427 matches
-
se opri după câțiva pași. — Nu-i adevărat că Valerius a evitat întotdeauna primejdia. După ce mi-a salvat viața, a înfruntat multe primejdii în timpul fugii noastre. Se îndreptă cu pași repezi spre grajduri. După puțină vreme, tropotul calului său, care galopa pe Via Iulia, se pierdu în liniștea acelei dimineți senine de aprilie. — Te-am auzit fără să vreau azi-dimineață, când vorbeai cu soldatul tău... Cuvintele tale ajungeau până în camera mea. Calvia mergea alături de Antonius pe drumul ce pornea din fața vilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Îmi aduc aminte cuvintele lui, suspină Titus. Se spune că așa se întâmplă înainte să mori... Retrăiești anumite momente din viață... Antonius se încrunta. Auzea zgomotul copitelor: era cavaleria lui Arrius, care se îndrepta spre dușmani. Se văzu pe sine galopând în mijlocul soldaților, ordonând să se alinieze în acies ca să formeze o linie de atac lungă. Se văzu dispunându-i în prima dintre cele trei linii pe expediti înarmați cu lănci, dintre care mulți luptaseră alături de el la Ieslea găinilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zece pași. Unii soldați, speriați, urmăriți de dușmani, își abandonaseră caii și veneau în fața tovarășilor lor aliniați în formație, implorându-i să-i lase să treacă. Se năpusteau spre rândurile strânse ale formației, împingându-le și stricându-le. — Atenție! Antonius galopa în fața expediti-lor. Își oprea calul acolo unde rândurile erau în neorânduială și îi îndemna pe soldați așa cum făceau optiones și centurionii, cu mâna și cu glasul. Le ordonă signifer-ilor să nu dea înapoi nici măcar un pas, chiar dacă soldații din manipulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai bine chipul generalului. Barba nerasă îi întuneca obrajii supți. Ochii sticloși din cauza febrei priveau câmpul de bătălie de lângă Cremona, acoperit de cadavre sub cerul de octombrie. În lumina blândă a asfințitului văzu cu ușurare armata flaviană care se apropia. Galopă spre legații săi, convocă o adunare și îi convinse pe soldați, care erau prea obosiți și înfometați, să amâne pentru a doua zi atacul asupra Cremonei, unde se refugiaseră vitellienii. Dar Titus și Errius se întoarseră dintr-un raid cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce în loc să-i strângem, să-i chibzuim, să-i înmulțim, să-i cămătărim... Și am fi rămas încă mult și bine în acestă meditație colectivă dacă brusc, neașteptat, statuia ecvestră sub care tăceam nu s-ar fi desprins din soclu galopând spre nu știu ce nouă bancă ce-și punea în folosul public falimentul și acțiunile... Apropos...Cum stați cu acțiunile ?! PE-O CRACĂ Stimate cititorule, stimatul autor te previne asupra faptului cum că dialogul care urmează mai jos este realizat exemplar în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
va planta puieți de taragonga, dai nas în nas cu portretul candidatului la alegeri căzut pe locul trei și plecat la niște rude din Turcia pentru achiziționarea de taragonga. Portretul omului politic este colorat în uleiuri ecologice al căror preț galopează, de unde și scurgerile peste semnătura celebrului pictor intrat astfel în anonimat. Portretul este încadrat, în stil victorian, de două sicrie și o cutie cu spermanțet. Trecătorul neavizat ar trece mai departe dacă un micuț anunț de deasupra bărbatului din tablou
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ale poporului, gangrena societății, pentru gangsterii pe care-i vedeam doar În filme iar acum apar la televizor și li se mai dau și bani pentru emisiune, pentru gripă, pentru oripilanta Gară de Nord, pentru genealogie, Gelu, Glad și Genumorut galopînd În blănuri pline de păduchi spre ciorba din colibă, pentru genetica mea imperfectă, de ghiaur cu ascendență grecească, dac-aș fi fost evreu aș fi plecat demult, poate puteam să plec și-atunci, cu o circumcizie, dar nu era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poteca ce taie pieziș dealul pieptiș din spatele mănăstirii Hlincea. Sus ne oprim să răsuflăm. Privim în jos spre mănăstire și o întâmplare îmi vine în minte: Imaginează-ți acum, dragă ieșene, o hoardă de cazaci zaporojeni conduși de hatmanul Timuș galopând pe aici, veniți ca să-l scoată din scaun pe Ștefan Tomșa voievod. Atunci: „Au robit tot tîrgul Iașilor și puindu-se cu tabăra cazacilor supt Codru, împrejurul sfintei mănăstiri, (Hlincea) au prins pe călugări și i-au muncit și le-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
taică-tu! Ajuns afară, am pășit în plin tărâm al fanteziei: în lumea simplă a unui orășel de la sfirșitul veacului trecut. Un câine a început să latre și s-a luat după mine. Trotuarele erau de lemn iar pe străzi galopau cai. Eu crescusem înconjurat de automobile somptuoase și călătorisem cu autobuzul. Nu puteam accepta schimbarea. Următoarele ceasuri mi s-au șters complet din minte. Știu doar că, la un moment dat, s-a întunecat și m-am strecurat înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
maxim: să aluneci schior al nopții, să te pierzi Într-un pliu al zăpezii, În dâra misterioasă trasată de altcineva Înaintea ta! De către cine? Poate de un zeu al zăpezii! (iarna) Azi, corpul meu a dat probe de mare imaginație, galopând dincolo de barierele admise ale cărnii noastre cea de toate zilele; și totuși, nu se poate ca miza cea mai Înaltă să nu aibă deschisă o altă alternativă decât aceea. Mă uimește abandonul total al lui A. În act, Însă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eventuală reizbucnire a dezordinii, va lăsa în sat o secție de soldați sub comanda unui ofițer. ― Perfect, domnule maior! Mulțumesc! zise Baloleanu ușurat. În uliță, în fața ruinelor conacului, era adunat tot satul. Când sosi trăsura cu prefectul, maiorul Tănăsescu, care galopase iar înainte, strigă: ― În genunchi, hoților, că vă fac piftie! Toată lumea căzu la pământ. Baloleanu, recunoscător maiorului pentru energia ce o desfășură, coborî din trăsură și se apropie de mulțimea prosternată, strigând și el, dar cu o milă oficială în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Țăranii se sustrag sau fură și își vînd produsele pe piața neagră. Reforma monetară din 1952 instituie paritatea monedei naționale, leul, față de rublă; cota de schimb a leului vechi și nou variază fiind favorabilă întreprinderilor, dar ruinînd pe particulari. Inflația galopează. Or, ministrul Finanțelor este Vasile Luca... După o întîlnire la Moscova, în 1951, relatată de Brucan, Stalin 1-a avertizat pe Dej că în toate democrațiile populare s-au descoperit și arestat agenți titoiști și ai sionismului internațional și că
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
suscită, nu putem să nu remarcăm cumințenia armei cu care luptă Lydie Salvayre - un discurs funambulesc pe alocuri care se ia, În ciuda ironiei, prea În serios. Nu altfel se Întâmplase În La Compagnie des spectres, satira se Îngroșa și monologul galopa prea repede pentru a fi oprit la timp. Alături de Lucienne, naratorul schițează câteva portrete de personaje caragialești, stinghere Însă, Înecate În șuvoiul ironico-satiric ca niște figuranți meniți a sublinia doar formidabilele piruete ale protagonistului. La fel se Întâmplă și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dâră de sânge, o zgură de fum". Sau, iată-l solitar și nerealizat: Căci sunt și eu unul/ din cei ce se nasc din timp în timp printre voi/ ca să moară cu gura plină de pământ și de oseminte/ în timp ce galopează în zare scheletele cailor". O altă cauză a neliniștii poetului ar fi "Anotimpul electronic", desființarea omului prin alienare, prin invazia tehnicismului; asistăm la o adevărată osificare a spiritului. În această lume dispar legi și datini. Măștile s-au uzat. Lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sat/ cântarele sunt drepte/ și tatăl meu în August/ ne cântărea cu grâu." Ardealul lui G. Pituț este mitic, aflat la început de ere; aici totul este menit să fie exemplar și să se cuprindă în vechile tipare: " Ce straniu galopează/ pe dealurile din Ardeal, furtuna/ Părinții fug/ spre casele care o iau din loc./ Se crapă coaja norilor și apele greoaie vin cu capăt/ ca șerpii altor ere." Problema morții, a umbrei, revenirea la origini, atracția marilor depărtări capătă semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru asumarea unei existențe canonice, înseriate ori trădătoare (cântecel de speriat umbra) și, în imediata apropiere, a revoltei: "nu pot să râd. vinovat. eu visătorul/ vizionarul neputincios. bidonul de benzină/ cu guler de bere. Eu răzbunătorul/ liber ca un cal galopând/ într-un text sufocat de paranteze" (nu pot să râd). Blanc (Editura Vinea, București, 2000) certifică, în fapt, intrarea într-o nouă vârstă poetică, aceea a insurgenței dublu orientate: pe de o parte, ea ar presupune angajarea decisă în direcția
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un tablou dominat de înserări, păsări, șoapte, căderi -, în care eul poetic e mai mult o prezență discursivă decât lirică: „Ram de măslin purtam./ Șarg eram în amurgul/ de tamburină./ Mă-mpiedicam în cercuri - cercuri/ desprinse din siluete de cal/ galopând/ ah! în tăceri depărtându-se...” (Elegie). Câteva durități, imagini percutante, oximoronice, tulbură ritmul egal al versurilor: „luna era cu flegmon”, „fluturi zboară, prin țeastă/ triști”, „ca o blană de animal bolnav/ seara cădea pe caldarâm”, „un Hristos cu dinți de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
la adresa regelui. în aceeași zi, regele se afla la vânătoare în compania lui Mazarin, când au primit vești despre această ședință neașteptată. Ludovic nu a dorit să asculte sfatul lui Mazarin, de a aborda problema cu răbdare și precauție. A galopat fără oprire 4 mile până la Paris, și, prăfuit și transpirat, îmbrăcat cu hainele de vânătoare (cizme cu carâmb, înalte, jachetă și pălărie verde) s-a năpustit în sala unde avea loc întrunirea. Parlamentarii, surprinși de întrerupere, au asculta mirați vorbele
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
diplomatică a fost grăbită atât de mult, într-un mod care era disonant cu poziția diplomatică a Spaniei. Apoi Ludovic, înfășurându-se într-o pelerină gri închis, pentru a-i acoperi fața, a încălecat pe cel mai rapid cal. A galopat trei mile către mănăstirea Chaillor, unde amanta sa își aflase refugiul. Reconcilierea înlăcrimată a fost dulce pentru ambele părți.“ în luna decembrie Louise a dat naștere unui băiat. Există o relatare apocrifă, menționată de Antonia Fraser, în care se afirmă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Bondocul o ia de ceafă, o culcă-n mijlocul străzii și-i desface picioarele. Ea nu se opune. Mă duc la băiatul mort. Nu e mort. Îmi cîrîie de jos: vezi-ți de drum, repetăm! Spre dimineață, visez trei ponei galopînd la malul mării. 26 iulie Cînd, prin anii șaizeci, vedeam, pe malul Nevei, în acel Petersburg care-și pierduse demult identitatea imperială, cîntatul Călăreț de aramă, cine din grupul nostru, din milioanele de grupuri care se lăsau fascinate de statuia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unul cenușiu, cu coamă albă, unul alb, pătat cu negru, unul negru, un mînz prostănac și firav. Botul lor ocolește floarea galbenă a păpădiei, în care stau înfipte albinele. Pe cerul albastru trece un avion. Aș vrea să-i văd galopînd spre livezile de pe deal. Mă apropii de ei, cam la o lovitură de copită și-i alung. Nimic. Doar mînzul se sperie, trece pe sub burta iepei și se ascunde după ceilalți. Dintr-odată, ridică toți capetele și privesc neclintiți, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spună nimic, căci o săgeată l-a nimerit drept În inimă și l-a omorât. Apoi trâmba a sărit pe cai, a pornit galop, dând foc satelor, ucigând și prăpădind tot, spre Suceava-n sus. IV În vremea asta, Bogdan-Voievod galopa spre munți, ținându-l pe Ștefăniță dinaintea lui. Se lăsase Întunericul. Cărarea codrilor urca. Niciodată să nu uiți, fiul meu...Îi spunea voievodul. Copilul din Borzești trebuie răzbunat ! Nicidată n-am să uit, tată... a răspuns Ștefăniță. Pe Mitruț am
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
și a văzut tot. A sfidat nemărginirea acelei țări, spațiul de necuprins în care se împotmolesc zilele și anii. Înainta, totuși, bâjbâind în timpul acela stătător. Cu trenul, cu căruța, pe jos... A văzut tot. Cai înhămați, o întreagă herghelie, care galopau fără călăreți pe o câmpie, se opreau o clipă, apoi, speriați, își reluau cursa nebunească, fericiți și îngroziți de libertatea recâștigată. Unul dintre fugari a atras privirea tuturor. O sabie, adânc înfiptă în șa, se înălța pe spinarea lui. Calul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fără călăreți pe o câmpie, se opreau o clipă, apoi, speriați, își reluau cursa nebunească, fericiți și îngroziți de libertatea recâștigată. Unul dintre fugari a atras privirea tuturor. O sabie, adânc înfiptă în șa, se înălța pe spinarea lui. Calul galopa și lunga lamă înțepenită în pielea lui groasă se mlădia strălucind în soarele scăpătat. Oamenii i-au urmărit din ochi clipirile stacojii care se pierdeau puțin câte puțin în ceața de pe câmp. Ei știau că sabia aceea, cu mânerul umplut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de cealaltă parte, când, mai înainte, cu pulpanele veșmântului său lung desfăcute larg, se zbătea pe trupul strivit... Trage de brâu mânios, aruncând priviri pline de ură spre chipul împietrit al femeii. Brusc, aude un nechezat. Se întoarce. Tovarășii lui galopează deja departe, siluetele lor, pe culmea unei coaste, se profilează clar pe fundalul cerului. Se simte dintr-o dată ciudat de singur: el, deșertul în lumina serii, femeia muribundă. Scuipă de ciudă, lovește cu cizma lui ascuțită în trupul inert și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]