675 matches
-
cu permanenta sa practică medicală, a găsit timpul necesar pentru a realiza multe studii și cercetări în medicină, pentru a dezvolta legile rabinice, filosofia iudaică, îmbogățind cultura mondială. Maimonide (medic și filosof) rămâne un exemplu în istoria cunoașterii care egalează genialitatea lui Avicenna și Leonardo. Frederic al II-lea al Siciliei (1194-1250) este considerat un precursor al Renașterii, el înfruntând obscurantismul religios al papalității. I se atribuie elaborarea codului de legi Constitutiones Regni Siciliae care, deși concentrează puterea în mâna monarhului
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
tip Pisum sativum, și publică, în 1865, articolul intitulat Versuche über Pflanzenhybriden ("Experiențe pe plante hibridizate"). Pentru a-și continua cercetările și a le verifica pe animale, alege albina regină. Stareț al Mănăstirii Sfântul Toma, după ce pune o pecete de genialitate pe spirala biomedicinei, își încetează cercetările, pentru a se dedica conducerii mănăstirii. Moare la vârsta de 61 de ani de o infecție a rinichilor. Starețul care-i urmează arde toate observațiile scrise ale lui Mendel, pentru a evita să fie
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
să găsească o relație între psihologie și anatomie și să localizeze centrii geniului în creier, constată, împreună cu elevul său, Korbinian Brodmann, prezența de celule piramidale gigante în regiunea corticală frontală a creierului lui Lenin, pe care le consideră substrat al genialității, fapt neadeverit. El reușește să stabilească arhitectura (în șase straturi) a cortexului, să le diferențieze în izo- și allo-corticale, constatând și arhitectura (în nuclei) a talamusului. Este, de asemenea, autorul clasificării ganglionilor bazali în nucleii "caudat", "putamen" și "fundus", devenit
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
vârsta de 19 ani scrie articolul Mathematical Essays ("Eseuri matematice") privitor la desenul și construirea unui cadran astronomic. Are ocazia să-l asculte pe Isaac Newton (Lucasian Lectures), în 1674, la Universitatea din Cambridge și rămâne impresionat toată viața de genialitatea lui. 182 Alexander Pope (1688-1744), poet englez considerat un polimat și poliglot. Îl traduce pe Homer. Scrie epitaful rămas celebru de pe mormântul lui Isaac Newton: "Natura și legile ei stau ascunse în noapte. Dumnezeu a spus "Să fie Newton !" Și
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
care masa trupelor nu coincide cu forța lor, văzând că detașamente mici înfrâng detașamente mari, recunoaște vag existența acestui factor necunoscut - înmulțitorul - și caută să-l găsească, fie în geometria dispozitivelor, fie în armament, fie - lucrul cel mai obișnuit - în genialitatea comandanților de oști. Dar nici unul dintre acești factori nu dă rezultate care să fie în acord cu faptele istorice. Totuși, n-avem decât să renunțăm la punctul de vedere fals, acceptat pentru a face pe placul „eroilor”, anume că dispozițiile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
însă niciodată suficient pentru a produce un „val“ în lumea occidentală. Traducătorii străini sunt puși în situația de a lucra „după ureche“. Acestora le lipsesc instrumente precum o istorie a literaturii române „adevărată“, iar nu acele „lucrări cu sclipiri de genialitate stilistică, însă total lipsite de rigoarea academică“, după cum s-a exprimat Gabriela Gavril, aprobată de Sorin Alexandrescu, care consideră că, astăzi, Istoria lui G. Călinescu a devenit „rizibilă“. În plus, „o istorie a literaturii nu trebuie să fie opera unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
dar el ține la un loc corpul; iar creștinii sunt deținuți în arestul lumii, dar ei țin la un loc lumea" (Epistola către Diognet, VI, 1, 7)17. Se poate spune că individul este produsul cultural al epocii sale, dar genialitatea nu poate fi rezultatul unor acumulări succesive. Cu atât mai puțin sfințenia, pentru că " Duhul suflă unde voiește" (Ioan, 3, 8). Sfințenia, spune părintele I.G. Coman, este "parfumul trăirii ideale după legea lui Dumnezeu"18. Rugăciunile sfinților sunt jertfe spirituale care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
nou volum de poezii. A știut să planteze în jurul lui binele și frumosul, să aline durerile și să redea oamenilor dorul de viață. A operat cu pricepere și devotament nu numai trupul, dar și sufletul semenilor săi suferinzi cu o genialitate dusă până la misticism. A avut o disponibilitatelor sufletească dublată de o forță fizică și o rezistență zilnică impresionantă. Acest mare om și chirurg s-a dăruit bolnavilor operați până la sacrificiul personal pe care l-a considerat ceva normal și de la
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
Eminescu, să-i fi ignorat filosofia, să nu-i fi "văzut" sistemul filosofic. Dar mi se par persoane întru totul scuzabile. Atât le comunica opera, de toate felurile, a poetului. În ea, în fond, se află miracolul care ține de genialitatea creatorului. Opera își schimbă semnificațiile odată cu epoca. E aici o idee de permanență care va întovărăși opera lui Eminescu în destinul poporului nostru. Cercetarea lui Theodor Codreanu îmi evocă, prin încrâncenarea luptei împotriva tuturor, prin implacabilele afirmații enunțate, prin îndărătnicia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Valéry). Este, apoi, denunțată mentalitatea sursologică, acel comparatism păgubos care a dus la consacrarea dependenței lui Eminescu de modele străine. În lungul studiu Ontologia arheității tonul de dispută se plasează nivelul (înalt) filosofic, Kant și Schopenhauer în special, pe tema genialității, agnosticismului, conștiinței transcendente, metempsihozei etc. Polemica privitoare la "erosul divin" la Eminescu, așa cum reiese în special din postuma Preot și filosof, pune în cauză schisma dintre creștinism și metafizică. O permanentă răfuială întreține Theodor Codreanu cu eminescologia tradițională care l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
va confrunta, în mod programatic. Avându-l ca reper pe Eminescu, confruntările se vor manifesta majoritar la nivelul unei urbanități fără fisuri. Atunci când ele există, se datorează unor atacuri incalificabile asupra lui Eminescu; altfel spus, asupra ființării noastre în ipostaza genialității. Autorul se află într-o stare de inconfort lăuntric aproape totdeauna când raportează complexitatea cosmosului eminescian atât la contemporanii poetului, cât și în postumitate. Provoacă amărăciune receptarea limitată sau intenționat obstrucționistă, din cauze subiective și obiective, a dimensiunii reale pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cerc mult mai mic. Acum, la începutul mileniului al III-lea, vedem că, după ce multă vreme exegeza bacoviană a rămas săracă, poetul plumbului are cea mai aplicată monografie, cel mai avizat, nuanțat și exhaustiv comentariu critic, spre deosebire de poeții congeneri în genialitate, de mai sus, care au rămas la nivelul de comprehensiune și analiză al unor monografii parțiale. Din dorința de completare a frumoasei minuțioasei cărți, i-aș sugera domnului Theodor Codreanu câteva gânduri de completare: astfel, descompunerea (putrefacția) este un simbol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este și cazul lui Theodor Codreanu, care a migălit la aforismele sale chiar din prima tinerețe. Asta nu înseamnă că substanța scrisului său este mai slabă, ci, dimpotrivă, scurtissimele autorului hușean se nasc din acea intuiție, din acel crâmpei de genialitate care le asigură precizia și zona sigură de observație. De altfel, într-o viziune rimbaldiană, care acordă principalul credit adolescenței și primei tinereți, putem face constatarea că mai toate lucrările duse la bun sfârșit de scriitorul nostru, atât cele din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca autorul Scrisorii pierdute. E un fapt de istorie literară arhicunoscut cum cei doi mari prieteni au avut și momente de "rivalitate", cu tentative "cinice" din partea dramaturgului și cu vorbe grele din partea poetului. Accident biografic. Căci soarta poetului (nebunia, moartea, genialitatea) va avea efect decisiv asupra gândirii și operei lui Caragiale, orientându-le mai pregnant sensurile de profunzime, abisale. Au contribuit, desigur, la această modificare de optică și mutațiile istorice care au început să se prefigureze odată cu secolul al XX-lea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost chiar cel care a pus piatra de temelie a cultului eminescian: Titu Maiorescu. Această bipolaritate neverosimilă i se consacră cea mai mare parte a cărții lui Theodor Codreanu, de la manipularea primei sacrificări a ziaristului incomod până la cunoscuta consfințire a genialității poetului. În mod bizar, repet, debutul "Galaxiei Grama" îndreptățește mitul Eminescu, cimentat în timp cu apariția altor dărâmători de soclu. Mitul paradigmatic e refăcut de opera eponimă, odată cu tipărirea volumului de poezii din 1883, după ce criticul îl întâmpinase elogios în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
normală. Dar un "vid intelectual" în existența lui Eminescu n-a existat, afirmă și argumentează pe larg eminescologul nostru. Și explică, atitudinea divergență a lui Maiorescu, prin o anume "suferință" ontologică provocată de conflictul dintre ambițiile lui nemăsurate și recunoașterea genialității poetului: "Dar dincolo de raționalitatea voinței personale săpa adânc destinul, atât în ființa poetului, cât și a criticului. Prin structura lui "faustică", Maiorescu era condamnat să întindă cu o mână binele, iar cu cealaltă moartea". "Revista Nouă", nr. 1, ianuarie 2005
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
opiniile sale estetice (iar de la o vreme și cele politice) apar ca nonconformiste, merg în contra curentului. Statul departe de locurile în care se stabileau ierarhiile, reputațiile și etaloanele literare i-au permis să se dezvolte liber, complex și original. Mistica genialității și a capodoperelor îl împinge însă, nu o dată, la exigențe și aprecieri nepotrivite, la adoptarea unor atitudini de o superioritate ce frizează (involuntar, bineînțeles) moftul: "Nu scrie rău Alexei Tolstoi. Stă prin preajma lui Lev"; ""Cronica" ieșeană publică nuvela "Un om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
artiști români. O sensibilitate care uneori atinge geniul" (1305); când ai de ales între Dan Deșliu, Maria Banuș, Eugen Frunză & comp, toți, toboșari ai vremurilor noi, și literatura neaservită partidului, normal că Minulescu poate căpăta, prin comparație, atributele unei false genialități. Prin 1968, după mărturiile celui care avea să devină critic literar, adică ceea ce a ironizat mai mult (v. 1455), are loc întâlnirea cu poezia lui George Bacovia, moment esențial, când se plămădește, de fapt, viitoarea carte de succes, Complexul Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Irimescu se află în Fondul documentar Ipotești, inv. nr. 276. 82 Originalul se află în Fondul documentar Ipotești, inv. nr. 402. 83 Ibidem. 84 Fondul documentar Ipotești, inv. nr. 403. 85 Nicolae Liu, Gheorghe Marinescu despre cauzele morții și despre genialitatea lui Mihai Eminescu, [în] *** Momente din trecutul medicinei, Studii, note și documente sub redacția dr. G. Brătescu, București, 1983, p. 508. 86 Ibidem. 87 Augustin Z.N. Pop, Contribuții documentare..., ed. cit., p. 101. 88 Ibidem, p. 577. 89 Corneliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fiindcă deasupra tuturor gloriilor efemere și deșărtăciunilor legate de patimile noastre omenești, un singur punct rămâne fix, neclătinat de nici o catastrofă istorică: geniul 161. Atâta timp cât vor exista versuri pe care fie și numai muzicalitatea lor interioară le ridică la rangul genialității, identitatea neamului nostru afirmă Mircea Eliade este salvată 162: Luna pe cer trece-așa sfântă și clară,/ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
toate portretele făcute lui însuși este cel din Geniu pustiu: Era frumos, d-o frumusețe demonică. Asupra feței sale palide, musculoase, espresive, se ridica o frunte senină și rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frunței se zburlea cu o genialitate sălbatecă părul său negru-strălucit, ce cădea pe niște umeri compacți și bine făcuți. Ochii săi mari, caprii, ardeau ca un foc negru sub niște mari sprâncene stufoase și îmbinate, iar buzele strâns lipite, vinete, erau de-o asprime rară. Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cineva folosește un astfel de cuvânt în sens tare, în prezența noastră, știm de ce mod de organizare a realului este bântuit (sau ce realitate îl stăpânește). * Simultan cu învățarea limbajului ne așezăm în interiorul unei viziuni despre lume. De aceea văd genialitatea lui Heidegger în munca pe care a depus-o spre aducerea gândirii despre ființă la un limbaj propriu. * "Îndoctrinarea" noastră debutează odată cu deprinderea vorbirii. În limbajul corectitudinii politice am putea spune că prima lozincă o constituie cuvântul mama. O polarizare
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a leninismului romantic, unde partidul proclama triumfător "integrare[a] organică" "în viața și activitatea socială" (Bold în Probleme fundamentale ale statutului...: 1980, 24-36) numai că va ajunge aici pe filieră mai degrabă fascistă decât leninistă. La fel ca și cultul genialității, al personajului providențial, care în cazul lui Ceaușescu va atinge, din diferite motive care vor fi expuse ulterior, proporții neîntâlnite nici măcar în perioada leninismului post-revoluționar sovietic. Pe de altă parte, romantismul clasic este mai degrabă apolitic, aflăm de la Ricarda Huch
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
precum pietrele, nu trupul ci starea de motivație și dorință a acțiunilor noastre. Matrice a minții, mnemoclastele inteligenței noastre rămân însă mereu transmise din generație în generație să recepteze condițiile existenței noastre pământene. Trec zilele, nopțile, ritualuri și vârfuri de genialitate apar în mijlocul societății, matricea se continuă din generație în generație; civilizații se nasc și altele dispar, câmpul de viață rămâne, domină. "N-am auzit pașii cerșetorului orb și nici nu l-am văzut pierzându-se în lumina zorilor". Starea de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
veniturile lui primordiale, așa zisele vechi monopoluri: sarea, tutunul, chibriturile și băuturile alcoolice. Toți se ascund în spatele unei stupizenii, potrivit căreia statul ar fi un prost administrator. Așa o fi după gândirea economică de la Academia din Berheci, unde se flutură genialități de felul „nu trebuie să te intereseze în mâna cui e mijlocul de producție”, dar, uitându-ne în bătătura altora, de la care se zice că luăm exemplu, la țările capitaliste dezvoltate, vom observa că au ca proprietate de stat între
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]