1,108 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ARMĂSARII MEI LIPIȚANI ÎN GALOPUL LOR PRIN ASTRAL Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO : „Oare ce e timpul care ne strivește, ne uzează trupul și inimi el golește ? Te caut prin lume - am încercat și
ARMĂSARII MEI LIPIȚANI ÎN GALOPUL LOR PRIN ASTRAL de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381399_a_382728]
-
tine Mi-s un sincer gentilom Dar uitat spre-a lui rușine Și complementar binom. Vacs iubire - vacs îți spun ! Drumul e fără ieșire Și doar de un acord nebun De iubiri în devenire. Referință Bibliografică: ARMĂSARII MEI LIPIȚANI ÎN GALOPUL LOR PRIN ASTRAL / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1944, Anul VI, 27 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ARMĂSARII MEI LIPIȚANI ÎN GALOPUL LOR PRIN ASTRAL de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381399_a_382728]
-
Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016. William Shakespeare (trad. adapt.) Astfel că dragostea - îndepărtându-se -, încetinește pasul unui cal ce-mi simte respirația greoaie și din pinteni slaba-mi fire: de ce-aș fugi-n galop, de ce-aș înviteza timpul făr’ egal când el de tine mă rupe, întristându-mă-n topire Dar, oh, ce scuză-mi va găsi la-ntoarcerea-mi acasă când orice iuțeală-m va părea încetineală de melc nătâng nerăbdarea îmi
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
dânsul iar dragostea o scuză a iubirii va fi, ... Citește mai mult William Shakespeare(trad. adapt.) Astfel că dragostea - îndepărtându-se -, încetinește pasul unui calce-mi simte respirația greoaie și din pinteni slaba-mi fire:de ce-aș fugi-n galop, de ce-aș înviteza timpul făr’ egalcând el de tine mă rupe, întristându-mă-n topireDar, oh, ce scuză-mi va găsi la-ntoarcerea-mi acasăcând orice iuțeală-m va părea încetineală de melc nătâng nerăbdarea îmi va aprinde-n
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
urmă și gându-mi-scrum ce mă apasă, în inimă lăsându-mi doar suspine Mă poartă-un animal în spate, eu însumi, obosit și trist i-apăs cu ale mele sentimente-albastre crupa-i curbată, genunchii înmuiați în glodul ist știind că la galop nu-l vreau spre astre Nici de-l provoc rănindu-l cu-al meu pinten nu-l pot mișca cu furia-mi degrabă cu-n icnet îmi răspunde, și e sprinten, ca un cuțit în inimă-mi se-ngrabă Cu același
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
că mă îndepărtez de tinemile las în urmă și gându-mi-scrumce mă apasă, în inimă lăsându-mi doar suspineMă poartă-un animal în spate, eu însumi, obosit și tristi-apăs cu ale mele sentimente-albastrecrupa-i curbată, genunchii înmuiați în glodul istștiind că la galop nu-l vreau spre astreNici de-l provoc rănindu-l cu-al meu pintennu-l pot mișca cu furia-mi degrabăcu-n icnet îmi răspunde, și e sprinten,ca un cuțit în inimă-mi se-ngrabăCu același geamăt mintea-mi se trezește
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
completare firească asupra problematicii puse aici în discuție, ce face trimitere la faptul că teritoriul semasiologic cu limite periculoase și scopuri bine stabilite al definirii realității postmoderne prezintă o suprasarcină sufocantă, să o numim, la corpusul căreia se lucrează în galop și fără discernământ și care își extinde, de asemenea, domeniul propriu explicativ atât în sfera aspectului semiotic, cât și în aceea a perimetrului imagologic, de regulă, ambele contrafăcute cu sârg. Nu avem de-a face absolut deloc aici cu un
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
a duratei șederii sale în tronul de București al Valahimii (după cum suntem încredințați și de romancier: «Între timp i-a surâs norocul. Și în dragoste, și în carieră. Tânăra soție a unui bătrân caimacan l-a ajutat să urce în galop treptele ierarhiei militare. Reintegrat la 16 martie 1858 în armată ca sublocotenent, atașat Statului Major, cinci săptămâni mai târziu, la 24 aprilie, era avansat din înaltă poruncă la gradul de locotenent. Peste numai patru zile, frumoasa care i-a adus
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului De-atâta vanitate, uităm ce e iubirea, Electrizați de zbateri, clonăm nemărginirea, Ca mateloții veșnici, vâslim printre speranțe O răfuială surdă, în veștede nuanțe. Sfidăm galopul clipei și neglijăm dorința, Visăm, în timp, favoruri, sfidăm și neputința, Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământă Cu veșnica trădare, printr-o damnare cruntă. De ce-ai uitat de visul care ți-a-nfrânt tăcerea? Ai condamnat speranța, destinul, mângâierea, Ai
UITAT DE VIS de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374625_a_375954]
-
care nici nu știu de ce l-am tras, N-a fost nici vreun sărut de bun rămas, Cum marea, calmă, n-are ultim val. Și-n iarna noastră au făcut popas Ninsorile din nopți de carnaval Și libertatea-ntr-un galop de cal, Secunda de iubire dintr-un ceas. Aceste ploi de tine sunt trimise Și-am să le las să treacă peste punte, Că-n ele sunt dorințele promise, Ce-mi curg fierbinți pe tâmple și pe frunte. Iar lacrimile
PODUL de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373300_a_374629]
-
de împăcare cu el însuși, sunt valori care se formează și cu ajutorul cărților. Sufletul uman, aspirând spre înalt sau bântuit de neliniști existențiale își caută fără întrerupere răspunsul în cărți. Se citește și astăzi, numai că au apărut unele schimbări. Galopul care a cuprins dezvoltarea științei și tehnicii a dictat o nouă orientare și în cultură, inclusiv în literatură. Bibliotecile au fost primenite prin apariția internetului. Acesta, nu numai că înlesnește informația și scrisul, dar permite scrierilor un zbor în goană
STARPRESS 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373324_a_374653]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > VEȘMÂNTUL IUBIRII DIN URMĂ Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Iubite, auzi galopul timpului neînșeuat? trece turbat peste noi rănindu-ne aripile de cocori rătăciți și stingheri, ne spulberă și ultimul vis înmugurit în noaptea fără stele-n destin, de ce nu îți ridici brațele-ram oprindu-i pașii cu potcoave de foc? Grăbește-te
VEȘMÂNTUL IUBIRII DIN URMĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371409_a_372738]
-
-nvăț a muri vreodată" Nichita Stănescu M-a învățat Nichita cum să mor: Să mă așez cu palma pe pământ, Să-L simt în ea pe Dumnezeul sfânt Și sub genunchi, smerenia, covor. Nu te învață nimeni a muri! 'n galopul vremii și de la părinți Deprinzi doar mamă, țară și să simți Cum să te rupi de ei spre a trăi, June hulpav, consumator de timp, Punând vieții temelii de vis, Crezându-și lui miracolul promis, Himeră pentru orice anotimp. Alegem
M-A ÎNVĂŢAT NICHITA CUM SĂ MOR! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375029_a_376358]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ANOTIMPUL CAILOR SĂLBATICI Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Trec în galop caii sălbatici cu coamele fluturând în vânt când ziua e înghițită de noapte, aruncând din copite pământ cu miros de iarbă verde-amară. O lună argintie si ovală își leapădă obrajii în venele ce le străbat grumajii. Trec în galop caii
ANOTIMPUL CAILOR SĂLBATICI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375057_a_376386]
-
în galop caii sălbatici cu coamele fluturând în vânt când ziua e înghițită de noapte, aruncând din copite pământ cu miros de iarbă verde-amară. O lună argintie si ovală își leapădă obrajii în venele ce le străbat grumajii. Trec în galop caii sălbatici, trăiesc în propriul anotimp, falnice statui de zei antici se apleacă spre ochiul de apă adunată și îl sorb ca pe-o lacrimă mare, plânsă din cerul închis ca o pleoapă. Trec în galop caii sălbatici și eu
ANOTIMPUL CAILOR SĂLBATICI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375057_a_376386]
-
străbat grumajii. Trec în galop caii sălbatici, trăiesc în propriul anotimp, falnice statui de zei antici se apleacă spre ochiul de apă adunată și îl sorb ca pe-o lacrimă mare, plânsă din cerul închis ca o pleoapă. Trec în galop caii sălbatici și eu rămân în urma lor împietrind, iar ei se intorc în alt timp ce nu cunoaște înfrângeri și când mi se arată în vis, știu c-am văzut niște îngeri. Referință Bibliografică: Anotimpul cailor sălbatici / Cristina Crețu : Confluențe
ANOTIMPUL CAILOR SĂLBATICI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375057_a_376386]
-
urmă și gându-mi-scrum ce ma apasă, în inima lăsându-mi doar suspine Mă poartă-un animal în spate, eu insumi, obosit și trist i-apăs cu ale mele sentimente-albastre crupa-i curbata, genunchii înmuiați în glodul ist știind că la galop nu-l vreau spre astre Nici de-l provoc rănindu-l cu-al meu pinten nu-l pot mișca cu furia-mi degrabă cu-n icnet îmi răspunde, si e sprinten, ca un cuțit în inima-mi se-ngrabă Cu același
SONET 50 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373843_a_375172]
-
bătrân, ca orice penaj de sticlete, ars din apropiere de soare . s-a luat în seamă, s-a crezut mânz și-a zburdat ponei de cărat copilăria pe sute de ani, s-a crezut aripat pegas și mândru licorn, în galop s-a crezut aducătorul de vise, calul lui ștefan, scară dublă din fir de mătase, armăsar fără hățuri și fără zăbală când de fapt, el era doar un biet cal adus de la munte în lunca dunării, la corabia printre pietre
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
în: Ediția nr. 1996 din 18 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Trecea un om pe drum cărând petale Cu cai de foc și bici sculptat în scrum, purta pe brațe, raze de vestale, și, umbra lor, era muiată-n fum. Galop de pietre își struneau zăbala pândind cu ciob de aripi drumul strâmt, sub pașii amorțiți strângând rafala ațâțător de rece, dintr-un vânt. Icoane, dezvelite pe sub plete scotea din tolba-i roasă de amurg, roșea, a umbră, vara-n chip
TRECEA UN OM PE DRUM... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375379_a_376708]
-
El primea în dar cadoul, doream să-nceapă coșia și să proclamăm eroul. Îmbrăcați în mândre straie și căciula pe-o ureche, de prin sat veneau călare, juni frumoși, iubiți de fete. Început-au cavalcada, când la trap, când la galop, doi rămas-au fermi în cursă, pentru miza pusă-n joc. În aplauze primit-a, premiul ce l-a câștigat, un ștergar, Agheasma Mare, calul ș-un chimir ornamentat. Se-ncinsese chiar o horă, când o fată a dispărut... o
GERUL BOBOTEZEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375621_a_376950]
-
2017/Vineri, 12 Mai 2017 „Răutatea a înfrânt pe Dumnezeul Iubirii, dar se va înfrânge de Dumnezeul Judecății. ” ARSENIE BOCA Am fost și eu acolo, la Prislop Și-n alte vremuri l-am simțit aproape, Se-oprise parcă Timpul din galop Cu Veșnicia murmurând sub pleoape! Am fost și eu acolo sub văzduh, Am fost și eu lângă mormântul viu, Fiorul sfânt ce mi-a rămas în Duh Nu voi putea vreodată să-l descriu! Acolo L-am simțit pe Dumnezeu
PRISLOP de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371809_a_373138]
-
TIMPULUI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului În labirintul timpului m-am rătăcit Când urmăream a clipei geometrie Și pentru că perfecțiunea am dorit, M-a absorbit perfida simetrie. Dintr-un galop constant secunda mă oprește Cu un asalt pragmatic și mult prea răspicat, În care viața tremurând se oglindește, Dezvăluindu-mi tot ce am uitat. Nu înțeleg de este mâine, azi sau ieri, Știu doar că labirintul ermetic se închide, Iar
LABIRINTUL TIMPULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372033_a_373362]
-
Către grădină nimănui. S-or rătăci, fără de vrere Pe-un cer cu stele fără soț Și s-or ascunde cu durere La umbră unei flori-de-colț. Eu nu mai vreau să fiu de vină Că-s caii liberi și că dor Galopul lor către lumină Și fluturii pierduți în zbor. Referință Bibliografica: Eu nu mai vreau să fiu de vină / Lăură Hubati : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2209, Anul VII, 17 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lăură Hubati : Toate
EU NU MAI VREAU SĂ FIU DE VINĂ de LAURA HUBATI în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372087_a_373416]
-
s-a ales cu o fractură la picior iar Manole cu o tăietură în plamă. Tăietura i-a fost provocată de ham. Cureaua groasă și tăioasă i-a făcut o rană adâncă în timp ce el se străduia să oprească caii din galop. După ce s-au liniștit caii, bărbatul supărat și năucit de durere a luat-o la fugă după copii. Aceștia s-au adăpostit inițial în cimitir. Revoltat de îndrăzneala acestora Manole a luat câteva pietre și a început să le azvârle
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
noastră cu aceeași bucurie, pace, armonie și prosperitate în fiecare an de când ne știm și până când nu ne mai știm. In fiecare Sărbătoare a Crăciunului repetăm cu bucurie același mod de a o sărbători, ca un fel de frână pusă galopului schimbărilor prin care trecem. Picurăm sfințenie în această veche tradiție cu dorința de a reînvia momentul nașterii pruncului Iisus. Dar mai este încă ceva, mărturisit sau nu, pe lângă semnificația sa religioasă, din tainițele adânci ale trăirilor noastre, copilul de odinioară
MOŞ CRĂCIUN – AŞTEPTAT CU BUCURIA COPILULUI DIN NOI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371156_a_372485]