KorAP: Find »[drukola/base=galop & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...54 >

1,349 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

mediteraneene de negoț, până În Îndepărtata Spanie. Acum Însă, nici Pietro nu sosise la conacul căpitanului Oană din Albești. Nici un chip cunoscut nu se ivea În lumina aspră și tremurătoare a făcliilor. Douăzeci de oșteni necunoscuți intraseră În curte după un galop istovitor, cum se vedea din gâfâitul cailor. „Nu, țipase contesa, nu, nu-mi trebuie nici o protecție, nu-mi trebuie nimic, assolutamente niente di questa maledetta paese, vreau doar să plec, presto, in questo momento, cu copilul care mi-a rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
O fi zicând Domnia Sa contesa că-i drumul sigur, dar tare mi-e teamă că Europa asta o fi cam tulbure - spusese moș Onofrei când intraseră pe șleahul plin de târgoveți și de neguțători al Albei Iulia, străbătut uneori la galop de câte un grup de oșteni cu blazoane nobiliare ungurești. Unii priveau lung trăsura cu Însemnele Moldovei, dar vederea doamnei și a copilului dinăuntru liniștea orice tresărire. În a șasea zi de drum Însă, toate se Întâmplaseră deodată. Pe drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Nu se putea face nimic. Aproape douăzeci de dușmani Împotriva a trei ostași fără căpetenie. După clipa de cumpănă, cei trei moldoveni descălecaseră și se așezaseră Între contesă și atacatori. Gestul fusese luat ca o sfidare, căci necunoscuții porniră, la galop, o șarjă scurtă. Scrâșnetul săbiilor acoperi totul. Cei trei se dovedeau buni luptători. Nici unul nu sângera după primul atac, dar doi dintre călăreți se prăbușiseră de pe cai cu gâturile tăiate. Ceilalți Întoarseră caii și se năpustiră din nou. Contesa intrase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Cosmin... șopti bătrânul, strângându-i umărul. Aici, nu-ți face griji. Mi-ai lăsat destui oșteni. Măria Sa Însă are Întotdeauna prea puțini. * Căpitanul Oanăși grupul său de călăreți ajunseră la porțile Cetății de Scaun la miez de noapte. Trecuseră, la galop, prin pădurile tăcute, pe drumurile de negustori, acum pustii, depășiseră caravane adormite și ascultaseră clopotele de vecernie ale mănăstirilor. Nicăieri, nici o urmă de năvală străină. Și totuși, pentru căpitan, senzația primejdiei creștea. Era, poate, o uneltire de curte. - Garda Măriei Sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
sălbăticia tătarilor din Crimeea. Departe, În adâncul adormit al pădurii, Începea să se deslușească tropot de cal. Oană tresări. - Olăcar... În crucea nopții... pregătiți porțile! Stegarul Balotă dădu poruncile de ridicare a drugilor. Tropotul se apropia. Era un cal la galop Întins, un cal obosit, care gonise ceasuri Întregi. Intră pe podul cetății fără să Încetinească și strigă din goană: - De la Albești, degrabă la căpitanul Oană! Porțile se deschiseră, călărețul intră și sări din șa, Îngenunchind În fața căpitanului. Avea fața mânjită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
sprânceana, acum ce se va Întâmpla? - Acum, Măria Ta, Cei o mie pornesc una dintre șarjele la care am lucrat În ultimele zile... Vei vedea, răspunsese Oană. Jos, În vale, primii o sută de călăreți se iviseră din pădure, În galop ușor, apoi se desfăcuseră În două volte arcuite pe stânga și pe dreapta, lăsând pe mijloc arcașii. Un nor de săgeți se abătu asupra locului unde se aflau trunchiurile Îmbrăcate, Înfigându-se Între cușmă și gât ori la Încheietura umărului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Dincolo de asta, nu mai poate fi nimic, mai spuse el, Îmboldindu-și calul spre pădure. Jos, aripile călărimii se refăcuseră spre Înapoi, ca și cum ar fi pregătit valul uriaș al unui ultim atac. Ieșiseră din umbra codrului la trap, apoi la galop ușor, apoi călăreții din margini Încetiniseră, iar din centru pornise, la galop, un grup de o sută de luptători. Deasupra lor, săgețile străpunseseră din nou armurile, iar al doilea val, cu săgeți aprinse, lovise șirul de căruțe. Primii o sută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
calul spre pădure. Jos, aripile călărimii se refăcuseră spre Înapoi, ca și cum ar fi pregătit valul uriaș al unui ultim atac. Ieșiseră din umbra codrului la trap, apoi la galop ușor, apoi călăreții din margini Încetiniseră, iar din centru pornise, la galop, un grup de o sută de luptători. Deasupra lor, săgețile străpunseseră din nou armurile, iar al doilea val, cu săgeți aprinse, lovise șirul de căruțe. Primii o sută de călăreți scoaseră săbiile lucitoare În lumina blândă a soarelui și izbiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
asemenea poruncă și, mai ales, de ce. De la moartea lui Alexandru bătrânul, nu s-a mai Întâmplat așa ceva. Te sfătuiesc să pleci fără Întârziere spre tabără. Voi fi acolo. Iscoada Încălecă scurt, fără să pună piciorul În scări, și porni În galop spre zarea nesfârșită a câmpiei. În urma ei, convoiul se puse În mișcare. * - Prima poruncă a căpitanului Oană a fost dusă la Îndeplinire, Măria Ta - spuse Petru. - Văd, răspunse Ștefan, Încă uimit. Dar nu putem Închide cetatea pentru multă vreme. - Vom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
În mijlocul taberei și nu mai puteau fi respinși. - Modruz! strigă Oană. - Poruncă! răspunse arcașul, făcându-și loc cu calul lângă căpitan. - Iei zece oameni! Evitați lupta, scotociți fiecare colț de tabără, găsiți-mi-l pe Ștefănel! Modruz se depărtă la galop. - Gligor! chemă apoi Oană. Cetașul Gligor Își apropie calul, ascultând. - Cinci oameni pe o parte, cinci oameni pe alta, luați caii taberei, șeile, ovăzul și așteptați să dăm foc! Îi hrăniți de plecare! La semnul meu, goană pe deșelate spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Sub atacul năucitor al măciucașilor, puținii mârzaci care Încercaseră o ripostă se prăvăliră, cu cai cu tot, În praful taberei. Cei care se ridicau erau luați În vârful lăncilor de rândul al doilea de călăreți. Oană Își Îmboldi calul la galop, sări peste un cort și tăie cu o mișcare prelinsă pieptul unui tătar care tocmai Își Încorda arcul, apoi goni spre lanțul de harabale care se iveau În marginea taberei. - Ștefăneeeel! strigă, iar strigătul său pluti peste vaierele luptei fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de lume, sub alt cer. Ștefănel Înțelegea totul cu o durere care Îi măcina măruntaiele și Îi aprindea parcă răsuflarea. Plânsul ar fi fost prea puțin. Încercă să se arunce de pe cal, dar legăturile erau strânse, iar bătrânul nu slăbea galopul. Vântul aduse o fărâmă de strigăt „... eeel!”, iar apoi nu se mai auzi decât tropotul nebun al calului și fâșâitul ierbii. Ceva se Întâmplase, totuși, căci tătarul trase brusc frâul, Întoarse capul spre tabără, văzu corturile aprinse și porni iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
aduse o fărâmă de strigăt „... eeel!”, iar apoi nu se mai auzi decât tropotul nebun al calului și fâșâitul ierbii. Ceva se Întâmplase, totuși, căci tătarul trase brusc frâul, Întoarse capul spre tabără, văzu corturile aprinse și porni iar la galop, dar de data asta spre miazănoapte. * - Nimic, căpitane! spuse Modruz, Întorcându-se cu cei zece călăreți. Am răscolit tot. Nimeni În corturi, căruțele goale, În rest, leșuri, sânge și moarte. Nici un copil. O ceată de tătari apucară să scape din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Albești. Nu apusese soarele, de atunci, decât o dată. * Ștefănel nu știa de când goneau prin ierburile nebune ale nesfârșitelor câmpii. Îi era tot mai rău, capul Îi era de plumb, se făcuse frig. Începuse să tremure și gemea ușor. Nogodar Încetini galopul, ridică de câteva ori capul copilului, care atârna tot mai moale pe crupa calului. Apoi se opri și ascultă. Nu se mai auzea nici o urmă de tropot. Doar vântul aspru, secetos, sosit poate dinspre Marea Caspică. Sau din deșerturile de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Întrebă: - Poți stat În șa? Trebuie ajuns ail... Altfel, tătari prins, omorât la tine și la mine. Trebuie mers cal, fugit, la ail... Ștefănel nu răspunse nimic, dar bătrânul Îl ridică În șa și Încălecă În spatele lui, Îmboldind calul la galop. Simțea, acum, boarea nopții, cu totul alta decât cea răcoroasă de la Albești sau decât cea dulce-sărată a lagunei, la Veneția. Apoi, ochii i se Închiseră din nou și nu mai simți decât brațele bătrânului trudindu-se să-l țină În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
În luptă, apropiați-vă la o săgeată de noi. Apoi adăugă: - Scoateți răniții din căruțe. Mânați-le spre stânga, să le vadă urmele. Desfaceți hamacele și prindeți-le pe fiecare Între doi cai, după cum ați Învățat. Cu tot cu răniți, trecem la galop ușor. Poruncile se Îndepliniră, iar mersul deveni mai vioi. La căratul răniților fură puși zece dintre cei mai iscusiți călăreți. Trecu o jumătate de ceas, iar din urmă țâșni o altă săgeată luminoasă, tăind oblic cerul spre miazăzi. Călăreți ocolind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Învăluire. Urmară apoi alte trei săgeți trimise drept spre Înaltul cerului. În număr de trei sute. Căpitanul răspunse cu o săgeată boltită, care coborî În direcția ariergărzii. Nu angajați lupta. Întoarceți-vă. Curând, din spate se auzi tropot de cal la galop Întins, și cei cincizeci de oșteni trimiși În spate reveniră În formația celor cinci sute. - O să atace pe mâna stângă, din față, și În semicerc, din spate! spuse, gâfâind, căpitanul de steag Gâlcă. - Știu, răspunse Oană. O jumătate de Încercuire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de pumnal. Urmăritorii trebuiau ținuți departe cât mai mult timp. Nu se putea da nici o luptă pe loc, la firul ierbii. La trei lansări de săgeți, șarjă de câte o sută de călăreți la sabie și scut, cu trecere la galop În voltă strânsă pe dreapta și revenire la corpul principal. În acest fel, erau două mici armate Într-una singură. Prima, sâmburele, ocrotind răniții și menținând Înaintarea În ritm neschimbat, a doua, coaja, alunecând pe o parte și pe alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
fel, erau două mici armate Într-una singură. Prima, sâmburele, ocrotind răniții și menținând Înaintarea În ritm neschimbat, a doua, coaja, alunecând pe o parte și pe alta, Împuținându-i pe dușmani și revenind la adăpostul arcașilor. Toată lumea luptă din galop, arcașii trag din galop, ținând caii doar din genunchi, măciucașii mânuiesc ghioagele din galop, șarjele la sabie se fac În cea mai mare viteză, culcați pe coamele cailor. Luptătorii Întorși din șarjă sunt Înlocuiți cu luptători care se desprind din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
armate Într-una singură. Prima, sâmburele, ocrotind răniții și menținând Înaintarea În ritm neschimbat, a doua, coaja, alunecând pe o parte și pe alta, Împuținându-i pe dușmani și revenind la adăpostul arcașilor. Toată lumea luptă din galop, arcașii trag din galop, ținând caii doar din genunchi, măciucașii mânuiesc ghioagele din galop, șarjele la sabie se fac În cea mai mare viteză, culcați pe coamele cailor. Luptătorii Întorși din șarjă sunt Înlocuiți cu luptători care se desprind din mijloc. S-au făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Înaintarea În ritm neschimbat, a doua, coaja, alunecând pe o parte și pe alta, Împuținându-i pe dușmani și revenind la adăpostul arcașilor. Toată lumea luptă din galop, arcașii trag din galop, ținând caii doar din genunchi, măciucașii mânuiesc ghioagele din galop, șarjele la sabie se fac În cea mai mare viteză, culcați pe coamele cailor. Luptătorii Întorși din șarjă sunt Înlocuiți cu luptători care se desprind din mijloc. S-au făcut aceste exerciții vreme de șase luni, pe iarnă și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
posibilă. Și simțeau, ca printr-o ceață risipită Încet de puterea soarelui, că Moldova se poate ridica din genunchi. Că spre acea ridicare anevoioasă Îi duce asprimea blândă a căpitanului Oană și privirea de fulgere a voievodului Ștefan. Că, dincolo de galopul lor neîntrerupt spre hotare, prinde contur un plan mult mai Înalt și mult mai Întins, legat Între munții Moldovei și curțile strălucite ale Europei. Al doilea atac al tătarilor nici nu mai apucă să izbească Înaintarea moldovenilor. Dinspre stufărișurile luncii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
fără posibilitatea de a te ascunde. O sută de oameni contra cinci sute. Doar săbii și lănci scurte. - Nu pot avea de partea mea decât viteza, răspunsese Cosmin după o clipă de gândire. Cei din păduri se deplasează greu. Ordon galop mare pe firul văii și ies din poziția joasă. Învălui pe flancul drept, atac din spate În formație de lance, cu scuturile lateral. - Ești Încercuit. - Ies În formație stea, cu lăncierii la adăpostul scuturilor, șarjă la sabie cu cincizeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
În Transilvania. La Pasul Brețcu fuseseră ajunși din urmă de Vlad, Înștiințat de olăcari domnești care văzuseră totul. Cei doi feciori de domni aveau să Împartă, de acum, pâinea amară a pribegiei. - Unde mergem? Întrebase Ștefan după ceasuri Întregi de galop, În care nu scosese nici un cuvânt. - Singura voastră salvare e la curtea lui Iancu! spusese Oană. Atâta vreme cât Iancu e În viață, veți fi apărați. Și, poate, Într-o zi, vă veți Întoarce la domnie. Până atunci Însă, va trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
câmpii dinspre Volga, căutând poate scăpare mai sus, În Ducatul Kievului sau În zonele stăpânite de cazaci. Nimeni, niciodată, nu intrase În tabăra marelui han fără să fi fost chemat. Dinspre soare-apune, un grup mare de călăreți se apropie În galop, trecu fără să Încetinească goana pe lângă patrula de tătari care oprise căruța și depăși apoi și căruța, care se legăna Încet În marginea drumului, lăsând În urmă o trâmbă de praf. - Noyonul Ogodai... spuse șeful călăreților, gânditor. Chemat grabnic la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]