770 matches
-
complement direct și, indirect, prin alte prepoziții care impun cazul acuzativ în realizarea altor funcții sintactice: dumneavoastră/pe dumneavoastră, (cu, la) dumneavoastră etc. Vocativul persoanei a II-a este marcat prin intonație: dumneavoastră! Distincția genitiv-dativ se realizează sintactic, prin intermediul regentului; genitivul are regent nominal: ideea dumneavoastră; dativul, regent verbal sau adjectival: Vă dau dumneavoastră, idei folositoare dumneavoastră sau prin intermediul prepozițiilor (locuțiunilor prepoziționale) specifice: Toți se-nvârt în jurul dumneavoastră. (G.)/Datorită dumneavoastră am mers mai departe. (D.) În anumite condiții sintactice (sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ideea dumneavoastră; dativul, regent verbal sau adjectival: Vă dau dumneavoastră, idei folositoare dumneavoastră sau prin intermediul prepozițiilor (locuțiunilor prepoziționale) specifice: Toți se-nvârt în jurul dumneavoastră. (G.)/Datorită dumneavoastră am mers mai departe. (D.) În anumite condiții sintactice (sau morfosintactice), identitatea de genitiv este fixată de morfemul, variabil, al, ai, a, ale: ideea aceasta a dumneavoastră. FLEXIUNEA PRONUMELUI PERSONAL DE POLITEȚETC "FLEXIUNEA PRONUMELUI PERSONAL DE POLITE}E" Persoanatc "Persoana" Categoria gramaticală a persoanei se organizează numai în doi termeni, pentru persoanele a II
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Omonimia genitiv-dativ se anulează sintactic: • prin pronume personale, forme neaccentuate care reiau sau anticipă pronumele de politețe: „Dumneavoastră (Domniei-voastre) vă pot spune.” (D.) „Vă las dumneavoastră (domniei-voastre) florile.” (D.), „I-am dat dumnealui (domniei lui) cartea.” (D.) • prin natura regentului; genitivul este postsubstantival, dativul, postverbal sau postadjectival: „Ideile dumneavoastră (dumitale) sunt întrucâtva subiective.” (G.)/„Vă spun totul dumneavoastră (domniilor voastre).” (D.), ideile dumnealui (G.)/Le-am dat dumnealui (domniei-sale), folositoare dumnealui (domniei sale) (D.); • prin morfemul de genitiv: al, a, ai, ale: un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cartea.” (D.) • prin natura regentului; genitivul este postsubstantival, dativul, postverbal sau postadjectival: „Ideile dumneavoastră (dumitale) sunt întrucâtva subiective.” (G.)/„Vă spun totul dumneavoastră (domniilor voastre).” (D.), ideile dumnealui (G.)/Le-am dat dumnealui (domniei-sale), folositoare dumnealui (domniei sale) (D.); • prin morfemul de genitiv: al, a, ai, ale: un proiect al dumitale (dumneavoastră, domniei sale) ( G.)/necesar dumitale (dumneavoastră, domniei sale) ( D.). PRONUMELE PERSONAL DE IDENTIFICARETC "PRONUMELE PERSONAL DE IDENTIFICARE" Pronumele personal de identificare însoțește pronume personale, neutre și reflexive, sau substantive, subliniind identitatea cu sine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizează, indirect, la nivelul pronumelui (substantivului) - ipostază de subiect sau (și) la nivelul dezinențelor verbale: El se înscrie/Ei se înscriu. Genultc "Genul" Spre deosebire de pronumele personal neutru și de celelalte pronume, pronumele reflexiv nu realizează opoziția de gen decât la genitiv, singular, formă accentuată, dar numai în planul expresiei, în legătură cu structura prepoziției (locuțiunii prepoziționale) care-l impune: în jurul meu, său/ân fața mea, sa. Opoziția, existentă la persoana a III-a, se manifestă, indirect, la nivelul pronumelui (substantivului)-subiect: El se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se îmbracă./ Ea se îmbracă. Cazultc "Cazul" Spre deosebire de pronumele personal și de celelalte pronume, pronumele reflexiv, datorită ipostazei de obiect din planul său semantic, nu are cazurile nominativ și vocativ. În mod tradițional este exclus din flexiunea lui cazuală și genitivul, iar dativul -și este caracterizat uneori ca dativ posesiv: Luându-și cărțile a plecat. Pronumele reflexiv se situează în genitiv în aceleași condiții în care prezintă forme de genitiv pronumele personal 7: • când este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) specifice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din planul său semantic, nu are cazurile nominativ și vocativ. În mod tradițional este exclus din flexiunea lui cazuală și genitivul, iar dativul -și este caracterizat uneori ca dativ posesiv: Luându-și cărțile a plecat. Pronumele reflexiv se situează în genitiv în aceleași condiții în care prezintă forme de genitiv pronumele personal 7: • când este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) specifice genitivului: în jurul său, asupra sa etc., în juru-și; • când intră într-o relație sintactică atributivă cu un substantiv, direct: „În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vocativ. În mod tradițional este exclus din flexiunea lui cazuală și genitivul, iar dativul -și este caracterizat uneori ca dativ posesiv: Luându-și cărțile a plecat. Pronumele reflexiv se situează în genitiv în aceleași condiții în care prezintă forme de genitiv pronumele personal 7: • când este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) specifice genitivului: în jurul său, asupra sa etc., în juru-și; • când intră într-o relație sintactică atributivă cu un substantiv, direct: „În van mai caut lumea-mi în obositul creier.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iar dativul -și este caracterizat uneori ca dativ posesiv: Luându-și cărțile a plecat. Pronumele reflexiv se situează în genitiv în aceleași condiții în care prezintă forme de genitiv pronumele personal 7: • când este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) specifice genitivului: în jurul său, asupra sa etc., în juru-și; • când intră într-o relație sintactică atributivă cu un substantiv, direct: „În van mai caut lumea-mi în obositul creier.” (M. Eminescu, I, p. 71), „Cerul stelele-și arată, solii dulci ai lungii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
arată, solii dulci ai lungii liniști.” (Ibidem, p. 103) sau indirect: „Deasupră-mi teiul sfânt/Să-și scuture creanga.” (Ibidem, p. 223), „Un vis ce își moaie aripa-n amar,/Astfel ai trecut de al lumii otar.” (Ibidem, p. 37) Cazul genitiv exprimă identitatea subiect-obiect în interiorul unui raport de posesiune care determină, în plan sintactic, suprapunerea subiect-atribut, posesor al obiectului acțiunii verbale: „Peste vârfuri trece lună,/ Codru-și bate frunza lin.” (Ibidem, p. 206) Când este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiect-obiect în interiorul unui raport de posesiune care determină, în plan sintactic, suprapunerea subiect-atribut, posesor al obiectului acțiunii verbale: „Peste vârfuri trece lună,/ Codru-și bate frunza lin.” (Ibidem, p. 206) Când este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care cer cazul genitiv, pronumele reflexiv circumscrie locutorului, interlocutorului sau obiectului (personal) al comunicării diferite coordonate ale actului lingvistic sau ale planului semantic al textului: Prin această atitudine am ac'ionat împotriva mea., Și-a adunat în jurul său toți parveniții și impostorii. Forma de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al textului: Prin această atitudine am ac'ionat împotriva mea., Și-a adunat în jurul său toți parveniții și impostorii. Forma de persoana a III-a este omonimă cu pronumele posesiv; se distinge de acesta, ca și pronumele personal de genitiv, sintagmatic: este pronume reflexiv dacă este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) cu recțiune genitivală: în jurul său. La plural, genitivul este omonim și cu genitivul pronumelui personal. Distincția rămâne implicită în plan semantic și se realizează în plan sintactic, indirect, la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impostorii. Forma de persoana a III-a este omonimă cu pronumele posesiv; se distinge de acesta, ca și pronumele personal de genitiv, sintagmatic: este pronume reflexiv dacă este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) cu recțiune genitivală: în jurul său. La plural, genitivul este omonim și cu genitivul pronumelui personal. Distincția rămâne implicită în plan semantic și se realizează în plan sintactic, indirect, la nivelul pronumelui-subiect gramatical. Identitatea semantică subiect-obiect-circumstanță marchează pronumele reflexiv: Ei au construit în jurul lor un zid de nepătruns. Pronumele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
III-a este omonimă cu pronumele posesiv; se distinge de acesta, ca și pronumele personal de genitiv, sintagmatic: este pronume reflexiv dacă este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) cu recțiune genitivală: în jurul său. La plural, genitivul este omonim și cu genitivul pronumelui personal. Distincția rămâne implicită în plan semantic și se realizează în plan sintactic, indirect, la nivelul pronumelui-subiect gramatical. Identitatea semantică subiect-obiect-circumstanță marchează pronumele reflexiv: Ei au construit în jurul lor un zid de nepătruns. Pronumele personal se caracterizează prin absența
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
am construit în jurul lor un zid de nepătruns. Identitatea de pronume reflexiv poate fi întărită de anticiparea formei accentuate prin forma neaccentuată își (și): Ei și-au construit în jurul lor un zid de nepătruns. Aceeași distincție caracterizează și raportul dintre genitivul singular la persoanele I și a II-a: Eu am săpat în jurul meu un șanț. (reflexiv) vs El a săpat în jurul meu un șanț. Distincția ar trebui să caracterizeze și întrebuințarea formelor de persoana a III-a: El a săpat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și neaccentuate, iar formele neaccentuate se întrebuințează autonom în text sau conjuncte cu alți termeni, cu care realizează o unitate fonetică. Omonimia genitiv-dativ a formelor neaccentuate se anulează sintactic sau, indirect, prin intermediul prepozițiilor specifice: În juru-mi am plantat niște țăruși. (genitiv) vs Nu mi-am cumpărat nimic. (dativ). În același fel se anulează omonimia acuzativ-genitiv, la pluralul persoanelor I și a II-a (ne, vă). Omonimia dativ-acuzativ la aceste persoane se anulează numai la nivel sintactic, prin intermediul verbului sau prin intermediul formelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
coordonare, apoziție și incidență. În dezvoltarea relației de dependență, pronumele reflexiv este incompatibil cu poziția de regent. Ca determinant realizează un număr restrâns de funcții sintactice, unele numai în anumite condiții. Realizează totdeauna diferite funcții sintactice, pronumele reflexiv în cazul genitiv: • atribut, formele neaccentuate: „Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 103), „Pe vatra corăbiei/inima mi-o îngrop subt spuză.” (L. Blaga, p. 98) • complement indirect și circumstanțial; formele accentuate, cerute de recțiunea prepozițiilor (locuțiunilor prepoziționale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 103), „Pe vatra corăbiei/inima mi-o îngrop subt spuză.” (L. Blaga, p. 98) • complement indirect și circumstanțial; formele accentuate, cerute de recțiunea prepozițiilor (locuțiunilor prepoziționale) care se construiesc cu genitivul: Nu mai văd nimic înaintea mea., Și-a creat în jurul său o atmosferă total nefavorabilă., Prin tot ce faci ești împotriva ta. Pronumele în cazul dativ realizează funcția de complement indirect sau de complement de reciprocitate când nu este morfem
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumele personal neutru, pronumele posesiv se caracterizează prin trăsătura semantică ‘posesia’, în sens larg. Ideea de posesie intervine și în planul semantic al pronumelui personal (casa lui, viața-mi) și al pronumelui reflexiv („Și-a pierdut averea.”), dar numai la genitiv, fiind conținutul semantic specific al acestui caz în flexiunea oricărei unități lexico-gramaticale: averea Irinucăi, averea lui, averea fiecăruia etc. Pronumele posesiv se înscrie între pronumele personale prin circumscrierea raportului de posesiune la protagoniștii comunicării. Raportul este explicit, când pronumele posesiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectival Aceste două subclase se caracterizează printr-o serie de trăsături distinctive la nivel morfologic și sintactic. Sub aspect morfologic, în legătură cu modalitatea specifică de realizare a raportului semantic de posesiune, pronumele posesiv cunoaște două variante structurale: • termeni simpli, omonimi cu genitivul pronumelui personal și reflexiv, formă accentuată: meu, tău, său9; acest tip structural este specific pronumelor întrebuințate adjectival; • termeni compuși, alcătuiți din articolul posesiv al, a etc. și termenul simplu: meu, tău etc., al meu, ai mei etc. MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIVTC
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfemului determinării: cei doi/cele două, cei câțiva/cele câteva. Cazultc "Cazul" În desfășurarea flexiunii cazuale, se accentuează deosebirile dintre subclasele pronumelui de cuantificare. Pronumele de cuantificare numerică simplă și pronumele de cuantificare distributivă realizează opozițiile cazuale prin flexiune analitică: • genitivul se exprimă prin morfemul a: Numele a doi dintre ei s-a șters., Am pus câte o masă în fața a câte patru. Observații: Pronumele de cuantificare distributivă se întrebuințează rar la genitiv. • dativul (ambelor subcategorii de pronume) se exprimă prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cuantificare distributivă realizează opozițiile cazuale prin flexiune analitică: • genitivul se exprimă prin morfemul a: Numele a doi dintre ei s-a șters., Am pus câte o masă în fața a câte patru. Observații: Pronumele de cuantificare distributivă se întrebuințează rar la genitiv. • dativul (ambelor subcategorii de pronume) se exprimă prin morfemul la: Am dat la trei din ei câte un măr., Am dat un măr la câte doi. • nominativul are morfemul Ø, iar acuzativul morfemul pe, dacă pronumele, marcat semantic de trăsătura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-e: amândoi, amândouă, toți, toate G.D.: (-ur)-or + or (a): amândurora, tuturora Acuzativul se distinge de nominativ prin morfemul pe sau prin intermediul prepozițiilor cu recțiune de acuzativ: I-am văzut pe amândoi (pe câțiva). / S-au văzut câțiva, amândoi. iar genitivul, prin morfemul a sau prin intermediul prepozițiilor specifice acestui caz: Ideea aceasta a multora dintre ei devine tot mai obsedantă., În fața multora el nu valorează nimic. Când sunt determinate prin intermediul morfemului cel, acesta realizează și opoziția de caz: Meritul celor câțiva
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se distinge de nominativ prin morfemul pe, general, când pronumele ordinal realizează funcția sintactică de complement direct: A venit al doilea./ L-am trimis pe al doilea. sau, sintactic, prin intermediul prepozițiilor care cer cazul acuzativ: A vorbit despre al doilea. Genitivul se distinge de dativ prin morfemul al, a etc.: O idee a celui de al doilea m-a interesat în mod deosebit. sau, la nivel sintactic, prin intermediul regentului sau al prepozițiilor cu recțiune genitivală: ideea celui de-al doilea ( G.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Pronumele cine cunoaște numai forme de singular și la G.D.; este lipsit de particula-a; forma, neregulată, se caracterizează prin dezinența de masculin -ui: cui. Distincția genitiv-dativ se realizează prin morfemul a, variabil în funcție de gen și număr, marcă a cazului genitiv: A cui e vina? sau, indirect, prin prepozițiile care cer cazul genitiv: Împotriva cui să te ridici? iar distincția nominativ/acuzativ, prin morfemul pe: Cine vine astăzi?/ Pe cine vezi acolo?, Care se trezerște primul?/ Pe care l-ai ales
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]