1,313 matches
-
la capătul holului și nici că trebuia să servim masa la cantina altei vile! Eram tineri și, pentru prima dată, împreună la munte, iar iubirea noastră nu se deranja de precaritatea condițiilor de cazare. Genny a scos toate lucrurile din geamantanele de carton și le-a aranjat în șifonierul de vârsta bunicilor noastre. Am observat că ușile nu se închideau complet și scârțâiau asurzitor când încercai să le închizi, din cauza degradării materialului din care erau confecționate, dar noi eram mulțumiți că
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
de sărutări și mușcături ușoare cu care o copleșeam pasional, Genny simțea o furie și o dorință nestăvilită de a trăi cu întreaga ei ființă momentul dăruirii totale. Dispăruse oboseala lungului drum petrecut în tren, a mersului pe jos, cu geamantanele în mână, până la vilă și a jocului din zăpadă. Semănam cu două animale tinere, prinse în hârjoneli, păduricile noastre erau ciufulite, mângâiate, sărutate, iar buzele ne erau umflate de atâtea sărutări. Penetrarea a fost ușoară, cu finețe, pentru ca Genny să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
ale comparației României cu Canada în care viețuiesc de 18 ani, țară poziționată în topul celor mai avansate state ale lumii. Din an în an, în multe privințe, diferențele se șterg. Dacă pe la începutul sosirii mele în Canada îmi încărcam geamantanele cu cadouri pentru România, în ultimii ani nu am ce să duc, pentru că acolo se găsesc de toate, frumoase, de calitate, după gustul european și de multe ori cu prețuri mai mici. Semnificativă mi s-a parut o anume împrejurare
ANUL 2015 CU MAI MULTE SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359040_a_360369]
-
autobuzul de Tecuci și încă mai bine de o oră până acasă. Fiecare începu să se pregătească de coborâre, făcându-și ordine printre bagaje. Când au coborât la Galați, Stelian și-a luat la revedere și s-a îndreptat cu geamantanul în mână spre autogară, iar Mircea a luat un taxi să-l ducă mai repede acasă. În drum a oprit la piața centrală să-i ia mamei sale un buchet de flori. Nu uitase că îi plac trandafirii albi, așa că
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
sinucis de două ori. E drept, în dragoste eram cu totul altul, Un val - tzunami mă purta peste ocean, Ce a urmat era, desigur, un dezastru, Dar ce dezastru, ce frumos noian. Acum, în fața voastră vin sărac în fapte, Un geamantan de vorbe, încă-s viu, Mai murmur un cuvânt acolo, de iubire, Dar îl aude doar un câine-n Cișmigiu. Referință Bibliografică: Subordonare / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 579, Anul II, 01 august 2012. Drepturi de Autor
SUBORDONARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360017_a_361346]
-
concediu medical, de care vă rog sa țineți cont la întocmirea actelor de lichidare. - Îți dorim însănătoșire grabnică. - Mulțumesc! și fata își luă la revedere de la cei doi conducători ai colectivului. A doua zi, cu actele în poșetă și cu geamantanul în mână, Săndica se despărțea de iubitul său în Gara Fetești. El a preferat să meargă pe un traseu ocolitor prin București, numai pentru a o însoți pe Săndica până la Fetești, unde trebuia să schimbe trenul către Călărași. Putea să
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
de mare comedie și deopotrivă cordialitate. Benone Sinulescu ticluia, ca un maestru, farse agreabile și amicale. „Nu se supăra când îi făceam o farsă”, povestește Benone Sinulescu, despre prietenul său Ion Drăgoi. „Odată i-am pus în costumul popular din geamantan, la sfârșitul unui turneu prin Moldova, pietroaie înfășurate în hârtie, ca să nu murdărească. La coborârea din autocarul care l-a transportat până la poarta casei sale și-a luat de la portbagaj valiza și, apucând-o cu o apreciere involuntară a greutății
BENONE SINULESCU. O VIAŢĂ RETRĂITĂ ESTETIZAT, ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359893_a_361222]
-
acolo, pândind zeloși din umbră Eroii mei văzuți în filme fără număr, Dându-mi azi prilej de muncă și o viață sumbră. Rătăcim aici și nu mai suntem un nume. Suntem doar idei înscrise pe listele de sclavi. Purtăm în geamantane lacrima prin lume, Plecați din țara flască și ruinată de gângavi. Și cine poate ști câți mai mișunăm sub soare ? Un Bilderberg doar, ce-a plănuit să ne omoare. 10-06-12 Referință Bibliografică: TRISTEȚEA UNUI EMIGRANT / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN
TRISTEŢEA UNUI EMIGRANT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359723_a_361052]
-
acolo, pândind zeloși din umbră Eroii mei văzuți în filme fără număr, Dându-mi azi prilej de muncă și o viață sumbră. Rătăcim aici și nu mai suntem un nume. Suntem doar idei înscrise pe listele de sclavi. Purtăm în geamantane lacrima prin lume, Plecați din țara flască și ruinată de gângavi. Și cine poate ști câți mai mișunăm sub soare ? Un Bilderberg doar, ce-a plănuit să ne omoare. 10-06-12 Referință Bibliografică: TRISTEȚEA UNUI EMIGRANT / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN
TRISTEŢEA UNUI EMIGRANT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359724_a_361053]
-
mării. Îți crea o atmosferă relaxantă, odihnitoare. Până și lămpile fluorescente de neon erau azurii. Pe suporți metalici, nichelați, prinși în pereții băii, se lăfăiau prosoape plușate de culoare albăstruie, groase și pufoase. Sosite în cameră, cât timp Minela desfăcea geamantanele și aranja lucrurile în comodă și în dulap, Dalia a intrat să facă duș pentru a scăpa de nisipul lipit pe corp, eliberându-se totodată de căldura sufocantă acumulată în scurtul timp stat plajă. Cu lucrurile puse la locul lor
FRAG. 6 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359137_a_360466]
-
obține de la Consulatul srilankez din Polonia sau Germania și costă 38 euro, cu 4 euro mai mult decât pentru germani (probabil românii sunt mai bogați, găsește Klaus motivația). Plecăm din Germania într-o sâmbătă, la mijocul lui decembrie, încărcați cu geamantane grele în care avem o mulțime de unelte pentru pescuit, cadou pentru prietenii lui Klaus, dar și tot felul de oale și tigăi, pentru că ”acolo găsești doar din aluminiu”, îmi explică Klaus. Cu greu mai strecor printre ele câte un
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
ceva vreme în Germania dar nu am călătorit niciodată cu trenul și nici nu am fost pe un peron. Mă îngrozește gândul de-a urca atâtea bagaje în tren, în final cu toate eliminările am rămas fiecare cu câte un geamantan de 23 kilograme și un bagaj de mână care depășea cele șapte kilograme regulamentare. Nu pot pleca la drum fără leptop, cameră de filmat, aparat de fotografiat, câteva cărți să-mi țină de urât pe plajă și în timpul călătoriei, dar
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
Buzău, duminică la 17 fix. "Domnu', mă auziți? Sau cer prea mult?" Cum adică să ceară prea mult? Luat cu antropologia căciulii- ființă vie, nu i-am mai văzut nici fața, nici mustața și nu am băgat de seamă nici geamantanul pe care mi-l împingea spre picioare zâmbind rușinat, dar încântat c-a rezolvat. "Vă multumesc mult. Nici nu știu ce mă făceam. Băietu', asta al meu, n-a putut să vină". Abia acum încep să realizez ce vină am eu în
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
putut să vină". Abia acum încep să realizez ce vină am eu în toată povestea. "E student, domne', n-a putut să vină și nici eu să ajung, stă la cămin și e 1 Decembrie, Ziua Națională. Duceți-i dumneavoastră geamantanul!". Cum să spui nu? Pe lângă faptul că poți fi acuzat de lipsă de patriotism, dacă privezi un student de pachetul de acasă, fix de Ziua Națională, domnul din Buzău a început să-mi placă. Mâine intră "douăzecișipatru", deci pe el
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
s-a privatizat veselă, cu mici intervenții ale DNA-ului pe diverse rute. "Ajunge la 19:36, plus sau minus 10-15 minute. Și privatele, să stiți, tot așa intârzie". Nici nu mă gândeam că e altfel. Nu-i nimic, trag geamantanul pe culoar, lângă locul 48. "Pardon!", trag geamantanul în locul picioarelor și picioarele le mut pe culoar, "hai domne'!", trag un picior peste geamantan și unul sub bancheta, "pe unde vrei nene să trecem?", îl las pe "nene" să treacă, dau
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
DNA-ului pe diverse rute. "Ajunge la 19:36, plus sau minus 10-15 minute. Și privatele, să stiți, tot așa intârzie". Nici nu mă gândeam că e altfel. Nu-i nimic, trag geamantanul pe culoar, lângă locul 48. "Pardon!", trag geamantanul în locul picioarelor și picioarele le mut pe culoar, "hai domne'!", trag un picior peste geamantan și unul sub bancheta, "pe unde vrei nene să trecem?", îl las pe "nene" să treacă, dau geaca jos, îmi frec mâinile și dau să
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
privatele, să stiți, tot așa intârzie". Nici nu mă gândeam că e altfel. Nu-i nimic, trag geamantanul pe culoar, lângă locul 48. "Pardon!", trag geamantanul în locul picioarelor și picioarele le mut pe culoar, "hai domne'!", trag un picior peste geamantan și unul sub bancheta, "pe unde vrei nene să trecem?", îl las pe "nene" să treacă, dau geaca jos, îmi frec mâinile și dau să apuc valizoiul, ca să-l cocoț... Nu, nu, nu!". O mână fără cute, prelungire a unei
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
cu foaie de varză d-asta, de Buzău, cu suc, cum îi plac lui. De aia, să nu urcați valiza culcată, că o să vă treziți că începe să picure din ea!". Două ore, plus sau minus 10-15 minute, am ținut geamantanul cu sarmalele domnului student ca pe o comoară națională. Din tren, lăsând Buzăul în spate, îți dai seama usor că țara e neschimbată. Până la Ploiesti tot vagonul transpiră, până și geamurile au glandele condensului prezente, iar ușa, ușa vagonului pare
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
Et în Arcadia ego 1977. Miercuri, 6 aprilie, dimineața Plicul misterios În dimineața zilei de 6 aprilie, micul nostru grup „mare” se îmbarcase cu toate hangaralele în trenul spre București. Aproape îngenuncheat sub geamantanul plin până la refuz cu fișe, cărți, caiete și tratate de literatură, înghiontit și strivit că un bet sandviș între două călătoare corpolente, îmi croiam drum pe culoarul de fum al vagonului, în căutarea unui loc salvator. În spatele meu, Dan se
REVISTA DE RECENZII - Part 49 [Corola-blog/BlogPost/339910_a_341239]
-
Et în Arcadia ego 1977. Miercuri, 6 aprilie, dimineața Plicul misterios În dimineața zilei de 6 aprilie, micul nostru grup „mare” se îmbarcase cu toate hangaralele în trenul spre București. Aproape îngenuncheat sub geamantanul plin până la refuz cu fișe, cărți, caiete și tratate de literatură, înghiontit și strivit că un bet sandviș între două călătoare corpolente, îmi croiam drum pe culoarul de fum al vagonului, în căutarea unui loc salvator. În spatele meu, Dan se
Liviu Florian Jianu: Et in Arcadia ego. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339486_a_340815]
-
teanc de hârtii, o să regreți amarnic, că ai vrea să mă duci și până la Horezu, dar cum te văd tare bleg, și spui că nu-ți inspir încredere, o să-l iau pe căruțașul din spatele tău. Văzându-l pe Năică cu geamantanele cucoanei Elvira, se grăbi să-i iese în cale și, înclinându-se ca un lacheu versat, o rugă să poftească în căruța următoare. Vizitiul neîncrezător în el, că n-o să aibă de unde-i plăti, holbă ochii cât felinarul de la postul
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 727 din 27 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Îți aud mâinile cum pipăie conturul viselor și le așază pe rafturi în stele care încă n-au răsărit. Se aude cum închizi ușa, cari după tine geamantane - cu toate înfrângerile de până acum. Cum te apropii, se scutură ninsorile, diminețile albe de așteptare își lipesc florile de geamul ferestrei, în tâmple parcă-mi bat clopote surde. Se deschide poarta destinului pe care-l poftesc să intre; Moș
NOAPTE DE CRĂCIUN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341496_a_342825]
-
sau nu ai mei, trecuseră atâtea anotimpuri, au fost atâtea începuturi și sfârșituri, zboruri în înaltul cerului său căderi în prăpastii adânci, dar știam că pusesem în ea frânturi ale trecerii mele prin acest spațiu și timp. Am scotocit prin geamantanul în care îmi îngrămădisem la grabă, câteva haine ponosite și decolorate de vreme. De-a lungul anilor schimbasem mai multe adrese și constatam acum, căutând prin el, că de fiecare dată bagajul meu se micșorase. Lăsasem în urmă lucruri născute
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
banca de la poarta casei. Degetul meu era pe fotografia alb-negru nu mai mare decât palma mea. O lacrimă de dor și drag a luat-o la vale pe obrazul îmbujorat: - Asta am fost, sunt și voi fi mereu, chiar dacă în geamantanul meu vă rămânea doar această cutie de carton, îngălbenită și roasă pe la colțuri și legată cu ață groasă înnegrită de vremuri. Referință Bibliografică: Asta sunt eu / Helene Pflitsch : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 728, Anul II, 28 decembrie 2012
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
am impresia că fiecare s-a întrecut în a-și lua cât mai multe lucruri de-acasă, dacă socotesc bagajele cu care „s-au înzestrat”de bună voie și nesiliți de nimeni. Urcăm în trenul care ne duce la Viena. Geamantanele se strecoară pe sus sau pe jos, printre picioare și pe coridor, în dreptul ușii noastre. În compartiment conversația se leagă ușor, intimitatea cadrului o înlesnește. Voia bună e la ea acasă. Nici nu știu când am ajuns la Viena. O
CU SIGURANŢĂ, DOMNULE... de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341972_a_343301]