658 matches
-
lua masa", vom observa că grupează în principal, ca fiind termenii cei mai caracteristici: "masa (zilnică), masa (mobilier), restaurant, fel de mîncare, cină, bucătărie, prînz, a invita, a servi, bufet, veselă, cantină, festin, tacîmuri, sărbătoare, cafenea, meniu, nuntă, șervețel, azimă, gastronomie, seară, oră, farfurie, a împărtăși, colectiv, a mînca, împreună, ceai, comesean, a cina, ceașcă, gală, recepție, zi, intrare, desert, birou, șervet, scump, special, a plăti, a pregăti, ușor, hartă, bucată, noi, frugal, general, noapte, a pune, băutură, regiune, curs, pahar
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
zburător. Inox. 66,5 x 49 x 19 cm. 2013. (Credite: Sorin Purcaru). Fig. 42. Adrian Stoleriu, Psalmul 93. Obiect instalație. 100 x 60 cm. 2012. (Foto: Adrian Stoleriu). În seria STUDII CULTURALE au mai apărut (selectiv): Artă, cultură și gastronomie, Phyllis Pray Bober Condiția critică, Cătălin Gheorghe Cultura media, Douglas Kellner Cultură, identitate și politică, Ernest Gellner Cultură și societate, Jeffrey C. Alexander, Steven Seidman Curs de mediologie generală, Régis Debray Darurile zeiței Amaterasu, Roxana Ghiță, Cătălin Ghiță Efectul de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cotidian, nu poți fi decât victimă, călău ori spectator. Globalizarea în cultură vizează kitsch-ul, nu capodoperele. În economia de piață, orice patron poate dobândi dreptul de a vinde ziare. Fast-food-ul este semn că globalizarea nu ne cruță nici în gastronomie. Pe vremuri, omul avea două griji: ziua de mâine și cerul. Acum nu i-a rămas decât prima. Mă tem de globalizarea de tip dinozaur : prea mult corp și prea puțin creier. Din cea mai completă ființă a planetei, omul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
celei mai vechi civilizații existente până în ziua de azi, cultura chineză tradițională a evoluat în întregime în jurul cadrului fundamental taoist, iar astăzi principiile sale încă mai stau la baza tuturor artelor clasice chineze, de la filozofie la poezie, de la caligrafie la gastronomie și de la medicină la meditație. Tao reprezintă mai mult decât o simplă filozofie de viață. Este un întreg mod de viață și singura modalitate de a obține beneficii practice din tao constă în a-l cultiva și a-l practica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
din 1996, fiind un imens laborator natural. Între speciile endemice, renumite sunt: foca de Baikal (Phoca Sibirica) considerată a fi înrudită cu foca pătată din bazinul Arctic (la 3220km distanță!) și Omul (Coregonus autumnalis migratorius) un pește foarte apreciat în gastronomia locului, care reprezintă, de altfel, sursa principală de hrană a populației din jurul lacului, dar savurat la fel de bine și de turiști. Lacul Baikal - probleme de mediu Prezența umană în jurul lacului Baikal este atestată încă din neolitic, perioadă în care mici grupuri
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
modèles, bénéficiant des dernières innovations dans l'architecture, la structure et le design du domaine. Mots clés: campagne en ligne, interactivité, communication en ligne, communication politique, campagne électorale en Roumanie În aceeași serie au mai apărut: (selectiv) • Artă, cultura și gastronomie, Phyllis Pray Bober • Biserică și elitele intelectuale interbelice, Mihai Constantin • Condiția critică. Studiile vizuale în critică culturală, critică de artă și arta critică, Cătălin Gheorghe • Cultură media, Douglas Kellner • Cultură, identitate și politică, Ernest Gellner • Cultură și societate, Jeffrey C.
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
Branwell Brontë la 1834, dar aici părul este ceva mai bogat. Soția pictorului Ford Madox Brown (v. Pictura), pictată de soțul ei în 1852, ca și o fotografie de la 1860 a doamnei Mary Beeton, autoarea celei mai celebre cărți de gastronomie din Anglia, arată același stil capilar pe care îl întîlnim și la Florence Nightingale, George Eliot, Christina Georgina Rossetti, Elizabeth Gaskell și Elizabeth Barrett-Browning. §§§§§§ Aceeași tranziție de la pilozitate afișată la pilozitate mascată se observă și la Casa Regală a României
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
preparată cu zeamă acră“ < rus., ucr. boršć, precum și minestrone, termen luat recent din italiană. Cuvinte de origine turcă În perioada creării terminologiei culinare românești (secolul 17), eram cu fața „întoarsă“ mai mult spre Orient. În epoca fanariotă, a fost adoptată gastronomia orientală și, de aceea, cuvintele luate din turcă și greacă ocupă un loc de seamă în terminologia acestui domeniu. Termenii de origine turcească sunt numeroși; aceștia se referă la: - plante și fructele lor, folosite ca materii de bază în prepararea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Legende, mituri și povești, el își face apariția acum într-o altă ipostază: cea de autor de carte. Interesat de resorturile culturale ale obiceiurilor alimentare și ale stilurilor culinare, Vlad Macri debutează îndrăzneț într-un domeniu care poate fi numit gastronomie comparată, cu un subiect inedit, de larg interes, dar rămas netratat atât de detaliat de nici un alt scriitor din România. Steak de ton roșu sau fasole bătută? este titlul unui excelent volum al doamnei Sanda Nițescu (Editura Humanitas, 2004). Juxtapunerea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fapt o altă întrebare, în afara aceleia care ne cere să optăm între universalitatea farfuriei globaliste și tradiția băștinașă: există, de fapt, o bucătărie românească? Adică, revenind la dilema Sandei Nițescu, avem posibilitatea unei reale opțiuni, sau ne amăgim vorbind despre gastronomia „noastră“? Totul este împrumut în cratița românilor, sau avem un patrimoniu culinar demn de a fi lăudat și protejat? Aceste întrebări i-au preocupat pe prea puțini autori români de cărți de bucate. Cei clasici, precum Sanda Marin, s-au
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
prin „înăbușeli“? Să nu părăsim atât de repede acest exemplu... Stufatul este tipic atât pentru incredibila circulație europeană a unei rețete de geniu (mai precis a unei tehnologii, căci ingredientele sunt diverse, numai „înăbușirea“ e comună), cât și pentru eclectismul gastronomiei românești. La români, este o mâncare (mult scăzută, de aici probabil asocierea cu „înăbușeala“ francezilor) din carne de miel și din primele verdețuri ale primăverii, dintre care nu lipsesc usturoiul și ceapa. Radu Anton Roman, în celebrul său volum Bucate
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cămări, adică fasolea și toată cărnăraia, de orice tip ar fi fost ea, și au fiert totul la un loc. Zice se că a ieșit ceva tare bun, căci asediatorii englezi au fost înfrânți de francezii îmbărbătați de consistentul estofat. Gastronomia comparată, știință care ar trebui inventată măcar pentru a lămuri dilema (nu numai) românească „tradiție versus cosmopolitism culinar“, ar avea mult de muncă pe tema stufatului. În sudul Franței, în Aveyron, există un fel de mâncare numit estofinado, al cărui
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
bon-viveurs, dar și doi literați, această din urmă calitate permițându-le o deschidere culturală în lipsa căreia mâncarea se reduce la valoarea nutrețului. Cei doi sunt Păstorel Teodoreanu și Radu Anton Roman, a cărui prematură dispariție lasă un gol uriaș în gastronomia românească. Concluziile la care fiecare dintre ei a ajuns în chestiunea sus-menționată sunt cum nu se poate mai diferite. Primul a fost un francofil exclusivist în materie de artă culinară: gastronomia Franței este termenul de comparație din pricina căruia mai toate
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a cărui prematură dispariție lasă un gol uriaș în gastronomia românească. Concluziile la care fiecare dintre ei a ajuns în chestiunea sus-menționată sunt cum nu se poate mai diferite. Primul a fost un francofil exclusivist în materie de artă culinară: gastronomia Franței este termenul de comparație din pricina căruia mai toate bucătăriile naționale, inclusiv cea românească, sunt... sublime, dar lipsesc cu desăvârșire. Pentru cel de-al doilea autor, a existat pe de o parte o „bucătărie aborigenă spectaculoasă, cu măduvă tracică“, păstrată
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
specificului românesc au fost „rescrise“ aproape în întregime. Acele mâncăruri erau nepotrivite în primul rând din pricina ingredientelor ori a tehnicilor folosite, dar și din cauza inadecvării la un „gust“ național, un fel de „Essenanschauung“ care ar determina „le génie roumain“ al gastronomiei, departajând ceea ce este „bun“ de ceea ce este „prost“. Până la a analiza aceste două puncte de vedere, trebuie să definim sintagma „bucătărie națională“: cratițele căror popoare au dreptul la ea și pe ce criterii trebuie operate distincțiile? Pentru Radu Anton Roman
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pildă, pastele italienești nu seamănă deloc cu les nouilles franțuzești și nici pizza cu la quiche lorraine, Radu Anton Roman trage concluzia: ambele popoare au bucătării naționale. Pentru Păstorel Teodoreanu, lucrurile nu sunt atât de simple. Când vine vorba despre gastronomiile popoarelor, el citează un celebru mot d’esprit, „L’humanité se nourrit, le français dîne“ („Omenirea se hrănește, francezul ia masa“), pentru ca apoi să se dezlănțuie: „Putem pomeni macaroanele à l ’italienne, conopida sau andivele à la polonaise, morunul sau
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
altfel, englezii înșiși se amuză (haz de necaz?) pe seama dezinteresului lor culinar, prin zicala „francezii cunosc cincisprezece feluri de a prepara o legumă, în timp ce noi avem un singur fel de a prepara cincisprezece legume“. Conservatorismul englez este depistabil și în gastronomie, dar uneori el este explicabil prin restricțiile impuse de climatul britanic, nu prea îngăduitor cu legumele ori fructele care dau savoare bucătăriilor mediteraneene. Roșia, de pildă, a fost adusă din Peru de către spanioli (în secolul al XVI-lea), care, ca
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
îngăduitor cu legumele ori fructele care dau savoare bucătăriilor mediteraneene. Roșia, de pildă, a fost adusă din Peru de către spanioli (în secolul al XVI-lea), care, ca și italienii și francezii din Provence, au inclus-o în mod organic în gastronomia lor (gaspacho, supa rece andaluză, e un bun exemplu în acest sens). Aceeași roșie a ajuns și în Anglia, unde dificultatea cultivării a făcut-o nepopulară (de-abia în secolul al XIX-lea au fost construite sere pentru roșii). Așa
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
datorită acestor tabuuri culinare, o „bucătărie“. Păstorel este ferm: „E drept că Profetul îl oprește pe turc să mănânce carne de porc, dar eu nu-i îngădui Profetului să-și bage nasul în bucătăria mea, unde popreala lui e inoperantă.“ Gastronomia presupune hedonismul; rafinamentul care nu are ca scop plăcerea, ci este efectul respectării unor tabuuri, e reducționist, restricționar, mai precis, și nu se poate afla la originea unei „bucătării“. Din același motiv, expresia „bucătărie mânăstirească“, deseori folosită la noi în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ultimii ani, este de-a dreptul aberantă: ea denotă dispreț atât pentru semnificația creștină a postului (efectele interdicțiilor alimentare nu au voie să fie considerate „savuroase“, căci cuhnia mânăstirii nu e restaurantul Capșa de pe vremea lui Păstorel), cât și față de gastronomie, care nu admite restricții alimentare. Originalitate culinară, tendință către exhaustivitate și existența unei viziuni gastronomice, a unei „Essenanschauung“ născută doar din dorința satisfacerii plăcerii culinare... Acestea ar putea fi cele trei criterii pe baza cărora operează radicalismul lui Păstorel. Cum
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
frecvent și melci, labă de urs ori broască țestoasă. Alte animale nu vor fi pomenite aici... Un text clasic chinezesc, „Primăvara și toamna lui Lü Buwei“ (Analele lui Lü Buwei, compilație scrisă în jurul anului 240 î.Cr.), cuprinde o secțiune consacrată gastronomiei; un nobil chinez, Tang, îl primește la curte pe înțeleptul Yi Yin, pe care intenționa să-l numească prim ministru. Acesta, consultat în privința „gusturilor perfecte“ ale mâncărurilor, îi răspunde stăpânului său: „Gusturile perfecte nu pot fi realizate încă, din cauză că țara
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
complicarea formelor, prin care percepția noastră devine mai dificilă și mai îndelungată. În artă, percepția este un scop în sine și trebuie amplificată.“ (V. Șklovski, O teorie a prozei, 1917) Să parafrazăm acest fragment, oferindu-i o valență în domeniul gastronomiei: scopul artei culinare este acela de a ne oferi o senzație a alimentului, dar o senzație care să fie o viziune, una proaspătă, atinsă de calitatea „uimirii“, și nu doar o recunoaștere. Pentru a ajunge la acest rezultat, arta culinară
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în ultimele decenii să se întoarcă la tradițiile regionale, acestea stimulând o abordare respectuoasă a materiei prime, urmărind deci păstrarea și punerea în valoare a savorii naturale. Dar această tendință trebuie privită diacronic, ca o reacție firească la secole de gastronomie axată pe înstrăinarea culinară. În plus, să nu uităm faptul că multe dintre produsele „simple“ ale bucătăriilor regionale sunt alterări rafinate ale materiei prime, cum ar fi brânzeturile franceze pe care mucegaiurile nobile le înstrăinează de gustul laptelui sau le
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
regăsește și în bucătăria Romei antice. Una dintre pasiunile gastronomice ale romanilor erau ugerele de scroafă, pe care le găteau însă de așa manieră, încât ajungeau ca un preparat culinar din... pește. La aceasta contribuia, desigur, și garum-ul (provenit din gastronomia Greciei antice, unde se numea garos), condimentul cel mai scump, făcut din intestine de macrou lăsate să macereze împreună cu sare și plante aromatice (se folosea doar zeama, extrem de concentrată). Carnea era de cele mai multe ori preparată în sosuri care combinau aromele
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
găină, fructe. Prin această remarcă am ajuns la un alt element esențial în definirea unei bucătării naționale: pentru ca aceasta să se cristalizeze, diferența între bucătăria „înaltă“, cea a păturilor sociale avute, și cea populară trebuie să fie cât mai mică. Gastronomia chineză, de pildă, a avut câteva mii de ani la dispoziție pentru ca rafinamentul meselor de la curtea împăratului să se regăsească - dacă nu deseori din punctul de vedere al ingredientelor, măcar în ceea ce privește tehnicile de preparare - în bucătăria populară. Franța este un
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]