520 matches
-
din sine Unul, doi,/ Domnul Lumii somnolînd în sine,/ noi de-atunci sîntem doime/ și în tine și în mine/ și sîntem Acela amîndoi,/ noi de-atunci sîntem doime/ și în tine și în mine/ și sîntem Acela amîndoi!// - !e genune cruntă între noi/ și genune cruntă întru sine/ și Balauri o mulțime/ care pot să ne-nvenine/ stînd în Paradisul Lumii goi". În sfîrșit Ekstaza notifică drumul de la alienare la regăsire, prin reîntoarcerea eului rătăcit în mediul dragostei divine: "!mă-așteptați
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
Lumii somnolînd în sine,/ noi de-atunci sîntem doime/ și în tine și în mine/ și sîntem Acela amîndoi,/ noi de-atunci sîntem doime/ și în tine și în mine/ și sîntem Acela amîndoi!// - !e genune cruntă între noi/ și genune cruntă întru sine/ și Balauri o mulțime/ care pot să ne-nvenine/ stînd în Paradisul Lumii goi". În sfîrșit Ekstaza notifică drumul de la alienare la regăsire, prin reîntoarcerea eului rătăcit în mediul dragostei divine: "!mă-așteptați cu Suflet tremurînd,/ tremurînd de
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
propus ceva: ca Piața Operei/Revoluției/Victoriei să fie dominată de un monument deosebit, dedicat inegalabilului Eminescu. A și obținut banii: 250 de milioane de lei, pentru a-l avea pe Eminescu la loc de mare cinste. „Hyperion ce din genuni... Cine ar fi putut crea un simbol demn de Eminescu și de Timișoara, îngânând, îngemănând ființa vie cu idealul din constelația românității și a lumii? Dintre sculptorii Timișoarei, unul este atins de dorul eminescian, căruia îi dă concretețe în lemn
Agenda2003-3-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280600_a_281929]
-
statu nascendi, care, înainte de-a se proclama, îi încarcă pe oameni cu o vină obscură. Se manifestă aici un amestec de elan și degradare, de trufie și ascetism, sub semnul unei religiozități primordiale, gata parcă a izvorî din cosmicele genuni, dar încă neformulată: "Aici, unde sîngele nostru - al fiecăruia dintre noi -/ este un vrej răsucit către soare.(...) Aici, unde lumina este pentru privirile noastre/ la fel ca bălegarul vechi și huma, pentru rîme.(...) Aici, unde foșnește, în fiecare dintre noi
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
la socoteală răfuiala cu Tatăl și Sfîntul Duh. Să zaci acum sub umbrelă ar fi un semn de trădare, chiar dacă nu poți să stai pe prundiș pe burtă. El, de asemenea, s-a plimbat pe malul mării și a văzut genunea și uscatul, o pînză umflată deasupra unei bărci gri, aceasta înseamnă că nu întîmplător El este ocrotitorul mișcării veșnice a scurtei, mult prea scurtei noastre vieți. Așadar, El a înțeles că se va întîmpla în continuare - ce va tulbura această
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
Aridă inima îmi e ca piatra. La Luminița Niculescu, vremea mândriei se pierde în timpul trecerii omului, fiindcă timpul nu mai are răbdare,/ nici noile limanuri, nici vechile căi...// să nu se mai mândrească omul pe pământ.../ în zilele urzite-n genuni. (p. 14) Exersarea virtualităților poetice în spirit moralizator, îmbrăcând hainele rugăciunii este o aprinsă dorință, pe care Eugen Negrici o vede împlinindu-se „fie imitând conduita unui model, fie urmând un model de gândire, fie evitând modelele negative”<footnote Eugen
Editura Destine Literare by DANIELA GÎFU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_270]
-
plânge Când se ceartă Dioscurii. Trup de sfinți într-un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de sânge sacru Iuda-și ia din nou tainul. Mai sperăm la Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
afle și el. Succes poete, este departe până la capăt... și-odată, dintre primăveri, ultim lăstar i-a răsărit și totul s-a topit în ieri și Omul bun ne-a părăsit să-ți fie cugetul curat, plecând în raiul din genuni, tu Claud Mătasa ai plecat în amintiri...în rugăciuni... ÎNGERUL L-A STRIGAT la plecarea lui FĂNUȘ NEAGU sunt trist și nu-s prea trist, de ce aș fi? englezu-a zis TO BE OR NOT TO BE. Fănuș A FOST prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
plânge Când se ceartă Dioscurii. Trup de sfinți într-un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de sânge sacru Iuda-și ia din nou tainul. Mai sperăm la Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
afle și el. Succes poete, este departe până la capăt... și-odată, dintre primăveri, ultim lăstar i-a răsărit și totul s-a topit în ieri și Omul bun ne-a părăsit să-ți fie cugetul curat, plecând în raiul din genuni, tu Claud Mătasa ai plecat în amintiri...în rugăciuni... ÎNGERUL L-A STRIGAT la plecarea lui FĂNUȘ NEAGU sunt trist și nu-s prea trist, de ce aș fi? englezu-a zis TO BE OR NOT TO BE. Fănuș A FOST prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Emil Brumaru Ce bine-i că nu te iubesc! Surîsul tău cade-ntr-o baltă De zaț. Fluturi trec nefiresc De blegi peste coapsa-ți înaltă. Nici trompele nu și le-ntind Spre tainele-n fleașca genune Pe care-ntre ele-o cuprind ( Dar,vai!, nu le pot zice-n nume!). Iar melcilor nu le pocnesc Pereții. O clipă-i cealaltă. Ce bine-i că nu te iubesc! Surîsul tău cade-ntr-o baltă...
Pierrot răutăcios by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11403_a_12728]
-
plânge Când se ceartă Dioscurii. Trup de sfinți într-un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de sânge sacru Iuda-și ia din nou tainul. Mai sperăm la Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
afle și el. Succes poete, este departe până la capăt... și-odată, dintre primăveri, ultim lăstar i-a răsărit și totul s-a topit în ieri și Omul bun ne-a părăsit să-ți fie cugetul curat, plecând în raiul din genuni, tu Claud Mătasa ai plecat în amintiri...în rugăciuni... ÎNGERUL L-A STRIGAT la plecarea lui FĂNUȘ NEAGU sunt trist și nu-s prea trist, de ce aș fi? englezu-a zis TO BE OR NOT TO BE. Fănuș A FOST prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ca niște funduri vechi de lacuri. și ferecat în beznă sura, de mii de ani, tăcem din gură. Ei: ziduri, lanțuri, temnicerii, noi, numai cremenea tăcerii. Ei, biciuri cu bătăi și ura, noi, uriaș îngheț pe gură. Deasupra vremii și genunii, tăcem că spinii și tăciunii. Tăcem că lama de custura, tăcem mereu, tăcem din gură. Ne linge frigul pe ciolane, ei, foame, cuie și ciocăne și orice zi e-o mușcătură. Scrâșnind din dinți, tăcem din gură. Tăcem că lacătul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
cântă pentru sine cântecul, Acorduri pentru un ultim tango funebru. Satan ne vrea la noapte pentru cină Mie și ție, inima pe rug aprinsă. Om iubi, om muri și-om iubi iar, ca Rege și Regină peste umbrele din Tartar. Genunea o vom trece prin melodii, Abisele din pupile ne vor iar îndrăgosti. Sângele scurs ne lasă carnea cenușie. Mormintele ni-s de acum goale pe vecie. Morți, răstigniți pe cruci îmbrățișate Sărutăm darul vieții de după moarte. Asini în veșminte ne
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93426]
-
exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
care se hrăneau după legea speciilor „Fiecare supraviețuiește suprimând pe alta mai neajutorată!” Mesajele acelor scribi ce pretind că au vorbit cu Dumnezeu folosesc ca mijloc de exprimare și de comparație ceea ce exista la vremea aceea în natură; apa, focul, genunea, munții, cerul, vegetația, fauna dar și cauzele nemulțumirii generale: asuprirea bogaților față de săraci și unele practici sexuale (ce supraviețuiesc și astăzi) condamnate de preoțime, mai puțin desfătarea bărbatului cu câte cadâne era în stare să le hrănească. Scrierea lui Enoh
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93046]
-
Stănescu din Istoria literaturii române. Cred însă că el, ca și Adrian Păunescu, a ales calea facilă și înșelătoare a gloriei, a împroșcat cu mult prea multă spumă, în loc să încerce să se cufunde într-un costum greu de scafandru, în genune, acolo unde nu sunt reflectoare, aerul e puțin, presiunile sunt imense, beția adâncurilor te poate ucide mai repede decât beția. Din miile de pagini ar trebui strânsă în mod onest o cărticică poate cu nu mai multe pagini decât buletinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
l-ar fi lăsat pe primul călugăr să aleagă disputa teologică. Poate că abia atunci ar fi aflat ce e un quint. Zâmbi unui gând fugar când îl revăzu pe Aloim. Doamne, Dumnezeule, ține-mă de mână când privesc în genune și dă-mi putere să lovesc în Anticrist. Și fă Apocalipsa Ta să nască Lumea nouă, Doamne! 2. Durerea poate fi înțelepciune, fiindcă numai suferința te poate face să înțelegi de ce tu, nemernic și infinit scârbavnic, ai fost cruțat de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care ni l-ai lăsat să apară un alt Mesia, pentru o altă lume, un nou conducător, pentru o altă legiune a Domnului Dumnezeului nostru. ― Să apară! incantară din nou călugării. ― Și mai dă-ne și puterea de a străbate genunea pentru a ne împlini menirea, ca să-l salvăm pe Domnul Dumnezeul nostru de propria-I nemărginire. ― Să-l salvăm, veni răspunsul celorlalți, încheind invocarea grației divine. Ritualul acela scurt îl bine dispuse pe Abate care, întor-cîndu-se spre ceilalți, zise scurt
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
schimbă. - Tu le schimbi. - Desigur. Ăsta e rolul unui conducător. Împletește timpul într-o funie groasă pe care o păstrează pentru momentul de cumpănă în care va trebui să îi mențină greutatea și să nu-l lase să cadă în genunea timpului, zâmbi sălbatic tânărul. *** Alaana își ținea fruntea în palme. Urlase în mintea băiatului când simțise că pata din mintea lui e pe cale să orbească tot restul gândirii, dar nu fusese în stare să oprească șuvoiul. Ascultase uimită vorbele lui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
legat de corp. Mirosul și gustul lichidului erau atât de scârboase încît abia dacă reușea să-și cumpănească propria țeastă, pe care o ținea în palma stângă. Curgerea era însă din ce în ce mai rapidă și Oksana văzu că se îndreaptă spre o genune de carne roșie care pulsa bolnăvicios. Râul de fiere în care se zbătea părea că se varsă în ceva care... nu... nu putea fi adevărat. Oksana urlă din toate puterile. Se trezi întinsă pe pat și înainte de a deschide ochii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
femei, ale unui înger mai degrabă. În lumina care O mărginea, mi-am văzut numai pentru o clipă, în spațiul unei secunde, toate nenorocirile vieții și le-am înțeles grandoarea și frumusețea. Dar această licărire s-a pierdut curând în genunea tenebrelor, unde în mod fatal trebuia să dispară. Nu, n-am știut să păstrez această rază fugară. După trei luni, nu, două luni și patru zile, Îi pierdusem urma, dar amintirea ochilor Săi magici, a strălucirii lor ucigătoare nu înceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aflat acele legi după cari popoară se nasc, se- nalță, mor, și ce am văzut la cei vechi văd în voi... și ce vană este viața asta a lor. Icoana aceasta a mărirei a turburat sufletul popoarelor... În fiecare e genune, adânc întunecos, demonic. În fiecare este această trufie de nesfârșite dorinți - dar mintea lor era prea săracă pentru o icoană care să împle pe aproape aceste dorinți întunecoasă. Ea se-nălța spre cer, își găsea satisfacerea în omorârea unui inamic
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Am mai zis: mânăstirea o să se cheme Sinaia. Să mă ajuți să-mi țin legământul. — Acum, hai să ne rugăm! Se lăsară amândoi în genunchi pe iarbă; printre spinii cei cu minunate flori roșii și peste armoniile ce izvorau din genuni se ridica vocea severă a călugărului: ,,Doamne al puterilor, fii cu noi, căci pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem, Doamne al puterilor, mântuiește-ne pe noi”. Acasă Întors la Ierusalim, spătarul Mihai, curtenitor, le-a însoțit pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]