687 matches
-
Hușanu S‐a născut la Pungești, județul Vaslui, în 25 aprilie 1929. Studii primare în Cursești‐Răzeși, secundare la Vaslui, Chișinău și Iași. Facultatea de științe juridice Iași. Multiple profesii, dar o mare parte din viață s‐ a ocupat cu gazetăria și literatura. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și are publicate până în prezent următoarele cărți: „Pe fluviu la deal” - roman, „Vitrina cu fantasme” - roman,1998, „Pastile contra morții” - povestiri, 2001, „Erotica” - 2 romane: „Clubul Megasexe” și „Prețul vieții ca
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
munca și nu te codești! Să știi!... Ai și talent, ești și sârguitor, tocmai ce trebuie unui gazetar bun. Nu zic, se poate să te lași de meseria asta, că te văd băiat cinstit și corect, și anevoie răzbești în gazetărie când ești așa, dar oriunde te-ar duce destinul, ai să faci treabă, să știi de la mine! Titu Herdelea se credea la rîndu-i obligat să-i raporteze când a luat masa la Gogu Ionescu sau când a fost poftit la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dulce amăgitoare, adică, la drept vorbind, terapie curată în peisajul nostru de dezmăț autodistructiv? Asta o să vă povestesc săptămâna viitoare. Până atunci, vă doresc liniște sufletească, iubire în casă și bună petrecere la intrarea în noul an! 30 decembrie 2010 Gazetăria și (nu sau!) lumea specialiștilor În cei 23 de ani petrecuți (vorba vine) la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu“ am avut de nenu mărate ori ocazia să deplâng păgubitoarea inco municare dintre sfera cercetării științifice, lumea literară
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se vor considera pe mai departe nedoriți și, deci, inutili, profesorii se vor inhiba de tot mai multe complexe față de lumea artistică, elevii o să creadă că (așa cum, de altfel, am și auzit) nu mai există scriitori români în viață, iar gazetăria culturală va ajunge să disprețuiască de-a binelea ambele „tabere“. 17 martie 2011 „Feminitatea în biografia literaturii române“ Asta era versiunea firoscoasă a titlului ales pentru conferința întru care am fost onorat de Universitatea „Al. Ioan Cuza“ din Iași, vineri
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mereu suspectate ca fiind simple măști ale cinismului mercantil, fie exacerbate (megaloman) mediatic. Să fie și acestea „boli ale copilăriei“, semne ale analfabetismului financiar inerent epocilor de tranziție? Să sperăm că da. Oricum, sigur este că astfel de întâlniri între gazetăria culturală și presa financiară (ca și între literați și oameni de știință, între învățători, preoți și academicieni, între lumea teatrului și sfera medicală etc.) nu pot fi decât fertile: dacă nu neapărat pe moment, în orice caz pe termen lung
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu m am sfiit niciodată să recurg la acest procedeu de pură conștiință (și, într-un fel, igienă) profesională. Sortită prin definiție efemerului, atunci când vizează principii și fapte perene, ori când depășește interesul obiectiv de moment, ajungând spectacol de personalitate, gazetăria merită scoasă din piv niță și urcată în bibliotecă. Așa am făcut cu cronicile literare din revistele 22 și Ziarul de duminică (v. cele trei volume din suita Literatura română în postceaușism), cu textele rubricii „Viață literară“ din Idei în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a lipsit, dintre calitățile ardelenilor, disciplina. Am înlocuit-o cu fervoarea în dezordine. Când mi s-a oferit un post de asistent la catedra de Estetică, puteam începe o carieră universitară. Am preferat, fără o judecată matură, apele tulburi ale gazetăriei. Și nu e singura împrejurare în care au precumpănit vanități de moment, deși am vrut mereu să disting între "vanitate" și "orgoliu". Cu o ușurință pe care n-o pot pune decât pe seama superficialității, am neglijat, sistematic, ceea ce oamenii din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
La Maroquinerie, unde se organizează dezbateri și concerte, originile sociale și culturale ale patronului oscilează între psihanaliză și imprimerie, între polul intelectual și polul muncitoresc. La Chez Jean, un alt restaurant la modă de pe aceeași stradă Boyer, proprietarul a abandonat gazetăria pentru a se consacra pasiunii sale culinare. La numărul 4, patronajul Fundației Lebaudy, care administrează aici un grup de locuințe ieftine, a devenit, în 1997, un atelier, Graine d'art, care reunește diverse activități (pictură pe mătase, caligrafie) și expoziții
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
care a scris articolul despre celălalt caz - înțeleg că l-ați citit -, pe care l-am rugat să-l angajeze ca să-l putem avea sub ochi tot timpul și să-i controlăm legăturile, mi-a spus că sigur a făcut gazetărie, se vede experiența. — De ce-ar fi excluse cele trei? Nu știu, mie mi se pare că se exclud, nu în teorie, ci în ce-am văzut eu la om, nasul de care spuneți. Și à propos de nas, am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i înțelegeau, iar afurisita de școală n-o terminau; orbiți de prestigiul îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor îndoielnic prin vreo foaie literară și înghițită pînă la urmă de apele turburi ale gazetăriei” (Beldie, Memorii..., p. 163). Situația nu fusese fundamental alta „la Centru”: „În Franța, romantismul și simbolismul datorează imens exodului provincial. La noi, destinul lui Petică, boem prin definiție, urmează aceeași traiectorie-tip” (Mihai Zamfir, op. citi, p. 184). Ceea ce aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de schimbat - și sînt multe de schimbat! - am putea compara influența informală/catalitică a lui Bogdan-Pitești cu cea exercitată asupra tinerei generații din anii ’30 de către Nae Ionescu, și el un „geniu oral”, produs controversat al culturii Decadenței, risipit în gazetărie și rutinat în combinații oculte. Figură de boier cabotin și cinic, libertin prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorească și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simpatic» sau «antipatic»”. (Sernet, ibid.) Supoziția trebuie însă luată sub beneficiu de inventar... „Avertisment“-ul e de fapt un articol programatic de atitudine civică, unde noțiunea de „avangardă” își regăsește originara accepție militară. Pentru prima dată, Vinea își transferă în gazetăria politică spiritul combativ din articolele de critică literară, imprimîndu-i o agresivă notă militant-„războinică” în slujba unei poziții antirăzboinice: „Să ieșim deci cu platoșe tari sub veste. Să înlocuim hărțile din redacții cu panoplii la îndemînă; să avem bombe asfixiante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardiști. „O ediție a lui Caragiale“ (nr. 16) elogiază figura clasicului reeditat în condiții excepționale, „Cincuantenarul lui Téophile Gautier“ (nr. 16) și „«Revizuri» de H. Streitmann“ (nr. 17) atacă - pornind de la două cazuri deosebite - problema raporturilor dintre „artă” (poezie) și „gazetărie” (meserie), temă obsedantă pentru poetul-gazetar Ion Vinea, „scriitorul constrîns la îndeletnicirea inferioară a jurnalismului” încercînd să facă - după expresia lui Sainte-Beuve - son art a travers son metier: „Acestei existențe, care uzează pe cei mai tari, rezistă doar adevăratele talente”. Comentînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ultimii ani la Constantin Slavic este ritmul În care Își scrie cărțile În proză : ca pe bandă rulantă. Căutând o explicație a acestei nesfârșite revărsări de cuvinte găsim , În fine, una plauzibilă. Autorul nostru are În urmă câteva decenii de gazetărie profesionistă, deci, un condei exersat și simte nevoia să satisfacă fără dificultate dictonul latin : Să nu treacă nici o zi fără să tragi o linie (traducere liberă). Așadar, un fenomen de prolificitate, scriitorul având dibăcia de a-și Împărți foarte inspirat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
comte de la Palferine al lui Balzac, boem amator. Toamna mergea la vânătoare invitat de prietenii săi, iar când existența în Capitală îi devenea penibilă, se plasa cu săptămânile și chiar cu lunile pe la moșiile rudelor. Afară de aceasta, Max făcea și gazetărie, și anume reportaj, primind cele mai umile comenzi. Contribuția lui era importantă în recepțiile sau reuniunile la care presa obișnuită n-avea acces lesnicios. Hangerliu pătrundea la o solemnitate cu mâinile în buzunar și intra în vorbă cu primul-ministru fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe experiența lui. Opera politică a lui Danton se risipește, cum știm, în spargerea revoluției. Totuși, aceștia au creat ceva, spre deosebire de Andrei Pietraru, care nici licența nu și-a luat-o, ori de Gelu Ruscanu, care a renunțat brusc la gazetărie și la politică deoarece nu putea realiza dreptatea absolută. Intelectualii lui Camil Petrescu nu prea au noroc în viață și nici în operă. Ultimul dintre ei, Bălcescu, e un luceafăr neînțeles între niște revoluționari de carton. În schimb, Ioanide al
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
suflet, nu numai pentru că a fost și a rămas un ardelean c ăruia nu‐i încap fisuri între vorbă și faptă, dar și pentru statornicie în totul, pentru amintirea anilor de tinerețe. L‐ am vizitat la Brăila, când el făcea gazetărie l a Înainte, iar soția sa Angelica, lupta ca inginer agronom într‐o comună să scoată recolte bogate. Apoi, el m‐a vizitat la Huși - unde eram secretar de raion la Consiliu - dar și la Iași, când a trebuit să
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
să-și câștige o pâine și... au, sau își iau, destule libertăți ! Ca să nu spun că unii dintre ei au obiceiul furatului... Dar: Meseria asta e slujită ACUM și în județul Vaslui de câțiva MESERIAȘI, adică oameni cu condei, cu gazetărie în sânge, cu chemare pentru această "îndeletnicire". Oameni cu procopseala (învățătura) care le aduce bani și nu invers ! Și alți câțiva care VOR dar... Ei, pentru ACEȘTIA și pentru cei care POT deveni adevărate voci ale comunității, aspiranți care prin
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
de un smintit, sau, la alta (fie și media) dictează un handicapat, nu înseamnă că nu sunt și buni pentru o asemenea treabă, pentru că orice om e bun la ceva, fie și ca văcar. Deci, ca organizator mă interesează câtă gazetărie fac. Dar, mai întâi să se înscrie în întrecere, măcar să vadă pe unde-i este locul ca să nu se mai umfle ca broscoiul stăpânul lumii ! Pe la colțuri, orice bețiv e... mare ! Vor fi, deci, reacții diverse și asta e bine
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
salon, dar și cu autorii și cititorii ei, am încercat sentimente de satisfacție și bucurie deplină, alte și alte sentimente mă fac să folosesc și de data aceasta condeiul. Îmi amintesc o întâmplare. Eram la început de drum în ale gazetăriei. Într o publicație literară centrală a apărut o cronică la cartea „Cordovanii”, scrisă de Ion Lancrăjan; în numărul următor al aceleași publicații, acela și a utor de cronică literară semna o alta, la aceeași carte, dar total de-a-ndoaselea: critică la
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de carte românească . Citesc pe prima pagină: „S a căsătorit Adomniței” . Apoi alt titlu: „Suceava de 5 ori mai tare ca Iașu l la investiții.” Despre salonul de carte internațională de la Iași nici o vorbă. Regret!. În vremea când făceam eu gazetărie - din care îmi scriu astăzi cărțile, nu se întâmpla așa ceva. Asemenea manifestări cu cartea dacă s ar fi organizat ar f i fost o mină de aur, o mană cerească pentru noi, ziariștii, m ater iale într-adevăr pentru pagina
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ortodoxiei. Lipsa de experiență în organizarea instituțiilor, adică în organizarea culturii, apare în stereotipurile din secolul al XIX-lea: clerul iubește intriga, posibilitatea divorțului dezorganizează familiile și produce o relaxare a moravurilor, literatura e dominată de sentimentul iubirii, fac multă gazetărie, dar, pentru că nu au obișnuință, fac multe teorii găunoase. Urmărind evoluția în timp a stereotipurilor se poate observa o desprindere treptată de natură și trecerea spre cultură. Formele prin care se manifestă spiritul frust al românului sunt: gândirea concretă, spiritul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
la crimă, complot, adoptarea "în privința asasinilor politici" a devizei asasinilor: Ale tale dintru ale tale ... Eminescu raspunde acestui atac furibund pe 17 decembrie 1880 printr-un articol numit de N. Georgescu "piatra de hotar în jurnalistica românească", în sensul abolirii gazetăriei cu parolă. Iată un fragment: "Ale tale dintru ale tale. Nici prin vis nu ne trecea că, din întâmplare, pusesem mâna pe una din acele locuțiuni mistice, din acele devize ale partidului roșu de care asculta orbește toată suflarea patriotică
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
între 1947 și 1980, oferind însă și anticipări din perioada postdecembristă, precum și ochiri retrospective asupra copilăriei, adolescenței și tinereții bucureștene. Gelu Ionescu îi recunoaște talentul de a bricola între idee, fapt și profiluri, evocarea echilibrându-se cu eseistica, critica cu gazetăria. Gazetarul politic primează, fără resentimente și umori necontrolate, în ciuda păcatului de "auto-supraestimare". Dacă episodul asasinării în închisoare a mamei sale, Ecaterina Bălăcioiu, este emblematic pentru viitorul curs biografic și politic al autoarei, nu mai puțin hotărâtor este angajamentul acesteia, din
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și-l imaginează un dobitoc; procurorul îl apreciază drept unul "din cei mai de seamă poeți ai noștri". Ladima este intelectualul de rasă, obligat de împrejurări să trăiască într-o lume insalubră. În plan social nu se poate realiza, iar gazetăria lui onestă deranjează. Între Ladima și societate e o deosebire de concepție și de atitudine, el fiind orgolios, lucid, inadaptabil: Eu sunt un om care scrie... Și dacă nu scriu ceea ce gândesc, de ce să mai scriu?" Nerealizat în viața socială
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]