6,639 matches
-
după atâta timp și eu te țin pe uscat? Eu aș bea o bere după o așa veste. Poate mai plec cu mașina pe undeva. - Și eu aș bea o bere că am arsuri de mă strânge stomacul ca o gheară. De ce crezi că am dat fuga la Vamă, că doar ieri s-a întâmplat minunea? - Și eu ce să-ți spun fratele meu. Știi cât țin la tine. Asta nu-i de joacă. Să avorteze. Te descurci tu dacă vrea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496680273.html [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
și Romeo Tarhon, reușesc, așa cum ne-au obișnuit în fiecare an de la apariția editurii domniilor lor pe piața de carte românească, să surprindă cititorii cu nouă noi volume de autor: „Copiii noștri în închisorile lor! (furați de Barnervernet)” - George Alexander; „Jos gheara de pe țara mea!” (manifest pentru națiune) - Cezar Adonis Mihalache; „Alte povestiri” - Cristea Aurora; „Când pasărea Phoenix mă cheamă...” (poezie) - Nicolae Danciu; „Amor în cheia sol” - Emilian Onciuc; „Între mama și Dumnezeu” (poezie) - Iulia Herbil; „Lebăda neagră” (poezie) - Iulia Herbil; „Zădărnicia
BOOKFEST 2016 de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1465407691.html [Corola-blog/BlogPost/368123_a_369452]
-
nopți și zile la rând, într-un vis ciopârțit, disonant. Resemnată în fața neantului, îmi deschid larg brațele, chemând liniștea din zori, implorând-o să pună frâu furtunii ce-a zădărnicit bucuria unui zbor... Mă înalț peste leșul cuvintelor - sfârtecate de ghearele sumbrelor gânduri - și planez pe dâra de sânge ce desparte strigătul dimineții de fulgerul sacru al nopții. Sunt pasărea albă ce luminează singura fereastră care duce spre noi și nebănuite contururi... În jocul nuanțelor se rotesc nestingherite... umbre tremurânde... ( Valentina
PASĂRE ALBĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 by http://confluente.ro/Pasare_alba_valentina_becart_1345716421.html [Corola-blog/BlogPost/355256_a_356585]
-
verticala stâncii netezite de vânturile vechi. Neclintit, în reculegere, se organiza mental înaintea luptei cu sine și cu fiara pe care trebuia să o surprindă, să o răpună. Îi învățase ochii: sclipiri de fosfor și tăciune. Colții: săgeți de cremene. Ghearele: vârfuri de suliță cioplite în bazalt... Se adăpostiseră între pereții stâncoși, în scobitura muntelui. Din depărtările savanei asaltau țipetele sălbatice, mirosul de sânge... Cu o zi înainte frământase argilă și humă, mpjarase coji de copaci, măcinase rocă, strivise ierburi și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Fresca_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
colții și botul din sângele lui, din sucul de lemn și alte culori. Mâinile îi jucau cu iuțeală împletind linii, planuri, volume... Capul, grumazul, corpul arcuit... Mușchii i se încordau, își strivea buzele, degetele îi sângerau deschise. Acum labele cu gheare de calcar, blana ca o spumă lunecoasă... Fixa pe stâncă fiara, parcă vie, o ucidea acolo: în jurul gâtului fragil, două brațe puternice, sugrumând-o... Un cap cu barbă în gura cu colți, sfârtecat... Ochii animalului și cei ai făpturii zugrăviți
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Fresca_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
o ucidea acolo: în jurul gâtului fragil, două brațe puternice, sugrumând-o... Un cap cu barbă în gura cu colți, sfârtecat... Ochii animalului și cei ai făpturii zugrăviți în agonia morții... Ai săi, acum, și mai vii, strălucind de patimă... Între gheare, un corp uman în cădere sub greutatea și zbaterea animalului suplu. Încleștarea fatală! Pe piept, pe umeri, pe coapse și pe față culori proaspete, mânjite, amestecul lor ancestral... Lăsa să îi picure sânge din ciotul degetelor deschise pe botul fiarei
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Fresca_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
îi pulsau și îi plezneau printre degete: le smulgea să le golească... O mușca de nări să o înăbușe, să o sfâșie. Aburii gurii felinei îi încețoșau vederea... Între colți, oasele maxilarului său trosneu frânte, îi curgea carnea pe gât. Ghearele ca niște pumnale încovoiate îi excavau adânc în plămâni și stomac... Mai mulți masculi, goi și păroși, veneau în alergare, urlând... S-au năpustit asupra animalului în agonie. L-au smuls din pumnalele cornoase înfipte în trupul lui. Striveau capul
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Fresca_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
făcu Sorin prezentările, indicând-o pe femeia din mijlocul holului! - Simona Nemeș, bună seara, colega de clasă a lui Sorin, sunt încântată să vă cunosc. - Bună seara! Gheorghița, mama lui Sorin. Sorin, stingherit de ceea ce i se întâmpla, prins în gheare de propria sensibilitate de care căutase în atâția ani să fugă, protejându-și de orice imixtiune a realității originea sa modestă, se simți acum slab în fața familiei și mai ales al colegei sale când le prezenta pentru prima dată o
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454491065.html [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
Doar un pui nevolnic și neexperimentat mai rămăsese să caute de mâncare, ignorând pericolul de-a rămâne prizonierul gheții. Gerul își intensifică tăria, vântul suflă tot mai tare. Întreaga suprafață de apă se cristaliză instantaneu, prinzând puiul de lebădă în ghearele necruțătoare ale gheții. Văzând că nu mai poate înota spre plaur, puiul începu să țipe după ajutor. Tot grupul de pasări intră în panică. Țipau, băteau din aripi pornind spre malul plaurului, sau se retrăgeau într-o gălăgie generală, chemându
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Plansul_puiului_de_lebada_stan_virgil_1388576519.html [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
scurte și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al ADRAS- ului, auzind țipătul de disperare al puiului de lebadă, alergă repede la malul apei, apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, zgârâind tocul ușii cu ghearele, pentru a-i atrage atenția, determinând-ul să iasă afară în gerul ce crăpa pietrele. Nea Ghiță zis “Mami” după cum se adresa el fiecărui interlocutor, fost electromecanic la farul “Verde” trecut de șaptezeci de ani, păzea de ani de zile
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Plansul_puiului_de_lebada_stan_virgil_1388576519.html [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
-nainte! Ah! atei, nu tem ei iadul ș-a lui Duhuri - liliecii? Anathema sit! - Să-l scuipe oricare motan de treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O, motani fără de suflet! - La zgâriet el v-a dat gheară Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? Ii! că în clondir se stinge căpețelul de lumină! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat? Să visăm favori și aur, tu-n
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis by http://revistaderecenzii.ro/mihai-eminescu-cugetarile-sarmanului-dionis/ [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
pe Victor, clovnul din mine, când vor răsări dintre ramurile copacilor vieții coiful lui ascuțit și ochii aceia cu nuanțele albastrului și verdelui existenței mele infinită chemare spre a-mi fi iubire, uitare, iertare, înțelepciune a păsărilor când își desprind ghearele de stânca înaltului și pornesc nevăzute spre alt și alt infinit lăsând în urmă palura fricilor acumulate în toate viețile pământene. Nu cred în zei. Cred în Dumnezeu, acel Dumnezeu al iubirii nemărginite, pe care îl simt și prin trăire
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1479765472.html [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
având pe cap un coif cu o creastă metalică și două coarne dându-i o înfățișare fioroasă. -Un pers pe nume Ruthavan a istorisit totul împăratului, spuse Ponțiu Pilat. Era trimisul lui. Zilele trec și Tiberius tace. Însă îi simt ghearele apucând aerul... deocamdată, spuse pocuratorul. -Poate că mai aveți o șansă, iluastre! încercă să-l liniștească Hasim. -Exclus. Și așa magnificul știe că am fost prieten bun cu Lucius Aelius Seiano. Nu înțeleg ce l-a făcut să mă mai
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1456931949.html [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
chibzuit, nu te-ai zbârcit căci nu ai abuzat ... Nănașul La Fontaine te-a menajat pe creanga ta de sus din fabula-poveste ... Alura (de sfrijit) tot tânără îți este, tot sănătos la ten, tot strălucite penele și bărbătoase venele la ghearele-ți vânjoase cărând poveri gustoase (aluzii la mult râvnitul cașcaval din (t)raiul epocal ”sublim”, cel de regim rațional! ... Iluzii ... ) Si, bată-(mă)-te, iar, norocul, dotat din greu viril, feroce cum mă exciți cu ciocul, cu fermecata-ți voce
RETROFABULĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Retrofabula_romeo_tarhon_1327560848.html [Corola-blog/BlogPost/360571_a_361900]
-
Doar un pui nevolnic și neexperimentat mai rămăsese să caute de mâncare, ignorând pericolul de-a rămâne prizonierul gheții. Gerul își intensifică tăria, vântul suflă tot mai tare. Întreaga suprafață de apă se cristaliză instantaneu, prinzând puiul de lebădă în ghearele necruțătoare ale gheții. Văzând că nu mai poate înota spre plaur, puiul începu să strige după ajutor. Tot grupul de pasări intră în panică. Țipau, băteau din aripi pornind spre malul plaurului, sau se retrăgeau într-o gălăgie generală, chemându
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444382472.html [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al societății ADRAS, auzi țipătul de disperare al puiului de lebădă și alergă repede la malul apei. Apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, râcâind tocul ușii cu ghearele, pentru a-i atrage atenția acestuia să iasă afară, pe gerul care crăpa pietrele. Moș Ghiță zis „Mami” pentru că el așa le spunea tuturor când se adresa cuiva, și care păzea de ani de zile această clădire, moțăia la căldura
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444382472.html [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
într-o analiză a propriilor adâncimi în raport cu timpul, cu viața, cu Dumnezeu, cu tot ce-l înconjoară, din dorința de a le descifra sensul, așa cum el însuși precizează: „Eu am sfâșiat trupul clipei cu dinții, / Cu ură, cu poftă, cu ghearele minții, / Decis să-i extrag toată seva și slava, / Să-i sorb ambrozía, să-i lepăd otrava. (Lupta) Conștiința de sine, care transpare din eul auctorial - „eul” care gândește, simte, trăiește, dorește și transmite, o întâlnim și în versurile: „Am
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1488613344.html [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
în favoarea comunismului ateist, îl determină pe Gheorghe Tatu să se ralieze mișcării anticomuniste, devenind militant activ. Inteligența preotului și totodată, precauția, îl ajută să se strecoare prin filtrul securității, care nu-i găsește motive plauzibile de arestare. Dar cum de ghearele temutei securității nu aveai cum să scapi, motivele arestării sale din 1953 sunt, probabil, fabricate: este arestat și condamnat pentru spovedirea persoanelor urmărite de securitate! Ce hilar! Comunismul instaurat în Europa primei jumătăți a secolului XX s-a năpustit ca
Temniţă pentru spovedanie! Preotul Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus by http://uzp.org.ro/temnita-pentru-spovedanie-preotul-gheorghe-tatu-din-sebesul-de-sus/ [Corola-blog/BlogPost/93491_a_94783]
-
dorea să mai audă de nimic. Gândurile sale erau la patul de spital, unde își revedea mama înconjurată de furtunuri. Începu să plângă ușor. I se oprea respirația de durere și simțea cum ceva o apasă pe piept. Ca o gheară se înfigea să rupă din ea. Nu se mai putea abține. Plângea cu hohote, stârnind nedumerirea călătorilor din autobuz, care o priveau cu compasiune. Fiecare se gândea că sigur i s-a întâmplat ceva rău. Doar de durere plânge omul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1404658985.html [Corola-blog/BlogPost/343548_a_344877]
-
Stejarul sfânt ce străjuie pădurea M-a ajutat verdeață să găsesc Mirosul sângelui te-apropia de mine Și-ntelegeam că-n moarte-am să sfârșesc. E încă ziuă si-a-nceput să ningă E ultima ninsoare ce-o privesc În ghearele-ți roșite de-al meu sânge Se zbate inima și totuși ... te iubesc! Rămas-am cu privirea înspre cer Văd fulgii albi cum cad așa-n neștire Mi-e cald, zăpada se-nroșește Când colți flămânzi se satură din mine
CÂND IUBIREA UCIDE ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1452356599.html [Corola-blog/BlogPost/376186_a_377515]
-
să fie un mare împărat peste tot Israelul, care va dezrobi poporul și îl va face liber, redându-i demnitatea de odinioară. I s-a mai spus regelui că acesta va fi trimisul Domnului care va răscumpăra pe om din ghearele lui Mamona, șarpele cel vechi care înșelase odinioară pe om în Eden. Pe Irod Idumeul nu-l interesau însă subterfugiile și conotațiile religioase ale iudeilor. El și-a văzut amenințată coroana dată de Augustus Imperator ca semn al stăpânirii sale
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1421006732.html [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
cruzime, neliniște, perfidie, boli cu toptanul și accidente cu carul. Toate ca toate, dar iată două mari și trufașe paradoxuri, în care grosul omenirii (fericiți sunt acei puțini pământeni ce încă n-au încăput, ori au scăpat cu fuga din ghearele acestei harpii!), grosul omenirii, prin urmare, continuă - aidoma viermelui cuibărit în hrean - să se bălăcească: 1) Nu numai că absurda noastră civilizație n-a rezolvat niciuna din problemele fundamentale ale omenirii (singurele avantaje de pe urma mașinismului, mai nou ale automatismului, sunt
CATASTROFALELE AVANTAJE ALE MAŞINISMULUI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1473723817.html [Corola-blog/BlogPost/373951_a_375280]
-
deja, de foarte mulți ani, lege. Creștinismul, ca religie oficială în stat, nu mai are azi niciun fel de forță persuasivă în fața celor care sunt determinați de conjuncturi economice nefaste să vadă în sinucidere o scăpare imediată și sigură din ghearele unui destin foarte crud, culmea, dictat lor de către cei cărora ei înșiși le-au încredințat de bună voie, printr-un vot așa-zis democratic, o dată la un număr fix de ani locul în tribuna oficială a țării - parlamentul. Iar acel
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_lumea_politica_si_it_magdalena_albu_1354692841.html [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
sloiul de gheață, frigida de care au fugit cei câțiva amanți, masculii pe care i-a pripășit în casă și patul ei pentru o noapte. Până azi nu a dat doi bani pentru dragoste. Acum, brusc, iubirea i-a pus gheara în gât. O sufocă. Este fericită și terbil de tristă, ca o monedă cu două fațete. Ar vrea și nu ar vrea să se scuture de frisonul nebănuit, așa cum bați colbul din pânză unei perdele. Pleoapele grele i s-au
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Vara_leoaicei_fragment_din_romanul_in_lucru.html [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
odihni. Simțeam că nu mai putem continua să înaintăm. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâș spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea ancorați. Mai aveam o sută de metri de parcurs și vom reuși să ajungem în dreptul hotelului ”Mangalia”. Am intrat sub protecția digului spart, numit de noi pescarii ”Digul
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444299629.html [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]