2,818 matches
-
, Anemone (17.ÎI.1942, Brașov - 18.XI.1993, București), traducătoare. După absolvirea Liceului German din orașul natal (1960) și după o perioadă în care a fost secretara la o școală, L. a urmat Facultatea de Limbi Germanice a Universității din București (1962-1967). Lucrează că documentarist la revista „Lumea” (1967-1969), iar ulterior devine redactor la revista „Neue Literatur”, post pe care îl deține până la decesul subit (a murit într-un accident de circulație). Două burse i-au permis
LATZINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287752_a_289081]
-
a imposibilității întâlnirii lor. Din mitologia greacă se cunoaște legenda incestului lui Apollo (Soarele) cu sora sa, Artemis ( Luna), legendă valorificată și de poeții antici, întâlnită apoi la romani (unde Ianus e Soarele și Iana sau Diana - Luna), la popoarele germanice, la slavii răsăriteni și la unele popoare balcanice. În tradiția noastră orală există numeroase credințe despre „sfântul Soare” și „sfânta Lună”. Numai la români, la bulgari și la croați se găsește transpunerea poetică a acestei legende în cântec epic. Potrivit
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
fie însoțit de obiectele de primă necesitate, de arme, de slugi și evident - de soție 38. în Antichitate și chiar mai târziu, în Evul Mediu, destule popoare practicau sacrificiul văduvelor. Moartea, socoteau aceste populații - între ele sciții, tracii, slavii, lituanienii, germanicii; la fel, popoare aparținând unor civilizații primitive din Africa, din Asia orientală (indienii - care au fost obligați de englezi să renunțe, abia în 1829, la acest ritual, chinezii), din zona Anzilor ori din Insulele Fiji - perturbă drepturile de proprietate ale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1943, București), critic, istoric și teoretician literar. Este fiica Virginiei (n. Șoltuz) și a lui Octavian Sorescu, profesor. Urmează în București școala elementară și liceul, absolvit în 1961, ulterior Facultatea de Limba și Literatura Română (1961-1966) și Facultatea de Limbi Germanice, pe care o încheie în 1972. Obține doctoratul în 1983, cu teza Liricul și tragicul. Din 1966 este cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” și, o perioadă, secretar de redacție la „Revista de istorie și
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
temeinică a nuvelei eminesciene și, în pofida unui demers comparativ deficitar ca metodă, el revelează puternicele înrudiri (pe care le crede influențe) cu marea proză romantică germană (Novalis, Hoffmann, Tieck), capodopera prozei lui Eminescu realizând o sinteză a romantismului de tip germanic. S. este totodată creatorul unui stil critic și eseistic foarte personal. Un stil de idei, nervos și polemic, de expresivitate literară (G. Călinescu a relevat picturalitatea descrierilor), atrăgător și fermecător chiar prin libertățile pe care și le asumă: e direct
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
în cenaclul Săgetătorul, condus de Tudor Opriș. Publică primele versuri în antologiile cenaclului și în revista „Amfiteatru”. Colaborează cu tatăl său la realizarea spectacolului Groapa, după romanul lui Eugen Barbu. Din 1972 studiază engleza și româna în cadrul Facultății de Limbi Germanice a Universității bucureștene. Conduce cenaclul literar al facultății. Între 1976 și 1978 este profesor de limba engleză la Liceul „Aurel Vlaicu” din Breaza. Până în 1990 va trăi din traduceri și colaborări, unele sistematice, la „Secolul 20”, dar și la „Familia
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
Maria-Ana (19.IV.1949, Sărulești, j. Buzău), critic literar și traducătoare. Este fiica Margaretei (n. Constantin) și a lui Spiridon Iordache, preot. A urmat școala primară în comuna natală (1956-1963), Liceul „Mihai Eminescu” din Buzău (1963-1967) și Facultatea de Limbi Germanice a Universității din București (1967-1972). Va fi redactor la „Romanian Books” (versiunea engleză a publicației „Cărți românești”) de la absolvirea facultății până în 1990, apoi, până în 1993, publicist-comentator la revista „Viața românească”. În 1991 devine asistent la Catedra de engleză a Facultății
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
vechi premise, dar introduce și direcții noi. Cărțile tipărite acum relevă aceeași apetență pentru discursul intelectual preocupat de precizie, disocieri, sinteză, dar și pentru construcție și orizonturi ample. Este originală viziunea filologico-istorică asupra manipulării imaginii lui Vlad Țepeș în lumea germanică - și mai târziu în tot Occidentul - prin versiunea Dracula, într-o lucrare de imagologie: Răstălmăcirea lui Țepeș (1992). Micromonografia Panait Istrati și Kominternul (1994) abordează, cu instrumentele sociologiei literare, o miză interzisă anterior: cauza „morții civile” a lui Panait Istrati
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
corector la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1958) și la Editura pentru Literatură Universală (1958-1962), iar în perioada 1963-1972 redactor principal la revista „Secolul 20”. Desfășoară o susținută activitate publicistică și călătorește frecvent în străinătate (îndeosebi în spațiul germanic). În 1995 părăsește capitala și se stabilește la Jimbolia, unde înființează o fundație culturală româno-germană care îi poartă numele. În 1956 debutează concomitent, cu versuri, la „Steaua” și la „Tânărul scriitor”, iar prima carte, Poeme, îi apare în anul următor
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
publicații din țară și din străinătate: „La France latine”, „Revue de linguistique romane”, „Dacoromania”, „Revue roumaine de linguistique”, „Revue internationale d’onomastique”, „Zeitschrift für französische Sprache und Literatur”, „Manuscriptum”, „Cercetări de lingvistică”, „Studia Universitatis Babeș-Bolyai”, „Revista de filologie romanică și germanică”, „Analele Universității din Timișoara” ș.a. Membru al unor societăți științifice europene, dintre lucrările sale au fost apreciate Cours pratique de prononciation française (1964), La Prononciation du français contemporain (1972) și Le Français contemporain. Morphologie (I-III, 1973-1978), ultimele în colaborare
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
a pueritia („din copilărie”) sau în pubentibus annis („la anii pubertății”)14. Toți veneau însă ca tineri vasali palatini „supuși (obsequium) regelui”, „încredințați (commendati) regelui” și „hrăniți (nutriti) de către rege”15. Pare sigur că depuneau față de rege și vechiul jurământ germanic de supunere și credință, vestitul truste 16, prin care se crea antrustionul regal; acesta era un corp militar religios aflat în imediata apropiere a monarhului, „garda regală nobiliară”, care trebuia să-l apere pe rege cu prețul vieții și să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
timp, „supușii” (absezii) regali: In obsequium gloriosi regis Gunthramni deputatur a patre („Este încredințat de către tată întru ascultarea slăvitului rege Gunthram”) (în Monumenta Germaniae Historica, Scriptores Rerum Merovingicarum, vol. IV, p. 190, Hanovra, Leipzig, 1826). 16. Despre vestitul antrustion, jurământul germanic de credință pe care tinerii aduși la curtea regală îl depuneau, găsim dovada clară în „viața” unui anume Eligius: Me presente, nescio quam ob causam nisiquod facile datur intelligi fidelitas obtento dum apud regem puerulos habiterem... ut (Eligius) donaret sacramentum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
J. Calmette („Le comitatus germanique et la vassalité”, Nouvelle Revue historique de Droit français et étranger, 1904) și la F. Lot (Les invasions germaniques, Payot, Paris, 1945) există comentarii ample cu privire la constituirea corpului de antrustioni din bărbați nobili supuși regilor germanici; Carol cel Mare este cel care a „deschis porțile” școlii palatine pentru toate straturile sociale. 17. Riché, op. cit., p. 149. 18. Eruditio palatina merovingiană este astfel descrisă de autorul hagiograf al „Vita Arnulfi” (în Monumenta Germaniae Historica, ed. cit., vol
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
însoțite de frământări politice și religioase care, în secolele XVI-XVII, au atins paroxismul. După dezastrul cruciadelor creștine, acestea s-au transformat chiar în înfruntări sângeroase. Mai ales în Europa Occidentală și, cu precădere, în Anglia, Țările de Jos și statele germanice. Supusă presiunilor, Biserica Catolică a reprimat violent protestele, dar mișcările protestante s-au întețit și s-au structurat într-o Biserică Protestantă care, până la urmă, s-a separat de Papalitate. În acest climat primejdios au existat însă și voci lucide
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Il Cortegiano (omul de curte), care știe să se îmbrace și să vorbească politicos; adică un gentilhomme (Montaigne) adaptat vieții palatine, meseriei armelor și științei de a aborda doamnele și domnițele de la curte. (Acestui „imbecil perfect” al italienilor îi corespunde germanicul Grobianus descris de Fr. Dedekind ș1549ț, omul prin excelență grosolan pe care autorul îl ironizează 28; acesta nu este decât un porco tedesco, un negativ al lui Cortegiano, ale cărui obiceiuri vulgare trebuiau evitate, o capodoperă de nesimțire; de la el
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
crez, P. îmbrățișează fenomenul literar-artistic și filosofic, încercând să schițeze în limitele filosofiei culturii fie profilul „conducătorului” (Inteligența socială și psihologia conducătorului, 1935), fie matricele stilistice specifice popoarelor lumii: stilul românesc, ortodox, indic, european, american, eladic, romanic, francez, spaniol, italian, germanic, englez, rus (Stiluri de viață, 1937). Interpretarea culturii în perspectiva existențialismului e tema lucrărilor Prezența divină în filosofia contemporană (1942), Invitații - la Frumos, Poezie, Credință, Înțelepciune, Metafizică, Moarte, Aventură, Câmp, Tradiție, Comuniune, Românism, Eroism (1941), În duhul ortodoxiei naționale (1942
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
POPESCU, Petru (1. II. 1944, București), prozator, poet, eseist și traducător. Este fiul actriței Nelly Cutava și al lui Radu Popescu, cronicar dramatic. A absolvit la București Liceul „Spiru Haret” (1962) și Facultatea de Limbi Germanice, secția engleză (1967). În 1966 publică placheta Zeu printre blocuri, debut poetic salutat de criticul Paul Georgescu pentru caracterul citadin și novator, dar criticat de alți comentatori pentru o prea vizibilă raliere la stilul poeziei moderne americane. Ca prozator, începe
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
existența pe șantiere, ca instalator de calorifere și hamal, iar ceva mai târziu ca instructor pentru teatrul de păpuși. I se admite să își continue studiile universitare și frecventează cursurile secției de limba și literatura engleză a Facultății de Limbi Germanice din București, pe care le încheie în 1968. Rămâne asistent la facultatea pe care a absolvit-o, iar din 1972 e angajat lector de limba engleză și limba franceză la Institutul Teologic din București, de unde se și pensionează. Nu i
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
acțiune complexă, dar păstrează și vioiciunea dialogului din scrierile anterioare. De asemenea, este autoarea unei cărți despre mitologia nordică, ale cărei calități principale sunt claritatea stilului și raportarea sistematică a legendelor scandinave la tradițiile, mai bine cunoscute, ale vechii culturi germanice. În ultimii ani s-a consacrat traducerilor din literatura suedeză contemporană. SCRIERI: La revedere, pe curând! (în colaborare cu George Virgiliu Salomie), București, 1980; Să nu exagerăm (în colaborare cu George Virgiliu Salomie), București, 1981; Scuzați deranjul (în colaborare cu
MOROGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288252_a_289581]
-
Cluj (1965-1970) și și-a susținut doctoratul în 1980 la Universitatea din București, cu teza Poezia de limba germană din România după 1945. Privire istorică și sistematică. Între 1970 și 1988 a fost asistent, apoi lector la Catedră de filologie germanica a Universității din Cluj. Stabilit în Germania în 1990, va fi Gastprofessor pentru literatură germană modernă la Universitatea din Marburg (1991), iar din 1992 cercetător al Institutului „Südostdeutsche Kulturwerk” din München (devenit din 2001 Institut für deutsche Kultur und Geschichte
MOTZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
Coșovei, Daniela Crăsnaru, Mircea Dinescu, Dinu Flamand, Virgil Mihaiu, Nicolae Prelipceanu, care pun în valoare lirica românească din secolul al XX-lea. După plecarea din țară, M. s-a remarcat că editor al unor masive volume de studii privind spațiul germanic „străin”, așa-zisa „literatura germană regională” (Worte als Gefahr und Gefährdung, 1993, Die deutschen Regionalliteraturen în Rumänien. 1918-1944, 1997 ș.a.). SCRIERI: Intrepretationen deutscher und rumäniendeutscher Lyrik ( în colaborare), Cluj, 1971; Reflexe. Kritische Beiträge zur rumäniendeutschen Gegenwartsliteratur (în colaborare), Cluj-Napoca, 1977
MOTZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
Monica (8.X.1947, București), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiică a Corneliei Pillat (n. Ene Filipescu) și a lui Dinu Pillat, critic și istoric literar, și nepoata poetului Ion Pillat. Urmează la București liceul (1961-1965) și Facultatea de Limbi Germanice, secția engleză-română (1965-1970). Îmbrățișează cariera universitară, devenind profesor la Facultatea de Limbi Străine a Universității bucureștene. Este doctor în filologie (1978), cu teza Modernitatea nuvelei fantastice a lui Edgar Allan Poe, bursieră Fulbright și visiting professor la Oregon State University
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
studii În care mediul geografic divers nu constituie un factor unitar suficient de Însemnat pentru a explica forme de viață apropiate. Aș aminti Însă de data aceasta prezența determinantă a originii comune și, mai ales, vecinătatea și istoria comună. Populațiile germanice de navigatori din regiune au transportat cu ele tradiții comune. Le găsim, de pildă, la originile statului rusesc, unde grupul germanic numit ,,rus” trăia În nordul Rusiei actuale. Unele forme de viață materială au Întovărășit aceste populații până departe; elemente
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Aș aminti Însă de data aceasta prezența determinantă a originii comune și, mai ales, vecinătatea și istoria comună. Populațiile germanice de navigatori din regiune au transportat cu ele tradiții comune. Le găsim, de pildă, la originile statului rusesc, unde grupul germanic numit ,,rus” trăia În nordul Rusiei actuale. Unele forme de viață materială au Întovărășit aceste populații până departe; elemente originare din regiunea scandinavă se găsesc În nordul Angliei, apoi În Spania, apoi În regiuni mediteraneene, adică peste tot pe unde
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
spune despre popoarele sud-americane, departe de Europa, sau despre români, izolați În lumea slavă. Elementele comune legate de viața socială modernă sunt, de aceea, limitate la popoarele ce au trăit În imediată vecinătate. O situație diversă este cea a ,,popoarelor germanice”. Și de data aceasta studiul limbii ocupă un rol important, dar vecinătatea explică și numeroasele aspecte comune. Studiile care le sunt consacrate evocă adesea asemănări legate de viața trecută, dar cele mai evidente dintre ele apropie regiunile vecine, fiind deci
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]