930 matches
-
batoane, sincer, sunt prea mult.) — Poftim, zice, după care se uită mai bine la mine. Bex, ce‑i cu tine? — Nimic, spun, roșie la față. Încerc doar să împăturesc vesta asta ca să nu ocupe atâta loc. Am pus deja o geacă de blugi și una de piele, dar nu poți să pui nici o bază pe vremea din septembrie, nu? Vreau să zic, acum e cald și soare, dar mâine poate foarte bine să înceapă să ningă. Și ce se întâmplă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și - care sunt principiile tale financiare fundamentale? mă întreabă Suze cu interes. — Îhm... păi, încă n‑am nici unul, zic, pictându‑mi buzele cu grijă. Dar o să le inventez eu când o fi momentul. Îmi înșurubez gloss‑ul și‑mi iau geaca. Ne vedem mai târziu. — OK, zice Suze. Și nu uita! O singură pereche de pantofi! — Bine! Promit! E foarte drăguț din partea lui Suze că‑și face atâtea griji pentru mine. Dar chiar nu e cazul. Sinceră să fiu, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
singur lucru. Ce e aceea reducere la mostră? Tot raionul de ambalaje de cadouri amuțește. Toată lumea se uită la mine, inclusiv doamna cu stiloul de argint. — Nu știi ce e aia reducere la mostră? zice până la urmă o fată cu geacă de piele, de parcă aș fi spus că nu știu alfabetul. — Păi... nu, zic, simțind cum mă înroșesc. Nu... nu știu. Fata ridică din sprâncene, bagă mâna în poșetă, caută și până la urmă scoate un cartonaș. Uite, iubito, asta e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să o aștepți pe următoarea. Mă uit când la una, când la alta, vrăjită. Mă simt ca un explorator care află ceva despre un trib nomad misterios. Așa că, dacă vrei s‑o prinzi pe asta de azi, zice fata cu geacă de piele, bătând cu degetul în cartonaș și aducându‑mă înapoi la viață, ar cam trebui să te grăbești. N‑am ieșit în viața mea dintr‑un magazin cu viteza cu care am ieșit din ăsta. Ținând strâns de cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în fața unor uși duble modeste, marcate cu 17. Este evident o clădire găzduind mai multe firme mici, însă, în clipa în care trec rapid cu privirea lista cu numele lor, nici unul nu‑mi spune nimic. — Bună! zice un tip cu geacă de blugi, cu o cafea în mână. Vine la ușă, tastează un cod și deschide ușa. Te‑ai rătăcit? Pe cine cauți? Nu prea știu, zic șovăind. O caut pe o tipă care lucrează aici, dar nu mai știu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se presupune că le deține. La așa ceva doar eu m-am gândit, În nici un caz ei, care Încă se mai chinuiau să-l identifice. Dar care dintre ei spui că e? — Uite-l, tu, cu costum sport, geantă de umăr, geacă. N-arată rău pentru vârsta lui! Hei, cască ochii mai bine! Unde te uiți, că nu-i ăla! Ăla e Stan, pe care-l tot vezi la televizor, la Teleenciclopedia! — La Marea Adunare Națională! — La Congresul 11 era lângă știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe loc de panică și, strângând cu Îndârjire toarta poșetei, ar repeta În gând, cu pasiunea cu care o bigotă rostește rugăciunea, cuvintele demne al căror scop ascuns va fi să ceară, așa cum am mai spus, niște blugi sau o geacă sau niște adidași veritabili, pentru copil, fără să știe soțul meu, te rog. Ceva ce, deși ne-am străduit, ne străduim mereu, nu s-a putut până acum, ceea ce nu Înseamnă că ne plângem. Slavă Domnului, o ducem ca toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
săptămâni față de dată stabilită de ea. De două săptămâni, Mirela stătea ca pe ghimpi, cu foamea-n gât, dar s-ar fi cuvenit să remarce că doamna Petronela își schimbase costumația și arăta mai tânără în cizmele și pantalonii și geaca aia de piele neagră ce-i puneau în valoare o siluetă de puștancă. Lucea pielea pe ea de părea unsă cu smoală, și tot cu părul ăla vopsit roșu și sculat, geluit, de-ai fi zis că-i luase capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de început de iulie, se pomeniră însă la ușă cu fratele Mirelei, Vlăduț, cu doi veri după el. Câteșitrei băieți de provincie emancipați, occidentalizați în ultimul hal, adepți ai aceleiași secte de rockeri metaliști echipați în blugi, centuri cu ținte, geci de piele, și ce noroc și bucurie pe capul Mirelei cu musafirii ăștia de la miezul nopții puși pe fapte mari, chitiți să-și trateze gazdele cu câte și mai câte delicatese... Au văzut doar că pe-aici cam suflă vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
coșulețe cu cutii de chibrituri, marcă proprie, pe care le poți jefui În voie. Îmi plac grozav chestiile astea; Îmi dau senzația că sunt o persoană sofisticată. Bineînțeles că Rachel nu ajunsese Încă. M-am strecurat cu mare greutate, printre geci de piele și rucsaci negri de plastic, către celălalt capăt al Încăperii unde se afla șemineul. Acolo am găsit două scaune și m-am așezat, străduindu-mă să nu-mi termin ginul tonic dintr-o Înghițitură. A venit și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
acord cu Lou, tună vocea lui Brian din fundul camerei. Se lăsă tăcere. Brian era genul omului de acțiune taciturn, care rareori deschidea gura; pe timp de noapte, lucra ca bodyguard la petrecerile rave, stând de pază lângă ușă, cu geaca de pilot din satin negru dând să pleznească pe umerii masivi. Aspiranții la un loc Înăuntru ridicau brațele de bună voie și se lăsau percheziționați mormăind: „E-n regulă, moșule. Să nu ne aprindem, bine?“ Brian nu le răspundea niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
luni. M-am Întors la ușă ca să mă uit prin vizorul pe care-l instalasem de curând. M-am liniștit de Îndată ce m-am lămurit cine era. — Vin imediat! aproape că am cântat eu de bucurie. Era polițistul-secretar, Înțolit Într-o geacă de piele strâmtă, de culoare maro și nemaipomenit de urâtă. Am oftat, deplângând risipa de material excelent. Ochii lui erau la fel de albaștri ca Întotdeauna. — Sunt sergentul Hawkins, zise el ușor oficial. Dnă Jones, mă Întrebam dacă v-ar deranja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
era Îmbunătățit decât de polițistul-secretar, sau sergentul Hawkins, cum bănuiam că trebuia să-l numesc, care, slavă Cerului, Își scosese haina aceea oribilă atunci când intrase. Oare ce anume l-ar fi putut Îndemna să o cumpere? Până și denumirea de „geacă“ suna demodat. Inspectorul Monroe, cel hrănit necorespunzător, fuma iarăși țigară de la țigară. Îmi oferiseră o cană de ceai, ceea ce probabil Însemna că Încercau să mă Înmoaie În vederea ciomăgelii care avea să urmeze. Îi refuzasem, dar nu pentru a-mi păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ajunse lângă mine aproape Înainte să apuc să-mi scot cheile. Hainele dumitale, zise el și-mi Întinse o pungă de plastic. — Mersi, am răspuns cu răceală, luându-i punga din mână. Distanța dintre noi era atât de mică Încât geaca lui mai că mă atingea. Mi-am ridicat privirile către el. — Dacă Încerci să ghicești cu ce parfum m-am dat, să știi că e Fidji. Mi-am dat părul pe după umeri și mi-am Înclinat capul, oferindu-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tot elanul. Se lăsă iarăși tăcerea. Mă jucam cu sticla, consolându-mă cu ideea că, deși era posibil să se fi plictisit (judecând după expresia impasibilă de pe fața lui, nu puteam afirma nimic cu siguranță), cel puțin nu plecase Încă. Geaca lui neagră atârna descheiată și pectoralii, care erau aproximativ la nivelul ochilor mei, Îi ieșeau Î evidență, cuibărindu-se confortabil Într-un tricou alb. Muzica bubuia constant dindărătul ușilor subțiri, ca apa care caută să spargă digul plăjii. — E Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sandvișuri m-a salvat de la a ajunge să mănânc banda de cauciuc din interiorul ușii frigiderului. — Excelent! am exclamat entuziasmată. — Toate sunt vegetariene, mi-a răspuns el, cam acru. M-am gândit că ai putea fi și tu. Purta celebra geacă, dar slavă Domnului că și-a scos imediat, remarcând totuși cu sarcasm: — Nu-i prea cald aici, nu? — Consultanta mea de artă zice că e o atmosferă boemă, i-am replicat eu cu superioritate. Am mușcat cu atâta violență dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
doar din pricină că ne-am lăsat pradă unui moment de pasiune, nu vei uita ce ai promis că o să faci? — Da! Da! Vreau să zic, nu, n-o să uit! Acum, dă-mi drumul să ies! Părul Îi era Încă ciufulit, iar geaca stătea aiurea pe el. N-ar fi arătat mai răvășit nici dacă l-aș fi legat și l-aș fi violat. M-a Întrebat cum ar fi arătat, de fapt, dacă Într-adevăr aș fi făcut asta. Nici nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și, când mă zări, tresări surprinsă. Pe chip i se citea o prudență pe care n-o mai afișase până atunci. Se lăsă pe călcâie, Își Îndesă degetele mari În buzunarele din față ale blugilor și mă măsură cu privirea. Geaca de pilot neagră și lucioasă și tunsoarea periuță o făcea să arate, de la distanță, ca un skinhead. — Ah, bună, Sam, zise ea cu o lipsă de entuziasm evidentă. Am ridicat din sprâncene, uimită. — Brian zicea că vrei să-mi vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
oamenii pășesc pe ea grăbiți, bine înfofoliți în haine de ploaie. Începe să plouă torențial deodată, apa biciuiește asfaltul și un bărbat tânăr se oprește, privește uimit norul care s-a spart exact deasupra capului său, nu are nici măcar o geacă pe el, doar un pulover cu dungi colorate, ca acela al lui Udi, privește cum cade ploaia, ochii lui mirați pătrund albul sclipitor al goliciunii mele, pâlpâind ca o lumânare de Hanuka, la fereastra ultimului etaj al acelei clădiri, îngheț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă ocupa de el și de întreaga situație este cea directă. —A, da? Și ce ți-a spus? îl întreb sorbindu-mi vinul și privindu-l drept în ochi, care acum sunt mai mult verzi decât gri. Și-a dat geaca jos și a rămas într-un pulover ponosit, verde, care îi face privirea și mai intensă. Mă uit mai bine și-mi dau seama că nu e vechi deloc; așa e împletitura. Aspectul acesta decolorat o fi costat o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pentru Davey și îi vei fi de mare ajutor. E clar că tipului îi place s-o facă pe stăpânul. E ca și cum el ne-ar fi dat permisiunea să vorbim despre întâlnire, chiar dacă, evident, asta urma să facem. Își ia geaca. Îl bate pe umăr pe Davey, îmi face cu mâna și se îndreaptă spre ușă. E grozav, nu-i așa? Încerc să-i răspund cu tact. Important e că voi vă înțelegeți. — Vorbești de parcă am forma un cuplu, zice el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ai amintit - bine ascuns în buzunar și dau cu ochii de Finn. Fumează stând pe o bancă și arată ca un personaj din romanele lui Dostoievski, dacă ar fi posibil ca acestea să poarte lanț de argint cu monogramă și geacă de motor cu mâneci roșii, dungate. Desigur, un designer ar putea imagina o astfel de ținută pentru unul dintre frații Karamazov într-o adaptare pentru secolul nostru. Intenționez să-mi schimb brusc traiectoria și încerc să mă furișez neobservată - n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
când l-am văzut urcând pe cea de vizavi. Mi-a sărit inima din piept, dar mi-am dat seama imediat că nu e el și m-am liniștit. Avea părul strâns în coadă, purta un pulover cu dungi, o geacă de piele și blugi. Maxilarul semăna cu al lui Patrick, ascuțit și puternic - însă nu era ras. Această diferență m-a făcut să mi-l amintesc pe Patrick și mai clar, contrastul mi-a accentuat acuratețea memoriei. Patrick arăta mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
naiba! că aduc cu viitorul Meme Stoica de la Steaua mai auzisem, dar că aș semăna cu Brucan ori cu Ben Stiller era prea gogonată. - Nu domnișoară, sunt doar fiul imamului din Arad. Mă privea serioasă, concentrată și slabă, într-o geacă de pânză model blană de tigru și cu un coș proaspăt pe nas. Părea că studiază un parameci la microscop. A doua zi, s-a înființat la mine la masă, mi-a răscolit cărțile, să vadă ce citeam și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
balcon să-și aducă niște măsline. În lipsa ei înfig cuțitul în friptură. Friptura sare pe masă cu zgomotul unei monede scăpate într-un pahar. O iau repede cu mâna și trag de ea cu colții. Are duritatea și gustul unei geci de motociclist. Se întoarce. E bună? Delicioasă. Ronțăie câteva măsline și îmi cere cu cochetărie o bucățică de friptură. Cu multă stăpânire de sine, reușesc să decupez un fragment. Îl introduce în gură zâmbind. Molfăie puțin, se schimbă la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]