455 matches
-
contenesc. Vremea se strică, se intră în iarnă și pe front, cel mai mare dușman este gerul din Rusia din anul 1943. Armatele germane și ale aliațiilor nu sunt pregătite pentru a înfrunta o asemenea vreme, (dacă aruncai apa din gamelă, cădea gheață) un așa ger năpraznic cum numai la poli îl poți întâlni. S-au trimis de către familii: mănuși, fulare, flanele împletite din lână, de către femeile din țară organizate și neorganizate dar nu erau ca cele rusești, pufoaice. Femeile din
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
contenesc. Vremea se strică, se intră în iarnă și pe front, cel mai mare dușman este gerul din Rusia din anul 1943. Armatele germane și ale aliațiilor nu sunt pregătite pentru a înfrunta o asemenea vreme, (dacă aruncai apa din gamelă, cădea gheață) un așa ger năpraznic cum numai la poli îl poți întâlni. S-au trimis de către familii: mănuși, fulare, flanele împletite din lână, de către femeile din țară organizate și neorganizate dar nu erau ca cele rusești, pufoaice. Femeile din
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tunar-tanchist care stă lângă un caporal vorbind tărăgănat-berlinez, cercetează uimit împrejurimile și se strâmbă întruna. Nu mai sunt sigur de locul în care namila de bucătar de campanie împărțea supă de cartofi și unde noi stăteam față în față cu gamelele pe jumătate pline. Acum, soarele de iunie mă încălzește la fel cum mă încălzise soarele de aprilie. Acum ne văd pe noi cum mânuim lingura în același ritm. Stăm lângă șoseaua pe care o coloană de tancuri avansând pentru contraofensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în orice caz destulă liniște pentru ca urechea întoarsă spre trecut să audă răcnetele comandantului coloanei de tancuri, zgomotul motoarelor Maybach, strigătele refugiaților din căruțe, nechezatul cailor, plânsetele copiilor, dar și ștampila plutonierului și zăngănitul lingurilor de tablă - râcâiam resturi din gamele -, și abia apoi primele explozii ale obuzelor trase de tancurile sovietice. Între o lingură și alta, plutonierul meu a spus: „Astea-s T-34“. Eu, ecoul lui: „Sunt T-34!“. Pe partea cealaltă, mai sus de zona de exploatare, ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o parte, văd o femeie cum strigă, dar nu-i aud strigătele, văd obuzele explodând, când departe, când aproape - fără un sunet își găsesc ținta -, mă holbez acum, ca să nu fiu nevoit să mai văd, la restul de supă din gamela de tablă, pe de o parte sunt încă flămând, pe de alta spectator uimit, care e numai martor și parcă neimplicat în niște întâmplări ca dintr-un film mut, mă transform însă acum dintr-o trăsătură de condei într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pierd cunoștința. De presupus că numai pentru scurt timp, în măsura în care timpul putea fi măsurat. Ce s-a întâmplat imediat după aceea, cu mine și în jurul meu, se potrivește și se dizolvă în imagini fantomatic voalate, apoi din nou precis conturate: gamela aproape goală a dispărut, la fel și ceasul de mână marca Kienzle. Unde e caporalul meu? Unde îmi sunt pistolul automat și cele două încărcătoare? De ce stau încă sau din nou în picioare? Rana sângerând abundent, îmbibându-mi pantalonii în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
urît. Atunci însă se produse ceva cu totul și cu totul neașteptat. Ca și cum cineva ar fi apăsat pe-un buton, în aceeași fracțiune de secundă din piepturile tuturor izbucni un hohot nesfîrșit de rîs, cu urcușuri și coborîșuri pe toate gamele posibile, cum nu se mai auzise de cînd lumea prin acele pustietăți. Pasăre fermecată e rîsul... și nimic nu poate da mai mult curaj, mai multă încredere, ca un hohot curat de rîs. Orice urmă de supărare s-a șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-o parte și-n alta, cu gîndul că poate vor descoperi vreo pantă mai ușoară, dar toate încercările nu duseră la vreun rezultat mulțumitor. Minute în șir aruncară cu pietre în bulboana de la poalele stîncii, chiuiră și hăuliră pe toate gamele, de răsunară împrejurimile mai ceva ca la un atac al pieilor roșii, spuseră bancuri și chiar îl luară în răspăr pe Bărzăun că-i aiurit și nu visează decît comori, continuînd să fie cu toții foarte bine dispuși. Într-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că nu scăpăm ca de moarte. Cică până la primăvară, vrem nu vrem, vom fi cu toții colectiviști; pământul, animalele cu Roibu matale în frunte, acareturile, toate vor fi la grămadă... și oamenii la fel ca dobitoacele... Nu degeaba s-au scumpit gamelele și au dispărut sufertașele de pe piață... Cantina ne așteaptă... și rândul ca-n armată, la cazan... și munca la hurtă... și câștigu la fel pentru toată lumea. De asta cei mai mulți dintre fruntașii satului își iau tălpășița către combinatele de la târg. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Speck, desluși că e vorba de mazăre cu slănină, meniu neabătut, pe care soldatul având pe căpățână casca teutonică îl întâmpina după instrucție la Gulaschkanone. Fiind sătul până peste cap de respectiva tocană, ce i se răsturna cu polonicul în gamelă, neamțul valid ori cel rănit primeau mâncarea, cu zilnice și năstrușnice bombăneli. Ba, în cele din urmă, lui Iuga, i se păru că pricepe și unele întorsături ascunse, ale limbii vorbite de mâncătorii de mazăre soldățească și de varză, fiartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
De la burlanul pe roți al companiei, camarazi. 3 După atâta merinde aleasă, Îngerași ne trezirăm în Rai, nu acasă. Sfântul Petru, cazon, ne primește, Cu ochiul ne face, clipind șmecherește: -Aici, când e praznic, nu-i șagă, Soldatul își împle gamela întreagă! Ce-or fi având la burlanul pe roți al companiei, azi? Ce să aibă? Mazăre cu slană, măi camarazi! 4 Astăzi roșu, sănătos, mâine mort (cu sensul de "azi trăiești, mâine nu ești") traducere de Iulian Gabriel Hrușcă. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sticlă am fost pe fază, m-a luat cu transpirații Înghețate. Să vezi ce film cu bond toarnă ăștia, Gicule, ascultați-mă voi pe mine, Îi simt, au scenariul pregătit. O să-i zică atac În pachiistan sau cu pachiistanul În gamelă sau predă-te, fantoma lu` osama, ceva de genul ăsta... Gore și Gicu ciocnesc halbele, În vreme ce ministrul Igaș spune că gradul de alertă teroristă din România nu va fi ridicat. Gore Îi face cu ochiul lui Sandu: Uite și la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
au reluat cu toții locurile, două cărucioare electrice, dintre cele care se văd în gări, au trecut printre corturi, transportând oale mari. Oamenii întindeau brațele, două polonice se scufundau în două oale și ieșeau de acolo pentru a ateriza în două gamele. Căruciorul pornea din nou. O lua de la capăt la cortul următor. SPUNE TARROU ADMINISTRATORULUI. ― Da, spune acesta cu satisfacție, strângându-le mâna, e științific. Amurgul se lăsase și cerul se limpezise. O lumină dulce si proaspătă scălda tabăra. În pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
necunoscutele, să te fotografiezi din profil și ,,en face,, ca un delincvent al sărăciei, să-ți golești buzunarele de mărunțișul pătat cu stropi de sudoare, să Înduri teama că imensul cazan cu fiertură se va termina, taman când ai Întins gamela din aluminiu, să-ți umpli Înainte de-a ajunge la finiș plămânii cu mirosul de cartofi și de varză fiartă, pentru că nu se știe niciodată ce-ți rezervă viitorul, când Îți este foame. Lui Antoniu, șirul nesfârșit de abonați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de abonați la cazanul public, Îi aduce aminte de scenele cu prizonieri de război sau de cele din lagăre, văzute prin filmele tinereții lui. Un om În plus este un blestem pe capul abonaților: hazardul poate să-i pună În gamelă tocmai lui bucățica de carne pescuită de cea care scotocește cu linguroiul În imensul cazan. Ultimul flămând de la coadă, un bătrân cu niște ochelari murdari, legați cu elastic, Îl privește cu ură pe Antoniu care s-a apropiat de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
înflorit sălciile. Salcia este un arbore nobil. Nu rar, dar nobil. Ca să-mi limpezesc gândurile, mă tot întreb: Oare chiar erau sonatele lui Brahms cele pe care mi le cânta mama la pian? Sau: O să-mi aducă Manfred Marklund o gamelă plină cu felul acela de mâncare pe care doar Eva lui știe să-l prepare cu adevărat? Sau: Ce a răspuns de fapt Emma când doctorul Bovary a cerut-o de soție? Cuvânt cu cuvânt. Trebuie oare să lămuresc de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sclava Rusiei, datorând uriașe despăgubiri de război. Foametea se instalase în satele Moldovei. Nici o bucurie nu se întrezărea pe fațele bieților oameni. Cu trupurile sfârșite, implorau pomană în fața comandamentelor militare. Unii comandanți, mai miloși, rupeau de la gura soldaților, oferindule o gamelă de zeamă acră, care nu reușea să le potolească foamea. Era o zi de duminică. Cerul plumburiu se pregătea să cearnă picuri de ploaie. Oamenii, care așteptau fiertura de la bucătăria de campanie a armatei, se rugau ca Domnul să aducă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
într-acolo susură un izvor. Aud murmur de apă, pare-mi-se. — Acolo e! Apă! Bâjbâind prin bălăriile râpei de lângă drum, unul dintre militari descoperi, în sfârșit, un pârâiaș între pietre. Unul după altul, soldații se îmbulziră să-și umple gamelele cu apă limpede. Asta ne va ajunge până la Tenjin. Poate vom mânca la Yamazaki. Nu, noaptea e atât de scurtă încât, probabil, când ajungem la Templul Kaiin, va fi lumină. — Caii ar obosi, dacă am merge în timpul zilei, așa că, Domnia Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Pădurea Hakusan, numită astfel datorită capelei Hakusan, care se înălța pe culmea unei mici coline din apropiere. Hidetsugu își instală taburetul pe colină. — N-aveți apă? îl întrebă tânărul pe un vasal. Mie nu mi-a mai rămas deloc în gamelă și mi s-a uscat de-a binelea gâtlejul. Luând gamela, își turnă pe gât ultimul strop de apă. — Nu e bine să bem prea mult când ne deplasăm, îl sfătui un vasal. Aveți puțină răbdare, stăpâne. Dar Hidetsugu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
culmea unei mici coline din apropiere. Hidetsugu își instală taburetul pe colină. — N-aveți apă? îl întrebă tânărul pe un vasal. Mie nu mi-a mai rămas deloc în gamelă și mi s-a uscat de-a binelea gâtlejul. Luând gamela, își turnă pe gât ultimul strop de apă. — Nu e bine să bem prea mult când ne deplasăm, îl sfătui un vasal. Aveți puțină răbdare, stăpâne. Dar Hidetsugu nu-l învrednici nici măcar cu o privire. Oamenii pe care-i trimisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toate pușcăriile comuniste nu era voie nici în șoaptă să cânți, iar când am cântat am fost izolat și maltratat la Noua Culme - Periprava, cu cinci zile și nopți pe cimentul hârbuit, dându-mi-se doar câte o jumătate de gamelă de apă (vezi relatările lui Bucur Stănescu în caietele Din documentele rezistenței nr 3). Papadima remarcă un fenomen general: ”visam cu ochii închiși, cântând doar în gând colindele”... De Sfintele Paști în Jilava, fostul fort nr. 13, la 12 metri
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
autonome ce se anihilează reciproc, scot la iveală distanța între poetica avangardistă, „centrifugă” și estetica prin excelență centripetă a „modernismului moderat”, de sorginte clasicizantă, îmbrățișată de critic. Iată încă un exemplu: „Colomba rămîne mai mult o suită de exerciții. Sînt gamele. Cît de neputincioase însă să urnească poemul din hîrtoapele tuturor versurilor centrifugale și care, fiecare în parte, își proclamă dreptul la autonomie. Și mai ales cît de puține aceste imagini expresive. Căci iată atîtea altele (...) al căror efect este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pricină, poreclit, de gura spurcată a hoților bucureșteni, Gărgăriță. Dintr-un început, Gărgăriță nu-l băgă în seamă pe Ulpiu. Și nici Galopenția nu înregistră că ar exista vreun Gărgăriță. Haleau cât haleau, își împărțeau cu rândul haznaua, frecau fiecare gamela, salteaua și pătura lui și câte o toană, dovadă că nu erau tocmai zgâlțâite mințile din capul lor. Gărgăriță se întindea, după masa de seară, direct pe jos, își aprindea o țigară și o savura așternut pe răcoarea cimentului, până
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cele mai mari șanse de a apărea acel om... 251 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu va avea pentru cine. Undeva, zeflemitor, pe un nor, va sta Papa Secund și tot ceea ce îi va trimite, drept ajutor, în gamelă, va semăna cu un țârâit de urină într-un lighean ciuruit. - Ce autorități? Astea d-aia sânt autorități, ca să nu poată să vină... Ce să mai deranjăm atâta mândrețe de procurori și atâta amar de miliție?! Au și ele, săracele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
văzu pe sine împachetat, amendat și vărsat la pușcărie. Priponit cu brațele la spate de un par, undeva, într-o curte interioară, uitat de contemporani, va sta în șezut și va cânta folosindu- se de degetele de la picioare, la o gamelă. 259 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI și căzu, ca și cum o scândură s-ar fi desprins dintr-un decor, prăbușindu- se către pământ, potrivit de repede și înălțînd, în momentul izbirii, tot praful jur-împrejur. Căzu chircită, păstrând poziția în care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]