13,216 matches
-
și Adam sunt două clone trimise de tine să ne ajute sau să ne controleze? Evelin: Da, dar care s-au cam atașat de voi. Aurora: S-au atașat de noi pentru că unii oameni de știință susțin că au identificat gene de extratereștri în ADN-ul oamenilor?! Evelin: Dacă viața vine din Ceruri, de ce omul n-ar avea și gene ADN extraterestre?! Aurora: Și așa au devenit și clonele muritoare. Evelin: Exact. Profesorul: Deci noi, doi muritori, găzduim trei clone nemuritoare
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
s-au cam atașat de voi. Aurora: S-au atașat de noi pentru că unii oameni de știință susțin că au identificat gene de extratereștri în ADN-ul oamenilor?! Evelin: Dacă viața vine din Ceruri, de ce omul n-ar avea și gene ADN extraterestre?! Aurora: Și așa au devenit și clonele muritoare. Evelin: Exact. Profesorul: Deci noi, doi muritori, găzduim trei clone nemuritoare?! Evelin: Eva și Adam nu sunt nemuritori; ei n-au fost niciodată nemuritori și chiar dacă erau, lipsind mai mulți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și le transmite celui care o primește. Profesorul: Și cum se decuplează de marele depozit de viață creierul? Evelin: Toate celulele corpului poartă amprenta voastră de viață, nu doar celulele creierului. Deși aici lucrurile devin puțin neclare. ADN-ul conține gene care îl fac pe om unic pe Pământ. Nu există nimic în Univers identic, ci asemănător. Aurora: Atunci un transplant de inimă transmite și unele trăsături de personalitate primitorului de la donator. Profesorul: O inimă, doi oameni, două ființe vii, un
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și controlează viața de pe Pămănt. Darwin: Deci recunoști că te-ai amestecat brutal în viața Pămăntului?! Glumesc, extraterestrule! Profesorul: Unii experți în ufologie am găsit 67 de rase și specii de extratereștri. Evelin: Alți S.F.-iști susțin că au descoperit gene extraterestre în ADN-ul uman?! Alții că extratereștrii se află pe Pămănt pentru a evacua oameni într-o altă dimensiune în caz de un cataclism catrastofal. Profesorul: Alte S.F.-uri: dintre rasele extraterestre cunoscute, peste zece, vizitează des Pămăntul, locuiesc
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
am moștenit casa de pe Intrarea Vâlcului. Ne-am dus acolo într-o dimineață, pe la zece. Am deschis poarta mare, de fier și am intrat. Totul era stins. Lea a murit într-un sezon de grădină japoneză, cu pești roșii în geana de lac artificial, orhidee galbene și mov căscându-și gurile lipsite de parfum în firida de lângă scară și o cascadă miniaturală țârâind în fundul curții, dintre pietre cenușii, teșite. Când ne-am dus noi acolo, se veștejiseră toate. Se trecuseră brusc
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
viu, sub crustă. Sânge din sângele lui. Umărul lui Dominique între cutele rochiei ei albastre de duminică. Ridurile ei fine, gemene, din colțul gurii. Nasul lui cârn. Vocea ei, când chema găinile, dimi neața, când îi vorbea lui, mereu pe sub gene, pe sub sprâncene, prin tre cuvinte... Dintr-odată, simțise cum îl cuprinde panica. Subit. Inexplicabil. Dureros ca un pumn primit în stomac. Dominique suspinase în somn, dezvelindu-și vocea fără silabe, fără consoane, fără vocale, fără a și fără e și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
înseamnă eu. Stare de enclavă. Cadrul 2 Omalissan bolândă, undeva, nu se știe unde. Terori de creștină muribundă. Cadrul 3 David + Ada. Ada + David. Ada + David + Alex. - Alex. - (- Alex). Mda. Închidem paranteza. Cadrul 4 Ema. Ema plictisită. Degete în păr. Gene în zbatere socială. Să nu adormim între spaimele copiilor traumatizați de părinții beligeranți și prințesa vizigotă care, uite, stă să-și dea duhul chiar aici, unde ea, în sandale și fustă colorată, a intrat să și ia o Cola rece
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu mi-o amintesc. Într-o rochie vapo roasă, probabil pastel. Maximum 25 de ani. Ține de mână o fetiță. Codițe și bentiță albă. Pistrui ca ai mei. Ochii enormi, întunecoși, care par negri, dar sunt, de fapt, albaștri, cu gene ca de vârcolac, ai lui Alex. Mama. 13. Povestea Isabel. Da, zace bolândă, murindă, creștină, descătușată de Musa, mort... Cine a zis că e mort? Tu! Și m-ai crezut? Nu trebuia să te cred? Nu. Nu? Nu. Din punct
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ani o fi având? Și iar zvâcnește dintre așternu turi, împinge între pernele cu ciucuri mari, de catifea trupul ivoriu al grecoaicei și dă fuga la căpătâiul oaselor strivite, ținute laolaltă de pielea mereu unsă cu pomezi aduse din Egipt. Genele ei sunt lungi. Atât de lungi... Nu le văzuse până acum. Mereu umede, mereu fremătătoare, ca antenele unui fluture. Isabel? Zbaterea se întețește, dar nu, pleoapele nu se deschid. Culoarea ochilor din spatele lor îi rămâne incertă... Albaștri sau verzi? Sau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
oasele nu mai vor să deseneze unghiuri drepte și linii continue sau boltite acolo unde au fost, odată, umeri, șolduri, genunchi. Mai cu seamă coastele împung prin pielea din ce în ce mai subțire, ca o pădure de spini. Pe Musa îl bântuie însă genele de fluture, colțurile gurii căreia i-a inventat un zâmbet născut numai pentru el. Dege tul îngreunat, nu demult, de inelul lui Solomon. Talia subțire, așa cum a văzut-o el prima oară, dreaptă în catifeaua albastră. Vocea de copil răgușit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
singur, de gol, cu păcatele tale, în fața unei perechi de ochi care te face fărâme, fărâme, fărâme, fărâme... și știu că așa îi era ei. Și știu și cum s-a uitat la el, pe urmă, când s-au ridicat genele, grele, grele, grele. Căutau bascheți pentru David. Îi crescuse piciorul cu jumătate de număr în ultimele două luni. Era înalt. Mai înalt ca mine. Mai înalt ca tata. Tata nu s-a uitat la mine nici o clipă. Nu m-a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
27. backtolifebacktorealitybacktolifebacktoreality... Închizi fereastra. Din x-ul mic și atotputernic care guvernează peste pixeli și neuroni. Colțul careului, dreapta sus. Lovitură de la marginea terenului. Șut și gol. Închizi fereastra. Sevilla închide ochii. Secolul al VIII-lea rămâne undeva, prins sub gene arabe. Tu ridici de pe display gene date cu rimel, postmodern orientate spre mastodonții de oțel ai lumii noi, spre mine, detectabil pe Google, ochiul deochiului inter nautic. alx scrie. Dhjj,hizredayxccbnmu9iățl, mjfdrfasdcjki+ășlzt waasyxghjșpo096543wtzhhjlmkmjgftrasfghl.nhnfdbr wasdciuj oppș l.jhumzeerdfuiipșlțș-.uzmnhtwayxrthu9p9oățșloij
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-ul mic și atotputernic care guvernează peste pixeli și neuroni. Colțul careului, dreapta sus. Lovitură de la marginea terenului. Șut și gol. Închizi fereastra. Sevilla închide ochii. Secolul al VIII-lea rămâne undeva, prins sub gene arabe. Tu ridici de pe display gene date cu rimel, postmodern orientate spre mastodonții de oțel ai lumii noi, spre mine, detectabil pe Google, ochiul deochiului inter nautic. alx scrie. Dhjj,hizredayxccbnmu9iățl, mjfdrfasdcjki+ășlzt waasyxghjșpo096543wtzhhjlmkmjgftrasfghl.nhnfdbr wasdciuj oppș l.jhumzeerdfuiipșlțș-.uzmnhtwayxrthu9p9oățșloij 63waw2eyxcfzu90ă +0pțșloz7657j3625qgayxfvgbhjklțș. lk,jmnq<YDFNGVZUOL.TREUJWSHXCJ
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
noi, și tot ce facem, și cărțile, muzica, sălile de teatru, așteptarea la metrou, blugii mei rupți, ah! înnebunesc când te joci așa cu mâncarea, parfumul încercat la încheietura mâinii, felul în care îți scoți, seara, cerceii, pielea mea și genele tale, pașii noștri, niciodată sincronizați când dansăm, umerii, nasurile, genunchii, felul în care ne atingem... toate, toate sunt clișee, nu? Ce poet ești!... Și râsese. Din nou. Nu, asta nu e un clișeu. Eu nu sunt. Și mușcase cu poftă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și mângâierea, fiul pe care nici n-a știut că și-l dorise atât până nu l-a avut, până nu a deslușit în el mintea atât de ageră și vocea limpede și spiritul proaspăt și ochii frumoși, clari, cu gene lungi, ca ai mamei lui, cea atât de iubită și niciodată uitată, Isabel... Salvarea venise pe neașteptate. Într-o dimineață cu cireșe și gânduri negre, pe Dominique o vizitase François, băcanul. Fâstâcit. Ea îi oferise șerbet de lămâie. El se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întotdeauna. Autorul dixit, nu? Și muza nu subscrie. Asta ar însemna să am o voce a mea. Și nu ai. Nu. Adică ești... Banală. Comună. Lipsită de substanță, de credibilitate, de carne pe oasele mele de pixeli, de șolduri și gene și buze și un râs al meu, de unchi, veri de gradul trei, vecine și foste colege de generală, iubiți din liceu, amanți și foști amanți, soți potențiali și copii nenăscuți, câine cu pedigri (sau fără), preferințe vestimentare, decolteu negeneros
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în urmă cu douăzeci de ani. Ochii lui nu se în dreaptă spre geam. Poate și el o simte pe ea, acolo, pentru prima oară adevărată, vie, reală, la capătul atâtor nopți în care marea i-a sunat, poate, a gene de femeie tânără care alunecă, ușor, peste el, peste pleoapă. Brusc, Dominique se îndepărtează de fereastră. Poate că necunoscutul cu umeri lați va trece pe lângă poarta lor (s-a obișnuit să-l includă și pe Alexandre într-un plural care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ticuri. Cărare. Ar trebui să port ochelari. Oroare de insecte. Coșmaruri. Multe. O ușoară siflantă. Pe tine. Te am pe tine. Până la urmă se întâmplase. Într-o dimineață, degetele apăsaseră clanța. Metalul scrâșnise neuns în aerul umed și încă cernit. Genele ei săltaseră ca de spaimă, trăgând pleoa pele de pe ochii rămași despuiați pe-ntuneric. Foamea gemuse și ea, surd, din stomacul gol de prea multe zile. Trecuse o vreme până să-i audă. Stâng, drept, stâng, drept... Târșâiți, ca pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
plină euforie aniversară, Alexandre o studia de la distanță. Rochia gri, de tafta, cu talie înaltă, bine marcată. Poate puțin bătrânicioasă pentru vârsta ei. Ochii felini, părul lucios, tenul de un alb imperial, privirea ascuțit-inteligentă, mereu la adăpostul unui păienjeniș de gene interminabile, brațele lungi, ușor marmorate de frig, acum, gâtul fin, mișcările precise, tempe rate de o politețe puțin rece și de un zâmbet amabil, care nu zbura niciodată în direcția lui. Era frumoasă. Spectaculoasă, chiar. Înaltă și fină. Reținută, dar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de parcă atunci le-ar fi născut casa, complice în jocurile noastre. Era, apoi, ușa interzisă a podului. Șemineul mare și nefolosit, în gura neagră a căruia priveam curioși spre un hău unde domneau spaime ce aveau să revină, coșmaresc, în geana nopții. Scara de serviciu, mereu acoperită de un praf negru și zgrunțuros care trăda trecerea unui sac cu semințe de flori. Bucătăria mare și friguroasă iarna, cu geamuri multe, ca de seră, în care domneau mereu ghivece și jardiniere interioare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui don Julián, el conde de Ceuta, i-ar ține pe arabi la porțile Spaniei), dar cine să mai știe cum a fost atunci, când a văzut-o Leovigildo prima oară, în grădina pala tului, mică și aproape adormită, cu gene grele gata să se închidă peste ochii albaștri ca marea. Nu se știe exact cine și când a luat hotărârea. Tot ce se știe e că la bord nu mai era nici un pasager, livrările de ingre diente culinare fuseseră de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zâmbetul abia desenat. Lea nu părea niciodată încurcată. — De ce m-a ales mama pe mine? M-a izbit vioiciunea privirii aceleia. O țin minte perfect. O privire care s-a repezit într-a mea și mi s-a vârât pe sub gene, dincolo de ochi, până în străfundul creierului, o privire dureroasă, crudă întru câtva, dar vie, atât de vie și de puternică încât abia dacă nu mă clătinam sub greutatea ei. — Te chinuie întrebarea asta, nu? Îți pare rău că s-au despărțit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu bilete de avion luate pe ultima sută de metri și țigări fumate la patru dimineața. Numai aerul dintre ei pare să se fi subțiat, buricele degetelor s-au înstrăinat unele de altele, buzele sunt uscate, ochii nu se ating, genele nu se împle tesc. Își fac însă bagajele împreună. Tăcut și conștiin cios. Nu ca doi amanți, ci ca doi exploratori. Bilete luate pe Internet și plătite separat. Stai tu la geam? Da, stă ea. Motoarele uruie, aerul se subțiază
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu ca doi amanți, ci ca doi exploratori. Bilete luate pe Internet și plătite separat. Stai tu la geam? Da, stă ea. Motoarele uruie, aerul se subțiază și mai și. Al treilea își ia locul între ei, atinge buze și gene, cât să adie în urma lui o căldură stranie, cât să nu lase somnul să se lipească de nici unul, cât să-i țină la o distanță severă, de netrecut, unul de celălalt. Unul singur. În ghiveci. Cu o singură portocală. Verde
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
luminoase pe nervurile de lemn ale pereților. Pic, făcuse tavanul, îngăduindu-și un strop de apă colorată în roz și mov și roșu și gri și toate nuanțele piperului. Pic pic pic pic, plânsese el, din nou, gălbui, drept peste genele care hibernau, lăsând lacrimi colorate să alunece pe aripile nasului care-și mijise nările ca pe niște ochi neobișnuiți cu întunericul. Hapciu, strănutase Ivan din rărunchii unui ne vis, fără să știe ce se întâmplă. Nasul însă știa. Nasul ghicise
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]