661 matches
-
uscare la 90°C timp de 6 ore Puritate Pierdere prin uscare Nu mai mult de 0,5% (90°C, 6 ore) Cenușă sulfatată Nu mai mult de 0,05% Acid liber Nu mai mult de 0,5% (ca acid galic) Compus organic clorurat Nu mai mult de 100 mg/kg (ca Cl) Absorbție specifică în etanol (275 nm) cel puțin 300 și cel mult 325 Arsenic Nu mai mult de 3 mg/kg Plumb Nu mai mult de 10 mg
jrc3037as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88193_a_88980]
-
198 205-585-8 143-13-5 Acetat C-9; Pelargonil acetat 143-14-6 Undec-9-enal 3094 123 205-586-3 143-14-6 143-39-8 Propionat de linalil 2645 411 205-627-5 143-39-8 1,5-Dimetil-1-vinilhex-4-enil propanoat 144-85-3 1-prolină 3319 10490 205-702-2 (1) 144-85-3 Pirolidină-2-carboxilic acid 147-57-5 Acid 2-Etilhexanoic 147-57-5 149-91-7 Acid galic 10170 205-749-9 149-91-7 3,4,5-Trihidroxibenzoic acid 150-13-0 Benzoat de pentil 2307 205-753-0 150-13-0 150-19-6 3-metoxifenol 205-754-6 150-19-6 150-30-1 DL-Fenilalanină 3726 10488 205-756-7 150-30-1 150-60-7 Disulfit de dibenzil 3617 205-764-0 150-60-7 150-76-5 4-Metoxifenol 11241 205-769-8 150-76-5 150-78-7 1,4-Dimetoxibenzen 2386
jrc3948as1998 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89111_a_89898]
-
2,4-dihidroxibenzoic 3798 201-946-9 08.076 08.077 09 4324-38-3 Acid 3-etoxipropionic 10096 224-357-9 08.077 08.078 02 149-57-5 Acid 2-etilhexanoic 205-743-6 08.078 08.079 02 16493-80-4 Acid 4-etiloctanoico 3800 240-560-5 08.079 08.080 23 149-91-7 Acid galic 10170 205-749-9 08.080 Acid 3,4,5-trihidroxibenzoic Acid 3,4,5-trihidroxibenzoic 1 08.081 03 459-80-3 Acid geranic 10094 207-299-9 08.081 Acid 3,7-dimetil-2(trans),6-octadienoic; Acid 3,7-dimetilocta-2,6-dienoic Acid 3,7-dimetil-2(trans),6-octadienoic 08.082 09
jrc5488as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90658_a_91445]
-
ex 2918 13 00 10 Acid L-(-)-di-p-toluoyltartaric 0 ex 2918 17 00 10 Acid fenilglicolic (acid mandelic) 0 ex 2918 19 10 10 Acid malic 0 ex 2918 29 10 10 Acid 2-hidroxi-1-naftoic 0 ex 2918 2950 10 Acid galic, cu o puritate în greutate de 99,7 % sau mai mare, calculată în substanță uscată (măsurată prin acidimetrie), cu un conținut de umiditate în greutate mai mic de 10 %, un conținut în greutate de cenușă sulfatata mai mic de 0
jrc3122as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88278_a_89065]
-
2918 23 90 - - - Alții 18 7,6 - 2918 29 - - Alții 2918 29 10 - - - Acizi sulfosalicilici, acizi hidroxinaftolici; sărurile și esterii lor 18 7,6 - 2918 29 30 - - - Acid 4-hidroxibenzoic, sărurile și esterii lui 16 7,1 - 2918 29 50 - - - Acid galic, sărurile și esterii lui 14 6,6 - 2918 29 90 - - - Alții 17 7,4 - 2918 30 00 - Acizi carboxilici cu funcție aldehidă sau cetonă, dar fără alte funcții oxigenate, anhidridele, halogenurile, peroxizii și peroxiacizii lor 19 7,4 - 2918 90
jrc1253as1987 by Guvernul României () [Corola-website/Law/86392_a_87179]
-
5-tetracarboxilic (acid piromelitic) Dianhidridă benzen-1,2:4,5-tetracarboxilică (dianhidridă piromelitică) Dianhidridă bifenil- 3,4:3',4'-tetracarboxilică Acid L-(-)-di-p-toluoiltartric Acid L-malic Acid 2,2-bis(hidroximetil)butiric Acid DL-mandelic Acizi monohidroxinaftoici Bis[3-(3,5-di-terț-butil-4-hidroxifenil)propionat] de hexametilenă Acid galic, cu o puritate de 98,5% în greutate sau mai mult, calculată în substanță uscată (măsurată prin acidimetrie) Acid 2-(4-etilbenzoil)benzoic 3,4-epoxiciclohexancarboxilat de 3,4-epoxiciclohexilmetil 3-metoxiacrilat de metil 2-(4-hidroxifenoxi)propionat de metil Acid trans-4-hidroxi-3-metoxicinamic 3,4,5-Trimetoxibenzoat
32006R0300-ro () [Corola-website/Law/295164_a_296493]
-
Umectant Galega Officinalis Extract este un extract din părțile erbacee de ciumărea, Galega officinalis, Leguminosae Agent de întreținere a pielii Galium Aparine Extract este un extract din părțile erbacee de turiță, Galium aparine, Rubiaceae Agent de întreținere a pielii acid galic Acid 3,4,5-trihidroxibenzoic Agent antioxidant Gallus Extract este extractul obținut prin descompunerea enzimatică a crestei de cocoș (Gallus) Agent de hidratare/agent de întreținere a pielii Nonan-4-olidă Solvent Undecan-4-olidă Solvent/agent de mascare Ganoderma Lucidum Extract este un extract
32006D0257-ro () [Corola-website/Law/294764_a_296093]
-
din pulpă de tamarin, Tamarindus indica, Leguminosae Agent cheratolitic/agent de netezire Tanacetum Vulgare Extract este un extract din părțile erbacee, florile și semințele de vetrice, Tanacetum vulgare, Compositae Agent de întreținere a pielii acid tanic Taninuri. Derivați de acid galic care se găsesc în gogoșile de ristic, scoarța și alte părți ale plantelor, în special în scoarța de stejar Agent astringent Taraktogenos Kurzii Oil este uleiul nevolatil extras prin presare din semințe de Taraktogenos kurzii, Flacourtiaceae. Conține în principal gliceride
32006D0257-ro () [Corola-website/Law/294764_a_296093]
-
lor pitoresc, atrag la odihnă și agrement oamenii din municipiu și din localitățile învecinate. În zăvoaiele de plopi și salcie (Jirlău, Chiciu și Călărași) vegetează natural și câteva specii de liane și viță sălbatică (Vitis silvestris), precum și cătina roșie (Tamarix galica) dezvoltată îndeosebi pe solurile nisipoase și sărăturoase. Tot aici întâlnim tufișuri de mure și zmeură. Vegetația de mlaștină și cea acvatică din lacuri și bălți este reprezentată prin stuf (Carex acutiformic, Carex riparia), săgeata apei (Sagitaria sagittifolia), vâscul de apă
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
este una dintre cele 27 regiuni ale Franței. Capitala regiunii este orașul Poitiers iar regiunea cuprinde 4 departamente. Regiunea a fost locuită de către "Pictoni", un trib galic, cucerită de Romani și incorporată în provincia "Aquitania". Regiunea tradițională "Poitou" în limba franceză, se numește "Pictonia" în forma latină. A fost cucerită de către vizigoți în secolul V și de către franci în secolul VI. În 732 aici a avut loc
Poitou-Charentes () [Corola-website/Science/301312_a_302641]
-
din perioada celților. Aceștia au fondat numeroase orașe, ca de exemplu Lyon ( numit după zeul celtic Lugh), iar regiunea se afla pe o rută comercială între sudul și nordul Europei de Vest. Regiunea a fost cucerită de către romani în timpul Războaielor galice ale lui Iulius Cezar și a făcut parte în diferite perioade din provinciile romane "Lugdunensis" și "Gallia", Lyon devenind un important oraș roman. Regiunea a devenit partea a regatelor regilor franci și apoi teritoriu regal al Franței, istoria sa confundându
Ron-Alpi () [Corola-website/Science/301328_a_302657]
-
unei centrale mareometrice. De asemenea, impresionante sunt mareele în Golful Muntelui Saint-Michel, unde datorită pantei foarte line, apa se retrage la reflux până la câțiva kilometri în larg. Primele relatări despre Bretania sunt oferite în „Comentariile” lui Iuliu Cesar despre Războaiele galice. Se spunea că era locuită de celți, dar numele actual se datorează unor alte triburi celtice ce au migrat aici din Insulele Britanice. Cele mai impresionante relicve arheologice predatează insă această perioadă, și sunt lăsate de către o populație preceltică, și
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
zorilor, Hanibal, după ce își trimisese înainte unitățiile de baleari și celelalte trupe ușor înarmate și după ce-și trecu dincolo de râu toate forțele le așeză în linie de bătaie în ordinea în care trecuse fiecare, și anume: a așezat cavaleria galică și hispanică aproape de mal, având în față cavaleria romană; aripa dreaptă a fost lăsată în seama călăreților numizi, iar centrul frontului a fost întărit cu pedestrimea, astfel încât la mijloc se găseau galii și hispanii, iar pe flancuri erau încadrați de
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
fug în neorânduială, romanii pornesc în urmărirea lor cu și mai mult zel și bărbăție și ajung până la trupele de rezervă formate din africani, amplasate la cele două aripi într-un dispozitiv curbat, în timp ce în centru, unde se aflau forțele galice și hispanice, linia de bătaie forma un intrând. În vreme ce frontul din centru mai întâi s-a echilibrat, iar apoi a dat înapoi pas cu pas, permițând intrarea dispozitivului roman de atac în triunghi în mijlocul liniei inamice de luptă, trupele de
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
necesar pentru a traversa Munții Pirinei, Alpi, și multe râuri importante. În plus, el va trebui să se confrunte cu opoziția celților, odată ce le traversa teritoriul. În primăvara anului 218 î.Hr., el a traversat Pirineii și, prin concilieri cu căpeteniile galice de-a lungul trecerii sale, a ajuns la fluviul Rhône înaintea romanilor care puteau lua orice măsuri pentru a opri avansul său. Ajungând la Rhône, în septembrie, armata lui Hannibal număra 38.000 de infanteriști, 8000 de călăreți și 38
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
și l-a atras într-o capcană , prin utilizarea une tactice de învăluire , care a eliminat avantajul numeric Roman de scădere în zona de luptă . Hannibal a întocmit infanteria sa într-un semicerc în centru , cu aripile compuse din cea galică și cavaleria numidiană. Legiunile romane au forțat prin modul lor centrul slab a lui Hannibal , dar mercenarii libieni au amenințat flancurile . Atacul de cavalerie a lui Hannibal a fost irezistibil , și Maharbal , comandantul cavaleriei șef lui Hannibal , care a condus
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
dar mercenarii libieni au amenințat flancurile . Atacul de cavalerie a lui Hannibal a fost irezistibil , și Maharbal , comandantul cavaleriei șef lui Hannibal , care a condus cavaleria numidiană pe dreapta , a spulberat cavaleria romana ce se opunea . Cavalerie grea iberică și galică a lui Hannibal , condusă de Hanno pe stânga , a învins cavaleria grea romană , iar apoi atât cavaleria grea cartagineză și numidiană au atacat legiunile din spate . Ca urmare , armata romana nu avea nici un mijloc de evadare . Având în vedere aceste
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
Irlanda vikingă, Orkney sau Shetland înainte de a se stabili pe insulele feroeze sau în Islanda. Drept rezultat, limbile celtice au influențat atât feroeza cât și islandeza. De aceea, poate, feroeza are două cuvinte pentru „rață”: "dunna" (de la cuvântul din limba galică "tunnag") pentru o rață de casă, și "ont" (de la cuvântul limbii nordice vechi "") pentru „rață” în general. (Acest exemplu a fost însă criticat de unii care zic că cuvântul vine de la "dunna" din limba nordică veche, care la rândul său
Limba feroeză () [Corola-website/Science/300731_a_302060]
-
țări europene ca Belgia, Grecia sau Suedia. Este a treia entitate subnațională din Uniunea Europeană din punct de vedere al populației după Renania de Nord-Westfalia și Bavaria din Germania. Regiunea este puternic populată încă de pe vremea Imperiului Roman când exista orașul galic și ulterior roman "Lutetia". În Evul Mediu, regele franc Clovis I și-a stabilit capitala în oraș și Parisul a crescut treptat devenind unul dintre cele mai importante orașe din lume. Odată cu dezvoltarea orașului, regiunea din jurul său a fost constituită
Île-de-France () [Corola-website/Science/301005_a_302334]
-
apărut o dată cu autocefalia Bisericii Ortodoxe Române în 1925. În anii 1950, " La Prière des Églises de rite byzantin" deosebește Bisericile autointitulate ortodoxe cu noțiunea de "Biserici de rit bizantin". Or în 1950 apare în Franța o Biserică Ortodoxă de rit galic. Callistos Ware inaugurează expresia "Biserica celor șapte concilii". Creștinismul ortodox a apărut ca ramură a creștinismului în urma Marii Schisme (1054). Ramura estică a adoptat termenul de ortodoxism (dreaptă credință), în timp ce ramura apuseană a preferat să folosească termenul de catolic (biserică
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]
-
Europa centrală, inclusiv în regiunile cu denumiri care păstrează amintirea acestei populații: Bavaria și Boemia (aceasta, în antichitate, Boiohemum „casa, țara boilor”). Istoricii romani și greci din Republica Romană târzie și Imperiul Roman i-au considerat a fi fost trib galic sau celtic. Inscripții din diverse locuri unde au trăit arată că boii au vorbit dialecte celtice, însă limba lor a rămas necunoscută. Tribul a fost localizat în momente diferite de istorici în Galia Transalpină (sud-estul Franței), Pannonia (vestul Ungariei), Boemia
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
împărat de către senat. La urcarea sa pe tron, Imperiul Roman era slăbit de unele dezmembrări teritoriale: întregul Orient se afla sub stăpânirea Zenobiei, regina Imperiului de la Palmira, iar în Vestul Europei, provinciile Gallia, Hispania și Britannia erau incluse în regatul galic secesionist. Prin decizia de retragere din Dacia și prin victoriile repurtate asupra iutungilor, sarmaților, carpilor și goților, Aurelian consolidează frontiera Imperiului pe Dunărea de Jos, iar prin respingerea vandalilor - pe Dunărea Mijlocie ( Regiunea panonică, 270-271). Începe înconjurarea Romei cu fortificații
Aurelian () [Corola-website/Science/299881_a_301210]
-
barbare (în general) și a dacilor liberi în zona carpatică, Aurelian a dispus retragerea armatei și a administrației romane din Dacia în anul 271, în vederea consolidării frontierei balcanice pe linia Dunării de Jos. În 274 este lichidată și secesiunea Regatului galic; Aurelian restaurează astfel unitatea statului roman, primind titlu de "restitutor orbis". În politica internă Aurelian s-a comportat ca un suveran absolut. Purta diadema solară, purpură și veșimente bogate ca după obiceiul regilor orientali, s-a autointitulat "Dominus et Deus
Aurelian () [Corola-website/Science/299881_a_301210]
-
numele de scriitor al autorului francez Jacques Anatole François Thibault, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1921. „"că o recunoaștere a strălucitelor lui realizări literare, caracterizate prin noblețea stilului, o adâncă simpatie față de oameni, grație și un autentic temperament galic"”. Jacques Anatole François Thibault s-a născut la 16 aprilie 1844, la Paris că fiu al unui librar erudit, care-l inițiază în meseria să îndreptându-l totodată către studii umaniste. Devine absolvent al "Colegiului Stanislas din Paris", perioadă în
Anatole France () [Corola-website/Science/299900_a_301229]
-
deținut funcția de consul. În timpul Imperiului, împărații numeau frecvent protejați sau rude fără vreo cerință a vârstei. De exemplu, Împăratul Honorius a primit consulatul la nașterea sa. Deținerea consulatului era aparent o astfel de onoare încât până și efemerul Imperiul Galic a avut câteva perechi de consuli în timpul existenței sale (260-274). Lista de consuli pentru acest stat este incompletă, formată pe baza inscripțiilor și monedelor. Una dintre reformele lui Constantin I a fost de a numi unul dintre consuli orașului Roma
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]