717 matches
-
neagră, marmeladă, untură, carne de oaie, mazăre, varză; executasem tot felul de corvezi de la măturatul aleilor la spălatul holurilor și veceurilor; învățasem materii pentru care nu aveam aptitudini (calculul logaritmic, de exemplu); participasem la aplicații dure, alergînd, într-o noapte geroasă de ianuarie, din Brașov pînă la Bod (12 km) „pentru a respinge un atac al inamicului”, care - așa era motivat exercițiul - ocupase fabrica de zahăr de acolo, jumătate din drum cu masca pe figură și cu dese culcări în zăpadă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
picante". La 10 ianuarie 1991, plecam la Madrid pentru a-l însoți pe Adrian Dohotaru, secretar de stat în MAE, ziarist de talent, dramaturg și poet, la negocierea programului de schimburi culturale cu Spania pe anii 1991-1993. Era o iarnă geroasă , cu multă zăpadă și mă bucuram că voi putea fugi pentru câteva zile de frigul și peisajul urât din București. Întrucât făcusem o revoluție, sau ce-o fi fost, personalul navigant de la TAROM s-a gândit ca, în numele libertății, fraternității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aceste aspecte lumești le vom rezolva cum se cuvine, au început telefoanele, mai întâi la rude, apoi la prieteni și cunoștințe și în ultimă instanță la "dușmani", ca să-i punem pe frigare. La sfârșitul lui noiembrie 1992, într-o dimineață geroasă și urâtă, ne îmbarcam pe cursa TAROM București-New York. Planificasem o escală de 4 zile la New York, la cererea expresă a lui Adrian Dohotaru, pentru a vedeam cum merg lucrurile la recent inauguratul Centru Cultural. Spre același obiectiv se îndreptau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din noi. Venea din oraș pe la miezul nopții de la mueri, și da alarma. Și eșiam pe la mezul nopții, iarna numai în cămașă și în izmene, cu salteaua și patul în spate. Și în iarna 1907 a fost o iarnă foarte geroasă. La toate companiile făceau instrucție cu mantale, numai la compania 7 în tunici. Tremuram și ne înghețau mânile pe armă. La Iași un tată s-a pus cu trupul peste băiatul său și când au ajuns boii cu sania acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
până atunci, majoritatea viticultorilor nu mai îngropau via. Tata avusese tăria să facă ce știa el că e mai bine pentru vie, suportând cu stoicism ironiile ce-i erau adresate de consăteni în privința îngropatului viei. Iarna 1928-29 a fost extrem de geroasă, încât a compromis toate viile nobile și hibride și chiar și unii pomi și arbori de pădure au degerat atunci. Tata, care suferise ironiile consătenilor în toamnă, acum era pe buzele tuturor și era socotit câștigătorul lozului cel mare, dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
grozavă! La sfârșitul lui ianuarie 1943 sunt trimis în concediu. În situația de război, concediile ostașilor se dădeau din șase în șase luni, rotația funcționa ca regulă generală. Ajung la Buzău pe o vreme de seară, cu ger și promoroacă geroasă... În casa socrului meu, cu negrăită bucurie de mamă, cu o lumină deosebită în ochii albaștri de cicoare, soția îmi prezintă ca dar fata aceea mare și frumoasă! În lumina aproape chioară a unui bec, „cu umbre prin colțuri de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bun... și, reîntoarsă la școală după vacanță, nu mai vrea să învețe, spunând că se mută la bunica ei la țară. Mama Florentinei se alarmează și mi se plânge de acest impas din viața fiicei sale. Curând, într-o seară geroasă de februarie, fac o vizită în această familie necăjită... Discutăm mult până la apariția fetei, care e foarte surprinsă și bucuroasă că mă vede. Discutăm puțin unele nimicuri și când o întreb de școală, fata și-a înghițit limba... M-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
avea posibilitatea să-mi continui existența prin urmașul meu direct. Teama de neant nu mai era așa de grozavă! La sfârșitul lui ianuarie 1943 sunt trimis în concediu. „...Ajung la Buzău pe o vreme de seară, cu ger și promoroacă geroasă...În casa socrului meu, cu negrăită bucurie de mamă, cu o lumină deosebită în ochii albaștri de cicoare, soția îmi prezintă ca dar fata aceea mare și frumoasă în lumina aproape chioară a unui bec, „cu umbre prin colțuri de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
26 și 27, ceea ce trebuie să recunosc că era prea mult și o suportam greu. În ultimii doi ani, stăpânirea ne îndeamnă la economii și e bine. Pe aici, ca și la Roman, iarna este în drepturile ei, cu zile geroase, dar lipsește zăpada. Numai pe dealurile de la RepedeaBârnova și de la Ruginoasa se vede un strat subțire de zăpadă. Pentru Anul Nou 1978, vă doresc cele mai bune urări: o sănătate înflorită, mulțumire sufletească și realizarea tuturor dorințelor. La mulți ani
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ți-ai pierdut soția în anul 1983. Îți adresez sincere condoleanțe ! Toți vom avea același sfârșit, la bătrânețe însă și suntem datori să privim cu încredere, curaj, tărie morală, viața de azi și de mâine. Avem o iarnă grea și geroasă și abia am parcurs o jumătate din ea. M-am bucurat de viitoarea întâlnire colegială din 28 iunie 1987 - eveniment major pentru promoția 1937. Până atunci îți doresc multă sănătate, putere de muncă, gânduri senine, succes în treburile casnice și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
nu a putut să se dedice predicării. Din acest motiv, superiorii l-au destinat să îndeplinească slujirea delicată a reconcilierii (spovezii). A exercitat acest apostolat în diferite orașe italiene și, din octombrie 1909, s-a oprit la Padova. În timpul iernii geroase și a verilor înăbușitoare, fără vacanțe, chinuit de diferite boli, până în ultima clipă a vieții sale, a rămas în serviciul sufletelor, devenind un martir al confesionalului. Însă, toate acestea, el le făcea având totdeauna prezent ceea ce el însuși considera misiunea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
conștiincios, adică să completăm niște formulare și să trimitem dosarele cerute de organizatori, incluzând câteva pagini din textele noastre literare, traduse în limbi străine. A urmat o perioadă de așteptare, sufocată de rutina cotidiană, pentru ca, într-o zi de februarie geros, un telefon de la Berlin să ne anunțe intempestiv - pe noi, Vasile Gârneț și Vitalie Ciobanu - că am fost selectați să participăm la „Literatur Express Europa 2000” din partea Republicii Moldova, iar revista Contrafort este desemnată ca partener oficial al proiectului girat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
componentă a medicinei tradiționale chineze. Aceasta se practică, în principal, în regiunile unde trăiește naționalitatea tibetană, precum Tibet, Qinghai, Sichuan, Gansu. Totodată, se practică și în India și Nepal. Medicina tibetană a fost constituită în podișul Qinghai-Tibet, unde clima este geroasă și condițiile de transport nu sunt suficient dezvoltate. Medicamentele folosite de medicina tibetană sunt făcute din resurse animaliere și plante rare care rezistă la ger. Această medicină poartă amprenta puternică a budismului tibetan. Potrivit teoriei medicinei tibetane, corpul omenesc funcționează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
piscul plat de est, cel de vest, de sud, de nord și cel din mijloc. Împreună formează Munții Celor Cinci Vârfuri (Wutai). De altfel, legenda spune că Muntele Wutai se numea înainte Muntele Celor Cinci Vârfuri. Din cauza climei nefavorabile iarnă geroasă, vară caniculară, primăvară cu vânt puternic recoltele agricole în zonă erau foarte slabe. Într-o zi, Manjusri, trecând prin zonă să răspândească religia sa, a văzut suferințele localnicilor cauzate de condițiile geografice aspre și a hotărât să schimbe clima din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
omului sovietic! Idealul sovietic sé-l Împlinim În viațé! Hulubașul pécii sé nu mai fie sfîrtecat de corbul negru al capitalismului! Sé veghem cu credințé somnul liniștit al Patriei Noastre! Așa cum au fécut pionierii-partizani, care și-au jertfit viața În iernile geroase În péduri și au luptat cot la cot cu ostașii eroi În Marele Rézboi Pentru Apérarea Patriei. Că cei care vor veni pe urma lor sé poaté tréi În pace și périnții voștri sé poaté munci Într-o țaré a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pionieri. Sé le fie rușine lor, dacé nu de noi, atunci mécar fațé de cei care și-au jertfit viața că ei sé poaté tréi astézi În liniște și sé poaté merge la școalé, mécar pentru cei care În iernile geroase au fost scoși desculți În zépadé, stropiți cu apé rece ca gheața și spînzurați, mécar pentru această sé le fie rușine, dacé noi, conducerea școlii și tot colectivul, și voi, stimați pionieri și octombrei, nu Însemném nimic În ochii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
înarmat și el. Sania zbura ca o nălucă a văzduhului prin câmpia cea albă sub cerul arămiu. Zburam mereu asemenea viselor teribile a poeților norvegieni pin câmpii numai de neauă, în urletul cel departat și flămând al lupilor, în vâjâitul geros al vântului, zburam la Sibir. Din ce în ce mai pustiu, din ce în ce mai șes, neci lupii nu se mai auzeau, cerul era mai senin și luna era mai moartă, nimica nu se mai auzea în pustia de zăpadă decât pocnetul șuierător, vâjâitor a cnutei de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ajunsese acolo. Peste drum de casa noastră era o tarla de lucernă, a unuia Pavăl, din care acum nu mai rămăsese decât țepile uscate rămase după cosire. Acolo a dormit Costică Tănase somn adânc și liniștit, iar cum noaptea fusese geroasă de al- binelea, era acoperit de vreo doi centimetri de brumă. Credeți c-a pățit ceva? Ei, aș! S-a ridicat frumușel și bătut la poartă ca să i se mai dea o cană de vin, așa ca la prima oră
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
află bazilica Sfânta Sofia, biserica Sfinții Apostoli, hipodromul și stabilimentele împărătești unde se prelucrau mătasea, aurul și fildeșul. Strada pe care o parcurseserăm se numea Mesè. Pe tot parcursul ei era flancată de porticuri de marmură, și în iernile mai geroase eparhii puneau să se închidă spațiile dintre coloane cu tăblii de lemn pentru a oferi adăpost în timpul zilei cetățenilor și loc de dormit celor nevoiași pe timp de noapte. Nedorind să plictisesc, n-am să mai înșir și alte minunății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
omenesc din zilele trecute, în cercuri de pietre cenușă stinsă, cutii, hârtii, grămăjoare de lemne nearse și câinii mănăstirii scormonind prin iarbă, nesățioși, opt ani de zile la școala din sat am făcut drumul acesta, mai stăteam uneori, în ierni geroase, la părintele din sat, alunele coapte în septembrie, cu o piatră pe marginea drumului spărgând alune, făcându-mi iute semnul crucii la Crucea Mântuitorului sus pe deal, cu ghiozdanul greu în spate, recapitulându-mi în gând lecțiile bine învățate, de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mirosul tare de cafea, primul lucru pe care-l făcea tata, punea apă de cafea, el și-o prepara singur, toată viața mea va rămâne mirosul de cafea amestecat în simțurile mele cu flăcările jucăușe pe tavan și cu diminețile geroase de iarnă ale copilăriei, focul se potolește încet în vatră, îl voi lăsa să se stingă și amintirile mele îndepărtate se estompează până la disoluție, prezentul cu temerile lui mă invadează cu puterea unei uși trântite prin care intră vijelios vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
iau lumea în cap, fie ce-o fi, și sub fie ce-o fi o mână binecuvântând, n-a plecat ucenicul Vasile în iarna aceea, poate n-a plecat din cauza ghetelor care-i lipseau, o fi fost o iarnă grea, geroasă, unde să plece, caietul său continuă cu alte însemnări și pe măsură ce studiile se înmulțesc în caiet dispar cuvintele, ucenicul pare să se simtă tot mai stăpân pe mâna sa, vinde icoane, o fi reușit să-și adune bani pentru ghete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cutremurătoare pe care noi, cei mici, le ruminam săptămâni În șir, măcinați de angoase pe care nu Îndrăzneam să le mărturisim adulților. El a fost cel care ne-a povestit despre descinderea extratereștrilor În Galați, eveniment petrecut Într-o noapte geroasă de februarie, când extratereștrii ne-au privit de dinafara ferestrelor de la camerele noastre cu ochii lor roșii, pe când noi dormeam duși, captându-ne visele cu niște aparate speciale, transformându-le instantaneu În combustibil pentru nava lor spațială rămasă În pană
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu ardeii a fost că mi-au apărut niște bubulițe roșii pe burtă și În jurul gurii, care mă mâncau groaznic. Ulterior am ales o metodă mai grosolană, dar sigură : să răcesc cobză, ca să fac din nou febră. Era o zi geroasă de Început de februarie. Când am ajuns pe faleză, vântul Îmi tăia Adina Dabija 20 răsuflarea. mi-am scos cizmele și m-am așezat pe malul apei, În ideea de a-mi Înmuia picioarele În Dunăre, Însă malul era Înghețat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lui Buddha și Domniei Sale pentru favorurile lor. Nu-ți face griji pentru mine. Mai bine muncește cu râvnă. Nimic n-ar face-o pe mama ta mai fericită. Nu am uitat ceea ce mi-ai spus la poartă În noaptea aceea geroasă și mă gândesc adesea la acele cuvinte. Tokichiro plânse, citind și recitind scrisoarea. Nu se cuvenea ca stăpânul casei să-i lase pe servitori să-l vadă plângând. Mai mult, samuraiul era educat să nu fu văzut de nimeni plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]