56,083 matches
-
Iuliana Alexa Recenta traducere apărută la editura Paralela 45 ne propune un alt gen de literatură. Autorul cărții, Cristopher Merrill, se situează în familia stilistică a lui Ryszard Kapusckinski sau Timothy Garton Ash pe teren american. De fapt, înclin să cred că maniera de a scrie așa cum o face el s-a născut mai
Despre război și alți demoni by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14048_a_15373]
-
afiș a unui spectacol muzical poate fi un cîrlig pentru publicul mai larg, care, odată prins, poate fi cîștigat și pentru alte registre. Pentru un actor, indiferent de vîrstă, este un exercițiu incitant, și pentru că drumul nu este bătătorit. Dar genul acesta aparent ușor presupune și tehnică, și o rețetă anume, binecunoscute în multe spații teatrale America, Franța, Australia sînt cîteva exemple celebre și deloc la noi. Teatrul de revistă și-a păstrat pe cale orală să spunem tradiția, chiar și după
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
și după dispariția fenomenului Constantin Tănase, pînă în zilele noastre. De music-hall-uri nu s-a prea ocupat nimeni în școala noastră de teatru. Cu alte cuvinte, nu există nici regizori specializați în așa ceva, nici actori care să fi studiat acest gen. În consecință, nici spectacole adevărate de music-hall. Ceea ce am văzut la Brașov se poate numi reverență față de memoria lui Constantin Tănase, o încercare de a strînge și de a antrena trupa și pentru altceva decît a fost pregătită, o formulă
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
și care nu reușesc mare lucru pe scenă. Interpretările actrițelor tinere marchează cu greu deosebirea între figurant și actorul profesionist. Nu mă îndoiesc că montarea are în spate ore de travaliu, pentru că, așa cum spuneam, nu există o pregătire specială pentru genul acesta. Rezultatele sînt de notat pentru cîțiva, puțini, din această întîmplare teatrală, la granița dintre spectacolul de revistă și ceea ce prețios am numi un music-hall. Am apreciat aparițiile lui Dan Cogălniceanu poate unul dintre cei mai interesanți actori ai trupei
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
cunoscut destui românași care mureau de admirație auzind că Pingelică Ceaușescu îi spunea soaței chiar și în momentele de intimitate "Tovarășa"!) orice detabuizare e normală, ba chiar binevenită. Dar de aici la pertu-ul cvasi-generalizat, la înrudirea cu forța prin apelative gen "nea Mitică", "nea Nelu", și la diminutivarea care o fi dând bine în curtea cu orătănii, dar sună (vorba clasicului) ca dracu' la televizor, e drum lung. Ciudat, scurtătura onomastică pe care circulă azi mai toată lumea nu-și are originea
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
bune. Așa s-a ajuns să-i știm după numele mic, diminutiv și poreclă pe tot felul de inși cărora, altminteri, n-ar merita să le reținem nici măcar numărul de pe tricou. Când nu se gratulează unii pe alții cu apelative gen "Mister", "Cobra", "Briliantul" etc. - am mai scris despre această manie a unor lucrători cu piciorul de a-și lua bombastice "noms de guerre" -, se mulțumesc cu unele mai puțin onorabile, gen "don Corleone". (Un caz special îl constituie cel ce
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
Când nu se gratulează unii pe alții cu apelative gen "Mister", "Cobra", "Briliantul" etc. - am mai scris despre această manie a unor lucrători cu piciorul de a-și lua bombastice "noms de guerre" -, se mulțumesc cu unele mai puțin onorabile, gen "don Corleone". (Un caz special îl constituie cel ce răspunde la țipuritura "Pinalti", un domn agitat și extrem de simpatic, care-a ajuns să descrețească până și fruntea vecinelor mele de palier, pensionare total inocente în materie de fotbal). Sursa acestei
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
-le atractivitatea: conflictul dintre civilizații și culturi, lupta dintre bine și rău, tiraniile intimității, temerile ecologiste, emanciparea feminină, dragostea și războiul... Litcologne a mai acordat în această a treia sa ediție un loc important și literaturii pentru copii și unui gen relativ mai puțin gustat pînă nu demult, dar foarte la modă acum: cărțile audio, sau așa-numitele "Hörbücher". De notat că tot la Köln, maratonul literar le propunea participanților și ocolul lumii în o sută de cărți, cum suna deviza
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
înainte este când vitriolant, când complice comentator, rămânând dureros amuzat și bonom față de propriile înclinări ale autorului său. Fertilă îi rămâne păstrarea pe poziție, materializată prin extinderea cercetării asupra corespondenței, "terenul cel mai nisipos pentru orice construcție editorială de acest gen". G. Călinescu își pusese chiar întrebarea, încercând și răspunsul la cât aparține literaturii genul epistolier. Și, în continuare, pactul lui Gheran cu sine însuși, de a trece de la incertitudini și accident la necesitate istorico-literară, ceea ce Niculae Gheran propune ca perspectivă
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
înclinări ale autorului său. Fertilă îi rămâne păstrarea pe poziție, materializată prin extinderea cercetării asupra corespondenței, "terenul cel mai nisipos pentru orice construcție editorială de acest gen". G. Călinescu își pusese chiar întrebarea, încercând și răspunsul la cât aparține literaturii genul epistolier. Și, în continuare, pactul lui Gheran cu sine însuși, de a trece de la incertitudini și accident la necesitate istorico-literară, ceea ce Niculae Gheran propune ca perspectivă. Adică, volumul 22, Corespondență II, cu implicarea tuturor, în afara familiei, și volumul 23, Varia
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
scriitor, colaborări descoperite ulterior în presa vremii, cu identificările de rigoare, când textul fusese publicat cu pseudonim. Două frumoase motivări găsește editorul, ca o cheie de lectură, pentru introducerea corespondenței în corpul ediției. Le citez, ca pe o translație între genuri și pentru expresivitatea posibilelor succesiuni sau ricoșeuri. "Desigur, asta nu ne oprește să avem cele mai diferite păreri despre actorii marelui spectacol, jucând, departe de ochii lumii, în halate și papuci. Dar nu asistând cu spatele la scenă." Este și motivul care
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
președinte pe Constantin Vișoianu și secretar pe Brutus Coste - doi români; ani de zile ei au rămas în funcții, deși emigrația românească era cea mai slabă din punct de vedere numeric, așa că nu trebuie să "aruncăm" cu ușurință judecăți de genul "emigranții n-au făcut nimic", pentru că nu-i adevărat; ce s-a putut face, s-a făcut, chit că erau zâzanie, ambiții personale, antipatie. - Mai erau și infiltrările din țară. - Asta iarăși este foarte important; au știut comuniștii să lucreze
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Cătălin Davi Notorietatea unui gen artistic într-o anume perioadă este rezultatul întrunirii mai multor factori: importanța artiștilor care frecventează genul, impactul pe care acest fenomen îl are asupra publicului și a mediei și forța economică investită în fenomenul respectiv. "Artele focului", în general, și
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
Cătălin Davi Notorietatea unui gen artistic într-o anume perioadă este rezultatul întrunirii mai multor factori: importanța artiștilor care frecventează genul, impactul pe care acest fenomen îl are asupra publicului și a mediei și forța economică investită în fenomenul respectiv. "Artele focului", în general, și arta sticlei, în mod special, întrunesc tot acest ansamblu de factori obiectivi și subiectivi. Este adevărat
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
fost însă mult mai mic. Situație cu atît mai paradoxală cu cît, înainte de a fi tipărit în volum, romanul a apărut sub formă de foileton în "Ziarul de duminică". Deci vizibilitatea sa a fost net superioară majorității producțiilor autohtone ale genului. Cum se explică atunci tăcerea din jurul acestei cărți? Cred că Dan Stanca și-a ales un vehicul greșit pentru a răspîndi în lume foarte incitantele sale idei. Eficiența ar fi fost alta dacă autorul ar fi optat pentru calea mai
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
al "contribuției estetice", sînt directorul de imagine Ovidiu Gyarmath, scenaristul Viorel Florean, monteusa Laura Georgescu. Iar marea revelație a filmului e interpreta principală (aflăm, din CV, că a absolvit actoria la Iași), Gabriela Crișu, o actriță de un farmec infinit (genul proxim: Giulietta Masina, inocența cu haz înduioșător, luminozitate și profunzime); ea e cea care imprimă filmului o coloratură sentimentală specială, de o autenticitate cuceritoare. "Trebuie să spui povestea", citești în Manifestul semnat de Ovidiu Georgescu (alături de Gyarmath, autorul imaginii, de
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
de scris. Dacă uriașele sume ar fi provenit dintr-un succes comercial real, n-ar fi fost nici o problemă. Dar în majoritatea covârșitoare a cazurilor era vorba fie de maculatură propagandistică, fie de bani scoși pe scenariile unor filme idioate (gen haiducii idilici ai lui Eugen Barbu). I-aș fi lăsat în plata Domnului, dacă acele gloabe ideologice n-ar continua să ridice și astăzi spre izvoarele secate ale finanțărilor de la Ministerul Culturii fliturile lor veșnic însetate. Scriind prea mult despre
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
ce concurează, iată, acerb hegemonia pianului și a viorii? Luate fiecare în parte, instrumentele de percuție sunt poate mai stinghere și mai reticente decât suratele lor cu coarde și de suflat. Au apărut însă o grămadă de adevărate orchestre de gen, capabile să excedeze cele mai cutezătoare reprezentări ritmice și să aline chinurile compozitorilor atunci când se învrednicesc să picteze cu urechea. Nimic nu mai pare inextricabil în ordinea culorilor sonore, a spectrelor timbrale dacă ai la îndemână zeci și sute de
Game by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14092_a_15417]
-
locali și-au pregătit intrarea într-un buncăr antiatomic, făcînd și lista persoanelor care au acces acolo. Asta înseamnă să fii ales, pentru unii dintre noi! Aleșii, la adăpost, iar alegătorii să se descurce. Mizeria pe care o dezvăluie acest gen de reacții față de un pericol posibil ne ajută să înțelegem și psihologia "baronilor locali" și disprețul aleșilor față de cei care i-au ales. De fapt, nu sînt sigur că această reacție e una de dispreț sau de pură iresponsabilitate. La
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
abordările tematice. Astfel, în Pîlnia și Stamate este satirizat burghezul fără imaginație, Ismail și Turnavitu ascunde, în jocul de pitoresc și absurd, "schema sufletească a politicianului" (sau, după N. Manolescu, pe aceea a parvenitului, cu un Ismail-Tuzluc și un Turnavitu gen Dinu Păturică al vremii sale), Cotadi și Dragomir "travestește viața avară a comerciantului", în timp ce Fuchsiada este un elogiu al libertății în artă. Și iată cum "bufoneriile" lui Urmuz, chiar dacă nu s-au bucurat niciodată de o autentificare pînă la capăt
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
libertății în artă. Și iată cum "bufoneriile" lui Urmuz, chiar dacă nu s-au bucurat niciodată de o autentificare pînă la capăt din partea lui G. Călinescu, își regăsesc propriul "grai de răsfăț" și scot la iveală o literatură de negație cu gen proxim fluctuant, detectabil, poate, tocmai în limerick-ul epocii victoriene, la un Edward Lear, fascinat, la rîndu-i, de sonoritățile enigmatice și de contururile evanescente.
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
Cornelia Ștefănescu Numărând în jur de două mii de pagini fiecare, cele două volume compacte (alt echivalent îmi este greu să găsesc genului de carte pusă în circulație de Editura Univers Enciclopedic, pe hârtie fină între coperte de discretă eleganță, gândită de Eugen Simion pentru edițiile care, după un număr, ajuns să depășească douăzeci, se configurează deja într-o reală geografie spirituală a
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
optimism pe care ni-l propagă spre liniștea noastră, care auzim: Cine m-aude că cânt,/ Are viață pe pământ." E de presupus, totuși, și de sperat, că mai sunt cazuri izolate care reușesc să trăiască fără să audă acest gen de folclor. Acest că cânt din textul de mai sus nu e o cacofonie, cum eronat s-ar crede, ci folclor contemporan... Desigur, o parte din optimism artistul a păstrat-o pentru sine recunoscând până la urmă că "Doi copii eu
ETNO TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14125_a_15450]
-
iubesc și mă iubește/ Și nimic nu ne lipsește." Bravo! Să fie într-un ceas bun! Exclmi fără să vrei. Bine că e Happy end... Și, apropo: nu cred să fie departe clipa când vom auzi strigături la horă de genul: Asta fată joacă bun/ Și mă-nvață și pe io!" - variantă engleză la strigătura "Asta fată joacă bine/ Și mă-nvață și pe mine!" Revenind, mă gândesc la "surpriza" promisă pe la începuturile Etno Tv-ului: ea este, probabil, sub forma acestor
ETNO TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14125_a_15450]
-
dlui Constantin Trandafir despre "fantasticul" prozei lui Caragiale. Pe urmele lui Zarifopol, prietenul și cel dintîi editor al marelui scriitor, continuat de Streinu sau de Zaciu, dl Trandafir nu socotește relevantă înrudirea "fantasticului" caragialian cu acela al unor consacrați ai genului (și unii bine știuți lui Caragiale) cum ar fi Hoffman, Poe, Merimée, Villiers de l'Isle Adam și alții. "Mai îndreptățite sînt analogiile cu Antole France, al cărui fantastic, fără vizionarism și fără spaime, se instituie ca o categorie ce
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]