540 matches
-
aceea, alchimia externă asigură o analogie convenabilă pentru felul în care esența, energia și spiritul se unesc în „Ecuația Triplă” pentru a forma Elixirul de Aur al imortalității în timpul meditației profunde. După cum scrie Maestrul Chao Pi-chen în Yoga taoistă: Forța generativă se transformă în vitalitate când corpul este nemișcat; vitalitatea se transformă în spirit când inima este liniștită; iar spiritul se întoarce în neant din cauza gândului imuabil. Sunt trei etape de bază în cadrul alchimiei interne a meditației taoiste. Fiecare etapă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
taoiste. Fiecare etapă este asociată cu unul dintre cei trei centri ai energiei vitale, cunoscuți sub numele de „Câmpuri ale Elixirelor” (dan-tien). Maestrul Chao Pi-chen descrie acestea în Yoga taoistă: Câmpul Elixirului Inferior, situat sub ombilic, este locul unde forța generativă [esența] e transformată în vitalitate [energie]; Câmpul Elixirului Median situat în plexul solar, este locul unde vitalitatea se transformă în spirit; iar Câmpul Elixirului Superior din creier este locul unde spiritul se transformă pentru zborul său în spațiu. Prima etapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
să se concentreze și circulă prin cele două canale energetice majore ale corpului, care împreună formează ceea ce este cunoscut ca Orbita Microcosmică (hsiao jou-tien). Acest lucru este explicat după cum urmează de Maestrul Chao Pi-chen în Yoga taoistă: A transfera forța generativă constă în a o urca în Canalul Conducător de la baza coloanei în sus spre ceafă și în creier, apoi coborând-o în Canalul de Funcționare, spre cavitatea din spatele palatului, gât și în zona dan-tien de sub buric. Aceasta este orbitrarea microcosmică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cum sunt carnea roșie sau peștele. De asemenea, ei evită și condimentele excesiv de stimulatoare din același motiv. Maestrul Chao Pi-chen îi sfătuiește pe practicanți „să se abțină de la cele Cinci Rădăcini Iuți, care sunt afrodiziace și măresc producția de fluid generativ”. Aceste rădăcini sunt usturoiul, prazul și cele trei varietăți de ceapă. Pe de altă parte, dacă sunteți slăbit din punct de vedere sexual sau impotent, este o idee bună să începeți prin a include plante și alimente afrodiziace în dieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
noua sursă de esență și energie sexuală. Dacă aceștia își formează sperma și hormonii numai pentru a se implica în ejaculări nesăbuite, acestea vor ajunge să fie mai importante ca niciodată. Oamenii de rând pur și simplu își lasă forța generativă să se scurgă treptat prin ejaculări excesive, prin poluții nocturne, prin fantezii sexuale, din cauza organelor genitale slabe, a sfincterelor anale „neetanșe” etc., până când „lampa rămâne fără ulei și lumina se stinge”. Deschiderea Orbitei Microcosmice previne o astfel de pierdere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mai mare amenințare a potenței masculine și a vitalității lor generale. Maestrul Chao Pi-chen aduce un argument interesant în ceea ce privește „visele umede” în cartea sa Yoga taoistă: Toate visele sunt imaginare, cu excepția poluției, care este urmată de eliminarea propriu-zisă a fluidului generativ... Bărbații de lume pierd și câștigă multe lucruri în visele lor, cum ar fi banii sau anumite obiecte, dar, când se trezesc, își dau seama că totul a fost ireal; dar, atunci când au vise despre poluții nocturne, acestea sunt întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
este o funcție a distribuției - verbe ca a spune, a declara, a explica au toate un sens dicendi și un amplu număr de contexte în comun, ceea ce înseamnă că studiul vecinătăților poate fi pus în relație cu sensul. în gramatica generativă, sensul este ansamblul a trei tipuri esențiale de unități de sens: mărci semantice, diferențiatori și restricții selective. De exemplu, substantivul casă, ale cărui trăsături semantice distinctive sunt spațiu de locuit, prevăzut cu încăperi, construit de om, are, între altele, ca
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
funcție de destinația sa, de receptor, care poate fi cunoscut sau nu. II. Formarea competenței de comunicare 1. Cadrul teoretic al competenței de comunicare Ideea de competență de comunicare se afirmă odată cu distincția operată de Noam Chomsky, creatorul gramaticii generative, între competență și performanță. După Chomsky, competența lingvistică înseamnă cunoștințele de bază ale unui vorbitor-ascultător ideal dintr-o comunitate de limbă perfect omogenă, care permit acestui utilizator să producă și să înțeleagă o infinitate de enunțuri pe baza unui corpus
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
gândirii”, sublinia N. Chomsky (1988). Caracterul limbajului și natura sa sunt fixate conform acestei teorii la nivel morfofiziologic. Prin urmare, limbajul uman este unul programat, în special sub aspect gramatical, fapt care a dus la completarea teoriei și mecanismului gramaticii generative și a programului de achiziție a limbajului. N. Chomsky a abordat problematica limbajului printr-o teorie care susține faptul că „omul este făcut să învețe limbajul, este predestinat”, ceea ce se poate traduce în capacități înnăscute (performance, skills) de producere
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Chomsky prea limitată pentru a descrie comportamentul lingvistic ca un întreg, iar teoria lingvistică a acestuia, care nu ține cont de factorii socio-culturali sau de condițiile dintr-o comunitate de limbă heterogenă, o „grădină a Edenului”. „Dacă la creatorul gramaticii generative competența avea caracteristicile unui construct predominant intrapersonal și denumea o facultate înnăscută, un «deja-existent» de natură lingvistică, la Hymes, competența devine construct dinamic și și interpersonal. Specificul acestei viziuni constă în evidențierea regulilor sociale și funcționale ale limbajului, competența de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
creativ are ca efect asupra personalității participanților creșterea la nivel dominant a motivației pentru realizarea de sine (Mariana Caluschi, 2001„Grupul creativ de formare. Experiențe. Programe. Proiecte”). În timp ce aptitudinile intelectuale, aptitudinile speciale, calitățile și strategiile gândirii reprezintă instrumentul creativității, operații generative, factorii motivaționali și atitudinile constitue factori dinamizatori (vectori creativi). La baza activității creative stă un joc complicat al forțelor motivațiobnale care poate genera creativitatea, prin implicarea personală în muncă - iubirea - este hotărâtoare pentru a ajunge la niveluri înalte de creativitate
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
invarianța și independența structurilor (față de cohortele specifice de subiecți), dar el arată, totodată, că structurile nu au o existență a priori, ci ființează și subzistă în măsura în care sunt create și recunoscute de oameni în derularea activităților practice. Există așadar o gramatică generativă a cotidianului careeste întotdeauna locală. Etnometodologia deplasează structurile în microsocial și în primul rând pe planul subiectivității. Ea năzuiește la descrierea și explicarea unor microculturi și instituții concrete, multe studii efectuându-se pe familie. Metodologia ei constă în a provoca
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
rezultatelor așteptate. 3. Stimularea actualizării capacităților prealabile. 4. Prezentarea stimulilor proprii sarcinii de învățare. 5. Dirijarea învățării și oferirea unor îndrumări. 6. Asigurarea conexiunii inverse. 7. Aprecierea performanței. 8. Asigurarea posibilității de transfer. 9. Asigurarea păstrării în memorie. Modelul învățării generative, ca model constructivist (Wittrock, 1990, 1992, apud Joița, E., 2006, pp. 164-165) 1. Reactualizarea informațiilor și a experiențelor anterioare, pentru a asigura baza de plecare, prin revederi, repetiții, aplicații. 2. Integrarea noilor informații în această bază, pentru a fi transformate
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
creativi și necreativi. Vectorii creativi, între care P.P. Neveanu include: trebuințele de creștere, de realizare și performanță și atitudinile nonconformiste, sunt cei care declanșează și susțin ciclurile operatorii până la atingerea noului, originalului. 2) A dona categorie de factori, denumită operații generative care cuprinde sistemele de operații, aptitudinile generale sau speciale de nivel supramediu. În modelul bifactorial al creativității se acordă un loc și un rol deosebit, între vectorii creativi, motivației și atitudinilor creative. P.P. Neveanu enumera între atitudinile creative: încrederea în
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
propaga ideologia, anulând, prin instrumentalizarea discursului literar, valoarea estetică a acestuia". 40Oana Boc, Textualitatea literară și lingvistica integrală, O abordare funcțional tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2007, p. 17. "Vezi poetica structuralistă, poetica generativă, poetica ilocuționară etc." 41Nicolae Manolescu, Despre poezie, Brașov, Editura Aula, 2002, p. 9. 42Crișu Dascălu, Dialectica limbajului poetic, Timișoara, Editura Facla, 1986, p. 18. 43Ibidem, p. 19. 44Cf. DEX 1998 = Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să facă personajele este important, nu sentimentele care le însuflețesc ci, actele lor ca atare definite și evaluate din punctul de vedere al semnificației pentru erou și al desfășurării intrigii" (V. Propp, 1970: 26). Ceea ce evidențiază Propp este o matrice generativă, un model narativ susceptibil de a fi recombinat ad libitum pe baza unor conflicte, funcții invariabile și aplicabil doar literaturii folclorice apsihologice: "metodele noastre sînt utile acolo unde ne găsim în fața unor repetări la scară mare, așa cum se întîmplă în
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ca la manifestarea unui miracol incognoscibil" (V. Propp, apud C. Segre, 1986: 108). Modelul proppian a însemnat indiscutabil un salt din perspectiva generalizării și clasificării basmelor (nu este lipsit de interes faptul că reactualizarea modelului proppian coincide cu asaltul gramaticilor generative, ambele evidențiind o matrice generativă fundamentală. Totuși noțiunea de funcție nu este unicul component al basmului (C. Bremond, infra 5.5). În Franța, analiza structurilor narative a optat (ca urmare a adoptării modelului proppian) pentru stabilirea unui model generativ, ale
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
incognoscibil" (V. Propp, apud C. Segre, 1986: 108). Modelul proppian a însemnat indiscutabil un salt din perspectiva generalizării și clasificării basmelor (nu este lipsit de interes faptul că reactualizarea modelului proppian coincide cu asaltul gramaticilor generative, ambele evidențiind o matrice generativă fundamentală. Totuși noțiunea de funcție nu este unicul component al basmului (C. Bremond, infra 5.5). În Franța, analiza structurilor narative a optat (ca urmare a adoptării modelului proppian) pentru stabilirea unui model generativ, ale cărui transformări produc suprafața discursivă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
gramaticilor generative, ambele evidențiind o matrice generativă fundamentală. Totuși noțiunea de funcție nu este unicul component al basmului (C. Bremond, infra 5.5). În Franța, analiza structurilor narative a optat (ca urmare a adoptării modelului proppian) pentru stabilirea unui model generativ, ale cărui transformări produc suprafața discursivă, "textura". Unitățile narative profunde ale acestui model "de competență" se referă la acțiuni tipice precum: "Plecare", "Pedeapsă", "Recompensă" etc. O înlănțuire a acestor unități funcționale (atomi narativi) generează secvențe elementare, în care pot fi
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
C. Bremond, 1981: 40). Față de modelul proppian, C. Bremond introduce o logică ternară: virtualitate (éventualité), actualizare (passage à l'acte) și finalizare (achèvement). Această deschidere spre "posibilele narative" derivă din conceperea narațiunii ca producere, ca sistem de opțiuni, ca mecanism generativ. "Va trebui să construim succesiunile funcțiilor plecînd de la terminus ab quo care deschide în limba generală a povestirilor rețeaua posibilelor și nu de la terminus ad quem sau vorbirea specifică a basmului rusesc ca selectare dintre posibile" (C. Bremond, 1981: 52
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
genuri televizuale interactive), clișee, recurențe, epitete "epice". Fiecare text individual poate fi considerat ca variantă de manifestare a unei structuri comune și poate fi generat pe baza regulilor de transformare decelate. Această dublă procedură leagă procesul analitic de cel sintetic (generativ) transformîndu-l pe unul în procedură de verificare a celuilalt" (S. Schmidt, 1973: 153). Povestirile literare și "istoriile" de viață (récits de vie, life story) nu se exclud, ci dimpotrivă se completează, în ciuda sau grație contrastului lor. Această dialectică ne amintește
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
relațiile politice ca instrument de dominare cf. A. Marga, 1994:10) cu noile concepte de : schimbare societală, reformă, (democratizare și economie de piață), autonomie (D. Sandu, 1996:255 ), emergența unei noi ordini post-tradiționale, reconstruirea solidarității prin reconcilierea autonomie/ interdependență, politică generativă (make things happen A. Giddens, 1994:10), democrație dialogică. Democratizarea dialogului ca formă radicală de democrație "avansează în măsura în care relațiile sînt instaurate prin dialog și nu impuse prin structura puterii" (A. Giddens, 1994:16). Această optimizare a participării, "democratizare a democrației
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sau de congruență a faptelor reprezentate de lumea textuală). COEZIUNE Unitate sintactico-semantică a textului bazată pe criterii precum izotopia, anafora, continuitatea presupozițională, care promovează o suită de secvențe la rangul de text (vezi supra). COMPETENȚĂ (corelat cu performanța) În lingvistica generativă competența este reprezentată de posibilitatea vorbitorilor unei limbi de a înțelege și construi un număr infinit de fraze, în timp ce performanța vizează actualizarea acestei competențe (actele lingvistice concrete ale subiectului vorbitor). Competența este deci o aptitudine lingvistică a subiectului vorbitor, aptitudine
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cercetător în conformitate cu anumite criterii (omogenitate, reprezentativitate, exhaustivitate, eșantionare etc.) și vizînd constituirea unui model. CRATILISM Derivat de la Cratyl (personaj al dialogurilor platoniciene), cratilismul susține că sunetul imită sensul, optînd pentru motivarea și nu pentru arbitrariul semnului lingvistic. CREATIVITATE (în gramatica generativă) aptitudinea de a produce și înțelege un număr infinit de fraze; creativitatea guvernată de reguli (rule governed creativity) ține de competență, iar creativitatea care schimbă regulile (rule changing creativity) de performanță. DECONSTRUCTIVISM Mișcare intelectuală născută în filosofie (Derrida) care a
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lingvistice guvernată de reguli transfrastice de concatenare. Activitatea discursivă este producerea al cărei produs este textul. M. Foucault (1971, L'ordre du discours) încearcă să circumscrie această noțiune delimitînd-o de noțiunile clasice de gen, ideologie etc. și considerînd-o o procedură generativă care "formează sistematic" obiectele la care se referă. Lui Emile Benveniste îi revine meritul de fi distins cele două sisteme enunțiative: discurs /vs/ povestire (discours /vs/ récit), primul reprezentînd ancorarea în situația de enunțare (ego/hic/nunc), cel de al
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]