentru penații tăi,... îți aduci câteodată aminte de Musafirul Necunoscut și de vizitele Lui. E un personaj nocturn pe care îl aștepți totdeauna și care te vizitează rar. El este foarte exigent, foarte pretențios și nu
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6066_a_7391]
-
e într-adevăr un criminal pentru că n-a lucrat sub imperiul unui drept superior, ca acela al Mișcării, existând de facto într-o organizație constituită. (Observația lui Ioanide: "N-am știut că băiatul meu are instincte criminale! E juristul unei galere!") Am citit și Les caves du Vatican 1 de Andre Gide, așa de gustat, din păcate, chiar de unii din centuria noastră. Cartea mi se pare o aberație a spiritului unui popor îmbătrînit , bolnav de egotism și de senzualism individualist
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fost robit și nu poate uita”, gândi spătarul. — Să mergem spre Muntele lui Moise. Îți voi arăta peștera profetului Ilie. Vom înnopta la schitul Fecioarei. Și mâine vom lua drumul întoarcerii. — Cum ai ajuns aici, părinte? — De la Athos? Cu o galeră turcească. Nu asta voise să întrebe. Îi era necaz. Era curios să știe viața bărbatului alături de care mergea, dar iată că acesta, senin, ocolește întrebările, îi scapă printre degete. Oare este prudent să-și aleagă ca punct de sprijin al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumea asta și că pleacă să se închine la Mormântul Domnului Iisus Hristos, dar ea de frică a plecat. A învățat tot testamentul pe de rost și aproape în fiecare zi, la Istanbul la patriarhie, la Sfântul Munte Athos, pe galere pe mare, zi de zi, mie și Stancăi ne spunea bucăți întregi din testament, de am ajuns să-l știu ca pe apă... — Și asta n-ar fi nimic... Așa este, n-ar fi nimic, dar a ajuns să-mi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe ea, nici pe Stanca n-o s-o creadă ce a spus arhimandritul, pentru că stolnicul se ținea de mare învățat. — Mamă, mâine în zori trebuie să plecăm spre Iaffa. Poruncește slugilor să pregătească lucrurile de trebuință. Am primit știre că galera care ne va duce la Istanbul a sosit astăzi în zori de la Alexandria, spuse spătarul intrând în odaie. — Acasă, acasă... începu Stanca în românește să fredoneze un cântecel născocit de ea. Amândoi, spătarul și doamna Ilinca, o priviră mirați căci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cunoscutului măriei tale, Ianache Hartofilax, care a mijlocit să fii oaspetele nostru pentru călătoria pe mare spre Istanbul. El, marele bibliotecar al patriarhiei din Constantinopol, este bunul meu prieten; când mi-a spus ce oaspeți de vază îmi aduce pe galeră, m-am gândit că sunt dator ca gazdă să vă duc în siguranță până unde plătiți. Vremurile sunt grele, măria sa beiul Șerban are mulți dușmani și printre turci, dar mai ales printre greci, care tare s-ar bucura să pună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dori ca nimeni de pe vas să nu afle cine sunteți, în afară de mine și de prietenul nostru Ianache Hartofilax. Vom spune că sunteți valahi și că nu știți grecește. Ca să nu vă dea de gol, slugile domniilor voastre vor veni cu cealaltă galeră a mea, cea care duce grâne. Veți vorbi doar între voi și cu Ianache, românește. Cu băieții de pe vas puteți vorbi turcește. Nici o vorbă grecească. — O să le spun femeilor și sfaturile voastre vor fi poruncă pentru noi, vru să încheie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
între voi și cu Ianache, românește. Cu băieții de pe vas puteți vorbi turcește. Nici o vorbă grecească. — O să le spun femeilor și sfaturile voastre vor fi poruncă pentru noi, vru să încheie spătarul, sculându-se, dar Geavit rezumă: — Mergeți direct pe galeră, nu mai trageți prin oraș la cine știe ce hanuri. Și încă ceva, vă rog să nu vă pese de marfa pe care o am încărcată. Spătarul aruncă spre turc o privire curioasă, dar se abținu de la orice întrebare. Salută tăcut și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și îl silise să își dea duhul cu exerciții dintre cele mai grele. Pe la ora zece, Bart nu mai putuse și se prăbușise literalmente pe covor, întrun lac de transpirație, ca un ocnaș silit să vâslească din greu pe o galeră, cu toate vânturile mării împotrivă. Era parcă prea mult și prea dur. Arm se opri și ea și, așezându-se lângă ucenicul ei, îl mângâie protector pe păr apoi, încet, cu drag, își petrecu mâna catifelată peste obrajii lui, pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în foile unor trandafiri. Marca de serie a acestor farfurii era "Asiatic Pheasan". Unele farfurii întinse, de servit, frumoase ca niște dantele, reprezentau înăuntru un lac pe care trecea o barcă cu ornamente rococo, dusă, cu șase vâsle lungi de galeră și, în același timp, cu o prăjină venețiană, de câțiva marinari în costume englezești, stil 1820. În barcă se afla un pavilion chinezesc. În loc de nuferi, pe lac creșteau trandafiri. Barca se îndrepta spre o fântână rococo, în marginea căreia, pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]