523 matches
-
plecat la Cer, lăsând aici, pe pământ, trupurile lor, țărână sfântă. În inimile celor rămași, amintirea lor aduce o stare tulburătoare, de neliniște. Ei sunt prezenți, dar și lipsa lor o simțim la tot pasul, în toate încercările de adânci genune, căci au lăsat aici, pe câmpul de luptă, un gol de nerecuperat. Dar imaginea lor arde încet și visător, îndemn la continuarea idealului nostru legionar. Sute și mii de vieți în floare au fost suprimate de nelegiuiții prigonitori în modul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
după viforniță, ei nu s au îndepărtat de Dumnezeu și de misiunea lor. Mulți au murit pe pământ străin, alungați din Țara lor de trădători și intruși. Trăim vremuri de întunecate speranțe. În adâncul inimii noastre împovărată de greul atâtor genuni, îi păstrăm - morți sfinți până la marea revedere. Până atunci, în piepturile noastre arde vâlvătaia atâtor amintiri înfrigurate de flacăra marilor tensiuni de azi. Căpitanul a fost asasinat. Elita legionară a fost asasinată. A urmat apoi „la rug” generația 1948, care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acoperită până peste ochi... Lotrul nici nu și-a dat seama când s-a văzut gol. A smuls plapuma. De sub ea i s-a arătat trupul hangiței, nud și îmbietor... Două brațe albe întinse spre el îl chemau ca o genune!!!... În clipa următoare, amândoi au devenit un singur trup arzând în văpaia iubirii! Abia după miez de noapte s-au trezit din visul trăit cu atâta aprindere... S-au îmbrăcat, cu regretul că timpul le este potrivnic... ― Și după... astaaa
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
la fel ca atunci, încercarea. N-aș vrea să plâng, dar brașele tale îmi desenează pe trup aceeași poveste de demult, când din mine creșteau liane de dornu te-am putut încătușa cu ele ... Știu că rătăcești pe margini de genuni. Acum, în fiecare seară Căutări prin vara arsă de cuvinte 151 trezesc stelele baston alb să-ți fie în rătăcirea-ți oarbă. încă te mai aștept, în fiecare dimineață când stelele mor, călăuză să-ți fiu... Brodând ... Am poposit pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de lumini; în necuprins iubirea-ți să-mi rămână Și-n irizări de soare să m-alini. Cu jarul din priviri dogorâtoare Să pârguim și fructele pe ram; în plină iarnă, să-mbrăcăm în floare Pădurea de castani, suav balsam. Genuni de dor să scapere lucoare Peste-nfocarea inimii arzând; Dulce izvor, din perle de răcoare Să picuri cu tandrețe-n al meu gând! Te rog, iubite, să pornim departe, Să traversăm bătrâne veșnicii, Iubire să trăim și după moarte, Uniți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Stanciof) (1881‐1913) „Ibrăileanu îl așeza din punctul de vedere al atitudinii sociale, alături de Sadoveanu și Goga, explicând și cauz ele pentru care poezia lui Panait Cerna a pătruns în conștiința public ului” (Valeriu Râpeanu din prefața la „Floare și genune”, Editura pentru literatură, 1968). MAMA ( fragment ) Din vârsta fericirii fără minte Icoane dragi mi‐apar mereu‐nainte: De lume răzlețită și sfioasă, În ramă de salcâm zăresc o casă, și‐ n casă, într‐ un colț întunecat, Văd un copil, de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de la gropi. Iar acolo unde vor pica crucile, morții vor ieși la lumină, ca furnicile, din mușuroi, stăpâniți, mânați și preumblați câinește, de o singură voință: Ca să vă împiedice pe voi, cu orice preț, să astupați Prăpastia Dezastrelor! Poarta Infernului! Genunea! Groapa! Gaura! Gura Leviathanului! Iată...! Auziți...? Întrezăriți...? Simțiți...? Auziți tropotele...? Auziți surlele...? Auziți trâmbițele...? Dies irae, dies illa...! Păziți-vă...! Strângeți-vă...! Țineți-vă...! Începe...! La semnalul Cuiva Atot-Prezent și Prea-Puternic, nevăzut, păsările furtunii se învârtejesc, de pretutindeni și se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
grumaz, gușă etc.), alcătuiește, utilizând preponderent termeni din această categorie, un indirect omagiu închinat dacismului și, totodată, un avertisment: Te bucură, moșule, baciule, de zestrea bordeiului, / brazii, gorunii, păstrează-i ca brâie de viscol..., fiindcă, oricum, ajungem, suntem / pe marginea genunii. Un vădit atașament față de strămoși, față de pământul natal, față de tot ce constituie zestrea neamului, se remarcă în multe dintre poemele din volum (Sfinte transfuzii, Legenda perfectă, Râu blestemat etc.): De ce, râu sărman, blestemat / (blestemat cu blestem de durere!) / de ce încă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și lasă mângâierea bărbii / caier /.../ Merge pieziș ca umbra înnodată / sămânța risipind pe dedesubt / belșug de foc de magmă întrerupt... Expresia artistică e, în ansamblu, prețioasă, livrescă (manifestată la nivel lexical, morfologic, dar și sintagmatic: parfume; zăpada din versete; clepsidra genunii etc.), exacerbând tonul solemn, declamator și, creând un cadru pe măsură, încât toate aceste ingrediente potențează spectaculozitatea poemelor: Vezi macabeii /nori mă înveșmântă / vino în loja marelui calvar / avar în har octombrie amar / m-a prohibit vestală la cuvânt. Vocabulele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care se hrăneau după legea speciilor „Fiecare supraviețuiește suprimând pe alta mai neajutorată!” Mesajele acelor scribi ce pretind că au vorbit cu Dumnezeu folosesc ca mijloc de exprimare și de comparație ceea ce exista la vremea aceea în natură; apa, focul, genunea, munții, cerul, vegetația, fauna dar și cauzele nemulțumirii generale: asuprirea bogaților față de săraci și unele practici sexuale (ce supraviețuiesc și astăzi) condamnate de preoțime, mai puțin desfătarea bărbatului cu câte cadâne era în stare să le hrănească. Scrierea lui Enoh
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93046]
-
cântă pentru sine cântecul, Acorduri pentru un ultim tango funebru. Satan ne vrea la noapte pentru cină Mie și ție, inima pe rug aprinsă. Om iubi, om muri și-om iubi iar, ca Rege și Regină peste umbrele din Tartar. Genunea o vom trece prin melodii, Abisele din pupile ne vor iar îndrăgosti. Sângele scurs ne lasă carnea cenușie. Mormintele ni-s de acum goale pe vecie. Morți, răstigniți pe cruci îmbrățișate Sărutăm darul vieții de după moarte. Asini în veșminte ne
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93426]
-
avânt s-a frânt în centrul unui secol luciferic, românii, fără dreptul la cuvânt, împinși sub talpa iadului, în întuneric!.. împrăștiați de fiare și furtuni n-am mai știut unii de alții... Ce jilavi, Doamne, sunt înalții pereți ai infernalelor genuni!... Jilava, 1956 Să-ntâmpinăm ceasu-Învierii Bat clopotele de se sfarmă în Țara lui Ștefan cel Mare și Sfânt, iadul roșu se întinde pe ntregul Pământ, suntem într-o continuă alarmă... Din Carpați, Nistru, Siberii, martirii ies din lut, și-s
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
deschis! Iubire, numai tu esti vis, dor si Paradis! 9. Sit tibi Terra levis Iubita mea, imaginea solară s-a ros de vânturi și furtuni, o recompun, aștept minuni acum când pleci ultima oară... Sicriu-n infinit coboară, îngândurat, printre genuni, aș vrea în mine să te-aduni ca-n vremea de odinioară. Era-ntre noi ceva opus De timpul ce te proteja; Ca tine alte fete nu-s Te chem, dar tu te-ai dus deja... Sunt singur... noapte... îmi
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
că un plus de de precauție poate deveni, uneori, bariera dintre normalitate și nenorocire și, de ce nu , dintre viață și moarte. Relatarea șimplă, fără pretenții academice, cu întâmplări ce ne cufundă în farmecul copilăriei de altă dată, dar și în genunile tenebroase ale existenței unor ființe ce se numesc, totuși, oameni, face din lectura cărții un plăcut prilej de relaxare, dar și de luare aminte la înțelepciunea celui care a spus cândva: „ Homo homini lupus „ INTRODUCERE (M-am urcat în trenul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
adie lin, prea lin pentru o zi obișnuită de brumar... într-un parc părăsit, un copil se joacă... își gonește propriul reazem, fără a cunoaște adevărul vieții... și brusc, începe să cadă... să cadă într-un abis etern, într-o genune albă, într-o grădină stearpă și într-o lume moartă... Și totuși, și acum, acel copil se joacă... Enache Emanuel, clasa a V-a Liceul Teoretic “Lascăr Rosetti” Răducăneni, profesor coordonator Olariu Elena Povești modificate De 8 martie am fost
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de a vedea sângele țâșnind, voiam s-o văd lipsită de apărare, zbătându-se, dându-și ultima suflare. I-am spus că nu e om a cărui viață să fie hărăzită fericirii, că și în sufletul celor mai optimiști sunt genuni, și pe pereții acestor genuni se plimbă scorpioni, un strat uriaș de scorpioni care se face din ce în ce mai gros pe măsură ce te apropii de capăt, și de aceea se spune că melancolia nu are leac și că prăpăstiile sufletești sunt fără fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
voiam s-o văd lipsită de apărare, zbătându-se, dându-și ultima suflare. I-am spus că nu e om a cărui viață să fie hărăzită fericirii, că și în sufletul celor mai optimiști sunt genuni, și pe pereții acestor genuni se plimbă scorpioni, un strat uriaș de scorpioni care se face din ce în ce mai gros pe măsură ce te apropii de capăt, și de aceea se spune că melancolia nu are leac și că prăpăstiile sufletești sunt fără fund, însă totuși sufletul are limitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să se trezească, dar nu putea deschide ochii, pleoapele-i cădeau grele... gândurile înotau într-o ceață deasă... Se simți pierdut în această noapte necunoscută și fără sfârșit. ... Se făcea, parcă Iorgu, cu pași șovăitori, mergea pe o margine de genune... în față se căsca o prăpastie fără capăt, din ea ieșeau flăcări, fum și ceață... Din adâncuri îl chemau voci ademenitoare, ca de sirene... ”Goguu.Goguuuu... Hai, vină!” și ecoul se prelungea fără capăt. De sus, de pe margine, simțea niște
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trec toți fiorii, inima-i sare din piept de spaimă... Simte că-i umblă gâze prin creier. Aude cum pârâie să se rupă ultima treaptă a scării, iar el atârnă într-un gol negru și fierbinte. De sus de pe marginea genunii glasul Vasilicăi, speriată, îl cheamă, îl cheamă: ”Gogu... Goguuu, întorce-te!” Iar hohotele de desubt, care îl cheamă, îi sparg urechile. E lac de sudoare. Treapta trosnește și cade în gol... într-un gol fără capăt răcnind... ”Fata, Fataaa!” cu un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Superioare... Îi recunoscu. Amintirile pluteau în noaptea sufletului ei, de-a valma. Cât ar fi vrut să le întindă mâna... să le spuie ceva de mulțumire... de iertare!... Obrazul i se trăgea clipă cu clipă. Se silea să nu vadă genunea care, clipă cu clipă o înghițea... Simțea cum, clipă cu clipă, prăpastia se căsca în jurul ei, se tot căsca... În gol se mișca haosul... forfotea bezna. ”- De ce, Doamne, nu le pot vorbi?!... Dacă le-aș putea spune o vorbă de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
legionari și comuniști este mare cât e distanța de la Cer la Pământ. Pe cât de creștini sunt legionarii, pe atât de atei, de păgâni și de anticriști sunt comuniștii. Această prăpastie se adâncește atât de mult Încât ea capătă proporțiile unei genune. Iată și alte deosebiri fundamentale: legionarii sunt naționaliști și patrioți, iar comuniștii internaționaliști, nepatrioți și chiar apatrizi; legionarii idealiști, comuniștii materialiști; legionarii sunt sinceri, de cuvânt și de onoare, iar comuniștii-s fără onoare și mincinoși; legionarii-s cinstiți, incoruptibili
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu alți ochi. Se pare că un conducător puternic consolidează și sporește personalitatea partizanilor și supușilor săi, în vreme ce unul slab o diminuează și o dezagregă. Cum, de pildă, stima de sine a francezilor urca pe piscuri sau se năruia în genune, după cum la putere se afla Barré sau Mauroy; la fel, respectul de sine al americanilor oscila în funcție de președintele pe care îl urmau la un moment-dat Carter sau Reagan. Acesta ar fi motivul pentru care, din cînd în cînd (dar nici
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vorbește Biblia, chiar dacă, cât se vedea cu ochii, nu zăream pic de șes, ci tot dealuri și munți, și stânci deasupra unor prăpăstii. Îmi aminteam de poezia lui Dante. Erau niște promontorii înfricoșătoare, unele cărări, de-alungul pantelor, se învecinau cu genunile pe fundul cărora de zăreau stânci fierăstruite și ascuțite, adevărate bolgii infernale. Nu ți-a fost teamă să străbați tot felul de locuri primejdioase? Nu te-ai simțit pierdut în mijlocul acelor locuri sterpe și dezolante? Ba da, n-ai cum
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]